BlocManagerNET
Program pentru administrarea asociaţiilor de proprietari cu
acces online pentru proprietari
Licenţa se plăteşte o singură dată
Salvare pe server
Acces online
Legislaţie asociaţii proprietari
Guvernul României
Normă metodologică din 22/01/2004
de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
___________
Text actualizat la data de 14.08.2012. Actul include modificările din următoarele acte:
- Rectificarea publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 161 din 24/02/2004.
- Hotărârea nr. 783/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 482 din 28/05/2004.
- Hotărârea nr. 580/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 400 din 09/05/2006.
- Hotărârea nr. 797/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 725 din 10/08/2005.
- Hotărârea nr. 610/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 04/07/2005.
- Hotărârea nr. 84/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 18/02/2005.
- Hotărârea nr. 1514/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 935 din 17/11/2006.
- Hotărârea nr. 1195/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 707 din 19/10/2007.
- Hotărârea nr. 213/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 153 din 02/03/2007.
- Hotărârea nr. 686/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 480 din 30/06/2008.
- Hotărârea nr. 1579/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 894 din 28/12/2007.
- Hotărârea nr. 1618/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 865 din 22/12/2008.
- Hotărârea nr. 1840/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074 din 18/11/2004.
- Hotărârea nr. 192/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 143 din 09/03/2009.
- Hotărârea nr. 488/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 286 din 30/04/2009.
- Hotărârea nr. 616/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 351 din 26/05/2009.
- Hotărârea nr. 1861/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1044 din 29/12/2006.
- Hotărârea nr. 956/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 633 din 24/09/2009.
- Hotărârea nr. 1620/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 31/12/2009.
- Hotărârea nr. 296/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 239 din 15/04/2010.
- Hotărârea nr. 768/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 534 din 30/07/2010.
- Hotărârea nr. 791/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 542 din 03/08/2010.
- Hotărârea nr. 1355/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 896 din 31/12/2010.
- Hotărârea nr. 150/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 01/03/2011.
- Hotărârea nr. 50/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 78 din 31/01/2012.
- Hotărârea nr. 670/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 481 din 13/07/2012.
Text actualizat la data de 14.08.2012. Actul include modificările din următoarele acte:- Rectificarea publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 161 din 24/02/2004.
- Hotărârea nr. 783/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 482 din 28/05/2004.
- Hotărârea nr. 580/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 400 din 09/05/2006.
- Hotărârea nr. 797/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 725 din 10/08/2005.
- Hotărârea nr. 610/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 04/07/2005.
- Hotărârea nr. 84/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 18/02/2005.
- Hotărârea nr. 1514/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 935 din 17/11/2006.
- Hotărârea nr. 1195/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 707 din 19/10/2007.
- Hotărârea nr. 213/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 153 din 02/03/2007.
- Hotărârea nr. 686/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 480 din 30/06/2008.
- Hotărârea nr. 1579/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 894 din 28/12/2007.
- Hotărârea nr. 1618/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 865 din 22/12/2008.
- Hotărârea nr. 1840/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074 din 18/11/2004.
- Hotărârea nr. 192/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 143 din 09/03/2009.
- Hotărârea nr. 488/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 286 din 30/04/2009.
- Hotărârea nr. 616/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 351 din 26/05/2009.
- Hotărârea nr. 1861/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1044 din 29/12/2006.
- Hotărârea nr. 956/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 633 din 24/09/2009.
- Hotărârea nr. 1620/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 31/12/2009.
- Hotărârea nr. 296/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 239 din 15/04/2010.
- Hotărârea nr. 768/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 534 din 30/07/2010.
- Hotărârea nr. 791/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 542 din 03/08/2010.
- Hotărârea nr. 1355/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 896 din 31/12/2010.
- Hotărârea nr. 150/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 01/03/2011.
- Hotărârea nr. 50/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 78 din 31/01/2012.
- Hotărârea nr. 670/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 481 din 13/07/2012.
___________
Pus în aplicare prin:
- Precizare publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 509 din 30/07/2007.
Pus în aplicare prin:- Precizare publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 509 din 30/07/2007.
Codul fiscal:
Definiţii ale termenilor comuni
Art. 7.
-
(1)
În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlului VI, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
[...]
2.1.
Orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul dintre următoarele criterii:
a)
beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de
plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de
venit, şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi:
atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul
desfăşurării activităţii, programul de lucru;
b)
în prestarea activităţii, beneficiarul de venit foloseşte baza materială
a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare
corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de
muncă şi altele asemenea;
c)
beneficiarul de venit contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;
d)
plătitorul de venit suportă în interesul desfăşurării activităţii
cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi
indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, precum şi
alte cheltuieli de această natură;
e)
plătitorul de venit suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi
indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul
beneficiarului de venit;
f)
orice alte elemente care reflectă natura dependentă a activităţii.
2.2.
În cazul reconsiderării unei activităţi ca activitate dependentă,
impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii, stabilite
potrivit legii, vor fi recalculate şi virate, fiind datorate solidar de
către plătitorul şi beneficiarul de venit. În acest caz se aplică
regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii
realizate în afara funcţiei de bază.
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin litera A. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
1.
O activitate poate fi reconsiderată, potrivit criteriilor prevăzute la
art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din Codul fiscal, ca activitate dependentă, în
cazul în care raportul juridic în baza căruia se desfăşoară activitatea
nu reflectă conţinutul economic al acestuia.
Activităţile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, care
generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi
drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi
completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activităţi
dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 şi 2.2 din
Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera A. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
Definiţii ale termenilor comuni
Art. 7. -
(1)
În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlului VI, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
[...]
23.
persoană fizică rezidentă - orice persoană fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)
are domiciliul în România;
b)
centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c)
este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce
depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni
consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d)
este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.
Prin excepţie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoană fizică
rezidentă un cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în
România, un cetăţean străin care este funcţionar ori angajat al unui
organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, un
cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în
România şi nici membrii familiilor acestora;
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
11.
Prin centrul intereselor vitale se înţelege statul cu care relaţiile
personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate. Astfel,
se va acorda atenţie familiei sale, soţului/soţiei, copilului/copiilor,
persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în
România împreună cu aceasta, relaţiilor sale economice şi relaţiilor
sale sociale. Prin relaţii economice se poate înţelege: angajat al unui
angajator român, implicarea într-o activitate de afaceri în România,
conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în
România. Prin relaţii sociale se poate înţelege: membru într-o
organizaţie caritabilă, religioasă, participări la activităţi culturale
sau de altă natură.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Definiţia sediului permanent
Art. 8.
-
(1)
În înţelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se
desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct,
fie printr-un agent dependent.
(2)
Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou,
fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o
carieră sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale, precum şi
locul în care continuă să se desfăşoare o activitate cu activele şi
pasivele unei persoane juridice române care intră într-un proces de
reorganizare prevăzut la art. 271.
(3)
Un sediu permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de
construcţie, ansamblu sau montaj sau activităţi de supervizare legate de
acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai
mult de 6 luni.
(4)
Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune următoarele:
a)
folosirea unei instalaţii numai în scopul depozitării sau al expunerii produselor ori bunurilor ce aparţin nerezidentului;
b)
menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;
c)
menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident
numai în scopul de a fi procesate de către o altă persoană;
d)
vânzarea de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost
expuse în cadrul unor expoziţii sau târguri fără caracter permanent ori
ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o
lună după încheierea târgului sau a expoziţiei;
e)
păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achiziţionării de
produse sau bunuri ori culegerii de informaţii pentru un nerezident;
f)
păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfăşurării de
activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar de către un nerezident;
g)
păstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a
activităţilor prevăzute la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga
activitate desfăşurată în locul fix să fie de natură preparatorie sau
auxiliară.
(5)
Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este
considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveşte
activităţile pe care o persoană, alta decât un agent cu statut
independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana
acţionează în România în numele nerezidentului şi dacă este îndeplinită
una din următoarele condiţii:
a)
persoana este autorizată şi exercită în România autoritatea de a încheia
contracte în numele nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care
activităţile respective sunt limitate la cele prevăzute la alin. (4)
lit. a)-f);
b)
persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează produse sau bunuri în numele nerezidentului.
(6)
Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România dacă
doar desfăşoară activitate în România prin intermediul unui broker,
agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut
independent, în cazul în care această activitate este activitatea
obişnuită a agentului, conform descrierii din documentele constitutive.
Dacă activităţile unui astfel de agent sunt desfăşurate integral sau
aproape integral în numele nerezidentului, iar în relaţiile comerciale
şi financiare dintre nerezident şi agent există condiţii diferite de
acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se
consideră ca fiind agent cu statut independent.
(7)
Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România numai
dacă acesta controlează sau este controlat de un rezident ori de o
persoană ce desfăşoară o activitate în România prin intermediul unui
sediu permanent sau altfel.
(71)
Persoanele juridice române beneficiare ale unor prestări de servicii de
natura activităţilor de lucrări de construcţii, montaj, supraveghere,
consultanţă, asistenţă tehnică şi orice alte activităţi, executate de
persoane juridice străine sau fizice nerezidente pe teritoriul României,
au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu aceşti parteneri
la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin
ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Contractele încheiate de persoane juridice române cu persoane juridice
străine sau persoane fizice nerezidente pentru activităţi desfăşurate în
afara teritoriului României nu fac obiectul înregistrării potrivit
prezentelor dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui
şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori
montaj sau a activităţilor de supraveghere legate de acestea şi a altor
activităţi similare, se va avea în vedere data de începere a activităţii
din contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau
orice alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele
consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în
mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada
care s-a consumat la realizarea contractului de bază.
(8)
În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se consideră a fi baza fixă.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera A. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
2.
Sintagma loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea
acoperă orice fel de clădiri, echipamente sau instalaţii utilizate
pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului, indiferent dacă acestea
sunt ori nu utilizate exclusiv în acest scop. Un loc de activitate
există şi acolo unde nu sunt construite sau nu sunt necesare clădiri
pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului, ci dispune doar de un
spaţiu. Nu este important dacă clădirile, echipamentele sau instalaţiile
sunt deţinute în proprietate, sunt închiriate ori se găsesc în alt fel
la dispoziţia nerezidentului. Un loc de activitate poate fi constituit
de o tarabă în piaţă sau locul de activitate poate fi situat în clădirea
unei alte societăţi, atunci când un nerezident are în permanenţă la
dispoziţie anumite clădiri sau părţi ale acestora, deţinute în
proprietate de altă societate.
3.
Este suficient ca un nerezident să aibă la dispoziţia sa un spaţiu
utilizat pentru activităţi economice pentru ca acesta să constituie un
loc de activitate, nefiind necesar niciun drept legal de utilizare a
respectivului spaţiu.
4.
Deşi nu este necesar niciun drept legal oficial de utilizare a unui
anumit spaţiu pentru ca locul respectiv să constituie sediu permanent,
simpla prezenţă a unui nerezident într-o anumită locaţie nu înseamnă că
locaţia respectivă se găseşte la dispoziţia acelui nerezident. Acest
principiu este ilustrat de următoarele situaţii în care reprezentanţi ai
unui nerezident sunt prezenţi în spaţiile unei alte societăţi:
a)
Un vânzător care îşi vizitează cu regularitate un client principal
pentru a primi comenzi şi se întâlneşte cu directorul de achiziţii în
biroul acestuia. În acest caz, clădirea clientului nu se află la
dispoziţia societăţii pentru care lucrează vânzătorul şi nu constituie
un loc fix de activitate prin care se desfăşoară activităţile
nerezidentului. Cu toate acestea, în funcţie de situaţia existentă, se
poate aplica art. 8 alin. (5) din Codul fiscal pentru a considera că
există un sediu permanent.
b)
Un angajat al unei societăţi căruia i se permite, pe o perioadă lungă de
timp, să utilizeze un birou în sediul unei alte societăţi pentru a
asigura respectarea de către societatea din urmă a obligaţiilor asumate
prin contractul încheiat cu prima societate. În acest caz, angajatul
desfăşoară activităţi legate de obiectul primei societăţi, iar biroul ce
se găseşte la dispoziţia sa în sediul celeilalte societăţi va constitui
un sediu permanent al angajatorului său, dacă biroul este pus la
dispoziţia sa pe o perioadă de timp suficient de lungă pentru a
constitui un «loc de activitate» şi dacă activităţile efectuate acolo
depăşesc activităţile precizate în art. 8 alin. (4) din Codul fiscal.
c)
O societate de transport rutier care foloseşte zilnic o perioadă scurtă
de timp o platformă de livrare din depozitul clientului său, pentru a
livra mărfuri achiziţionate de acel client. În acest caz, prezenţa
societăţii de transport rutier la platforma de livrare este de scurtă
durată şi societatea nu poate considera că acel loc se află la
dispoziţia sa şi constituie un sediu permanent al societăţii.
d)
Un zugrav care, timp de 2 ani, petrece 3 zile pe săptămână într-o
clădire mare de birouri ce aparţine principalului lui client. În acest
caz, prezenţa zugravului în acea clădire de birouri în care îşi
desfăşoară activitatea, respectiv zugrăveşte, constituie un sediu
permanent al zugravului.
5.
Cuvintele «prin care» trebuie să se aplice în toate situaţiile în care
activităţile economice sunt desfăşurate într-o anumită locaţie ce este
la dispoziţia societăţii în acest scop. Astfel, se va considera că o
societate angajată pentru pavarea unui drum îşi desfăşoară activitatea
«prin» locaţia în care are loc activitatea.
6.
Locul de activitate trebuie să fie «fix», astfel încât să existe o
legătură între locul de activitate şi un anumit punct geografic. Nu este
importantă perioada de timp în care o societate a unui stat contractant
operează în celălalt stat contractant dacă nu face acest lucru într-un
loc distinct, dar nu înseamnă că echipamentul ce constituie locul de
activitate trebuie să fie efectiv fixat pe sol. Este suficient ca
echipamentul să rămână într-un anumit loc. Atunci când activităţile
economice ale unei societăţi sunt deplasate între locaţii învecinate,
pot exista dificultăţi în a stabili dacă există un singur «loc de
activitate». Dacă există mai multe locuri de activitate şi dacă
celelalte condiţii ale sediului permanent sunt îndeplinite, la fiecare
dintre aceste locuri, societatea va avea mai multe sedii permanente. Se
consideră că există un singur loc de activitate atunci când o anumită
locaţie, în interiorul căreia sunt deplasate activităţile, poate fi
identificată ca formând un tot unitar din punct de vedere comercial şi
geografic, în ceea ce priveşte activitatea respectivă. Acest principiu
poate fi ilustrat prin exemple:
a)
O mină constituie un singur loc de activitate, chiar dacă activităţile
pot fi deplasate dintr-o locaţie în alta în interiorul acelei mine,
deoarece mina respectivă constituie o singură unitate geografică şi
comercială din punct de vedere al activităţii miniere. Un «hotel de
birouri» în care o firmă de consultanţă închiriază în mod regulat
diferite birouri este considerat ca fiind un singur loc de activitate
pentru acea firmă, deoarece, în acest caz, clădirea constituie un tot
unitar din punct de vedere geografic, iar hotelul este unicul loc de
activitate al acelei firme de consultanţă. O stradă pietonală, o piaţă
deschisă sau un târg în care îşi fixează standul un comerciant
reprezintă unicul loc de activitate al respectivului comerciant.
b)
Faptul că activităţile pot fi desfăşurate într-o zonă geografică
limitată nu are ca rezultat considerarea acelei zone geografice ca fiind
loc unic de activitate. Astfel, atunci când un zugrav lucrează succesiv
în cadrul unei serii de contracte fără legătură între ele pentru mai
mulţi clienţi diferiţi, într-o clădire mare de birouri, fără să existe
contract pentru un proiect complex de zugrăvire a clădirii, clădirea nu
este considerată ca unic loc de activitate. Dacă însă un zugrav
efectuează, în cadrul unui singur contract, lucrări în toată clădirea
pentru un singur client, acest contract reprezintă un singur proiect şi
clădirea în ansamblul său este un singur loc de activitate pentru
lucrările de zugrăvit, deoarece constituie un tot unitar din punct de
vedere comercial şi geografic.
c)
O zonă în care activităţile sunt desfăşurate ca parte a unui singur
proiect ce constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi
care nu întruneşte aceleaşi condiţii din punct de vedere geografic nu
constituie un loc unic de activitate. Astfel, atunci când un consultant
lucrează în diferite sucursale din locaţii diferite în cadrul unui
singur proiect de instruire profesională a angajaţilor unei bănci,
fiecare sucursală este considerată separat. Dacă însă respectivul
consultant se deplasează dintr-un birou în altul în cadrul aceleiaşi
sucursale, se va considera că el rămâne în acelaşi loc de activitate.
Locaţia unică a sucursalei se încadrează în condiţia de tot unitar din
punct de vedere geografic, situaţie care lipseşte în cazul în care
consultantul se deplasează între sucursale aflate în locaţii diferite.
7.
Deoarece locul de activitate trebuie să fie fix, se consideră sediu
permanent dacă acel loc de activitate are un anumit grad de permanenţă.
Se consideră astfel că există un sediu permanent atunci când locul de
activitate a fost menţinut pe o perioadă mai lungă de 6 luni. Astfel, în
cazul activităţilor a căror natură este repetitivă, fiecare perioadă în
care este utilizat locul de activitate trebuie analizată în combinaţie
cu numărul de ocazii în care s-a utilizat respectivul loc, care se pot
întinde pe un număr de ani.
Un loc de activitate poate totuşi să constituie un sediu permanent chiar
dacă există doar pentru o perioadă scurtă de timp. Astfel:
a)
Întreruperile temporare de activitate nu determină încetarea existenţei
sediului permanent. Când un anumit loc de activitate este utilizat numai
în intervale scurte de timp, dar aceste utilizări au loc cu
regularitate pe perioade lungi, locul de activitate nu trebuie
considerat ca fiind de natură strict temporară.
b)
De asemenea, în situaţiile în care un loc de activitate este utilizat pe
perioade foarte scurte de timp de un număr de societăţi similare
conduse de aceeaşi persoană sau de persoane asociate. În această
situaţie se evită considerarea locului de activitate ca fiind utilizat
altfel decât în scopuri temporare de fiecare dintre societăţi.
c)
Atunci când un loc de activitate care a fost la început conceput pentru a
fi utilizat pe o perioadă de timp scurtă, încât nu constituia sediu
permanent, dar este în realitate menţinut mai mult, devine un loc fix de
activitate şi se transformă retroactiv în sediu permanent. Un loc de
activitate poate de asemenea constitui un sediu permanent de la
înfiinţarea sa chiar dacă a existat, în practică, doar pe o perioadă
scurtă de timp, dacă acesta a fost prematur lichidat datorită unor
situaţii deosebite, cum ar fi eşecul investiţiei.
8.
Pentru ca un loc de activitate să constituie sediu permanent, societatea
ce îl utilizează trebuie să îşi desfăşoare integral sau parţial
activităţile prin acel loc de activitate. Activitatea nu trebuie să fie
permanentă în sensul că nu există întreruperi ale operaţiunilor, ci
operaţiunile trebuie desfăşurate cu regularitate.
9.
