Legea nr. 22 / 1969 - Angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice

Marea Adunare Naţională

Lege nr. 22 din 18/11/1969

privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice Nota

___________

Text actualizat la data de 15.07.1994. Actul include modificările din următoarele acte:

- Legea nr. 54/1994.

- A se vedea Legea nr. 54/1994 care prin art. unic pct. 1 prevede că. termenii "organizaţii socialiste" din titlul şi cuprinsul legii se înlocuiesc cu termenii: "agenţi economici, autorităţi sau instituţii publice".

EXPUNERE DE MOTIVE

În actuala etapă de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, sarcinile privind apărarea şi dezvoltarea avutului obştesc au o însemnătate deosebită.

Aducerea la îndeplinire a acestor sarcini impune luarea unor măsuri noi, cît mai eficiente, şi în ceea ce priveşte organizarea gestionării bunurilor proprietate socialistă, angajarea de gestionari calificaţi, cinstiţi şi, cu simţ gospodăresc, întărirea sistemului de răspundere materială şi de garanţii.

Pînă în prezent, răspunderea materială a gestionarilor şi a altor angajaţi pentru pagubele cauzate în gestiuni a fost reglementată prin Decretul nr. 145/1960; unele condiţii speciale pentru angajarea gestionarilor erau prevăzute în Regulamentul privind angajarea, drepturile, obligaţiile şi răspunderea gestionarilor de bunuri materiale din agenţi economici, autorităţi sau instituţii publice, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 463/1960, iar în ceea ce priveşte constituirea de garanţii a fost adoptată Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1918/1957, modificată prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 190/1959.

În vederea îmbunătăţirii acestei reglementări pe linia apărării proprietăţii socialiste, s-a adoptat alăturata Lege privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice.

În legătură cu angajarea gestionarilor, în lege se prevede că poate fi gestionar cel care a împlinit vârsta de 21 ani, a absolvit şcoala generală sau o şcoală echivalentă şi are cunoştinţele necesare pentru a îndeplini această funcţie. Gestiunile complexe, de o anumită natură sau de valori mai mari, ce urmează a fi determinate de conducerea ministerelor şi a celorlalte organe centrale, pot fi încredinţate numai celor care au absolvit liceul ori o şcoală profesională şi care au un anumit stagiu în munca de gestionar. Gestiunile mai puţin importante pot fi încredinţate şi celor care au împlinit vîrsta de 18 ani.

Vechea reglementare - Decretul nr. 145/1960 şi Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 463/1960 - nu cuprindea asemenea dispoziţii, ceea ce a creat posibilitatea ca, în unele cazuri, să se încredinţeze gestiuni unor persoane fără pregătire corespunzătoare sau chiar unor minori.

Legea menţine interdicţia angajării în funcţia de gestionar a persoanelor condamnate pentru unele infracţiuni. Întrucît prin dispoziţiile legii se sporeşte răspunderea celor care angajează ca gestionari persoane condamnate pentru unele infracţiuni, s-a considerat necesar ca aceste infracţiuni să fie anume determinate într-o listă anexă la lege.

În legătură cu constituirea garanţiilor, legea stabileşte plafonul minim al garanţiei la un salariu, în loc de 500 lei cît a fost pînă în prezent, iar plafonul maxim la trei salarii, în locul plafonului vechi de 2.000 lei. În acest fel se pun de acord, limitele garanţiilor cu creşterile de salarii din ultimii ani şi cu mărirea volumului gestiunilor, stabilindu-se un sistem, care va permite menţinerea unei proporţii juste şi în viitor.

Spre deosebire de vechea reglementare care limita posibilitatea folosirii garanţiei numai pentru acoperirea pagubelor nelichidate la data desfacerii contractului de muncă al gestionarului sau a trecerii lui într-o funcţie pentru care nu se cere garanţie, legea prevede că atunci cînd gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune şi aceasta nu se acoperă integral în termen de o lună de la obţinerea titlului executoriu definitiv, agenţiii economici, autorităţile sau instituţiile publice se vor despăgubi din garanţia în numerar, chiar dacă cel în cauză continuă să rămînă în funcţia de gestionar.

În raport cu natura şi valoarea bunurilor gestionate, ministerele şi celelalte organe centrale urmează a stabili plafoanele valorice şi condiţiile în care este obligatorie şi constituirea unor garanţii suplimentare, constînd din bunuri mobile sau imobile şi din obligaţii asumate de terţi de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar.

În legătură cu răspunderea, o dispoziţie nouă, prin care se urmăreşte întărirea răspunderii conducătorilor de agenţi economici, autorităţi sau instituţii publice şi a altor salariaţi, este aceea cuprinsă în art. 28 din lege în care se prevede că ei vor răspunde integral şi solidar cu gestionarul care a cauzat paguba dacă acesta a fost angajat, trecut sau menţinut în funcţie, fără respectarea condiţiilor de vîrstă, studii şi stagiu şi a prevederilor referitoare la antecedentele penale. Aceeaşi răspundere o are şi cel vinovat de nerespectarea dispoziţiilor privind constituirea de garanţii, în limita garanţiei neconstituite.

De asemenea, legea prevede, prin derogare de la dispoziţiile codului muncii, că în vederea despăgubirii agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice pentru pagubele cauzate în gestiune, care nu se pot acoperi din garanţie, se vor lua măsuri de asigurare şi urmărire asupra oricăror bunuri aparţinînd gestionarului şi persoanelor care răspund împreună cu acesta, potrivit dispoziţiilor legate cu privire la executarea silită a creanţelor băneşti ale agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice împotriva persoanelor fizice.

Prin celelalte dispoziţii ale legii referitoare la răspunderea materială, se menţin principiile din Decretul nr. 145/1960, cu unele precizări şi modificări determinate de necesitatea întăririi răspunderii materiale a angajaţilor. Astfel, s-au mai adăugat, printre faptele care atrag răspunderea materială integrală: neefectuarea în condiţii corespunzătoare a verificării calitative a bunurilor; neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, precum şi nerespectarea oricărei alte îndatoriri de serviciu, dacă fără încălcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita. Spre deosebire de vechea reglementare (art. 3 din Decretul nr. 145/1960), răspunderea materială integrală pentru pagubele cauzate în gestiuni, prin încălcarea anumitor îndatoriri de serviciu, revine, potrivit legii, oricărui angajat vinovat, iar nu numai angajaţilor cu funcţii de răspundere.

Ţinînd seama că, în multe cazuri, gestionarii îşi creează plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase, îndeosebi prin înşelarea cumpărătorilor, şi că multe delapidări se săvîrşesc prin însuşirea de plusuri, s-a considerat necesar, în scopul prevenirii şi sancţionării unor asemenea fapte, să se incrimineze crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase, pedepsindu-se cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

De asemenea, s-a incriminat fapta gestionarului care nu declară în scris, în termenul prevăzut de dispoziţiile legale, plusurile în gestiune, provenite în orice alt mod, despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă. Prin această măsură se urmăreşte ca plusurile în gestiune să fie declarate şi înregistrate, prevenindu-se astfel eventualele sustrageri.

Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Gestionar, în înţelesul prezentei legi, este acel angajat al agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, indiferent de modul de dobîndire şi de locul unde se află bunurile.

Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc funcţiile prin a căror ocupare angajatul dobândeşte, potrivit alineatului 1, calitatea de gestionar. Aceste funcţii sînt denumite, în cuprinsul prezentei legi, funcţii de gestionari.

Art. 2. - Sînt considerate bunuri, în sensul prezentei legi, bunurile materiale, mijloacele băneşti sau orice alte valori.

CAPITOLUL II
Condiţii privind angajarea gestionarilor

Art. 3. - Poate fi gestionar cel care a împlinit vîrsta de 21 ani, a absolvit şcoala generală sau o şcoală echivalentă şi are cunoştinţele necesare pentru a îndeplini această funcţie.

În funcţie de complexitatea gestiunilor, de natura şi valoarea bunurilor şi de cunoştinţele ce le implică gestionarea lor, ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc:

a) categoriile de gestiuni pentru care gestionarul, trebuie să fi absolvit liceul ori o şcoală profesională în specialitatea corespunzătoare gestiunii sau o şcoală echivalentă şi să aibă un anumit stagiu în munca de gestionar;

b) categoriile de gestiuni pentru care funcţia de gestionar poate fi îndeplinită şi de cel care a împlinit vîrsta de 18 ani.