Atunci când activele corporale, precum utilajele, echipamentele
industriale, comerciale sau ştiinţifice, clădirile, ori activele
necorporale, precum brevetele, procedurile şi alte proprietăţi similare,
sunt închiriate sau acordate în leasing unor terţi printr-un loc fix de
activitate menţinut de o societate a unui stat contractant în celălalt
stat, această activitate va conferi, în general, locului de activitate
caracterul de sediu permanent. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când
printr-un loc fix de activitate este furnizat capital. Dacă o societate
a unui stat închiriază sau acordă în leasing utilaje, echipamente,
clădiri sau proprietăţi necorporale unei societăţi a celuilalt stat fără
ca pentru această închiriere să menţină un loc fix de activitate în
celălalt stat, atunci utilajele, echipamentele, clădirea sau
proprietăţile necorporale închiriate nu constituie un sediu permanent al
locatorului, cu condiţia ca obiectul contractului să fie limitat la
simpla închiriere a utilajelor sau echipamentelor. Acesta este şi cazul
când locatorul furnizează personal, ulterior instalării, pentru a opera
echipamentul, cu condiţia ca responsabilitatea acestuia să fie limitată
la operarea şi întreţinerea echipamentului sub conducerea,
responsabilitatea şi controlul locatarului. Dacă personalul are
responsabilităţi mai largi, cum ar fi participarea la deciziile privind
lucrările în care va fi utilizat echipamentul, sau dacă operează,
asigură service, inspectează şi întreţine echipamentul sub
responsabilitatea şi controlul locatorului, atunci activitatea
locatorului poate depăşi simpla închiriere a echipamentului şi poate
constitui o activitate antreprenorială. În acest caz se consideră că
există un sediu permanent dacă este îndeplinit criteriul permanenţei.
10.
Activitatea unei societăţi este desfăşurată în principal de către
antreprenor sau de către personal aflat într-o relaţie de angajare
retribuită cu societatea. Acest personal include angajaţi şi alte
persoane care primesc instrucţiuni de la societate ca agenţi dependenţi.
Prerogativele acestui personal în relaţiile sale cu terţii sunt
irelevante. Nu are nicio importanţă dacă agentul dependent este
autorizat sau nu să încheie contracte, dacă lucrează la locul fix de
activitate. Un sediu permanent este considerat şi dacă activitatea
societăţii este desfăşurată în principal cu ajutorul echipamentului
automatizat, activităţile personalului fiind limitate la montarea,
operarea, controlarea şi întreţinerea acestui echipament. Deci, maşinile
cu câştiguri, automatele cu vânzare şi celelalte echipamente similare
instalate de o societate a unui stat în celălalt stat constituie un
sediu permanent în funcţie de desfăşurarea de către societate şi a altor
activităţi în afară de instalarea iniţială a maşinilor. Nu există un
sediu permanent atunci când societatea doar instalează maşinile şi apoi
le închiriază altor societăţi. Un sediu permanent există atunci când
societatea care instalează maşinile se ocupă pe cont propriu şi de
operarea acestora şi de întreţinerea lor. Acelaşi lucru este valabil şi
atunci când maşinile sunt operate şi întreţinute de un agent dependent
al societăţii.
11.
Un sediu permanent există imediat ce societatea începe să îşi desfăşoare
activitatea printr-un loc fix de activitate. Acesta este cazul atunci
când societatea pregăteşte activitatea pentru care va servi permanent
locul de activitate. Perioada de timp în care locul fix de activitate
este înfiinţat de către societate nu trebuie luată în calcul, cu
condiţia ca această activitate să difere substanţial de activitatea
pentru care va servi permanent locul de activitate. Sediul permanent va
înceta să existe odată cu renunţarea la locul fix de activitate sau
odată cu încetarea oricărei activităţi desfăşurate prin acesta,
respectiv atunci când toate actele şi măsurile ce au legătură cu
activităţile anterioare ale sediului permanent sunt încheiate, cum ar fi
finalizarea tranzacţiilor curente, întreţinerea şi repararea
utilajelor. O întrerupere temporară a operaţiunilor nu poate fi privită
însă ca o încetare a activităţii. Dacă locul fix de activitate este
închiriat unei alte societăţi, acesta va servi în mod normal numai
activităţilor acelei societăţi, şi nu activităţilor locatorului; în
general, sediul permanent al locatorului încetează să existe, cu
excepţia situaţiilor în care acesta continuă să îşi desfăşoare
activitatea pe cont propriu prin locul fix de activitate.
12.
Deşi o locaţie în care echipamentul automat este operat de către o
societate poate constitui un sediu permanent în ţara în care este
situat, trebuie făcută o distincţie între un computer, ce poate fi
instalat într-o locaţie astfel încât în anumite condiţii poate constitui
sediu permanent, şi datele şi software-ul utilizat de respectivul
echipament sau stocat pe el. Astfel, un site web internet, care
reprezintă o combinaţie de software şi date electronice, nu constituie
un activ corporal, nu are o locaţie care să poată constitui un «loc de
activitate» şi nu există «un amplasament, cum ar fi clădiri sau, în
unele cazuri, echipamente sau utilaje» în ceea ce priveşte software-ul
şi datele ce constituie site-ul web. Serverul pe care este stocat acel
site web şi prin intermediul căruia acesta este accesibil este un
echipament ce are o locaţie fizică şi locaţia fizică poate constitui un
«loc fix de activitate» al societăţii care operează serverul.
13.
Distincţia dintre site-ul web şi serverul pe care acesta este stocat şi
utilizat este importantă, deoarece societatea care operează serverul
poate fi diferită de societatea care desfăşoară activităţi prin site-ul
web. Este frecventă situaţia ca un site web prin care o societate
desfăşoară activităţi să fie găzduit pe serverul unui furnizor de
servicii internet. Deşi onorariile plătite unui furnizor de servicii
internet în cadrul acestui aranjament pot avea la bază dimensiunea
spaţiului pe disc utilizat pentru a stoca software-ul şi datele necesare
site-ului web, prin aceste contracte serverul şi locaţia acestuia nu
sunt la dispoziţia societăţii, chiar dacă respectiva societate a putut
să stabilească că site-ul său web va fi găzduit pe un anumit server
dintr-o anumită locaţie. În acest caz, societatea nu are nicio prezenţă
fizică în locaţia respectivă, deoarece site-ul web nu este corporal. În
aceste cazuri nu se poate considera că respectiva societate a dobândit
un loc de activitate prin aranjamentul de găzduire a site-ului. În cazul
în care societatea care desfăşoară activităţi printr-un site web are
serverul la dispoziţia sa, aceasta deţine în proprietate sau închiriază
serverul pe care este stocat şi utilizat site-ul web şi operează acest
server, locul în care se află serverul constituie un sediu permanent al
societăţii dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii ale art. 8 din Codul
fiscal.
14.
Computerul într-o anumită locaţie poate constitui un sediu permanent
numai dacă îndeplineşte condiţia de a fi fix. În cazul unui server, nu
este relevantă posibilitatea ca serverul să fie deplasat, ci dacă acesta
este în realitate deplasat sau nu. Pentru ca un server să constituie un
loc de activitate fix, el trebuie să fie amplasat într-un anumit loc pe
o perioadă de timp suficientă pentru a fi considerat fix.
15.
Pentru a se stabili dacă activitatea unei societăţi este desfăşurată
integral sau parţial printr-un astfel de echipament trebuie să se
analizeze de la caz la caz dacă datorită acestui echipament societatea
are la dispoziţie facilităţi acolo unde sunt îndeplinite funcţiile de
activitate ale societăţii.
16.
Atunci când o societate operează un computer într-o anumită locaţie,
poate exista un sediu permanent chiar dacă nu este necesară prezenţa
niciunui angajat al societăţii în locaţia respectivă pentru a opera
computerul. Prezenţa personalului nu este necesară pentru a se considera
că o societate îşi desfăşoară activităţile parţial sau total într-o
locaţie, atunci când nu se impune prezenţa personalului pentru a
desfăşura activităţi în acea locaţie. Această situaţie se aplică
comerţului electronic în aceeaşi măsură în care se aplică şi altor
activităţi în care echipamentul funcţionează automat, cum ar fi în cazul
echipamentului automat de pompare utilizat în exploatarea resurselor
naturale.
17.
Un alt aspect este cel legat de faptul că nu se poate considera că
există un sediu permanent atunci când operaţiunile de comerţ electronic
desfăşurate prin computer într-o anumită locaţie dintr-o ţară sunt
limitate la activităţile pregătitoare sau auxiliare descrise în art. 8
alin. (4) din Codul fiscal. Pentru a se stabili dacă anumite activităţi
efectuate într-o astfel de locaţie intră sub incidenţa art. 8 alin. (4)
din Codul fiscal, ele trebuie analizate de la caz la caz, ţinând seama
de diversele funcţii îndeplinite de societate prin respectivul
echipament. Activităţile ce sunt în general privite ca fiind activităţi
pregătitoare sau auxiliare includ în special:
a)
furnizarea unei legături de comunicaţii - foarte asemănătoare cu o linie telefonică - între furnizori şi clienţi;
b)
publicitatea pentru bunuri sau servicii;
c)
transmiterea informaţiilor printr-un server-oglindă în scopuri de securitate şi eficienţă;
d)
culegerea de date de piaţă pentru societate;
e)
furnizarea de informaţii.
18.
Există un sediu permanent când aceste funcţii constituie partea
esenţială şi semnificativă a activităţii de afaceri a societăţii sau
când alte funcţii centrale ale societăţii sunt realizate prin computer,
echipamentul constituind un loc fix de activitate al societăţii,
întrucât aceste funcţii depăşesc activităţile prevăzute la art. 8 alin.
(4) din Codul fiscal.
19.
Funcţiile centrale ale unei anumite societăţi depind de natura
activităţii desfăşurate de respectiva societate. Unii furnizori de
servicii internet au ca obiect de activitate operarea serverelor lor în
scopul găzduirii site-urilor web sau a altor aplicaţii pentru alte
societăţi. Pentru aceşti furnizori de servicii internet, operarea
serverelor ce oferă servicii clienţilor reprezintă o componentă a
activităţii comerciale ce nu este considerată o activitate pregătitoare
sau auxiliară.
În cazul unei societăţi denumite «e-tailer» sau «e-comerciant» ce are ca
activitate vânzarea de produse prin internet şi nu are ca obiect de
activitate operarea serverelor, efectuarea serviciilor printr-o locaţie
nu este suficientă pentru a concluziona că activităţile desfăşurate în
acel loc sunt mai mult decât activităţi pregătitoare şi auxiliare.
Într-o astfel de situaţie trebuie să se analizeze natura activităţilor
desfăşurate din perspectiva activităţii derulate de societate. Dacă
aceste activităţi sunt strict pregătitoare sau auxiliare faţă de
activitatea de vânzare de produse pe internet şi locaţia este utilizată
pentru a opera un server ce găzduieşte un site web care, aşa cum se
întâmplă adesea, este utilizat exclusiv pentru promovare, pentru
prezentarea catalogului de produse sau pentru furnizarea de informaţii
potenţialilor clienţi, se aplică art. 8 alin. (4) din Codul fiscal şi
locaţia nu va constitui un sediu permanent. Dacă funcţiile tipice
aferente vânzării sunt realizate în acea locaţie, cum ar fi prin
încheierea contractului cu clientul, procesarea plăţii şi livrarea
produselor care sunt efectuate automat prin echipamentul amplasat în
acel loc, aceste activităţi nu pot fi considerate strict pregătitoare
sau auxiliare.
20.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 8 alin. (5) din Codul fiscal, pentru a
stabili dacă un furnizor de servicii internet constituie un sediu
permanent, atunci când acesta oferă serviciul de a găzdui pe server
site-urile web ale altor societăţi, se pune întrebarea dacă este
aplicabil art. 8 alin. (5) din Codul fiscal. Art. 8 alin. (5) din Codul
fiscal nu se aplică deoarece furnizorii de servicii internet nu sunt
consideraţi agenţi ai societăţilor cărora le aparţin site-urile web,
deoarece aceştia nu au autoritatea de a încheia contracte în numele
acestor societăţi şi nu încheie în mod obişnuit astfel de contracte sau
deoarece ei sunt consideraţi agenţi cu statut independent ce acţionează
conform activităţii lor obişnuite, lucru evidenţiat şi de faptul că ei
găzduiesc site-uri web pentru societăţi diferite. Este de asemenea clar
că întrucât site-ul web prin care o societate îşi desfăşoară activitatea
nu este în sine o «persoană», conform definiţiei prevăzute la art. 7
alin. (1) pct. 20 din Codul fiscal, art. 8 alin. (5) din Codul fiscal nu
se poate aplica pentru a considera că există un sediu permanent, în
virtutea faptului că site-ul web este un agent al societăţii, în sensul
acelui alineat.
21.
La definirea sediului permanent se au în vedere comentariile la art. 5
«Sediu permanent» din Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al
Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera A. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
Definiţia sediului permanent
Art. 8. -
[...]
(71)
Persoanele juridice române, persoanele fizice rezidente, precum şi
sediile permanente din România aparţinând persoanelor juridice străine
beneficiare ale unor prestări de servicii de natura activităţilor de
lucrări de construcţii, montaj, supraveghere, consultanţă, asistenţă
tehnică şi orice alte activităţi, executate de persoane juridice străine
sau fizice nerezidente pe teritoriul României, au obligaţia să
înregistreze contractele încheiate cu aceşti parteneri la organele
fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Contractele
încheiate pentru activităţi desfăşurate în afara teritoriului României
nu fac obiectul înregistrării potrivit prezentelor dispoziţii. Pentru
încadrarea ca sediu permanent a unui şantier de construcţii sau a unui
proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau a activităţilor de
supraveghere legate de acestea şi a altor activităţi similare, se va
avea în vedere data de începere a activităţii din contractele încheiate
sau orice alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele
consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în
mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada
care s-a consumat la realizarea contractului de bază.
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
211.
Prin sintagma orice alte activităţi din alin. (71) al art. 8 din Codul fiscal se înţelege serviciile prestate în România, care generează venituri impozabile.
212.
Atunci când nu este încheiat contract în formă scrisă, se înregistrează
documentele care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul
României: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de
lucru, studii de fezabilitate, studii de piaţă sau orice alte documente
corespunzătoare.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
Art. 11
-
(1)
La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul
prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o
tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui
tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.
(11)
Autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie efectuată
de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
(12)
De asemenea, nu sunt luate în considerare de autorităţile fiscale
tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Procedura de
declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Ordinul şi
lista contribuabililor declaraţi inactivi se comunică contribuabililor
cărora le sunt destinate şi persoanelor interesate, prin afişarea pe
pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(2)
În cadrul unei tranzacţii între persoane române şi persoane nerezidente
afiliate, precum şi între persoane române afiliate, autorităţile fiscale
pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane,
după cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor
sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei. La stabilirea
preţului de piaţă al tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte
cea mai adecvată dintre următoarele metode:
a)
metoda comparării preţurilor, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe
baza preţurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii
comparabile către persoane independente;
b)
metoda cost-plus, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza
costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie, majorat cu
marja de profit corespunzătoare;
c)
metoda preţului de revânzare, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe
baza preţului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei
persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte
cheltuieli ale contribuabilului şi o marjă de profit;
d)
orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de
transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera A. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
22.
Reconsiderarea evidenţelor, realizată de autoritatea fiscală în scopul
reflectării preţului de piaţă al bunurilor şi serviciilor, se efectuează
şi la cealaltă persoană afiliată implicată.
23.
La estimarea preţului de piaţă al tranzacţiilor se poate utiliza una dintre următoarele metode:
a)
metoda comparării preţurilor;
b)
metoda cost-plus;
c)
metoda preţului de revânzare;
d)
orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de
transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică.
24.
În termeni generali, preţul de piaţă este determinat prin raportarea la
tranzacţii comparabile necontrolate. O tranzacţie este necontrolată dacă
se desfăşoară între persoane independente.
25.
Metoda comparării preţurilor
Determinarea preţului de piaţă are la bază comparaţia preţului
tranzacţiei analizate cu preţurile practicate de alte entităţi
independente de aceasta, atunci când sunt vândute produse sau servicii
comparabile. Pentru transferul de bunuri, mărfuri sau servicii între
persoane afiliate, preţul de piaţă este acel preţ pe care l-ar fi
convenit persoane independente, în condiţiile existente pe pieţe,
comparabile din punct de vedere comercial, pentru transferul de bunuri
sau de mărfuri identice ori similare, în cantităţi comparabile, în
acelaşi punct din lanţul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii
comparabile de livrare şi de plată. În acest sens, pentru stabilirea
valorii de piaţă se poate recurge la:
a)
compararea preţurilor convenite între persoane afiliate cu preţurile
convenite în relaţiile cu persoane independente, pentru tranzacţii
comparabile (compararea internă a preţurilor);
b)
compararea preţurilor convenite între persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea externă a preţurilor).
Pentru aplicarea metodei comparării preţurilor, preţul de piaţă al
tranzacţiei este determinat prin compararea preţului de vânzare al
mărfurilor şi serviciilor identice sau similare, vândute în cantităţi
comparabile, cu preţul de vânzare al mărfurilor şi al serviciilor supuse
evaluării. În cazul în care cantităţile nu sunt comparabile, se
utilizează preţul de vânzare pentru mărfurile şi serviciile identice sau
similare, vândute în cantităţi diferite. Pentru aceasta, preţul de
vânzare se corectează cu diferenţele în plus sau în minus care ar putea
fi determinate de diferenţa de cantitate.
26.
Metoda cost-plus
Pentru determinarea preţului pieţei, metoda se bazează pe majorarea
costurilor principale cu o marjă de profit corespunzătoare domeniului de
activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru această
metodă, în cazul transferului de mărfuri sau de servicii între persoane
afiliate, este reprezentat de costurile producătorului sau ale
furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se
aceeaşi metodă de calcul pe care persoana care face transferul îşi
bazează şi politica de stabilire a preţurilor faţă de persoane
independente. Suma care se adaugă la costul astfel stabilit va avea în
vedere o marjă de profit care este corespunzătoare domeniului de
activitate al contribuabilului. În acest caz, preţul de piaţă al
tranzacţiei controlate reprezintă rezultatul adăugării profitului la
costurile de mai sus. În cazul în care mărfurile sau serviciile sunt
transferate printr-un număr de persoane afiliate, această metodă urmează
să fie aplicată separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare
rolul şi activităţile concrete ale fiecărei persoane afiliate. Costul
plus profitul furnizorului într-o tranzacţie controlată va fi stabilit
în mod corespunzător prin referinţă la costul plus profitul aceluiaşi
furnizor în comparaţie cu tranzacţiile necontrolate. În completare,
metoda care poate fi folosită este costul plus profitul care a fost
câştigat în tranzacţii comparabile de către o persoană independentă.
27.
Metoda preţului de revânzare
În cazul acestei metode preţul pieţei este determinat pe baza preţului
de revânzare al produselor şi serviciilor către entităţi independente,
diminuat cu cheltuielile de vânzare, alte cheltuieli ale
contribuabilului şi o marjă de profit. Această metodă se aplică
pornindu-se de la preţul la care un produs cumpărat de la o persoană
afiliată este revândut unei persoane independente. Acest preţ (preţul de
revânzare) este apoi redus cu o marjă brută corespunzătoare (marja
preţului de revânzare), reprezentând valoarea din care ultimul vânzător
din cadrul grupului încearcă să îşi acopere cheltuielile de vânzare şi
alte cheltuieli de operare în funcţie de operaţiunile efectuate (luând
în considerare activele utilizate şi riscul asumat) şi să realizeze un
profit corespunzător. În acest caz, preţul de piaţă pentru transferul
bunului între entităţi afiliate este preţul care rămâne după scăderea
marjei brute şi după ajustarea cu alte costuri asociate achiziţionării
produsului. Marja preţului de revânzare a ultimului vânzător într-o
tranzacţie controlată poate fi determinată prin referinţă la marja
profitului de revânzare, pe care acelaşi ultim vânzător o câştigă pentru
bunurile procurate şi vândute în cadrul tranzacţiilor necontrolate
comparabile. De asemenea, se poate utiliza şi marja profitului ultimei
vânzări realizate de o persoană independentă în cadrul unor tranzacţii
necontrolate comparabile.