Art. 4. - Nu poate fi gestionar cel condamnat pentru săvîrşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în lista anexă la prezenta lege, chiar dacă a fost graţiat.

Nu poate fi angajat sau trecut în funcţia de gestionar cel aflat în curs de urmărire penală sau de judecată pentru săvîrşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în lista anexă.

Dacă în cursul urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a intervenit amnistia, cel care a săvîrşit vreuna dintre infracţiunile prevăzute în lista anexă nu poate fi gestionar timp de 2 ani de la data intervenirii amnistiei. Cel căruia i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei nu poate fi gestionar în cursul termenului de încercare şi 2 ani de la expirarea acestui termen.

Prin "săvîrşirea infracţiunii" se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele prevăzute în lista anexă, pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

Art. 5. - Agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice sînt obligate să ceară organelor miliţiei relaţii cu privire la antecedentele penale ale celor ce urmează să fie angajaţi sau trecuţi în funcţii de gestionari.

Organele miliţiei sînt obligate să comunice aceste relaţii în termen de cel mult 30 zile de la primirea cererii.

Art. 6. - Cel ce urmează a fi angajat sau trecut în funcţia de gestionar va prezenta o dovadă eliberată de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice în care a fost anterior încadrat, din care să rezulte dacă a produs pagube avutului obştesc, natura acestora şi dacă ele au fost acoperite. Această dovadă poate fi cerută de la ultimul loc de muncă şi de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice care ar urma să facă angajarea sau trecerea în funcţia de gestionar.

Agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice sînt obligate să elibereze sau, după caz, să comunice dovada prevăzută în alineatul 1, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii.

În raport cu cele arătate în dovadă, conducătorul agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice vor hotărî asupra angajării sau trecerii în funcţia de gestionar.

Art. 7. - În cazul în care gestiunea este încredinţată mai multor persoane, angajarea sau trecerea în funcţia de gestionar se face cu avizul scris al celorlalţi gestionari.

Angajarea sau trecerea unei persoane într-o funcţie din subordinea gestionarului se face cu avizul scris al acestuia.

Art. 8. - Angajaţii sezonieri sau temporari pot fi gestionari, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.

Art. 9. - Conducătorii agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, angajaţii ca atribuţii de control financiar, precum şi contabilii, cu excepţia acelora care sînt încadraţi în unităţi mici determinate de ministere şi celelalte organe centrale, nu pot face operaţii de primire, păstrare şi eliberare de bunuri.

CAPITOLUL III
Garanţii

Art. 10. - Gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în numerar.

Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc, în funcţie de natura şi valoarea bunurilor gestionate, plafoanele valorice şi condiţiile în care este obligatorie şi constituirea unor garanţii suplimentare, constînd din:

a) afectarea unor bunuri imobile sau bunuri mobile de folosinţă îndelungată, proprietate a gestionarului sau a unor terţi, pentru garantarea faţă de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice, a acoperirii pagubelor ce s-ar cauza de gestionar;

b) obligaţii asumate de terţi faţă de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar, fie integral, fie pentru o sumă determinată.

Garanţia suplimentară prevăzută la alineatul precedent poate fi constituită şi în numerar.

Ministerele şi celelalte organe centrale pot extinde, în funcţie de natura şi valoarea bunurilor, obligaţia de a constitui garanţii în condiţiile prezentului capitol şi asupra altor categorii de angajaţi care mînuiesc bunuri, cu excepţia celor ce primesc bunuri spre a le folosi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Nu este obligat să constituie garanţie cel care înlocuieşte temporar un gestionar sau cel căruia i se încredinţează o gestiune pe o perioadă de cel mult 60 zile pînă la numirea unui gestionar.

Art. 11. - Constituirea garanţiei se face prin contract încheiat în scris.

Garanţiile reciproce între gestionari nu sînt admise. Aceeaşi persoană nu poate constitui garanţii pentru mai mulţi gestionari. Cel care constituie garanţia va declara, în scris, dacă a mai constituit alte garanţii.

Garanţiile suplimentare se constituie înainte de încredinţarea gestiunii.

Art. 12. - Garanţia în numerar va fi de minimum un salariu şi de maximum trei salarii tarifare lunare ale gestionarului; ea nu va putea depăşi valoarea bunurilor încredinţate.