La stabilirea valorii marjei preţului de revânzare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:
a)
factorii referitori la perioada de timp dintre cumpărarea iniţială şi
revânzare, inclusiv cei referitori la schimbările survenite pe piaţă în
ceea ce priveşte cheltuielile, ratele de schimb şi inflaţia;
b)
modificările survenite în starea şi gradul de uzură al bunurilor ce fac
obiectul tranzacţiei, inclusiv modificările survenite prin progresul
tehnologic dintr-un anumit domeniu;
c)
dreptul exclusiv al revânzătorului de a vinde anumite bunuri sau
drepturi, care ar putea influenţa decizia asupra unei schimbări a marjei
de preţ.
De regulă, metoda preţului de revânzare este utilizată în cazul în care
cel care revinde nu majorează substanţial valoarea produsului. Metoda
poate fi utilizată şi atunci când, înainte de revânzare, bunurile mai
sunt prelucrate şi, în aceste circumstanţe, se poate stabili marja
adecvată.
28.
În sensul art. 11 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte metode
recunoscute în liniile directoare privind preţurile de transfer, emise
de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, se înţelege
metoda marjei nete şi metoda împărţirii profitului.
29.
Metoda marjei nete
Metoda marjei nete implică calcularea marjei nete a profitului, obţinută
de o persoană în urma uneia sau a mai multor tranzacţii cu persoane
afiliate, şi estimarea acestei marje pe baza nivelului obţinut de către
aceeaşi persoană în tranzacţii cu persoane independente sau pe baza
marjei obţinute în tranzacţii comparabile efectuate de persoane
independente.
Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparaţii între anumiţi
indicatori financiari ai persoanelor afiliate şi aceiaşi indicatori ai
persoanelor independente care activează în cadrul aceluiaşi domeniu de
activitate.
În utilizarea metodei marjei nete trebuie luate în considerare
diferenţele dintre persoanele ale căror marje sunt comparabile. În acest
sens vor fi avuţi în vedere următorii factori: competitivitatea altor
contribuabili de pe piaţă şi a bunurilor echivalente, eficienţa şi
strategia de management, poziţia pe piaţă, diferenţa în structura
costurilor şi nivelul experienţei în afaceri.
30.
Metoda împărţirii profitului
Metoda împărţirii profitului se foloseşte atunci când tranzacţiile
efectuate între persoane afiliate sunt interdependente, astfel încât nu
este posibilă identificarea unor tranzacţii comparabile. Această metodă
presupune estimarea profitului obţinut de persoanele afiliate în urma
uneia sau a mai multor tranzacţii şi împărţirea acestor profituri între
persoanele afiliate proporţional cu profitul care ar fi fost obţinut de
către persoane independente. Împărţirea profiturilor trebuie să se
realizeze printr-o estimare adecvată a veniturilor realizate şi a
costurilor suportate în urma uneia sau a mai multor tranzacţii de către
fiecare persoană. Profiturile trebuie împărţite astfel încât să reflecte
funcţiile efectuate, riscurile asumate şi activele folosite de către
fiecare dintre părţi.
31.
În cazul comparării tranzacţiilor dintre persoane afiliate şi cele independente se au în vedere:
a)
diferenţele determinate de particularităţile bunurilor materiale,
nemateriale sau ale serviciilor ce fac obiectul tranzacţiilor
comparabile, în măsura în care aceste particularităţi influenţează
preţul de piaţă al obiectului respectivei tranzacţii;
b)
funcţiile îndeplinite de persoane în tranzacţiile respective.
La analiza funcţiilor persoanelor participante într-o tranzacţie vor fi
avute în vedere: importanţa economică a funcţiilor îndeplinite de
fiecare participant, împărţirea riscurilor şi a responsabilităţilor
între părţile ce participă la tranzacţie, volumul resurselor angajate,
al utilajelor şi echipamentelor, valoarea activelor necorporale
folosite.
32.
La stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor dintre persoane
afiliate se foloseşte una dintre metodele prevăzute mai sus. În vederea
stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere următoarele
elemente:
a)
metoda care se apropie cel mai mult de împrejurările în care sunt
stabilite preţurile supuse liberei concurenţe pe pieţe comparabile din
punct de vedere comercial;
b)
metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din funcţionarea
efectivă a persoanelor afiliate implicate în tranzacţii supuse liberei
concurenţe;
c)
gradul de precizie cu care se pot face ajustări în vederea obţinerii comparabilităţii;
d)
circumstanţele cazului individual;
e)
activităţile desfăşurate efectiv de diferitele persoane afiliate;
f)
metoda folosită trebuie să corespundă împrejurărilor date ale pieţei şi ale activităţii contribuabilului;
g)
documentaţia care poate fi pusă la dispoziţie de către contribuabil.
33.
Circumstanţele cazului individual care urmează să fie luat în considerare în examinarea preţului de piaţă sunt:
a)
tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate al bunurilor, mărfurilor şi serviciilor transferate;
b)
condiţiile pieţei pe care bunurile, mărfurile sau serviciile sunt
folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor persoane
independente;
c)
activităţile desfăşurate şi stadiile din lanţul producţiei şi distribuţiei ale entităţilor implicate;
d)
clauzele cuprinse în contractele de transfer privind: obligaţiile,
termenele de plată, rabaturile, reducerile, garanţiile acordate,
asumarea riscului;
e)
în cazul unor relaţii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea;
f)
condiţiile speciale de concurenţă.
34.
În aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal
se iau în considerare datele şi documentele înregistrate în momentul în
care a fost încheiat contractul.
În cazul contractelor pe termen lung este necesar să se aibă în vedere
dacă terţe părţi independente ţin seama de riscurile asociate, încheind
contractele corespunzătoare (de exemplu, clauze de actualizare a
preţului).
În situaţia în care în legătură cu transferul bunurilor şi al
serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de
plată sau facilităţi de credit pentru client diferite de practica
comercială obişnuită), precum şi în cazul furnizării parţiale de
materiale de către client sau servicii auxiliare, la determinarea
preţului de piaţă trebuie să se ia în considerare şi aceşti factori.
35.
La aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal
nu se iau în considerare preţurile care au fost influenţate de situaţii
competitive speciale, cum ar fi:
a)
preţuri practicate pe pieţe speciale închise, unde aceste preţuri sunt
stabilite diferit de condiţiile de pe piaţa din care se face transferul;
b)
preţuri care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piaţă;
c)
preţuri care sunt influenţate de reglementările autorităţilor publice.
36.
Atunci când se stabileşte preţul de piaţă al serviciilor în cadrul
tranzacţiilor dintre persoane afiliate, autorităţile fiscale examinează
în primul rând dacă persoanele independente, cu un comportament adecvat,
ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de
persoanele afiliate.
În cazul furnizărilor de servicii se iau în considerare tarifele
obişnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard
existente în anumite domenii (transport, asigurare). În cazul în care nu
există tarife comparabile se foloseşte metoda «cost-plus».
37.
În cazul costurilor de publicitate, acestea se deduc de către acele
persoane afiliate care urmează să beneficieze de pe urma publicităţii
făcute sau, dacă este necesar, sunt alocate proporţional cu beneficiul.
În situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de
societatea-mamă în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt
nedeductibile la persoana controlată.
La calcularea profitului, autorităţile fiscale estimează cheltuielile
efectuate de persoanele afiliate cu publicitatea, proporţional cu
beneficiile câştigate de aceste persoane din publicitate. Dacă un
contribuabil efectuează cheltuieli cu publicitatea de care beneficiază
şi o persoană afiliată, se presupune că prima persoană a furnizat celei
de a doua persoane servicii comerciale, proporţional cu natura şi sfera
serviciilor furnizate de o companie de publicitate independentă.
Pentru a stabili mai clar proporţiile cheltuielilor efectuate de fiecare
persoană cu publicitatea, de care beneficiază două sau mai multe
persoane afiliate, trebuie luate în considerare pieţele pe care s-a
făcut publicitatea şi cota de piaţă a respectivelor persoane afiliate în
vânzările de bunuri şi servicii cărora li s-a făcut reclama.
38.
Când un contribuabil acordă un împrumut (credit) unei persoane afiliate
sau atunci când acesta primeşte un astfel de împrumut (credit),
indiferent de scopul şi destinaţia sa, preţul pieţei pentru asemenea
serviciu este constituit din dobânda care ar fi fost agreată de persoane
independente pentru astfel de servicii furnizate în condiţii
comparabile, inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv
împrumutului.
În cazul serviciilor de finanţare între persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se analizează:
a)
dacă împrumutul dat este în interesul desfăşurării activităţii beneficiarului şi a fost utilizată în acest scop;
b)
dacă a existat o schemă de distribuţie a profitului.
Încadrarea împrumutului în schema de distribuţie a profitului va fi
presupusă dacă la data acordării împrumutului nu se aşteaptă în mod cert
o rambursare a împrumutului sau dacă contractul conţine clauze
defavorabile pentru plătitor.
Atunci când se examinează dobânda, trebuie luate în considerare: suma şi
durata împrumutului, natura şi scopul împrumutului, garanţia implicată,
valuta implicată, riscurile de schimb şi costurile măsurilor de
asigurare a ratei de schimb, precum şi alte circumstanţe de acordare a
împrumutului.
Raportarea condiţiilor de împrumut are în vedere ratele dobânzii
aplicate în împrejurări comparabile şi în aceeaşi zonă valutară de o
persoană independentă. De asemenea, trebuie să se ţină seama de măsurile
pe care persoanele independente le-ar fi luat pentru a împărţi riscul
de schimb (de exemplu: clauze care menţin valoarea împrumutului în
termeni reali, încheierea unui contract de devize pentru plată la termen
pe cheltuiala împrumutătorului).
39.
În cazul dobânzilor aferente furnizorilor de bunuri şi de servicii este
necesar să se examineze dacă costul dobânzii reprezintă o practică
comercială obişnuită sau dacă părţile care fac tranzacţia cer dobândă
acolo unde, în tranzacţii comparabile, bunurile şi serviciile sunt
transferate reciproc. Aceste elemente de analiză se au în vedere şi la
alte forme de venituri sau costuri asimilate dobânzilor.
40.
Atunci când se stabileşte preţul de piaţă al drepturilor de proprietate
intelectuală în cadrul tranzacţiilor dintre persoane afiliate,
autorităţile fiscale examinează în primul rând dacă persoanele
independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea
tranzacţie în condiţiile stabilite de persoane afiliate.
În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt:
drepturile de folosire a brevetelor, licenţelor, know-how şi altele de
aceeaşi natură, costurile folosirii proprietăţii nu sunt deduse separat
dacă drepturile sunt transferate în legătură cu furnizarea de bunuri sau
de servicii şi dacă sunt incluse în preţul acestora.
41.
În cazul serviciilor de administrare şi conducere din interiorul grupului se au în vedere următoarele:
a)
între persoanele afiliate costurile de administrare, management,
control, consultanţă sau funcţii similare sunt deduse la nivel central
sau regional prin intermediul societăţii-mamă, în numele grupului ca un
tot unitar. Nu poate fi cerută o remuneraţie pentru aceste activităţi,
în măsura în care baza lor legală este relaţia juridică ce guvernează
forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc
legăturile dintre entităţi. Cheltuielile de această natură pot fi deduse
numai dacă astfel de entităţi furnizează în plus servicii persoanelor
afiliate sau dacă în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor
serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile
administrative. Nu pot fi deduse costuri de asemenea natură de către o
filială care foloseşte aceste servicii luând în considerare relaţia
juridică dintre ele, numai pentru propriile condiţii, ţinând seama că nu
ar fi folosit aceste servicii dacă ar fi fost o persoană independentă;
b)
serviciile trebuie să fie prestate în fapt. Simpla existenţă a
serviciilor în cadrul unui grup nu este suficientă, deoarece, ca regulă
generală, persoanele independente plătesc doar serviciile care au fost
prestate în fapt.
Pentru aplicarea prezentelor norme metodologice, autorităţile fiscale
vor lua în considerare şi Liniile directoare privind preţurile de
transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera A. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
TITLUL II
Impozitul pe profit
Impozitul pe profit
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
Contribuabili
Art. 13.
-
Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu,
următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a)
persoanele juridice române;
Norme metodologice:
1.
Fac parte din această categorie companiile naţionale, societăţile
naţionale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societăţile
comerciale, indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de
proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu
capital integral străin, societăţile agricole şi alte forme de asociere
agricolă cu personalitate juridică, organizaţiile cooperatiste,
instituţiile financiare şi instituţiile de credit, fundaţiile,
asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice altă entitate care are
statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislaţiei
române.
2.
În cazul persoanelor juridice române care deţin participaţii în
capitalul altor societăţi comerciale şi care întocmesc situaţii
financiare consolidate, calculul şi plata impozitului pe profit se fac
la nivelul fiecărei persoane juridice din grup.
Codul fiscal:
b)
persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;
Norme metodologice:
3.
Persoanele juridice străine, cum sunt: companiile, fundaţiile,
asociaţiile, organizaţiile şi orice entităţi similare, înfiinţate şi
organizate în conformitate cu legislaţia unei alte ţări, devin subiect
al impunerii atunci când îşi desfăşoară activitatea, integral sau
parţial, prin intermediul unui sediu permanent în România, aşa cum este
definit acesta în Codul fiscal, de la începutul activităţii sediului.
Codul fiscal:
Scutiri
Art. 15.
-
(1)
Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili: [...]
d)
fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat;
Norme metodologice:
4.
Fundaţia constituită ca urmare a unui legat, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările
ulterioare, este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe
persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauză de moarte,
constituie un patrimoniu afectat în mod permanent şi irevocabil
realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.
Abrogat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Abrogat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
f)
cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi
valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult,
potrivit legii, şi pentru veniturile obţinute din chirii, cu condiţia ca
sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii
următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru
lucrările de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor
de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ şi pentru
acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din
despăgubiri sub formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor
reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de
proprietate;
g)
instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele
autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii
următori, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, cu modificările ulterioare;
Norme metodologice:
6.
Veniturile obţinute din activităţi economice de către contribuabilii
prevăzuţi la art. 15 alin. (1) lit. f), g) şi h) din Codul fiscal şi
care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres menţionate la
literele respective se supun impozitării cu cota prevăzută la art. 17
din Codul fiscal. În vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile
obţinute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor
venituri.
___________
Punctul 6. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
(2)
Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile
patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru
următoarele tipuri de venituri: [...]
k)
veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de
organizaţiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de
organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării
ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele
de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile
patronale.
Norme metodologice:
7.
Sunt venituri neimpozabile din reclamă şi publicitate veniturile
obţinute din închirieri de spaţii publicitare pe: clădiri, terenuri,
tricouri, cărţi, reviste, ziare etc. Nu se includ în veniturile descrise
anterior veniturile obţinute din prestări de servicii de intermediere
în reclamă şi publicitate.
Codul fiscal:
(3)
Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile
patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru
veniturile din activităţi economice realizate până la nivelul
echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult
de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit,
prevăzute la alin. (2). Organizaţiile prevăzute în prezentul alineat
datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce
corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în
prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la
art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz.
Norme metodologice:
8.
Organizaţiile nonprofit care obţin venituri, altele decât cele
menţionate la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal, şi depăşesc limita
prevăzută la alin. (3) plătesc impozit pentru profitul corespunzător
acestora. Determinarea profitului impozabil se face în conformitate cu
prevederile de la cap. II, titlul II din Codul fiscal. În acest sens se
vor avea în vedere următoarele:
a)
stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal;
b)
determinarea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal, prin parcurgerea următorilor paşi:
-
calculul echivalentului în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului
mediu de schimb valutar EUR/ROL comunicat de Banca Naţională a României
pentru anul fiscal respectiv;
-
calculul valorii procentului de 10% din veniturile prevăzute la lit. a);
-
stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din
Codul fiscal ca fiind valoarea cea mai mică dintre sumele stabilite
conform precizărilor anterioare;
c)
stabilirea veniturilor neimpozabile prin adunarea sumelor de la lit. a) şi b);
d)
determinarea veniturilor impozabile prin scăderea din totalul veniturilor a celor de la lit. c);
e)
calculul profitului impozabil corespunzător veniturilor impozabile de la lit. d), avându-se în vedere următoarele:
(i)
stabilirea cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor
impozabile de la lit. d). Este necesară utilizarea de către contribuabil
a unor chei corespunzătoare de repartizare a cheltuielilor comune;
(ii)
stabilirea valorii deductibile a cheltuielilor determinate conform
regulilor de la pct. (i), luându-se în considerare prevederile art. 21
din Codul fiscal;
(iii)
stabilirea profitului impozabil ca diferenţă între veniturile impozabile
de la lit. d) şi cheltuielile deductibile stabilite la pct. (ii);
f)
calculul impozitului pe profit prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17
alin. (1) sau la art. 18 din Codul fiscal, după caz, asupra profitului
impozabil stabilit la lit. e).
81.
Veniturile realizate de organizaţiile nonprofit din transferul
sportivilor sunt venituri impozabile la determinarea profitului
impozabil.
___________
Punctul 81. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
82.
Prevederile alin. (2) şi alin. (3) ale art. 15 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt
aplicabile şi persoanelor juridice care sunt constituite şi funcţionează
potrivit Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu
modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 82. a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Anul fiscal
Art. 16.
-
(1)
Anul fiscal este anul calendaristic.
(2)
Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în
cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul
calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
Norme metodologice:
9.
În cazul înfiinţării unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilă începe:
a)
de la data înregistrării acestuia la registrul comerţului, dacă are această obligaţie;
b)
de la data înregistrării în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, dacă are această obligaţie;
c)
de la data încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a
contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei
noi persoane juridice.
10.
Perioada impozabilă se încheie, în cazul divizărilor sau fuziunilor care
au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice prin
dizolvare fără lichidare, la una dintre următoarele date:
a)
la data înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de
instanţele judecătoreşti competente a noii societăţi sau a ultimei
dintre ele, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi;
b)
la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat
operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părţilor în cazul
în care se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată,
potrivit legii;
c)
la data înmatriculării persoanei juridice înfiinţate potrivit
legislaţiei europene, în cazul în care prin fuziune se constituie
asemenea persoane juridice;
d)
la data stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele menţionate la lit. a), b) şi c).
În cazul dizolvării urmată de lichidarea contribuabilului, perioada
impozabilă încetează la data depunerii situaţiilor financiare la
registrul unde a fost înregistrată, conform legii, înfiinţarea acestuia.
___________
Punctul 10. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
Impozit minim
Art. 18.
-
(1)
Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte,
cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor
sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri
în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe
profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai
mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui
impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
(2)
Contribuabilii, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (1), la art. 13
lit. c)-e) şi la art. 15 şi 38, în cazul cărora impozitul pe profit este
mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri totale
corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata
impozitului la nivelul acestei sume.
(3)
Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzătoare
impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile totale
înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt
următoarele:
| Venituri totale anuale (lei) | Impozit minim anual (lei) | |
| 0-52.000 | 2.200 | |
| 52.001-215.000 | 4.300 | |
| 215.001-430.000 | 6.500 | |
| 430.001-4.300.000 | 8.600 | |
| 4.300.001-21.500.000 | 11.000 | |
| 21.500.001-129.000.000 | 22.000 | |
| Peste 129.000.001 | 43.000 |
(4)
Pentru încadrarea în tranşa de venituri totale prevăzută la alin. (3),
se iau în calcul veniturile totale, obţinute din orice sursă,
înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se
scad:
a)
veniturile din variaţia stocurilor;
b)
veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
c)
veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor
guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor;
d)
veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementărilor legale;
e)
veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate
bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul
profitului impozabil, conform reglementărilor legale;
f)
veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare;
g)
veniturile prevăzute la art. 20 lit. d).