Pentru gestionarii retribuiţi pe bază de cotă procentuală, cuantumul minim al garanţiei în numerar va fi echivalent cu cîştigul mediu pe o lună, iar cel maxim cu cîştigul mediu pe 3 luni.

Art. 13. - Garanţia în numerar se reţine în rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din cîştigul mediu pe o lună, după caz. Dacă, din cauza altor reţineri, ratele în contul garanţiei în numerar nu pot fi reţinute, gestionarul este obligat să le depună.

Pentru angajaţii temporari, alţii decît cei prevăzuţi la articolul 10 alineatul ultim, precum şi pentru angajaţii sezonieri, se vor putea stabili rate mai mari sau chiar obligativitatea depunerii, la încredinţarea gestiunii, a garanţiei integrale în numerar.

Art. 14. - Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc, în funcţie de complexitatea gestiunilor şi de natura şi valoarea bunurilor, cuantumul garanţiilor în numerar între limitele prevăzute în articolul 12, precum şi ratele la care se referă articolul 13 alineatul 2.

Ministerele şi celelalte organe centrale pot stabili, în cazuri justificate, garanţii în numerar sub minimul prevăzut în articolul 12 sau scutirea de garanţie.

Art. 15. - Garanţia în numerar va fi depusă de către agenţii economici, autorităţile şi instituţiile publice la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci, într-un cont special al agentului economic, al autorităţii ori al instituţiei publice respective. Garanţiile în numerar depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci se înscriu într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare va fi păstrat în casieria agentului economic, autorităţii sau instituţiei publice în favoarea căreia s-a constituit garanţia.

Pentru garanţia depusă în condiţiile alin. 1, se acordă o dobândă anuală, stabilită de depozitarul garanţiei, care nu poate fi mai mică decât dobânda acordată pentru depozitele la termen pe un an. Nota

__________

Articolul a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 54/1994.

Art. 16. - Garanţia în numerar şi dobînda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcţie pentru care nu se cere garanţie, în situaţia în care nu a cauzat o pagubă sau cînd paguba a fost acoperită în întregime. Agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice sunt obligaţi, în aceste cazuri, să elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către Casa de Economii şi Consemnaţiuni în care să se arate că titularul are dreptul să ridice garanţia.

În cazul transferării gestionarului într-o altă funcţie pentru care de asemenea se cere garanţie, carnetul de consemnare în care au fost înscrise sumele depuse drept garanţie va fi trecut la noul loc de muncă, procedîndu-se, atunci cînd este cazul, potrivit articolului 20.

Cînd gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune la locul său de muncă şi aceasta nu se acoperă integral în termen de o lună de la obţinerea titlului executoriu definitiv, agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice se vor despăgubi din garanţia în numerar constituită în favoarea sa.

În situaţia în care sumele depuse drept garanţie au fost ridicate, în întregime sau în parte, de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice pentru a se despăgubi, gestionarul este obligat să reîntregească garanţia în numerar în rate lunare de 1/3 din salariul tarifar sau din cîştigul mediu lunar, dispoziţiile articolului 13 aplicîndu-se în mod corespunzător.

Art. 17. - Casa de Economii şi Consemnaţiuni are obligaţia să elibereze sumele depuse drept garanţie, după caz:

a) titularului carnetului de consemnare, pe baza comunicării făcute de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice şi a prezentării carnetului;

b) agenţiilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, pe baza cererii acesteia şi a unei copii certificate de pe titlul executoriu definitiv obţinut împotriva gestionarului.

Art. 18. - În vederea constituirii garanţiei suplimentare, imobilele se evaluează în conformitate cu dispoziţiile legale privind modul de stabilire a despăgubirilor pentru terenurile şi construcţiile care trec în proprietatea statului prin expropriere.

Bunurile mobile se evaluează la 50% din preţul de vînzare cu amănuntul. În cazul în care bunurile mobile nu au preţ de vînzare cu amănuntul, evaluarea se face de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice în favoarea cărora este constituită garanţia, care va consulta, în caz de necesitate, organe de specialitate.

Art. 19. - Pentru bunurile imobile constituite garanţie, agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice vor cere inscripţia ipotecii, care se va dispune pe baza cererii şi a contractului de garanţie.