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
Norme metodologice:
11.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 18 din Codul fiscal contribuabilii
care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de
noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, încadraţi
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; aceştia trebuie să organizeze
şi să conducă evidenţa contabilă pentru a se cunoaşte veniturile şi
cheltuielile corespunzătoare acestor activităţi. La determinarea
profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile
de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale
contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste
activităţi. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai mic
decât 5% din veniturile obţinute din aceste activităţi, contribuabilul
este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acesta se
adaugă la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activităţi,
impozit calculat potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal.
Veniturile care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt
veniturile aferente activităţilor respective, înregistrate în
conformitate cu reglementările contabile.
111.
Contribuabilii menţionaţi la art. 18 alin. (2) din Codul fiscal, la
determinarea impozitului datorat, vor avea în vedere următoarele:
a)
calculul impozitului pe profit aferent trimestrului/anului, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal;
b)
încadrarea în tranşa de venituri totale anuale prevăzută la art. 18
alin. (3) din Codul fiscal în funcţie de veniturile totale anuale
înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se
scad veniturile prevăzute la art. 18 alin. (4) din Codul fiscal;
c)
stabilirea impozitului minim anual/trimestrial datorat corespunzător
tranşei de venituri totale anuale, determinată potrivit lit. b);
d)
compararea impozitului pe profit trimestrial/anual cu impozitul minim
trimestrial/anual şi plata impozitului la nivelul sumei celei mai mari.
___________
Punctul 111. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
112.
În aplicarea prevederilor art. 18 alin. (2) coroborat cu art. 34 alin.
(15) lit. a) din Codul fiscal, pentru trimestrul II al anului 2009, la
calculul impozitului datorat se vor avea în vedere următoarele:
a)
calculul impozitului pe profit aferent trimestrului II, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal;
b)
încadrarea în tranşa de venituri totale anuale prevăzută la art. 18
alin. (3) din Codul fiscal în funcţie de veniturile totale anuale
înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se
scad veniturile prevăzute la art. 18 alin. (4) din Codul fiscal;
c)
stabilirea impozitului minim corespunzător tranşei de venituri totale
anuale, determinată potrivit lit. b), pentru perioada 1 mai 2009-30
iunie 2009;
d)
compararea impozitului pe profit aferent trimestrului II cu impozitul
minim calculat potrivit lit. c) şi plata impozitului la nivelul sumei
celei mai mari.
Exemplul I
O societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea
impozit pe profit în sumă de 250 lei. Pentru încadrarea în prevederile
art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale
înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în
valoare de 2.200 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în
sumă de 40.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din
trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător
prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2
(lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.
Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al
II-lea este în sumă de 250 lei, iar impozitul minim calculat pentru
aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a
impozitului minim în sumă de 367 lei.
Exemplul II
O societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea
impozit pe profit în sumă de 500 lei. Pentru încadrarea în prevederile
art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale
înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în
valoare de 2.200 lei corespunzător tranşei de venituri totale anuale în
sumă de 50.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din
trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător
prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2
(lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.
Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al
II-lea este în sumă de 500 lei, iar impozitul minim calculat pentru
aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a
impozitului pe profit în sumă de 500 lei.
___________
Punctul 112. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
113.
Pentru definitivarea impozitului pe profit aferent trimestrului al
IV-lea al anului 2009, din impozitul pe profit calculat cumulat de la
începutul anului se scade impozitul pe profit aferent perioadei
precedente, inclusiv impozitul minim datorat, după caz, până la nivelul
impozitului minim datorat în cursul anului fiscal.
Exemplul III
O societate comercială înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul
trimestrului I şi al II-lea. Pentru încadrarea în prevederile art. 18
alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la
31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 6.500 lei,
corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 300.000 lei.
Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea
impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea
impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi
iunie), astfel: (6.500/12) x 2 = 1.083 lei. Prin urmare, pentru
trimestrul al II-lea societatea datorează impozitul minim în sumă de
1.083 lei.
Impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este în sumă de 6.000
lei. Pentru determinarea impozitului datorat pentru trimestrul al
III-lea se efectuează următorul calcul: 6.000 - 1.083 = 4.917 lei.
Se compară impozitul pe profit aferent trimestrului al III-lea, în sumă
de 4.917 lei, cu impozitul minim aferent acestei perioade: (6.500/12) x 3
= 1.625 lei şi se datorează impozitul pe profit.
La închiderea exerciţiului financiar 2009, contribuabilul înregistrează
pierdere fiscală. Prin urmare, pentru trimestrul al IV-lea datorează
impozit minim în sumă de 1.625 lei. În acest caz, impozitul pe profit de
recuperat reprezintă impozitul datorat în cursul anului respectiv mai
puţin impozitul minim.
___________
Punctul 113. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
114.
Impozitul pe profit aferent trimestrului/anului se calculează potrivit
prevederilor titlului II din Codul fiscal, inclusiv cele referitoare la
recuperarea pierderii fiscale prevăzute la art. 26 din titlul II
«Impozitul pe profit».
Exemplul IV
O societate comercială înregistrează la sfârşitul anului 2008 pierdere
fiscală în sumă de 700 lei. În cursul anului 2009 societatea
înregistrează în trimestrul I pierdere fiscală, iar în trimestrul al
II-lea înregistrează un profit impozabil în sumă de 13.200 lei.
Impozit pe profit aferent trimestrului al II-lea = (13.200-700) x 16% = 2.000 lei
Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în
calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând
un impozit minim în valoare de 2.200 lei, corespunzător tranşei de
venituri totale anuale în sumă de 35.000 lei. Pentru perioada 1 mai
2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se
calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual
la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2
= 367 lei.
Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al
II-lea este în sumă de 2.000 lei, iar impozitul minim calculat pentru
aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a
impozitului pe profit în sumă de 2.000 lei.
___________
Punctul 114. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
115.
Prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal nu se aplică
contribuabililor aflaţi în inactivitate temporară sau care au declarat
pe propria răspundere că nu desfăşoară activităţi la sediul
social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor
legale, în registrul comerţului sau în registrul ţinut de instanţele
judecătoreşti competente, după caz. În cazul în care contribuabilii
solicită înscrierea, în cursul anului, a situaţiilor menţionate,
prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal se aplică pentru perioada
cuprinsă între începutul anului şi data când contribuabilul
înregistrează la oficiul registrului comerţului/registrul ţinut de
instanţele judecătoreşti competente cererea de înscriere de menţiuni.
Dacă perioada de inactivitate temporară/nedesfăşurare a activităţii
încetează în cursul anului, contribuabilii aplică prevederile art. 18
alin. (2) din Codul fiscal pentru perioada rămasă din anul respectiv.
___________
Punctul 115. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
116.
Contribuabilii înfiinţaţi în cursul anului nu intră sub incidenţa
prevederilor art. 18 alin. (2) pentru anul în care se înregistrează la
oficiul registrului comerţului, însă aceştia sunt obligaţi la
determinarea impozitului pe profit potrivit prevederilor titlului II
«Impozitul pe profit» din Codul fiscal. Nu intră sub incidenţa
impozitului minim societăţile care la data de 1 mai 2009 se aflau în
inactivitate temporară şi aceasta încetează în cursul anului 2009,
pentru perioada aferentă de la încetarea inactivităţii până la 31
decembrie 2009.
___________
Punctul 116. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
117.
Contribuabilii care se înfiinţează în cursul anului ca urmare a
operaţiunilor de reorganizare (fuziune, divizare etc.) aplică
prevederile art. 18 alin. (2) de la data înregistrării la oficiul
registrului comerţului. În cazul în care contribuabilii se înfiinţează
prin fuziunea a două sau mai multe societăţi, pentru determinarea
impozitului minim datorat, veniturile totale anuale sunt veniturile
însumate ale societăţilor participante, înregistrate la data de 31
decembrie a anului precedent. În cazul în care contribuabilii se
înfiinţează prin divizarea unei societăţi, pentru determinarea
impozitului minim datorat, veniturile totale anuale se determină
proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate de către
persoana juridică cedentă, conform proiectului întocmit potrivit legii,
care stabileşte şi criteriul de repartiţie a activelor şi pasivelor
transferate. În cazul fuziunilor prin absorbţie sau în cazul divizărilor
prin care activele şi pasivele se transferă către una sau mai multe
societăţi existente, pentru determinarea impozitului minim datorat de
către societăţile beneficiare, la veniturile totale anuale înregistrate
la data de 31 decembrie a anului precedent, se iau în calcul şi
veniturile totale anuale ale societăţilor cedente, proporţional cu
valoarea activelor şi pasivelor transferate.
___________
Punctul 117. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
Codul fiscal:
Impozit minim
Art. 18.
[...]
(5)
Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. b) efectuează pentru
trimestrele I-III comparaţia impozitului pe profit trimestrial cu
impozitul minim prevăzut la alin. (3), recalculat în mod corespunzător
pentru trimestrul respectiv, prin împărţirea impozitului minim anual la
12 şi înmulţirea cu numărul de luni aferente trimestrului respectiv. În
situaţia în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul
unui trimestru, impozitul minim prevăzut la alin. (3) se recalculează
corespunzător numărului de zile aferente trimestrului respectiv. Pentru
definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparaţia
impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual prevăzut la alin.
(3).
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
118.
Exemplu de calcul
Un contribuabil înregistrează la data de 31 decembrie 2009 venituri
totale anuale în sumă de 250.000 lei, cărora le corespunde, în
conformitate cu prevederile art. 18 alin. (3) din Codul fiscal, un
impozit minim anual de 6.500 lei, respectiv 1.625 lei trimestrial.
În trimestrul I 2010, contribuabilul determină un impozit pe profit de
1.800 lei. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit aferent
trimestrului I cu impozitul minim trimestrial rezultă impozit pe profit
datorat de 1.800 lei.
În trimestrul II 2010, impozitul pe profit cumulat de la începutul
anului este 3.300 lei. Impozitul pe profit pentru trimestrul II este
1.500 lei (3.300 - 1.800) determinat ca diferenţă între impozitul pe
profit cumulat de la începutul anului şi impozitul pe profit datorat în
trimestrul I. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit
aferent trimestrului II cu impozitul minim trimestrial rezultă impozit
minim datorat în sumă de 1.625 lei.
În trimestrul III 2010, impozitul pe profit cumulat de la începutul
anului este 6.925 lei. Impozitul pe profit pentru trimestrul III este
3.500 lei (6.925 - 1.800 - 1.625) determinat ca diferenţă între
impozitul pe profit cumulat de la începutul anului şi impozitul datorat
în trimestrele I şi II. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe
profit aferent trimestrului III cu impozitul minim trimestrial rezultă
impozit pe profit datorat de 3.500 lei.
La sfârşitul anului 2010, contribuabilul înregistrează impozit pe profit anual în sumă de 5.000 lei.
În cazul în care contribuabilul efectuează definitivarea exerciţiului
financiar 2010 până la data de 25 februarie 2011, în urma efectuării
comparaţiei impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual de
6.500 lei rezultă impozit pe profit datorat pentru anul 2010 la nivelul
impozitului minim în sumă de 6.500 lei. Astfel, având în vedere faptul
că impozitul pe profit declarat în cursul anului a fost de 6.925 lei, la
finele anului contribuabilul înregistrează un impozit pe profit de
recuperat final în sumă de 425 lei (6.925 - 6.500) lei.
În cazul în care contribuabilul efectuează definitivarea exerciţiului
financiar 2010 până la data de 25 aprilie 2011, declară şi plăteşte
pentru trimestrul IV al anului 2010 impozit pe profit în sumă egală cu
impozitul pe profit calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al
aceluiaşi an fiscal, adică suma de 3.500 lei. În urma efectuării
comparaţiei impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual de
6.500 lei rezultă impozit pe profit datorat pentru anul 2010 la nivelul
impozitului minim în sumă de 6.500 lei. În acest caz, având în vedere
faptul că impozitul pe profit declarat în cursul anului a fost de 10.425
lei, la finele anului contribuabilul înregistrează un impozit pe profit
de recuperat final în sumă de 3.925 lei (10.425 - 6.500) lei.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil
Calculul profitului impozabil
Reguli generale
Art. 19.
-
(1)
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate
din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de
venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile
şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea
profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare
veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Norme metodologice:
12.
Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea
profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit
reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se
scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile
conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.
Exemple de elemente similare veniturilor:
-
diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării
creanţelor şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă
în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;
-
rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) şi alin. (51) din Codul fiscal;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
-
câştigurile legate de vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii dobândite/răscumpărate.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Exemple de elemente similare cheltuielilor:
-
diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării
creanţelor şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă
în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;
-
cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare şi
dezvoltare şi a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a
fost înregistrată în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este
deductibilă fiscal pe perioada rămasă de amortizat a acestor
imobilizări, respectiv durata iniţială stabilită conform legii, mai
puţin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se
va proceda şi în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor şi
amenajărilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia
retratării situaţiilor financiare anuale.
-
diferenţele nefavorabile dintre preţul de vânzare al titlurilor de
participare proprii şi valoarea lor de dobândire/răscumpărare,
înregistrate la data vânzării titlurilor respective.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Veniturile şi cheltuielile generate de evaluarea ulterioară şi
executarea instrumentelor financiare derivate, înregistrate potrivit
reglementărilor contabile, sunt luate în calcul la stabilirea profitului
impozabil.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
13.
Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează
prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi
aparţin şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură fiscală.
___________
Punctul 13. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
14.
La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile
prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică trimestrial sau potrivit
prezentelor norme metodologice, după caz, astfel încât la finele anului
acestea să se încadreze în prevederile legii. Pentru contribuabilii care
au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, limitele
cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică
anual.
___________
Punctul 14. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
141.
Veniturile şi cheltuielile rezultate din evaluarea titlurilor de
participare, efectuată potrivit reglementărilor contabile aplicabile,
sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil. În valoarea
fiscală a titlurilor de participare se includ şi evaluările efectuate
potrivit reglementărilor contabile aplicabile. La scoaterea din gestiune
a titlurilor de participare se poate utiliza una dintre metodele
folosite pentru scoaterea din evidenţă a stocurilor.
___________
Punctul 141. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
142.
Veniturile şi cheltuielile reprezentând dobânzile/
penalităţile/daunele-interese contractuale anulate prin acte adiţionale
la contractele economice încheiate sunt venituri impozabile, respectiv
cheltuieli deductibile, în condiţiile în care
dobânzile/penalităţile/daunele-interese stabilite în cadrul contractelor
economice iniţiale au reprezentat cheltuieli deductibile, respectiv
venituri impozabile, pe măsura înregistrării lor. În acest caz, se
ajustează profitul impozabil al perioadei fiscale în care au fost
înregistrate iniţial veniturile şi cheltuielile respective.
___________
Punctul 142. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
15.
Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaţi să
întocmească un registru de evidenţă fiscală, într-un singur exemplar,
compus din cel puţin 100 de file, ţinut în formă scrisă sau electronică.
Completarea se face în ordine cronologică, iar informaţiile
înregistrate trebuie să corespundă cu operaţiunile fiscale şi cu datele
prezentate în declaraţiile de impunere. Registrul de evidenţă fiscală se
completează în toate situaţiile în care informaţiile cuprinse în
declaraţia fiscală sunt obţinute în urma unor prelucrări ale datelor
furnizate din înregistrările contabile. Modul de completare a
registrului de evidenţă fiscală este la latitudinea fiecărui
contribuabil, în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile
proprii ale acestuia. Acestea se referă la: calculul dobânzilor şi al
diferenţelor de curs valutar deductibile fiscal, amortizarea fiscală,
reduceri şi scutiri de impozit pe profit, evidenţa fiscală a vânzărilor
cu plata în rate, valoarea fiscală în cazul efectuării operaţiunilor
prevăzute la art. 27 din Codul fiscal, alte asemenea operaţiuni.
Codul fiscal:
(3)
Contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv,
conform prevederilor legale, pentru impunerea veniturilor aferente
contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin
scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata
derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt
deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei
înregistrate în valoarea totală a contractului.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Norme metodologice:
16.
Pentru contribuabilii care au optat la momentul livrării bunurilor,
executării lucrărilor sau prestării serviciilor pentru impunerea
veniturilor aferente contractelor cu plata în rate până la data de 30
aprilie 2005 inclusiv, veniturile şi cheltuielile aferente bunurilor
mobile şi imobile produse, lucrărilor executate şi serviciilor prestate,
valorificate în baza unui contract cu plata în rate, sunt impozabile,
respectiv deductibile, pe măsură ce ratele devin scadente, pe durata
derulării contractelor respective.
___________
Punctul 16. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Codul fiscal:
(4)
În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii
internaţionale, în baza convenţiilor la care România este parte,
veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt
luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor
norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste
convenţii.
Norme metodologice:
17.
Intră sub incidenţa acestui alineat contribuabilii care desfăşoară
activităţi de servicii internaţionale care aplică regulile de evidenţă
şi decontare a veniturilor şi cheltuielilor stabilite prin regulamente
de aplicare a convenţiilor la care România este parte (de exemplu:
serviciile poştale, telecomunicaţiile, transporturile internaţionale).
Codul fiscal:
Art. 192.
-
Scutirea de impozit a profitului reinvestit
(1)
Profitul investit în producţia şi/sau achiziţia de echipamente
tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), astfel cum sunt
prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul obţinerii
de venituri impozabile, este scutit de impozit.
(2)
Profitul investit potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de
profit şi pierdere, respectiv profitul contabil cumulat de la începutul
anului, utilizat în acest scop în anul efectuării investiţiei. Scutirea
de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în
limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă.
(3)
Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2009, în aplicarea
facilităţii se ia în considerare profitul contabil înregistrat începând
cu data de 1 octombrie 2009 şi investit în activele menţionate la alin.
(1) produse şi/sau achiziţionate după aceeaşi dată.
[...]
(7)
Pentru activele prevăzute la alin. (1) care se realizează pe parcursul
mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru lucrările
realizate efectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări, pentru
investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv.
[...]
(10)
În cazul în care, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1),
impozitul pe profit este sub nivelul impozitului minim, contribuabilii
sunt obligaţi la plata impozitului minim în conformitate cu prevederile
art. 18 alin. (2).
[...]
(12)
Prin excepţie de la prevederile art. 7 alin. (1) pct. 33, valoarea
fiscală, respectiv valoarea de intrare a activelor prevăzute la alin.
(1) se determină prin scăderea din valoarea de producţie şi/sau de
achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea prevăzută la alin.
(1).
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
171.
În sensul prevederilor art. 192 alin. (1) din Codul fiscal,
prin producţia de echipamente tehnologice se înţelege realizarea
acestora în regie proprie şi înregistrarea ca mijloace fixe potrivit
reglementărilor contabile în corelaţie cu prevederile art. 24 din Codul
fiscal.
172.
Exemple de calcul:
Exemplul I. Determinarea scutirii de impozit şi a valorii fiscale, în
cazul în care profitul contabil este mai mare decât valoarea investiţiei
realizate
La sfârşitul anului 2009 o societate comercială înregistrează un profit
impozabil în sumă de 170.000 lei. Impozitul pe profit datorat la finele
trimestrului III este 10.000 lei. Societatea achiziţionează la data de
15 noiembrie un echipament tehnologic în valoare de 80.000 lei, profitul
contabil aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 2009 fiind în
sumă de 90.000 lei.
Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit se parcurg următoarele etape:
-
se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului IV al anului 2009:
170.000 x 16% = 27.200 lei
|
27.200 - 10.000 = 17.200 lei;
|
-
se calculează impozitul pe profit aferent profitului investit:
Având în vedere faptul că profitul contabil aferent perioadei 1
octombrie - 31 decembrie 2009 în sumă de 90.000 lei acoperă investiţia
realizată, impozitul scutit este:
80.000 x 16% = 12.800 lei;
|
-
se determină valoarea fiscală a echipamentului tehnologic, în baza
căreia se calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu prevederile
art. 192 alin. (12) din Codul fiscal, prin scăderea din valoarea de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea.
Valoarea fiscală = 80.000 - 80.000 = 0
Exemplul II. Determinarea scutirii de impozit şi a valorii fiscale, în
cazul în care profitul contabil este mai mic decât valoarea investiţiei
realizate
La sfârşitul anului 2009 o societate comercială înregistrează un profit
impozabil în sumă de 60.000 lei. Impozitul pe profit datorat la finele
trimestrului III este 4.000 lei. Societatea achiziţionează la data de 20
noiembrie un echipament tehnologic în valoare de 70.000 lei, profitul
contabil aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie fiind 30.000 lei.
Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit se parcurg următoarele etape:
-
se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului IV al anului 2009:
60.000 x 16% = 9.600 lei
|
9.600 - 4.000 = 5.600 lei;
|
-
se calculează impozitul pe profit aferent profitului investit: în
această situaţie, profitul contabil nu acoperă investiţia realizată,
decât până la nivelul de 30.000 lei. Impozitul pe profit aferent părţii
din investiţie finanţată din profit este:
30.000 x 16% = 4.800 lei; impozit pe profit scutit = 4.800 lei;
-
se determină valoarea fiscală a echipamentului tehnologic, în baza
căreia se calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu prevederile
art. 192 alin. (12) din Codul fiscal, prin scăderea din valoarea de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea.
Valoarea fiscală = 70.000 - 30.000 = 40.000 lei
Exemplul III. Determinarea impozitului pentru situaţia în care impozitul
pe profit după aplicarea facilităţii este mai mic decât impozitul minim
La sfârşitul anului 2009 o societate comercială înregistrează un profit
impozabil în sumă de 45.000 lei. Impozitul pe profit datorat la finele
trimestrului III este 2.000 lei.
Societatea achiziţionează la data de 15 decembrie un utilaj în valoare
de 25.000 lei, profitul contabil aferent perioadei 1 octombrie - 31
decembrie 2009 fiind 30.000 lei. La data de 31 decembrie 2008 societatea
a înregistrat venituri totale anuale în sumă de 250.000 lei, la care
corespunde un impozit minim pentru trimestrul IV de 1.625 lei.
Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului
investit şi a impozitului pe profit datorat după aplicarea facilităţii,
se parcurg următoarele etape:
-
se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului IV al anului 2009:
45.000 x 16% = 7.200 lei
|
7.200 - 2.000 = 5.200 lei;
|
-
având în vedere faptul că, în acest caz profitul contabil acoperă
investiţia realizată, impozitul pe profit aferent profitului investit
este:
25.000 x 16% = 4.000 lei;
|
-
după aplicarea facilităţii, impozitul pe profit este:
5.200 - 4.000 = 1.200 lei;
|
-
în această situaţie, deoarece impozitul pe profit după aplicarea
facilităţii este mai mic decât impozitul minim, impozitul pentru
trimestrul IV se datorează la nivelul impozitului minim în sumă de 1.625
lei;
-
se determină valoarea fiscală a echipamentului tehnologic, în baza
căreia se calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu prevederile
art. 192 alin. (12) din Codul fiscal, prin scăderea din valoarea de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea.
Valoarea fiscală = 25.000 - 25.000 = 0
Exemplul IV de calcul al scutirii de impozit pentru profitul reinvestit
de către contribuabilii obligaţi la plata anuală a impozitului pe profit
La sfârşitul anului 2010 o societate comercială înregistrează un profit
impozabil în sumă de 2.500.000 lei. Profitul contabil aferent anului
2010 este de 1.900.000 lei. Societatea achiziţionează la data de 15
martie 2010 un echipament tehnologic în valoare de 70.000 lei, la data
de 16 iulie un echipament tehnologic în valoare de 110.000 lei şi în
data de 15 octombrie un echipament tehnologic în valoare de 90.000 lei.
Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului
investit şi a impozitului pe profit datorat după aplicarea facilităţii,
se parcurg următoarele etape:
-
se calculează impozitul pe profit aferent anului 2010:
2.500.000 x 16% = 400.000 lei;
|
-
se determină valoarea totală a investiţiilor realizate în echipamente tehnologice:
70.000 + 110.000 + 90.000 = 270.000 lei;
|
-
având în vedere faptul că profitul contabil acoperă investiţiile
realizate, impozitul pe profit aferent profitului investit este:
270.000 x 16% = 43.200 lei;
|
-
se calculează impozitul pe profit datorat după aplicarea facilităţii:
400.000 - 43.200 = 356.800 lei;
|
-
se determină valoarea fiscală a echipamentelor tehnologice, în baza
căreia se calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu prevederile
art. 192 alin. (12) din Codul fiscal, prin scăderea din valoarea de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea.
Valoarea fiscală a echipamentelor tehnologice achiziţionate:
70.000 - 70.000 = 0
|
110.000 - 110.000 = 0
|
90.000 - 90.000 = 0
|
173.
În situaţia în care investiţiile în echipamente tehnologice realizate nu
sunt acoperite în totalitate de profitul contabil, pentru determinarea
valorii fiscale, în baza căreia se calculează amortizarea fiscală, în
conformitate cu prevederile art. 192 alin. (12) din Codul
fiscal, se are în vedere ordinea cronologică a înregistrării acestora ca
mijloace fixe potrivit art. 24 din Codul fiscal.
174.
În aplicarea prevederilor art. 192 alin. (7), facilitatea se
acordă pentru valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie
înregistrate în perioada 1 octombrie 2009 - 31 decembrie 2010 şi puse în
funcţiune în aceeaşi perioadă potrivit art. 24 din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 20.
-
Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a)
dividendele primite de la o persoană juridică română;
b)
diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare,
înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau
primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de
participare, precum şi diferenţele favorabile de valoare rezultate din
evaluarea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor emise pe termen
lung, efectuată potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt
impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a
retragerii, lichidării investiţiilor financiare, precum şi la data
retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin
titlurile de participare;
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
18.
În sensul prevederilor art. 20 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, dividendele de
încasat/încasate de un contribuabil de la o persoană juridică română,
reprezintă venituri neimpozabile la data înregistrării acestora în
evidenţa contribuabilului, potrivit reglementărilor contabile.
19.
În aplicarea prevederilor art. 20 lit. b) din Codul fiscal, titlurile de
participare sunt cele definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 31 din
Codul fiscal.
La data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării titlurilor de
participare sau a retragerii capitalului social deţinut la o persoană
juridică, precum şi la data lichidării investiţiilor financiare,
valoarea fiscală utilizată pentru calculul câştigului/pierderii este cea
pe care titlurile de participare, respectiv investiţiile financiare, au
avut-o înainte de înregistrarea diferenţelor favorabile respective.
___________
Punctul 19. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
b)
diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare,
înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau
primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de
participare, precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor
financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii
cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare,
precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la
care se deţin titlurile de participare;
Norme metodologice:
19.
În sensul prevederilor art. 20 lit. b) din Codul fiscal, investiţiile
financiare pe termen lung reprezintă activele înregistrate astfel
potrivit reglementărilor contabile.
___________
Punctul 19. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
[...]
c)
veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat
deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru
care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea
cheltuielilor nedeductibile;
[...]
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice:
20.
Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se
recuperează cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul
efectuării lor, cum sunt: rambursările de impozit pe profit plătit în
perioadele anterioare, restituirea unor dobânzi şi/sau penalităţi de
întârziere, veniturile din anularea unor provizioane care au fost
considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor şi altele
asemenea.
___________
Punctul 20. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
[...]
d)
veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice:
21.
Contribuabilii pentru care prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin
acte normative s-a prevăzut faptul că profitul aferent anumitor
activităţi nu este impozabil sunt obligaţi să organizeze şi să conducă
evidenţa contabilă pentru delimitarea veniturilor şi a cheltuielilor
aferente acestora. La determinarea profitului aferent acestor activităţi
se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte
cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile
obţinute din aceste activităţi, în situaţia în care evidenţa contabilă
nu asigură informaţia necesară identificării acestora, după caz.
___________
Punctul 21. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene
Art. 201.
-
(1)
După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi:
(a)
dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la
o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică
română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
1.
plăteşte impozit pe profit potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
2.
deţine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice
dintr-un stat membru, respectiv minimum 10%, începând cu 1 ianuarie
2009;
3.
La data înregistrării venitului din dividende, deţine participaţia
minimă menţionată la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2
ani.
Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana
juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un
stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineşte
cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3.
(b)
dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane
juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt
distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana
juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1.
are una din formele de organizare prevăzute la alin. (4);
2.
în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este
considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul
unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat
terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3.
plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un
impozit similar acestuia;
4.
deţine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat
membru, respectiv o participare minimă de 10%, începând cu data de 1
ianuarie 2009;
5.
la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent
din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă
prevăzută la pct. 4. pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
211.
În aplicarea prevederilor art. 201 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
condiţia legată de perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă
luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în
cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and
Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94.
Astfel, în situaţia în care, la data înregistrării dividendului de către
societatea-mamă, persoană juridică română, respectiv de către sediul
permanent al unei societăţi-mamă, persoană juridică străină dintr-un
stat membru, condiţia referitoare la perioada minimă de deţinere de 2
ani nu este îndeplinită, venitul din dividende este supus impunerii.
Ulterior, în anul fiscal în care condiţia este îndeplinită,
contribuabilul urmează să beneficieze de recalcularea impozitului pe
profit al anului în care venitul a fost impus. În acest sens,
contribuabilul trebuie să depună declaraţia rectificativă privind
impozitul pe profit.
212.
Pentru îndeplinirea condiţiei de la pct. 3 lit. b) alin. (1) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, societăţile-mamă, persoane juridice străine, trebuie să
plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru,
fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul din următoarele
impozite:
- impôt des sociétés/vennootschapsbelasting, în Belgia;
- selskabsskat, în Danemarca;
- Körperschaftsteuer, în Republica Federală Germania;
- φόρoς εισοδήματος υομικώυ πρoσώπων κερδοσκοπικού χαρακτήρα, în Grecia;
- impuesto sobre sociedades, în Spania;
- impôt sur Ies sociétés, în Franţa;
- corporation tax, în Irlanda;
- imposta sul reddito delle società, în Italia;
- impôt sur le revenu des collectivités, în Luxemburg;
- vennootschapsbelasting, în Olanda;
- Körperschaftsteuer, în Austria;
- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;
- y hteisöjen tulovero/inkomstskatten för samfund, în Finlanda;
- statlig inkomstskatt, în Suedia;
- corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- D aň z přijmů právnických, în Republica Cehă;
- T ulumaks, în Estonia;
- φόρoς εισοδήματος, în Cipru;
- uzņēmumu ienākuma nodoklis, în Letonia;
- P elno mokestis, în Lituania;
- T ársasági adó, în Ungaria;
- T axxa fuq l-income, în Malta;
- P odatek dochodowy od osôb prawnych, în Polonia;
- D avek od dobička pravnih osôb, în Slovenia;
- D aň z príjmov právnických osôb, în Slovacia;
- корпоратпвен данък, în Bulgaria.
- selskabsskat, în Danemarca;
- Körperschaftsteuer, în Republica Federală Germania;
- φόρoς εισοδήματος υομικώυ πρoσώπων κερδοσκοπικού χαρακτήρα, în Grecia;
- impuesto sobre sociedades, în Spania;
- impôt sur Ies sociétés, în Franţa;
- corporation tax, în Irlanda;
- imposta sul reddito delle società, în Italia;
- impôt sur le revenu des collectivités, în Luxemburg;
- vennootschapsbelasting, în Olanda;
- Körperschaftsteuer, în Austria;
- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;
- y hteisöjen tulovero/inkomstskatten för samfund, în Finlanda;
- statlig inkomstskatt, în Suedia;
- corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- D aň z přijmů právnických, în Republica Cehă;
- T ulumaks, în Estonia;
- φόρoς εισοδήματος, în Cipru;
- uzņēmumu ienākuma nodoklis, în Letonia;
- P elno mokestis, în Lituania;
- T ársasági adó, în Ungaria;
- T axxa fuq l-income, în Malta;
- P odatek dochodowy od osôb prawnych, în Polonia;
- D avek od dobička pravnih osôb, în Slovenia;
- D aň z príjmov právnických osôb, în Slovacia;
- корпоратпвен данък, în Bulgaria.
213.
Pentru aplicarea prevederilor art. 201 Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
formele de organizare pentru persoanele juridice române şi bulgare,
societăţi-mamă, sunt:
- societăţile înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca "societăţi
pe acţiuni", "societăţi în comandită pe acţiuni", "societăţi cu
răspundere limitată";
___________
Linia a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Cheltuieli
Art. 21.
-
(1)
Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli
deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de
venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în
vigoare.
Norme metodologice:
22.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
23.
În sensul art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate
în scopul realizării de venituri impozabile şi următoarele:
a)
cheltuielile efectuate cu editarea publicaţiilor care sunt înregistrate
ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza
documentelor justificative şi în limita cotelor prevăzute în contractele
de distribuţie, cu condiţia reflectării în contabilitate a veniturilor
şi cheltuielilor potrivit reglementărilor contabile;
b)
cheltuielile generate de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicării
proratei, în conformitate cu prevederile titlului VI «Taxa pe valoarea
adăugată» din Codul fiscal, precum şi în alte situaţii când taxa pe
valoarea adăugată este înregistrată pe cheltuieli, în situaţia în care
taxa pe valoarea adăugată este aferentă unor bunuri sau servicii
achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile;
c)
cheltuielile reprezentând valoarea creanţelor comerciale înstrăinate, potrivit legii.
d)
dobânzile, penalităţile şi daunele-interese, stabilite în cadrul
contractelor economice încheiate cu persoane rezidente/nerezidente sunt
cheltuieli deductibile pe măsura înregistrării lor;
___________
Litera d) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
e)
pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie
necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu;
___________
Litera e) a fost introdusă prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
f)
cheltuielile efectuate pentru transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă.
___________
Litera f) a fost introdusă prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
g)
cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată plătită într-un stat membru
aferentă unor bunuri sau servicii achiziţionate în scopul realizării de
venituri impozabile.
___________
Litera g) a fost introdusă prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
h)
cheltuielile privind serviciile care vizează eficientizarea,
optimizarea, restructurarea operaţională şi/sau financiară a activităţii
contribuabilului.
___________
Litera h) a fost introdusă prin punctul 4. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
i)
cheltuielile rezultate din deprecierea titlurilor de participare, înregistrată potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
___________
Litera i) a fost introdusă prin punctul 3. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
j)
cheltuielile reprezentând cantităţile de energie electrică consumate la
nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la
nivelul normei aprobate de către Autoritatea Naţională de Reglementare
în Domeniul Energiei, care include şi consumul propriu comercial, pentru
contribuabilii din domeniul distribuţiei energiei electrice.
___________
Litera j) a fost introdusă prin punctul 3. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
k)
cheltuielile înregistrate la scoaterea din gestiune a creanţelor asupra
clienţilor, determinate de punerea în aplicare a unui plan de
reorganizare admis şi confirmat printr-o sentinţă judecătorească, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Litera k) a fost introdusă prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Punctul 23. a fost modificat prin subpunctul 2. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
24.
Abrogat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
(2)
Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: [...]
b)
cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi
cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale;
Norme metodologice:
25.
Intră sub incidenţa acestei prevederi cheltuielile efectuate în acest
scop, în condiţiile în care specificul activităţii desfăşurate se
încadrează în domeniile pentru care se impune respectarea normelor de
protecţie a muncii, stabilite conform legislaţiei în materie.
Codul fiscal:
c)
cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncă, boli profesionale sau riscuri profesionale;
Norme metodologice:
26.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Codul
fiscal cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de
accidente de muncă şi boli profesionale, efectuate potrivit Legii nr.
346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, cu modificările şi completările ulterioare. Cheltuielile
cu primele de asigurare pentru riscul profesional, efectuate potrivit
legislaţiei specifice, sunt deductibile la calculul profitului
impozabil.
___________
Punctul 26. a fost modificat prin subpunctul 3. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
Codul fiscal:
[...]
e)
cheltuielile de transport şi cazare în ţară şi în străinătate, efectuate
de către salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane
fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;
[...]
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice:
27.
Calitatea de administrator rezultă din actul constitutiv al
contribuabilului sau contractul de administrare/mandat. În sensul art.
21 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, persoanele fizice asimilate
salariaţilor cuprind şi:
a)
directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat, potrivit legii;
b)
persoanele fizice rezidente şi/sau nerezidente detaşate, potrivit legii,
în situaţia în care contribuabilul suportă drepturile legale cuvenite
acestora.
___________
Punctul 27. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
28.
Abrogat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
f)
contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;
Norme metodologice:
29.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) din Codul
fiscal cotizaţiile cooperativelor de credit afiliate casei centrale a
cooperativelor de credit pentru constituirea rezervei mutuale de
garantare, în conformitate cu reglementările legale.
Codul fiscal:
g)
taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii,
reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile
pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;
Norme metodologice:
30.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. g) din Codul
fiscal cheltuielile cu taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile
obligatorii, stabilite prin acte normative, de practicare a unor
profesii cum sunt: expert contabil, contabil autorizat, arhitect, medic,
auditor financiar, avocat, notar şi altele asemenea. Contribuţiile
pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă sunt
cele datorate patronatelor, în conformitate cu prevederile Legii
patronatelor nr. 356/2001.
Abrogat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
n)
pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele cazuri:
1.
procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;
2.
debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
3.
debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;
4.
debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
321.
Dificultăţile financiare majore care afectează întregul patrimoniu al
debitorului sunt cele care rezultă din situaţii excepţionale determinate
de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau
nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe
şi în caz de război.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
(3)
Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
a)
cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra
diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul
cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile
de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;
Norme metodologice:
33.
Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferenţa
dintre totalul veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform
reglementărilor contabile, la care se efectuează ajustările fiscale.
Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe
profit curent şi amânat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente
veniturilor neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad
veniturile neimpozabile.
Codul fiscal:
c)
cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra
valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr.
53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
Intră sub incidenţa acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru
naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave
sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea
corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate în administrarea
contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în
cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la
internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze
sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, pentru şcolile pe care le au
sub patronaj, precum şi alte cheltuieli efectuate în baza contractului
colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi
cheltuielile reprezentând: tichete de creşă acordate de angajator în
conformitate cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în natură
oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură
acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă,
inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de
familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi
în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei
profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de
plasament;
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
331.
Cheltuielile efectuate în baza contractului colectiv de muncă, ce intră
sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal,
sunt cheltuielile de natură socială stabilite în cadrul contractelor
colective de muncă la nivel naţional, de ramură, grup de unităţi şi
unităţi, altele decât cele menţionate în mod expres în cadrul art. 21
alin. (3) lit. c) din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
d)
perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale
administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu
avizul Ministerului Finanţelor Publice;
Norme metodologice:
35.
Nu sunt considerate perisabilităţi pierderile tehnologice care sunt
cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui
produs sau obţinerea unui serviciu.