Bunurile mobile constituite garanţie rămîn în folosinţa gestionarului sau a terţului garant, după caz, şi nu vor putea fi înstrăinate fără înştiinţarea prealabilă a agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice.

În cazul în care bunurile constituite garanţie sînt urmărite silit de alţi creditori, gestionarul sau terţul garant, după caz, este obligat să înştiinţeze de îndată agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice.

În situaţia în care terţul garant n-a făcut această înştiinţare, el rămîne obligat să acopere pagubele ce s-ar cauza de gestionar în limita valorii bunurilor constituite garanţie.

Orice micşorare a garanţiei atrage obligaţia reîntregirii de îndată a acesteia.

Art. 20. - Garanţiile vor fi recalculate periodic în funcţie de schimbările intervenite în salariul tarifar al gestionarului, precum şi în specificul şi valoarea bunurilor gestionate, procedîndu-se la modificarea corespunzătoare a contractului de garanţie.

În cazul în care, în urma recalculării, este necesară completarea garanţiei în numerar, se va proceda conform articolului 13. Dacă garanţia în numerar depusă este mai mare decît garanţia recalculată, diferenţa se va elibera, în termen de cel mult 10 zile, gestionarului.

În cazul în care, în urma recalculării, este necesară constituirea sau completarea garanţiilor suplimentare, aceasta se face în termen de 60 zile de la data recalculării.

Art. 21. - Dacă gestionarul nu constituie, nu completează sau nu aduce, după caz, garanţiile corespunzătoare potrivit articolului 19 alineatul ultim şi articolului 20 alineatul ultim sau dacă, din cauza altor reţineri, ratele în contul garanţiei în numerar nu pot fi reţinute şi nici nu sînt depuse în condiţiile articolului 13, se procedează la trecerea sa în altă funcţie ori, dacă aceasta nu este posibil, la desfacerea contractului său de muncă. În acest din urmă caz, privitor la drepturile angajatului se vor aplica dispoziţiile din legislaţia muncii referitoare la desfacerea contractului de muncă pentru motive ce nu sînt imputabile angajatului.

Art. 22. - Garanţiile suplimentare se urmăresc silit pe baza contractului de garanţie şi a titlului executoriu definitiv obţinut împotriva gestionarului.

În cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai mulţi creditori, agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice în favoarea cărora s-a constituit garanţia suplimentară are drept de preferinţă asupra sumelor realizate prin valorificarea bunurilor constituite garanţie, în condiţiile privind creanţele garantate prin ipotecă sau gaj prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la executarea silită a creanţelor băneşti ale agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice împotriva persoanelor fizice.

CAPITOLUL IV
Răspunderi

Art. 23. - Încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă, după caz.

Art. 24. - Angajaţii răspund material, potrivit codului muncii şi prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiuni.

Art. 25. - Gestionarul răspunde integral faţă de agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.

Primirea bunurilor în cantităţi inferioare celor înscrise în actele însoţitoare sau cu vicii aparente, fără a se fi întocmit acte legale de constatare, precum şi nesolicitarea asistenţei tehnice de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesară, atrag răspunderea gestionarului în condiţiile alineatului 1.

Art. 26. - Gestionarul răspunde integral şi în cazul în care atribuţiile sale fiind exercitate, potrivit dispoziţiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constată o pagubă fără a se putea stabili că aceasta s-a produs în absenţa gestionarului.

Art. 27. - Cînd paguba în gestiune a fost cauzată de gestionar împreună cu alt angajat al agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, ei răspund integral, fiecare în măsura în care a contribuit la producerea pagubei.

Dacă nu se poate determina măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, despăgubirea se repartizează între cei în cauză proporţional cu cîştigul mediu al fiecăruia pe ultimele 3 luni; în cazul pagubei constatate într-o gestiune în care manipularea bunurilor se face în colectiv de mai mulţi angajaţi sau în schimburi succesive, fără predare de gestiune între schimburi, despăgubirea se repartizează şi proporţional cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere, în gestiunea în care s-a produs paguba.

Art. 28. - Angajatul cu funcţie de conducere precum şi orice alt angajat vinovat de angajarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în funcţia de gestionar fără respectarea condiţiilor de vîrstă, studii şi stagiu prevăzute în articolele 3 şi 38, precum şi a dispoziţiilor articolului 4 referitoare la antecedentele penale, răspund integral pentru pagubele cauzate de gestionar, în solidar cu acesta.