Codul fiscal:
[...]
j)
cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii
facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400
euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
k)
cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita
unei sume reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal,
pentru fiecare participant;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
351.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (3) lit. j) din Codul
fiscal cheltuielile înregistrate de angajator în numele unui angajat, la
schemele de pensii facultative, efectuate potrivit Legii nr. 204/2006
privind pensiile facultative, cu modificările şi completările
ulterioare, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400
de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant. Cursul de schimb
utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de
schimb leu/euro comunicat de Banca Naţională a României la data
înregistrării cheltuielilor.
___________
Punctul 351. a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
352.
Sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, potrivit
prevederilor art. 21 alin. (3) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile
cu primele de asigurare voluntară de sănătate, efectuate de angajator
potrivit Legii privind reforma în domeniul sănătăţii nr. 95/2006, cu
modificările şi completările ulterioare. Cursul de schimb utilizat
pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb LEU/EUR
comunicat de Banca Naţională a României la data înregistrării
cheltuielilor.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
l)
cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor
de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde
societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare
suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei, care se majorează
din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenţa nedeductibilă trebuie
recuperată de la beneficiari, respectiv chiriaşi/locatari;
Norme metodologice:
36.
În cazul locuinţei de serviciu date în folosinţa unui salariat sau
administrator, cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi
repararea acesteia sunt deductibile în limita corespunzătoare raportului
dintre suprafaţa construită prevăzută de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările ulterioare, majorată cu 10%, şi totalul suprafeţei construite a locuinţei de serviciu respective.
Codul fiscal:
m)
cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui
sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice,
folosită şi în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare
suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor
încheiate între părţi, în acest scop;
Norme metodologice:
37.
În cazul în care sediul unui contribuabil se află în locuinţa
proprietate a unei persoane fizice, cheltuielile de funcţionare,
întreţinere şi reparaţii aferente sediului sunt deductibile în limita
determinată pe baza raportului dintre suprafaţa pusă la dispoziţie
contribuabilului, menţionată în contractul încheiat între părţi, şi
suprafaţa totală a locuinţei. Contribuabilul va justifica cheltuielile
de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente sediului cu documente
legale, cum sunt contractele încheiate cu furnizorii de utilităţi şi
alte documente.
Codul fiscal:
(4)
Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a)
cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit
datorat, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau
din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în
străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute
la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru
veniturile realizate din România;
Norme metodologice:
38.
Sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele
reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum
şi impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi impozitele
cu reţinere la sursă plătite în numele persoanelor fizice şi juridice
nerezidente pentru veniturile realizate din România. Cheltuielile cu
impozitul pe profit amânat, înregistrate de contribuabil, sunt
nedeductibile.
Codul fiscal:
b)
dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi
penalităţile de întârziere datorate către autorităţile române/străine,
potrivit prevederilor legale;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
39.
Prin autorităţi române/străine se înţelege totalitatea instituţiilor,
organismelor şi autorităţilor din România şi din străinătate care
urmăresc şi încasează amenzi, dobânzi/majorări şi penalităţi de
întârziere, execută confiscări, potrivit prevederilor legale.
___________
Punctul 39. a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
40.
Abrogat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
c)
cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor
corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile,
pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa
pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit
prevederilor Titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi
stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor
calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile
stabilite prin norme; [...]
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
41.
Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale,
constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, inclusiv
taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, pentru care s-au încheiat
contracte de asigurare, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 21
alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare.
42.
În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal,
cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse
ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră
sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului
impozabil, în măsura în care acestea se găsesc situate în zone
declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu,
afectate de calamităţi naturale sau de alte cauze de forţă majoră.
Totodată, sunt considerate deductibile şi cheltuielile privind stocurile
şi mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii,
accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau
economice, conjuncturi externe şi în caz de război. Fenomenele sociale
sau economice, conjuncturile externe şi în caz de război sunt cele
prevăzute de Legea privind rezervele de stat nr. 82/1992, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 42. a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
e)
cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele
decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile
prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau
servicii;
Norme metodologice:
43.
Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea participanţilor următoarele:
a)
cheltuielile cu amortizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de
transport utilizate de către participanţi, în favoarea acestora;
b)
bunurile, mărfurile şi serviciile acordate participanţilor, precum şi lucrările executate în favoarea acestora;
c)
cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora;
d)
Abrogată prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
e)
alte cheltuieli în favoarea acestora.
___________
Punctul 43. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
f)
cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un
document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada
efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit
normelor;
Norme metodologice:
44.
Înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic, pe
baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care
angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform
reglementărilor contabile în vigoare.
Abrogat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Abrogat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
[...]
i)
cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor prevăzute la art. 20 lit. c);
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice:
471.
Veniturile din dividende primite de la persoane juridice române sau
străine nu au, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuieli
aferente.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
m)
cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau
alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica
necesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării activităţii
proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte;
Norme metodologice:
48.
Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă,
asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească
cumulativ următoarele condiţii:
-
serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza
unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme
contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a
serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de
recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice
alte materiale corespunzătoare;
-
contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.
Nu intră sub incidenţa condiţiei privitoare la încheierea contractelor
de prestări de servicii, prevăzută la art. 21 alin. (4) lit. m) din
Codul fiscal, serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane
fizice autorizate şi de persoane juridice, cum sunt: cele de întreţinere
şi reparare a activelor, serviciile poştale, serviciile de comunicaţii
şi de multiplicare, parcare, transport şi altele asemenea.
___________
Punctul 48. a fost modificat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
49.
Pentru servicii de management, consultanţă şi asistenţă tehnică prestate
de nerezidenţii afiliaţi contribuabilului, la analiza tranzacţiilor
pentru determinarea deductibilităţii cheltuielilor trebuie să se aibă în
vedere şi principiile din comentariul la articolul 9 privind impunerea
întreprinderilor asociate din Convenţia-model cu privire la impozitele
pe venit şi impozitele pe capital. Analiza trebuie să aibă în vedere:
(i)
părţile implicate;
(ii)
natura serviciilor prestate;
(iii)
elementele de recunoaştere a cheltuielilor şi veniturilor pe baza
documentelor justificative care să ateste prestarea acestor servicii.
Codul fiscal:
p)
cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind
bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează
sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr.
32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, şi ale Legii
bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii,
scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul
acestor cheltuieli îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
1.
este în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
___________
Punctul 1. a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
2.
nu depăşeşte mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
___________
Punctul 2. a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
În limitele respective se încadrează şi cheltuielile de sponsorizare a
bibliotecilor de drept public, în scopul construcţiei de localuri, al
dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi de documente
specifice, finanţării programelor de formare continuă a bibliotecilor,
schimburilor de specialişti, a burselor de specializare, a participării
la congrese internaţionale.
___________
Litera p) a fost introdusă prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
491.
Exemplu de calcul privind scăderea din impozitul pe profit datorat a cheltuielilor reprezentând sponsorizarea.
Un contribuabil plătitor de impozit pe profit încheie un contract de
sponsorizare conform legii privind sponsorizarea, în calitate de
sponsor, în valoare de 15.000.000 lei. Contractul de sponsorizare se
încheie în data de 2 februarie 2005.
La calculul profitului impozabil pentru trimestrul I 2005, contribuabilul prezintă următoarele date financiare:
| Venituri din vânzarea mărfurilor | = 1.000.000.000 lei | |
| Venituri din prestări de servicii | = 2.000.000 lei | |
| Total cifră de afaceri | 1.002.000.000 lei | |
| Cheltuieli privind mărfurile | = 750.000.000 lei | |
| Cheltuieli cu personalul | = 20.000.000 lei | |
| Alte cheltuieli de exploatare | = 90.000.000 lei | |
| din care: | ||
| 15.000.000 lei sponsorizare | ||
| Total cheltuieli | 860.000.000 lei |
Calculul profitului impozabil pentru trimestrul I 2005:
Profitul impozabil = 1.002.000.000 - 860.000.000 + 15.000.000 = 157.000.000 lei.
Impozitul pe profit înainte de scăderea cheltuielii cu sponsorizarea:
157.000.000 x 16% = 25.120.000 lei.
Avându-se în vedere condiţiile de deducere prevăzute la art. 21 alin.
(4) lit. p) din Codul fiscal, prin aplicarea limitelor, valorile sunt:
-
30/00 din cifra de afaceri reprezintă 3.006.000 lei;
-
20% din impozitul pe profit înainte de deducerea cheltuielilor de sponsorizare reprezintă 5.024.000 lei.
Suma de scăzut din impozitul pe profit este 3.006.000 lei.
Pentru trimestrul I 2005 impozitul pe profit datorat este de:
25.120.000 - 3.006.000 = 22.114.000 lei.
Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat,
potrivit Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi
completările ulterioare, şi Legii bibliotecilor nr. 334/2002,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi/sau care
acordă burse private, pe bază de contract, în condiţiile Legii nr.
376/2004 privind bursele private, cu modificările ulterioare, scad din
impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă aceste cheltuieli
însumate îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (4)
lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 7. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
[....]
t)
50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu
sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă
totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu
aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului,
aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului. Aceste
cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care
vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele
categorii:
1.
vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
2.
vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
3.
vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
4.
vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv
pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către
şcolile de şoferi;
5.
vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.
Modalitatea de aplicare a acestor prevederi se stabileşte prin norme;
___________
Litera t) a fost modificată prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
Norme metodologice:
492.
În sensul prevederilor art. 21
alin. (4) lit. t) din Codul fiscal, regulile de deducere, termenii şi
expresiile utilizate, condiţiile în care vehiculele rutiere motorizate,
supuse limitării fiscale, se consideră a fi utilizate exclusiv în scopul
activităţii economice sunt cele prevăzute la pct. 451 din normele metodologice date în aplicarea art. 1451 din Codul fiscal din titlul VI «Taxa pe valoarea adăugată».
Justificarea utilizării vehiculelor, în sensul acordării
deductibilităţii integrale la calculul profitului impozabil, se
efectuează pe baza documentelor justificative şi prin întocmirea foii de
parcurs care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometrii
parcurşi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.
În cadrul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate supuse
limitării fiscale se cuprind cheltuielile direct atribuibile unui
vehicul, inclusiv cele înregistrate ca urmare a derulării unui contract
de leasing, cum sunt: impozitele locale, asigurarea obligatorie de
răspundere civilă auto, inspecţiile tehnice periodice, rovinieta,
chiriile, partea nedeductibilă din taxa pe valoarea adăugată, dobânzile,
comisioanele, diferenţele de curs valutar etc.
Aplicarea limitei de 50% pentru stabilirea valorii nedeductibile la
determinarea profitului impozabil se efectuează după aplicarea limitării
aferente taxei pe valoarea adăugată, respectiv aceasta se aplică şi
asupra taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a acordat drept de
deducere din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.
Exemplul 1. Determinarea valorii nedeductibile a cheltuielilor cu
întreţinerea şi reparaţiile aferente unui vehicul care nu este utilizat
exclusiv în scopul activităţii economice
-
cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile - 2.000 lei,
-
partea de TVA nedeductibilă - 240 lei,
-
baza de calcul al valorii nedeductibile a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile
2.240
lei (2.000 + 240)
-
valoarea nedeductibilă a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile
2.240
x 50% = 1.120 lei
Exemplul 2. Determinarea valorii nedeductibile a cheltuielilor privind
combustibilii aferente unui vehicul care nu este utilizat exclusiv în
scopul activităţii economice
-
cheltuieli privind combustibilii - 1.000 lei
-
partea de TVA nedeductibilă - 120 lei
-
baza de calcul al valorii nedeductibile a cheltuielilor privind combustibilii 1.120 lei (1.000 + 120)
-
valoarea nedeductibilă a cheltuielilor privind combustibilii
1.120
x 50% = 560 lei.
___________
Punctul 492. a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
Provizioane şi rezerve
Art. 22
-
(1)
Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a)
rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată
asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe
profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă
cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va
atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din
patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În
cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau
este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei
nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepţie,
rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilităţi
societăţilor comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se
privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a
pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a
creanţelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia
sunt deductibile la calculul profitului impozabil;
Norme metodologice:
50.
Cota de 5% reprezentând rezerva prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal se aplică asupra diferenţei dintre totalul veniturilor,
din care se scad veniturile neimpozabile, şi totalul cheltuielilor, din
care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile
aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate.
Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului şi este deductibilă
la calculul profitului impozabil trimestrial sau anual, după caz. În
veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul
pentru rezervă sunt incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul
fiscal, cu excepţia celor prevăzute la lit. c). Rezervele astfel
constituite se completează sau se diminuează în funcţie de nivelul
profitului contabil din perioada de calcul. De asemenea, majorarea sau
diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează şi în funcţie de
nivelul capitalului social subscris şi vărsat sau al patrimoniului. În
situaţia în care, ca urmare a efectuării unor operaţiuni de
reorganizare, prevăzute de lege, rezerva legală a persoanei juridice
beneficiare depăşeşte a cincea parte din capitalul social sau din
patrimoniul social, după caz, diminuarea rezervei legale, la nivelul
prevăzut de lege, nu este obligatorie.
___________
Punctul 50. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
51.
În cazul în care această rezervă este utilizată pentru acoperirea
pierderilor sau este distribuită sub orice formă, rezerva reconstituită
ulterior acestei utilizări în aceeaşi limită nu mai este deductibilă la
calculul profitului impozabil.
Codul fiscal:
b)
provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor;
Norme metodologice:
52.
Provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor se
constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrările
executate şi serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru
care se acordă garanţie în perioadele următoare, la nivelul cotelor
prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de
garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori serviciilor
prestate.
Pentru lucrările de construcţii care necesită garanţii de bună execuţie,
conform prevederilor din contractele încheiate, astfel de provizioane
se constituie trimestrial, în limita cotelor prevăzute în contracte, cu
condiţia reflectării integrale la venituri a valorii lucrărilor
executate şi confirmate de beneficiar pe baza situaţiilor de lucrări.
Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţiile
de bună execuţie se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu
remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrise în contract.
Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul provizioanelor pentru garanţii
de bună execuţie a contractelor externe, acordate în condiţiile legii
producătorilor şi prestatorilor de servicii, în cazul exporturilor
complexe, proporţional cu cota de participare la realizarea acestora, cu
condiţia ca acestea să se regăsească distinct în contractele încheiate
sau în tariful lucrărilor executate şi în facturile emise.
Prin export complex se înţelege exportul de echipamente, instalaţii sau
părţi de instalaţii, separat ori împreună cu tehnologii, licenţe,
know-how, asistenţă tehnică, proiectare, construcţii-montaj, lucrări de
punere în funcţiune şi recepţie, precum şi piesele de schimb şi
materialele aferente, definite în conformitate cu actele normative în
vigoare.
Sunt considerate exporturi complexe lucrările geologice de
proiectare-explorare, lucrările de exploatare pentru zăcăminte minerale,
construcţii de reţele electrice, executarea de foraje de sonde,
construcţii de schele, de instalaţii şi conducte de transport, de
depozitare şi de distribuire a produselor petroliere şi a gazelor
naturale, precum şi realizarea de nave complete, de obiective în
domeniile agriculturii, îmbunătăţirilor funciare, amenajărilor
hidrotehnice, silvice, organizarea exploatărilor forestiere şi altele
asemenea, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.
Codul fiscal:
c)
provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data
de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30%
începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra
clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele
prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
1.
sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
2.
sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
3.
nu sunt garantate de altă persoană;
4.
sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
5.
au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
Norme metodologice:
53.
Creanţele asupra clienţilor reprezintă sumele datorate de clienţii
interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri
etc. vândute, lucrări executate şi servicii prestate, pe bază de
facturi, înregistrate după 1 ianuarie 2004 şi neîncasate într-o perioadă
ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei.
Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea
acestora pe venituri în cazul încasării creanţei, proporţional cu
valoarea încasată sau înregistrarea acesteia pe cheltuieli.
În cazul creanţelor în valută, provizionul este deductibil la nivelul
valorii influenţate cu diferenţele de curs favorabile sau nefavorabile
ce apar cu ocazia evaluării acestora. Valoarea provizioanelor pentru
creanţele asupra clienţilor este luată în considerare la determinarea
profitului impozabil în trimestrul în care sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute la art. 22 din Codul fiscal şi nu poate depăşi valoarea
acestora, înregistrată în contabilitate în anul fiscal curent sau în
anii anteriori. Procentele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c) din
Codul fiscal, aplicate asupra creanţelor înregistrate începând cu anii
fiscali 2004, 2005 şi, respectiv, 2006, nu se recalculează.
Cheltuielile reprezentând pierderile din creanţele incerte sau în
litigiu neîncasate, înregistrate cu ocazia scoaterii din evidenţă a
acestora, sunt deductibile pentru partea acoperită de provizionul
constituit potrivit art. 22 din Codul fiscal.
___________
Punctul 53. a fost modificat prin subpunctul 6. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
Codul fiscal:
[...]
d1)
ajustările pentru depreciere aferente activelor pentru care, potrivit
reglementărilor prudenţiale ale Băncii Naţionale a României, se
determină ajustări prudenţiale de valoare sau, după caz, valori ale
pierderilor aşteptate, înregistrate de către instituţiile de credit
persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de
credit din state care nu sunt state membre ale Uniunii Europene sau din
state care nu aparţin Spaţiului Economic European, potrivit
reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară, şi filtrele prudenţiale potrivit reglementărilor
emise de Banca Naţională a României. Sumele reprezentând reducerea sau
anularea filtrelor prudenţiale sunt elemente similare veniturilor;
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
531.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (1) lit. d1)
din Codul fiscal şi se deduce la calculul profitului impozabil
diferenţa dintre valoarea soldului iniţial al filtrelor prudenţiale
calculate la data de 1 ianuarie 2012 aferente activelor existente în
sold la data de 31 decembrie 2011 şi valoarea sumelor înregistrate la
data de 1 ianuarie 2012 în soldul creditor al contului 58171 «Rezultatul
reportat din provizioane specifice» aferente activelor existente în
sold la data de 31 decembrie 2011.
În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. d1) din
Codul fiscal, sumele reprezentând reducerea sau anularea filtrelor
prudenţiale care au fost deduse la calculul profitului impozabil se
impozitează în ordinea inversă înregistrării acestora.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Abrogat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
h)
rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi
reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare.
Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se
diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care
rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;
Norme metodologice:
56.
În cazul societăţilor din domeniul asigurărilor şi reasigurărilor sunt
deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor Legii nr. 32/2000
privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare. Conform dispoziţiilor acestei
legi rezervele de prime şi de daune se constituie din cote-părţi
corespunzătoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care
s-au încasat primele.
Codul fiscal:
Art. 22.
-
(1)
[...]
l)
provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru
acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de
aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de
întreţinere ale aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea
Aeronautică Civilă Română.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
561.
Pentru aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. l) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, companiile aeriene din România deduc, la calculul profitului
impozabil, provizioane constituite pentru acoperirea cheltuielilor de
întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor
aferente, potrivit programelor de întreţinere ale aeronavelor aprobate
corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română, la un
nivel stabilit pe baza tipului de aeronavă, numărului de ore de zbor
aprobat şi al tarifului practicat de prestator, prevăzut în contractul
încheiat cu acesta.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
[...]
m)
provizioanele/ajustările pentru deprecierea creanţelor preluate de la
instituţiile de credit în vederea recuperării acestora, în limita
diferenţei dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de
achitat cedentului, pentru creanţele care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
1.
sunt cesionate şi înregistrate în contabilitatea cesionarului după data de 1 iulie 2012 inclusiv;
2.
sunt transferate de la o persoană sau datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului cesionar;
3.
au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului cesionar.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
562.
În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal,
prin instituţii de credit se înţelege persoanele juridice române,
inclusiv sucursalele din străinătate ale acestora şi sediile permanente
ale instituţiilor de credit din alte state membre, respectiv din state
terţe, aşa cum acestea sunt prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Condiţia de includere a creanţelor în venituri impozabile se consideră
îndeplinită dacă cesionarul înregistrează ca venit diferenţa dintre
valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de achitat cedentului.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
(2)
Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul
exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în
evidenţa contabilă şi să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor
afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau
agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei dintre
veniturile şi cheltuielile din exploatare, pe toată durata de
funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.
Norme metodologice:
57.
Provizioanele prevăzute la art. 22 alin. (2) din Codul fiscal sunt
obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate
exploatarea de resurse minerale, gaze naturale şi pentru titularii
acordurilor petroliere.
Codul fiscal:
(5)
Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost
anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă
reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei
provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei
către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii
contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat
nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă
în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol
aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
571.
În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5), corelate cu dispoziţiile
art. 19 din Codul fiscal, surplusul din reevaluarea imobilizărilor
corporale, care a fost anterior deductibil, evidenţiat potrivit
reglementărilor contabile în contul «Rezultatul reportat» sau în contul
«Alte rezerve», analitice distincte, se impozitează la momentul
modificării destinaţiei rezervei, distribuirii rezervei către
participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii
contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia
pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul profitului
impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.
Înregistrarea şi menţinerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de
rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor
constituite în baza unor acte normative nu se consideră modificarea
destinaţiei sau distribuţie.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
(51)
Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea
mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1
ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin
intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele
cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea
amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a
acestor mijloace fixe, după caz.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
Norme metodologice:
572.
Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (51) din
Codul fiscal rezervele reprezentând surplusul realizat din rezerve din
reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după
data de 1 ianuarie 2004, existente în sold în contul «1065» la data de
30 aprilie 2009 inclusiv, care au fost deduse la calculul profitului
impozabil. Aceste rezerve se impozitează la momentul modificării
destinaţiei acestora potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Codul
fiscal.
573.
Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (51) din
Codul fiscal partea din rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe
efectuată după data de 1 ianuarie 2004, dedusă la calculul profitului
impozabil prin intermediul amortizării fiscale până la data de 30
aprilie 2009 inclusiv, şi care nu a fost capitalizată prin transferul
direct în contul 1065 «Rezerve reprezentând surplusul realizat din
rezerve din reevaluare» pe măsură ce mijloacele fixe au fost utilizate.
Această parte a rezervei se impozitează potrivit prevederilor art. 22
alin. (5) din Codul fiscal.
De asemenea, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (51)
din Codul fiscal rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe efectuată
după data de 1 ianuarie 2004, aferentă mijloacelor fixe transferate în
cadrul operaţiunuilor de reorganizare, potrivit legii, la momentul
scăderii din gestiune a acestora la persoana juridică ce efectuează
transferul, în condiţiile în care rezerva respectivă este preluată de
societatea beneficiară, prevederile art. 22 alin. (51) aplicându-se în continuare la societatea beneficiară.
___________
Punctul 573. a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 488/2009 începând cu 30.04.2009.
Codul fiscal:
(6)
Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând
facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului
social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt
respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se
recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi
de întârziere, de la data aplicării facilităţii respective, potrivit
legii. Nu se supun impozitării rezervele din influenţe de curs valutar
aferente aprecierii disponibilităţilor în valută, constituite potrivit
legii, înregistrate de societăţi comerciale bancare - persoane juridice
române şi sucursalele băncilor străine, care îşi desfăşoară activitatea
în România.
Norme metodologice:
58.
Intră sub incidenţa art. 22 alin. (6) din Codul fiscal următoarele sume
înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanţare, în
conformitate cu reglementările privind impozitul pe profit:
a)
sumele reprezentând diferenţele nete rezultate din evaluarea
disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în
vigoare, care au fost neimpozabile;
b)
scutirile şi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului
investit potrivit prevederilor legii, inclusiv suma profitului investit,
diferenţa dintre cota redusă de impozit pentru exportul de bunuri
şi/sau servicii şi cota standard, precum şi cele prevăzute în legi
speciale.
Codul fiscal:
Cheltuielile cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar
Art. 23.
-
(1)
Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care
gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul
de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul
împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca
medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei
pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se
înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare
peste un an, potrivit clauzelor contractuale.
(2)
În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste
trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de
curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada
următoare, în condiţiile alin. (1), până la deductibilitatea integrală a
acestora.
(3)
În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale
contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar,
diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1),
deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitei prevăzute la
alin. (1). Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se
limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente
împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a
capitalului.
(4)
Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legătură cu
împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de
dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în norme, şi cele care
sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obţinute de la
instituţiile de credit, române sau străine, instituţiile financiare
nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii,
precum şi cele obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare
pe o piaţă reglementată, nu intră sub incidenţa prevederilor
prezentului articol.
___________
Alineatul (4) a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(5)
În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia celor
prevăzute la alin. (4), dobânzile deductibile sunt limitate la:
a)
nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României,
corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei;
şi
b)
nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută.
Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului
impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru
împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(6)
Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).
(7)
Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică societăţilor comerciale bancare,
persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îşi
desfăşoară activitatea în România, societăţilor de leasing pentru
operaţiunile de leasing, societăţilor de credit ipotecar, instituţiilor
de credit, precum şi instituţiilor financiare nebancare.
___________
Alineatul (7) a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(8)
În cazul unei persoane juridice străine care îşi desfăşoară activitatea
printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se
aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
59.
În vederea determinării valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile
se efectuează mai întâi ajustările conform art. 23 alin. (5) din Codul
fiscal. Valoarea cheltuielilor cu dobânzile care excedează nivelului de
deductibilitate prevăzut la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal este
nedeductibilă, fără a mai fi luată în calcul în perioadele următoare.
___________
Punctul 59. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
60.
În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativă sau gradul de
îndatorare este mai mare decât 3, cheltuielile cu dobânzile şi cu
pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile.
Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile art. 23 alin.
(1) din Codul fiscal, până la deductibilitatea integrală a acestora.
___________
Punctul 60. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
61.
Intră sub incidenţa art. 23 alin. (3) din Codul fiscal numai pierderea
netă din diferenţele de curs valutar aferente capitalului împrumutat.
___________
Punctul 61. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
62.
În sensul art. 23 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile de
credit, persoane juridice române, sunt cele autorizate, potrivit legii,
de Banca Naţională a României.
___________
Punctul 62. a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
63.
În sensul art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, prin capital împrumutat se
înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare
peste un an începând de la data încheierii contractului, cu excepţia
celor prevăzute la alin. (4) al art. 23 din Codul fiscal, indiferent de
data la care acestea au fost contractate.
În capitalul împrumutat se includ şi creditele sau împrumuturile care au
un termen de rambursare mai mic de un an, în situaţia în care există
prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare curentă,
însumată cu perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau
împrumuturilor pe care le prelungesc, depăşeşte un an.
___________
Punctul 63. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
64.
Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte
rezerve, profitul nedistribuit, rezultatul exerciţiului şi alte elemente
de capital propriu constituite potrivit reglementărilor legale. În
cazul sediilor permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de
dotare pus la dispoziţie de persoana juridică străină pentru
desfăşurarea activităţii în România, potrivit documentelor de
autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciţiului şi
alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementărilor
legale.
___________
Punctul 64. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
65.
Pentru calculul deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile se au în vedere următoarele:
a)
pentru împrumuturile angajate de la alte entităţi, cu excepţia celor
prevăzute la art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, se aplică limita
prevăzută la art. 23 alin. (5) din acelaşi act normativ, indiferent de
data la care au fost contractate;
b)
în scopul aplicării art. 23 alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, nivelul
ratei dobânzii de referinţă, recunoscută la calculul profitului
impozabil, este cea din ultima lună a trimestrului pentru care se
calculează impozitul pe profit, publicată de Banca Naţională a României
în Monitorul Oficial al României, Partea I;
c)
modul de calcul al dobânzii, conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal,
va fi cel corespunzător modului de calcul al dobânzii aferente
împrumuturilor;
d)
rezultatul exerciţiului financiar luat în calcul la determinarea
capitalului propriu pentru sfârşitul perioadei este cel înregistrat de
contribuabil înainte de calculul impozitului pe profit.
___________
Punctul 65. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
66.
Cheltuielile cu dobânzile însumate cu pierderea netă din diferenţele de
curs valutar aferente împrumuturilor cu termen de rambursare mai mare de
un an, luate în considerare la calculul gradului de îndatorare, sunt
deductibile la determinarea profitului impozabil în condiţiile prevăzute
la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal.
___________
Punctul 66. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
67.
În vederea determinării impozitului pe profit, gradul de îndatorare se
calculează ca raport între media capitalului împrumutat şi media
capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile
existente la începutul anului şi la sfârşitul perioadei pentru care se
determină impozitul pe profit, după cum urmează:
Capital împrumutat (începutul anului fiscal) + Capital împrumutat (sfârşitul perioadei)
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
2
Gradul de îndatorare = |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Capital propriu (începutul anului fiscal) + Capital propriu (sfârşitul perioadei)
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
2
|
astfel:
Capital împrumutat (începutul anului fiscal) + Capital împrumutat (sfârşitul perioadei)
Gradul de îndatorare = ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Capital propriu (începutul anului fiscal) + Capital propriu (sfârşitul perioadei)
|
___________
Punctul 67. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
68.
În cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic sau
egal cu trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă de curs
valutar sunt deductibile integral după ce s-au efectuat ajustările
prevăzute la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.
___________
Punctul 68. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
69.
Dacă gradul de îndatorare astfel determinat este mai mare decât trei,
suma cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţe de
curs valutar este nedeductibilă în perioada de calcul al impozitului pe
profit, urmând să se reporteze în perioada următoare, devenind subiect
al limitării prevăzute la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal pentru
perioada în care se reportează.
___________
Punctul 69. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
70.
În sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, prin bănci internaţionale de dezvoltare se înţelege:
-
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.),
Corporaţia Financiară Internaţională (C.F.I.) şi Asociaţia pentru
Dezvoltare Internaţională (A.D.I.);
-
Banca Europeană de Investiţii (B.E.I.);
-
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.);
-
bănci şi organizaţii de cooperare şi dezvoltare regională similare.
Prin împrumut garantat de stat se înţelege împrumutul garantat de stat
potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria
publică, cu modificările şi completările ulterioare.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal şi
dobânzile/pierderile din diferenţe de curs valutar, aferente
împrumuturilor obţinute în baza obligaţiunilor emise, potrivit legii, de
către societăţile comerciale, cu respectarea cerinţelor specifice de
admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România, potrivit
prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cele admise la
tranzacţionare pe pieţe străine de valori mobiliare reglementate de
autoritatea în domeniu a statelor respective.
___________
Punctul 70. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
701.
Pentru determinarea profitului impozabil începând cu anul fiscal 2010,
nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută este de 6%.
___________
Punctul 701. a fost modificat prin alineatul din Hotărâre nr. 296/2010 începând cu 15.04.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Art. 24
-
[...]
(11)
Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:
a)
începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune;
b)
pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la
mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe
durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de
concesionare sau închiriere, după caz;
c)
pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe
concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a
efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de
utilizare, după caz;
d)
pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;
e)
amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu
extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru
substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă de petrol, a
căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu
pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a
investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în
funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă.
Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:
1.
din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru des copertă;
2.
din 10 în 10 ani la saline;
f)
mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de
kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice,
pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004;
g)
pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până
la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de legea
locuinţei;
h)
numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
702.
Pentru perioada în care mijloacele fixe amortizabile nu sunt utilizate
cel puţin pe o perioadă de o lună, recuperarea valorii fiscale rămase
neamortizate se efectuează pe durata normală de utilizare rămasă,
începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora, prin
recalcularea cotei de amortizare fiscală.
În aplicarea prevederilor lit. c) a alin. (11) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
amortizarea fiscală a cheltuielilor cu investiţiile efectuate la
mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de
gestiune, se calculează pe baza perioadei iniţiale a contractului,
indiferent dacă acesta se prelungeşte ulterior, sau pe durata normală de
utilizare rămasă, potrivit opţiunii contribuabilului, începând cu luna
următoare finalizării investiţiei.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Amortizarea fiscală
Art. 24
[...]
(8)
În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin
multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii
următori:
a)
1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;
b)
2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani;
c)
2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
Norme metodologice:
71.
Exemplu de calcul al amortizării prin utilizarea regimului de amortizare
degresivă. Pentru un mijloc fix se dau următoarele date:
-
valoarea de intrare: 350.000.000 lei;
-
durata normală de funcţionare conform catalogului: 10 ani;
-
cota anuală de amortizare: 100/10 = 10%;
-
cota anuală de amortizare degresivă: 10% x 2,0 = 20%;
Amortizarea anuală se va calcula astfel:
| Ani | Modul de calcul | Amortizarea anuală degresivă (lei) | Valoarea rămasă (lei) | |
| 1 | 350.000.000 x 20% | 70.000.000 | 280.000.000 | |
| 2 | 280.000.000 x 20% | 56.000.000 | 224.000.000 | |
| 3 | 224.000.000 x 20% | 44.800.000 | 179.200.000 | |
| 4 | 179.200.000 x 20% | 35.840.000 | 143.360.000 | |
| 5 | 143.360.000 x 20% | 28.672.000 | 114.688.000 | |
| 6 | 114.688.000 x 20%=114.688.000/5 | 22.937.600 | 91.750.400 | |
| 7 | 22.937.600 | 68.812.800 | ||
| 8 | 22.937.600 | 45.875.200 | ||
| 9 | 22.937.600 | 22.937.600 | ||
| 10 | 22.937.600 | 0 |
Codul fiscal:
(12)
Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în
brevete de invenţie amortizabile şi care au dedus cheltuieli de
amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, conform
prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a
brevetului de invenţie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au
obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile
cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de
utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului
alineat, impozitul pe profit se recalculează şi se stabilesc dobânzi şi
penalităţi de întârziere de la data aplicării facilităţii respective,
potrivit legii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Norme metodologice:
711.
Intră sub incidenţa art. 24 alin. (12) din Codul fiscal şi mijloacele fixe amortizabile de natura construcţiilor.
Pentru investiţiile considerate mijloace fixe amortizabile în
conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Codul fiscal,
contribuabilii nu beneficiază de prevederile art. 24 alin. (12) din
acelaşi act normativ.
Pentru mijloacele fixe amortizabile prevăzute la art. 24 alin. (3) lit.
b) din Codul fiscal, deducerea de 20% se aplică la data punerii în
funcţiune, cu ocazia recepţiei finale, la întreaga valoare a mijlocului
fix amortizabil. În acest caz, valoarea fiscală rămasă de recuperat se
determină, pe durata normală de utilizare rămasă, scăzând din valoarea
totală a mijlocului fix amortizabil deducerea de 20% şi amortizarea
calculată până la data recepţiei finale.
Cheltuielile de amortizare reprezentând deducerea de 20% prevăzută la
art. 24 alin. (12) din Codul fiscal sunt deductibile numai pentru
mijloacele fixe amortizabile, respectiv brevete de invenţie amortizabile
înregistrate şi puse în funcţiune până la data de 30 aprilie 2005
inclusiv. Valoarea fiscală rămasă se determină după scăderea din
valoarea de intrare a respectivelor mijloace fixe amortizabile/brevete
de invenţie amortizabile a sumei egale cu deducerea fiscală de 20% şi se
recuperează pe durata normală de funcţionare. În cazul în care duratele
normale de funcţionare au fost recalculate, potrivit normelor legale în
vigoare, perioada pentru care există obligaţia păstrării în patrimoniu a
acestor mijloace fixe se corelează cu duratele normale de funcţionare
recalculate.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
___________
Punctul 711. a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
712.
Exemplu privind aplicarea prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal:
Un contribuabil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul depozitării
materialelor şi mărfurilor achiziţionează în data de 15 septembrie 2004 o
clădire-depozit pe care o pune în funcţiune pe data de 20 a aceleiaşi
luni. Valoarea de intrare a clădirii-depozit este de 30.000.000 mii lei.
Durata normală de funcţionare a clădirii, conform Catalogului privind
clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, este
de 50 de ani. Contribuabilul, din punct de vedere contabil, foloseşte
amortizarea liniară. Din punct de vedere fiscal contribuabilul aplică
facilitatea prevăzută la art. 24 alin. (12) din Codul fiscal. Ca urmare a
aplicării prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal,
contribuabilul va înregistra următoarea situaţie:
▪ deduce din punct de vedere fiscal, în luna septembrie 2004, o cotă de
20% din valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil: 20% x
30.000.000 mii lei = 6.000.000 mii lei;
▪ valoarea de recuperat din punct de vedere fiscal pe următoarele 600 de
luni, începând cu octombrie 2004, 30.000.000 mii lei - 6.000.000 mii
lei = 24.000.000 mii lei;
▪ amortizarea fiscală lunară din octombrie 2004 până în septembrie 2054, 40.000 mii lei (24.000.000 mii lei/600 luni).
| - mii lei - | ||||
| Luna | Amortizarea fiscală | Cheltuielile de amortizare înregistrate contabil | ||
| Septembrie 2004 | 6.000.000 | 0 | ||
| Octombrie 2004 | 40.000 | 50.000 | ||
| Noiembrie 2004 | 40.000 | 50.000 | ||
| Decembrie 2004 | 40.000 | 50.000 | ||
| Ianuarie 2005 | 40.000 | 50.000 | ||
| ... ... ... | ... ... ... | ... ... ... | ||
| August 2054 | 40.000 | 50.000 | ||
| Septembrie 2054 | 40.000 | 50.000 | ||
| TOTAL: | 30.000.000 | 30.000.000 | ||
___________
Paragraful a fost introdus prin subpunctul 8. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
Abrogat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
(10)
Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor,
licenţe, mărci de comerţ sau fabrică şi alte valori similare, precum şi
cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă
imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul deducerilor de
amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare,
după caz. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii
programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de
amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie
se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
714.
Pentru încadrarea cheltuielilor de dezvoltare în categoria
imobilizărilor necorporale se utilizează criteriile prevăzute de
reglementările contabile aplicabile.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
(15)
Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se
determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau
pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a
acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora,
diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea
contabilă evidenţiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea
se calculează în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de
utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la
această dată.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
715.
Pentru determinarea valorii fiscale în cazul transferurilor terenurilor
cu valoare contabilă, precum şi pentru determinarea valorii fiscale
rămase neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile evidenţiate
în sold la 31 decembrie 2003, în valoarea fiscală de la data intrării în
patrimoniu se includ şi reevaluările efectuate, potrivit legii, până la
acea dată.
Pentru determinarea valorii fiscale a terenurilor, respectiv a valorii
fiscale rămase neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile, vor
fi luate în calcul şi reevaluările contabile efectuate după data de 1
ianuarie 2007, precum şi partea rămasă neamortizată din reevaluările
contabile efectuate în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006,
evidenţiate la data de 31 decembrie 2006. Nu se recuperează prin
intermediul amortizării fiscale reevaluările contabile efectuate după
data de 1 ianuarie 2004 la mijloacele fixe amortizabile care nu mai au
valoare fiscală rămasă neamortizată la data reevaluării.