Aceeaşi răspundere o are şi cel vinovat de nerespectarea dispoziţiilor prevăzute în capitolul III, în limita garanţiei neconstituite.

Art. 29. - Răspunde integral angajatul care, nesocotind îndatoririle sale de serviciu, a adus pagube agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice prin aceea că:

a) nu a asigurat gestionarului, în cazurile prevăzute de lege, asistenţa tehnică de specialitate pentru verificarea calitativă a bunurilor ori a prestat o asistenţă tehnică necorespunzătoare;

b) nu a luat măsurile necesare pentru păstrarea bunurilor în condiţii corespunzătoare;

c) a dat gestionarului dispoziţii greşite sau contrare legii.

Art. 30. - Răspunde, în limita valorii pagubei rămase neacoperite de autorul direct al ei, din momentul constatării insolvabilităţii acestuia, cel vinovat de:

a) angajarea sau trecerea unei persoane într-o funcţie de gestionar sau din subordinea gestionarului, fără avizul prevăzut în articolul 7;

b) neluarea sau luarea cu întîrziere a măsurilor necesare pentru înlocuirea gestionarului sau a angajaţilor aflaţi în subordinea sa, deşi a fost avertizat în scris şi motivat că nu-şi îndeplinesc atribuţiile în mod corespunzător;

c) neluarea măsurilor necesare pentru stabilirea şi acoperirea pagubelor în gestiune;

d) neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, în situaţia în care prin aceasta a contribuit la cauzarea pagubei;

e) nerespectarea oricărei alte îndatoriri de serviciu, dacă fără încălcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita.

Art. 31. - Angajatul care primeşte, păstrează şi eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înţelesul articolului 1 răspunde integral, aplicîndu-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol.

Art. 32. - La constatarea unei pagube în gestiune, persoana răspunzătoare poate să-şi ia un angajament scris pentru acoperirea acesteia; angajamentul scris constituie titlu executoriu.

Dacă, ulterior, această persoană constată că nu datorează sau că datorează numai în parte suma pentru care şi-a luat angajamentul, ea va putea face cerere de desfiinţare a angajamentului la organul de jurisdicţie competent, în termen de 30 zile de la data cînd a cunoscut această împrejurare.

De asemenea, validitatea angajamentului va înceta în întregime sau în parte atunci cînd agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice sau organul de jurisdicţie competent constată, cu prilejul verificării sau, după caz, al soluţionării unei cauze care are legătură cu angajamentul, că acesta a fost luat pentru o sumă nedatorată.

Organul de jurisdicţie competent poate suspenda executarea angajamentului.

Art. 33. - În vederea despăgubirii agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice pentru pagubele cauzate în gestiune, care nu se pot acoperi din garanţia în numerar, se vor lua măsuri de asigurare şi urmărire asupra oricăror bunuri aparţinînd gestionarului şi persoanelor care răspund în condiţiile prezentului capitol, potrivit dispoziţiilor legale cu privire la executarea silită a creanţelor băneşti ale agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice împotriva persoanelor fizice.

Măsurile de asigurare se încuviinţează de organul de jurisdicţie competent să soluţioneze litigiul.

Art. 34. - Orice persoană privitor la care, prin hotărîre judecătorească, s-a constatat că a dobîndit de la un gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul obştesc şi că le-a obţinut în afara obligaţiilor de serviciu ale gestionarului, cunoscînd că acesta gestionează astfel de bunuri, răspunde solidar cu gestionarul de acoperirea pagubei, în limita valorii bunurilor dobîndite.

Art. 35. - Crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Art. 36. - Nedeclararea în scris, în termenul prevăzut de dispoziţiile legale, de către gestionar, a plusurilor din gestiunea sa despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă, provenite în orice alt mod decît acela arătat în articolul 35, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an.

Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a avut consecinţe grave, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Nu se pedepseşte acela care, mai înainte de începerea oricărui control, declară plusurile despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă.

Art. 37. - Înstrăinarea bunurilor mobile constituite garanţie potrivit articolului 10, fără înştiinţarea prealabilă a agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an.

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 38. - Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc categoriile de gestiuni mai puţin complexe sau de valori mai mici din mediul rural, pentru care funcţia de gestionar poate fi îndeplinită şi în alte condiţii de studii decît cele prevăzute la articolul 3 alineatul 1.

Art. 39. - Gestionarii care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute la articolul 3 pot fi menţinuţi dacă au îndeplinit, la angajarea lor, condiţiile de pregătire profesională prevăzute în indicatoarele de stagiu şi studii ale funcţiilor respective şi sînt corespunzători.

Gestionarii în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi sînt obligaţi, după caz:

a) să completeze în termen de 3 ani garanţia în numerar, în condiţiile stabilite de acord cu conducătorii agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice;

b) să constituie sau să aducă în termen de un an garanţii suplimentare potrivit prevederilor capitolului III.

În cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute în alineatul precedent se aplică în mod corespunzător dispoziţiile articolului 21.

Gestionarii în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi scutiţi de către conducătorii agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice de obligaţia constituirii de garanţii suplimentare.

Art. 40. - Angajaţii-mandatari au obligaţia de a constitui garanţii, în cuantumul şi condiţiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Art. 41. - Modul de gestionare a bunurilor materiale ale agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice se stabileşte prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe centrale vor emite, în termen de 60 zile de la data publicării prezentei legi, instrucţiuni prin care vor stabili: funcţiile de gestionari; categoriile de gestiuni la care se referă articolul 3 alineatul 2 şi articolul 38; plafoanele valorice şi condiţiile în care este obligatorie constituirea de garanţii suplimentare; extinderea obligaţiei de a constitui garanţii şi asupra altor categorii de angajaţi, potrivit articolului 10 alineatul 4; cuantumul garanţiilor şi al ratelor, precum şi alte măsuri de executare a prezentei legi.

În acelaşi termen, ministerele şi celelalte organe centrale vor adapta indicatoarele de pregătire şi staţia pentru funcţiile de gestionari, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Pentru agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice de interes local care nu sînt coordonate de un organ local de specialitate al administraţiei de stat, dispoziţiile alineatului 2 se vor aduce la îndeplinire, în termen de 60 zile de la data publicării prezentei legi, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, cu sprijinul Comitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală.

Art. 42. - Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi personalului Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securităţii Statului.

Numirea militarilor în funcţii de gestionari se face în condiţiile stabilite prin instrucţiuni ale organelor centrale prevăzute în alineatul precedent, fiecare în cadrul atribuţiilor sale, cu respectarea prevederilor articolelor 3-6 din prezenta lege.

Militarii în termen numiţi gestionari nu sînt obligaţi să constituie garanţii.

Răspunderea materială a personalului Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securităţii Statului se reglementează prin dispoziţii speciale.

Art. 43. - Se recomandă organelor centrale ale agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice ca, privitor la membrii cooperatori, să reglementeze, în sectoarele lor de activitate, condiţiile de încredinţare a gestiunilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, avîndu-se în vedere prevederile prezentei legi.

Art. 44. - Prezenta lege intră în vigoare la 90 zile de la data publicării.

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 145/1960 privind răspunderea materială a gestionarilor din agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost votată de Marea Adunare Naţională la 18 noiembrie 1969, întrunind din cele 442 voturi exprimate, 441 voturi pentru şi 1 vot împotrivă.

Preşedintele Marii Adunări Naţionale,
ŞTEFAN VOITEC

Bucureşti, 18 noiembrie 1969.

Nr. 22.

În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România, semnăm această lege.

Preşedintele Consiliului de Stat,
NICOLAE CEAUŞESCU

Bucureşti, 18 noiembrie 1969.

ANEXĂ

LISTA
infracţiunilor la care se referă articolul 4 din lege

I. Infracţiuni prevăzute de Codul penal, republicat la 27 februarie 1948, cu modificările ulterioare:

- Infracţiunile contra securităţii statului prevăzute de art. 184-186 inclusiv, art. art. 188-192 inclusiv, art. 196, 207, art. 209¹-209³ inclusiv şi art. 227.

- Infracţiunea de omisiune prevăzută de art. 228 alin. 1, în cazul în care se referă la vreuna dintre infracţiunile arătate mai sus.

- Infracţiunile contra păcii şi omenirii prevăzute de art. 231¹-231⁵ inclusiv.

- Delapidarea prevăzută de art. 236.

- Remuneraţia injustă prevăzută de art. 240.

- Neglijenţa în serviciu prevăzută de art. 242.

- Abuzul de serviciu prevăzut de art. 245.

- Darea şi luarea de mită prevăzute de art. 250 şi 251.

- Infracţiunile economice prevăzute de art. 268¹, 268¹⁷, 268²⁰ şi 268²¹.

- Tăinuirea sau favorizarea infractorului prevăzute de art. 283-286 inclusiv, în cazul în care se referă la vreuna dintre infracţiunile arătate sub pct. I din prezenta listă.

- Provocarea de pericol public prevăzută de art. 352.

- Incendiul prevăzut de art. 353-356 inclusiv.

- Catastrofa publică prin stricarea mijloacelor de comunicaţie prevăzută de art. 366.

- Falsificarea de monedă, de titluri de credit public, mărci, timbre şi hîrtii timbrate prevăzută de art. 385, 391 şi 392.

- Falsul în acte prevăzut de art. 401, 402 şi 406 alin. 2 pct. 1.

- Întrebuinţarea de act fals prevăzută de art. 412.

- Furtul prevăzut de art. 524, 525 şi 527.

- Tîlhăria prevăzută de art. 529-534 inclusiv.

- Furtul, tîlhăria, distrugerea ori degradarea, înşelăciunea sau abuzul de încredere săvîrşite în paguba avutului obştesc, prevăzute de art. 536¹.

- Abuzul de încredere prevăzut de art. 537 şi 538.

- Gestiunea frauduloasă prevăzută de art. 539 şi 540.

- Abuzul de încredere profesională săvîrşit în paguba avutului obştesc, prevăzut de art. 545 combinat cu art 536³.

- Înşelăciunea prevăzută de art. 549 şi 550.

- Înşelăciunea în convenţii prevăzută de art. 551.

- Distrugerea de acte săvîrşită în paguba avutului obştesc, prevăzută de art. 562 combinat cu art. 536³.

II. Infracţiuni prevăzute de codul penal adoptat prin Legea nr. 15 din 21 iunie 1968:

- Infracţiunile contra securităţii statului prevăzute de art. 155-157 inclusiv, art. 160-165 inclusiv şi art. 167.

- Infracţiunea de nedenunţare prevăzută de art. 170, în cazul în care se referă la vreuna dintre infracţiunile arătate mai sus.

- Furtul prevăzut de art. 208 şi 209.

- Tîlhăria prevăzută de art. 211.

- Abuzul de încredere prevăzut de art. 213.

- Gestiunea frauduloasă prevăzută de art. 214.

- Înşelăciunea prevăzută de art. 215.

- Distrugerea prevăzută de art. 217 alin. 4 şi art. 218.

- Tăinuirea prevăzută de art. 221, în cazul în care se referă la vreuna dintre infracţiunile arătate sub pct. II din prezenta listă.

- Delapidarea prevăzută de art. 223.

- Furtul, tîlhăria, abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, înşelăciunea şi distrugerea în paguba avutului obştesc, prevăzute de art. 224, 225, 227-229 inclusiv şi 231.

- Tăinuirea în paguba avutului obştesc, prevăzută de art. 234.

- Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi cel contra intereselor obşteşti, prevăzute de art. 246 şi 248.

- Neglijenţa în serviciu prevăzută de art. 249.

- Luarea şi darea de mită prevăzute de art. 254 şi 255.

- Primirea de foloase necuvenite prevăzute de art. 256.

- Favorizarea infractorului prevăzută de art. 264, în cazul în care se referă la vreuna dintre infracţiunile arătate sub pct. II din prezenta listă.

- Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, prevăzute de art. 273-276 inclusiv.

- Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori, prevăzute de art. 282 şi 283.

- Falsul şi uzul de fals prevăzute de art. 288, 289 şi 291.

- Infracţiunile la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice, prevăzute de art. 295-297 inclusiv.

- Infracţiunile contra păcii şi omenirii prevăzute de art. 356-360 inclusiv.

III. Infracţiunile prevăzute de art. 35, 36 şi 37 din prezenta lege.

Legislaţie asociaţii proprietari