În cazul în care ulterior datei de 31 decembrie 2003 se efectuează
reevaluări care determină o descreştere a valorii acestora se procedează
la o scădere a rezervei din reevaluare în limita soldului creditor al
rezervei, în ordinea descrescătoare înregistrării rezervei, iar valoarea
fiscală a terenurilor şi valoarea fiscală rămasă neamortizată a
mijloacelor fixe amortizabile se recalculează corespunzător. În aceste
situaţii, partea din rezerva din reevaluare care a fost anterior dedusă
se include în veniturile impozabile ale perioadei în care se efectuează
operaţiunile de reevaluare ulterioare datei de 31 decembrie 2003.
Prin valoarea fiscală rămasă neamortizată se înţelege diferenţa dintre
valoarea fiscală la data intrării în patrimoniu şi valoarea amortizării
fiscale. În valoarea fiscală la data intrării în patrimoniu se include
şi taxa pe valoarea adăugată devenită nedeductibilă, potrivit
prevederilor titlului VI.
___________
Punctul 715. a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
716.
În aplicarea prevederilor art. 24 alin. (15) din Codul fiscal,
cheltuielile înregistrate ca urmare a casării unui mijloc fix cu
valoarea fiscală incomplet amortizată sunt cheltuieli efectuate în
scopul realizării de venituri impozabile.
Prin casarea unui mijloc fix se înţelege operaţia de scoatere din
funcţiune a activului respectiv, urmată de dezmembrarea acestuia şi
valorificarea părţilor componente rezultate, prin vânzare sau prin
folosirea în activitatea curentă a contribuabilului.
___________
Punctul 716. a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
717.
Cheltuielile cu amortizarea activelor necorporale aferente capitalului
imobilizat, cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la 31 decembrie
2003, sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pe durata
rămasă de amortizat, în baza valorii rămase neamortizate.
718.
Valoarea imobilizărilor necorporale/corporale în curs de execuţie care
nu se mai finalizează şi se scot din evidenţă pe seama conturilor de
cheltuieli, în baza aprobării/deciziei de sistare sau abandonare, precum
şi valoarea rămasă a investiţiilor efectuate la mijloacele fixe
concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune, în situaţia
în care contractele se reziliază înainte de termen, reprezintă
cheltuieli nedeductibile, dacă nu au fost valorificate prin vânzare sau
casare.
___________
Punctul 718. a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Contracte de leasing
Art. 25.
-
(1)
În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de
vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului
operaţional, locatorul are această calitate. Amortizarea bunului care
face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în
cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului
operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.
(2)
În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul
leasingului operaţional locatorul deduce chiria (rata de leasing).
Norme metodologice:
72.
Încadrarea operaţiunilor de leasing se realizează avându-se în vedere
prevederile art. 7 alin. (1) pct. 7 şi 8 din Codul fiscal şi clauzele
contractului de leasing.
Codul fiscal:
Pierderi fiscale
Art. 26.
-
(1)
Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se
recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani
consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea
înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe
profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării
acestora.
(2)
Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează
existenţa prin divizare sau fuziune nu se recuperează de către
contribuabilii nou-înfiinţaţi sau de către cei care preiau patrimoniul
societăţii absorbite, după caz.
(3)
În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică
luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile
sediului permanent în România.
(4)
Contribuabilii care au fost obligaţi la plata unui impozit pe venit şi
care anterior au realizat pierdere fiscală, intră sub incidenţa
prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de
impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se
recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii
fiscale şi limita celor 5 ani.
Norme metodologice:
73.
Recuperarea pierderilor fiscale anuale se face în ordinea înregistrării
acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit
prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
74.
Pierderea fiscală reprezintă suma înregistrată în declaraţia de impunere a anului precedent.
75.
În cazul în care recuperarea pierderii contabile se face din rezervele
legale, constituite din profit înainte de impozitare, reconstituirea
ulterioară a rezervei legale nu va mai fi o sumă deductibilă la calculul
profitului impozabil.
76.
Persoana juridică din al cărei patrimoniu se desprinde o parte în urma
unei operaţiuni de divizare şi care îşi continuă existenţa ca persoană
juridică recuperează partea din pierderea fiscală înregistrată înainte
de momentul în care operaţiunea de divizare produce efecte, proporţional
cu drepturile şi obligaţiile menţinute de persoana juridică respectivă.
77.
În cazul fuziunii prin absorbţie pierderea fiscală rezultată din
declaraţia de impunere a persoanei juridice absorbante, declarată până
la data înscrierii la registrul comerţului a menţiunii privind majorarea
capitalului social, se recuperează potrivit prevederilor din lege.
Codul fiscal:
Reorganizări, lichidări şi alte transferuri de active şi titluri de participare
Art. 27.
-
(1)
În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în
schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică se
aplică următoarele reguli:
a)
contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în înţelesul prevederilor prezentului titlu şi al prevederilor titlului III;
b)
valoarea fiscală a activelor primite de persoana juridică este egală cu
valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie cu activul;
c)
valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care
contribuie cu activele este egală cu valoarea fiscală a activelor aduse
drept contribuţie de către persoana respectivă.
Norme metodologice:
78.
În sensul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, o persoană
juridică poate participa cu active la una sau mai multe persoane
juridice existente sau care iau astfel fiinţă, prin constituirea sau
majorarea capitalului social al acestora primind în schimb titluri de
participare ale societăţilor respective. Contribuţiile cu active la
capitalul social al unei persoane juridice în schimbul unor titluri de
participare la această persoană juridică nu sunt luate în calcul la
determinarea profitului impozabil.
79.
În cazul în care pentru contribuţia cu active se datorează taxa pe
valoarea adăugată potrivit dispoziţiilor titlului VI din Codul fiscal,
iar beneficiarul aportului nu poate exercita dreptul de deducere pentru
aceasta, valoarea fiscală, în sensul art. 27 alin. (1) din Codul fiscal,
se majorează cu taxa pe valoarea adăugată.
Codul fiscal:
(2)
Distribuirea de active de către o persoană juridică română către
participanţii săi, fie sub formă de dividend, fie ca urmare a
operaţiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil,
exceptându-se cazurile prevăzute la alin. (3).
Norme metodologice:
80.
Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi se poate realiza în cazul lichidării.
81.
Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferenţă între
veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora,
calculate cumulat de la începutul anului fiscal, luându-se în calcul:
profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea
provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii
constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data
constituirii, alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor. În
cazul în care, în declaraţia de impozit pe profit aferentă anului
anterior lichidării contribuabilul a înregistrat pierdere fiscală,
aceasta se va recupera din profitul impozabil calculat cu ocazia
lichidării.
___________
Punctul 81. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
82.
La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi
încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt
impozitate: rezervele constituite din profitul net, sumele aferente unor
reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de
finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii,
rezervele constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului
social în devize sau din evaluarea disponibilului în devize, în
conformitate cu actele normative în vigoare, dacă legea nu prevede
altfel.
___________
Punctul 82. a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
83.
Abrogat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
84.
Abrogat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
(3)
Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operaţiuni de
reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală
sau evitarea plăţii impozitelor:
a)
fuziunea între două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în
care participanţii la oricare persoană juridică care fuzionează primesc
titluri de participare la persoana juridică succesoare;
b)
divizarea unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane
juridice române, în cazul în care participanţii la persoana juridică
iniţială beneficiază de o distribuire proporţională a titlurilor de
participare la persoanele juridice succesoare;
Norme metodologice:
85.
În înţelesul art. 27 alin. (3) lit. a) şi b) din Codul fiscal, operaţiunile de fuziune şi divizare sunt reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Codul fiscal:
c)
achiziţionarea de către o persoană juridică română a tuturor activelor
şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor activităţi economice ale
altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de
participare;
Norme metodologice:
86.
În scopul aplicării prevederilor art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul
fiscal, activele şi pasivele aparţinând unei activităţi economice a
persoanei juridice române care efectuează transferul sunt identificate
pe baza criteriilor de identificare a totalităţii activelor şi
pasivelor, prin care se apreciază caracterul independent al ramurii de
activitate prevăzute la pct. 862. Nu se consideră active şi
pasive aparţinând unei activităţi economice elementele de activ şi/sau
de pasiv aparţinând altor activităţi economice ale persoanei juridice
române care efectuează transferul, activele şi/sau pasivele izolate,
precum şi cele care se referă la gestiunea persoanei juridice
respective.
___________
Punctul 86. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor
parţiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între
societăţile din diferite state membre ale Uniunii Europene
Art. 271.
-
(1)
Prevederile prezentului articol se aplică după data aderării României la Uniunea Europeană.
[...]
12.
"societate dintr-un stat membru" reprezintă orice societate care îndeplineşte cumulativ următoarele:
a)
are una din formele de organizare prezentate în anexa care face parte integrantă din prezentul titlu;
b)
în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru este considerată
ca avându-şi sediul fiscal în statul membru şi, în temeiul convenţiei
încheiate cu un stat terţ privind evitarea dublei impuneri, nu se
consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
c)
plăteşte impozit pe profit sau un impozit similar impozitului pe profit, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. [...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
861.
Pentru aplicarea prevederilor art. 271 alin. (3) pct. 12 lit.
a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, formele de organizare pentru persoanele
juridice române şi bulgare sunt:
- societăţi înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca "societăţi pe
acţiuni", "societăţi în comandită pe acţiuni", "societăţi cu răspundere
limitată";
- societăţi înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca "събирателното дружество", "командитното дружество", "дружеството с ограничена отговорност", "акционерното дружество", "командитното дружество с акции.
Pentru îndeplinirea condiţiei de la 271 alin. (3) pct. 12 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societatea dintr-un stat membru trebuie să plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a statului respectiv, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul din următoarele impozite:
- impot des sociétés/ vennootschapsbelasting, în Belgia;
- selskabsskat, în Danemarca;
- Körperschaftsteuer, în Republica Federală Germania;
- φόρος εισοδήματος νομικών προσώπν κεροδκομικού χαρακτήρα, în Grecia;
- impuesto sobre sociedades, în Spania;
- impôt sur Ies sociétés, în Franţa;
- corporation tax, în Irlanda;
- imposta sul reddito delle società, în Italia;
- impôt sur le revenu des collectivités, în Luxemburg;
- vennootschapsbelasting, în Olanda;
- Körperschaftsteuer, în Austria;
- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;
- y hteisöjen tulovero/inkomstskatten för samfund, în Finlanda;
- statlig inkomstskatt, în Suedia;
- corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- D aň z přijmů právnických osob, în Republica Cehă;
- T ulumaks, în Estonia;
- φόρος εισοδήματος, în Cipru;
- uzņēmumu ienākuma nodoklis, în Letonia;
- P elno mokestis, în Lituania;
- T ársasági adó, în Ungaria;
- T axxa fuq l-income, în Malta;
- P odatek dochodowy od osôb prawnych, în Polonia;
- D avek od dobička pravnih oseb, în Slovenia;
- D aň z príjmov právnickýoh osôb, în Slovacia;
- корпоративен данък, în Bulgaria;
- impozit pe profit, în România.
- societăţi înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca "събирателното дружество", "командитното дружество", "дружеството с ограничена отговорност", "акционерното дружество", "командитното дружество с акции.
Pentru îndeplinirea condiţiei de la 271 alin. (3) pct. 12 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societatea dintr-un stat membru trebuie să plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a statului respectiv, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul din următoarele impozite:
- impot des sociétés/ vennootschapsbelasting, în Belgia;
- selskabsskat, în Danemarca;
- Körperschaftsteuer, în Republica Federală Germania;
- φόρος εισοδήματος νομικών προσώπν κεροδκομικού χαρακτήρα, în Grecia;
- impuesto sobre sociedades, în Spania;
- impôt sur Ies sociétés, în Franţa;
- corporation tax, în Irlanda;
- imposta sul reddito delle società, în Italia;
- impôt sur le revenu des collectivités, în Luxemburg;
- vennootschapsbelasting, în Olanda;
- Körperschaftsteuer, în Austria;
- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;
- y hteisöjen tulovero/inkomstskatten för samfund, în Finlanda;
- statlig inkomstskatt, în Suedia;
- corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- D aň z přijmů právnických osob, în Republica Cehă;
- T ulumaks, în Estonia;
- φόρος εισοδήματος, în Cipru;
- uzņēmumu ienākuma nodoklis, în Letonia;
- P elno mokestis, în Lituania;
- T ársasági adó, în Ungaria;
- T axxa fuq l-income, în Malta;
- P odatek dochodowy od osôb prawnych, în Polonia;
- D avek od dobička pravnih oseb, în Slovenia;
- D aň z príjmov právnickýoh osôb, în Slovacia;
- корпоративен данък, în Bulgaria;
- impozit pe profit, în România.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
(3)
În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
[...]
11.
ramură de activitate - totalitatea activului şi pasivului unei diviziuni
dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o
activitate independentă, adică o entitate capabilă să funcţioneze prin
propriile mijloace;
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
862.
Criteriile de apreciere a caracterului independent al ramurii de
activitate se verifică la societatea cedentă şi vizează îndeplinirea
cumulată a unor condiţii referitoare la:
a)
existenţa ca structură organizatorică distinctă de alte diviziuni organizatorice ale societăţii cedente;
b)
existenţa clientelei proprii, activelor corporale şi necorporale
proprii, stocurilor proprii, personalului propriu şi altele. Dacă este
cazul, ramura cuprinde şi servicii administrative proprii, de exemplu
serviciul de contabilitate, serviciul descentralizat de personal etc.;
c)
constituirea, la momentul realizării transferului şi în raport cu
organizarea societăţii cedente, într-un ansamblu capabil să funcţioneze
prin mijloace proprii, în condiţii normale pentru sectorul economic de
activitate al acesteia;
d)
identificarea totalităţii activelor şi pasivelor care sunt legate în mod
direct sau indirect de ramura transferată, sunt înscrise în bilanţul
societăţii cedente la data în care operaţiunea de transfer produce
efecte, în funcţie de natura lor comercială, industrială, financiară,
administrativă etc.;
e)
exercitarea efectivă a activităţii la momentul aprobării operaţiunii de
transfer de către adunările generale ale celor două societăţi, cedentă
şi beneficiară, sau la data la care operaţiunea are efect, dacă aceasta
este diferită.
Ramura completă de activitate nu cuprinde:
a)
elemente de activ şi/sau de pasiv aferente altor ramuri de activitate ale societăţii cedente;
b)
elemente de activ şi/sau de pasiv referitoare la gestiunea patrimonială a societăţii cedente;
c)
elemente izolate de activ şi/sau de pasiv.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
Asocieri cu personalitate juridică înfiinţate potrivit legislaţiei unui alt stat
Art. 282. -
[...]
(2)
În cazul în care o persoană juridică română este participant într-o
asociere cu personalitate juridică înregistrată într-un alt stat,
aceasta determină profitul impozabil luând în calcul veniturile şi
cheltuielile atribuite corespunzător cotei de participare în asociere.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
863.
În aplicarea prevederilor alin. (2) al art. 282 din Codul
fiscal, pentru situaţia în care profitul obţinut de persoana juridică
română, participantă într-o asociere cu personalitate juridică
înregistrată într-un alt stat, a fost impozitat în acel stat, acordarea
creditului fiscal se efectuează similar cu procedura de acordare a
creditului fiscal pentru persoanele juridice române care desfăşoară
activităţi prin intermediul unui sediu permanent într-un alt stat,
reglementată conform normelor date în aplicarea art. 31 din Codul
fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Abrogat prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
(3)
Profitul impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea
acestuia ca persoană separată şi prin utilizarea regulilor preţurilor de
transfer la stabilirea preţului de piaţă al unui transfer făcut între
persoana juridică străină şi sediul său permanent. Atunci când sediul
permanent nu deţine o factură pentru cheltuielile alocate lui de către
sediul său principal, celelalte documente justificative trebuie să
includă dovezi privind suportarea efectivă a costurilor şi alocarea
rezonabilă a acestor costuri către sediul permanent utilizând regulile
preţurilor de transfer.
___________
Alineatul (3) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(4)
Înainte de a desfăşura activitate printr-un sediu permanent în România,
reprezentantul legal la persoanei juridice străine prevăzute la alin.
(1) trebuie să înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscală
competentă.
Norme metodologice:
88.
Persoanele juridice străine care desfăşoară activităţile menţionate la
art. 8 alin. (3) din Codul fiscal datorează impozit pe profit de la
începutul activităţii, în măsura în care se determină depăşirea duratei
legale de 6 luni sau termenele prevăzute în convenţiile de evitare a
dublei impuneri, după caz. În situaţia în care nu se determină înainte
de sfârşitul anului fiscal dacă activităţile din România vor fi pe o
durată suficientă pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui
an fiscal vor fi luate în considerare în următorul an fiscal, în
situaţia în care durata specificată este depăşită.
881.
Pentru încadrarea unui şantier de construcţii sau a unui proiect de
construcţie, ansamblu ori montaj sau activităţi de supervizare legate de
acestea şi a altor activităţi similare ca sedii permanente se va avea
în vedere data începerii activităţii din contractele încheiate cu
persoanele juridice române beneficiare sau cu alte informaţii ce
probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru realizarea
unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract
ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat pentru
realizarea contractului de bază.
___________
Punctul 881. a fost introdus prin subpunctul 10. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
89.
În scopul deducerii cheltuielilor alocate unui sediu permanent de către
persoana juridică străină care îşi desfăşoară activitatea prin
intermediul acestuia, precum şi de către orice altă persoană afiliată
acelei persoane juridice străine, pentru serviciile furnizate, trebuie
îndeplinite următoarele condiţii:
(i)
serviciul furnizat să fie efectiv prestat. Pentru a justifica prestarea
efectivă a serviciului, sediul permanent trebuie să prezinte
autorităţilor fiscale orice documente justificative din care să rezulte
date privitoare la:
a)
natura şi valoarea totală a serviciului prestat;
b)
părţile implicate;
c)
criteriile proprii de împărţire a costurilor pe fiecare beneficiar al serviciului respectiv, dacă este cazul;
d)
justificarea utilizării criteriului ca fiind adecvat naturii serviciului şi activităţii desfăşurate de sediul permanent;
e)
prezentarea oricăror alte elemente de recunoaştere a veniturilor şi
cheltuielilor care pot să ateste prestarea serviciului respectiv.
Justificarea prestării efective a serviciului se efectuează cu
situaţiile de lucrări, procesele-verbale de recepţie, rapoartele de
lucru, studiile de fezabilitate, de piaţă sau cu orice alte asemenea
documente;
(ii)
serviciul prestat trebuie să fie justificat şi prin natura activităţii desfăşurate la sediul permanent.
La stabilirea preţului de piaţă al transferurilor efectuate între
persoana juridică străină şi sediul său permanent, precum şi între
acesta şi orice altă persoană afiliată acesteia, vor fi utilizate
regulile preţurilor de transfer, astfel cum sunt acestea detaliate în
normele metodologice pentru aplicarea art. 11 din Codul fiscal,
completate cu liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
___________
Punctul 89. a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Venituri obţinute de persoanele juridice străine din proprietăţi imobiliare şi din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
Art. 30.
-
(1)
Persoanele juridice străine care obţin venituri din proprietăţi
imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de
participare deţinute la o persoană juridică română au obligaţia de a
plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor
venituri.
(2)
Veniturile din proprietăţile imobiliare situate în România includ următoarele:
a)
veniturile din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România;
b)
câştigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al
oricăror drepturi legate de proprietatea imobiliară situată în România;
c)
câştigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică, dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale
persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor
persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România;
d)
veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în
România, inclusiv câştigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept
aferent acestor resurse naturale.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
891.
Persoanele juridice străine care obţin venituri din proprietăţi
imobiliare situate în România au obligaţia de a plăti impozit pe profit
pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.
În cazul vânzării de proprietăţi imobiliare situate în România, profitul
impozabil reprezintă diferenţa dintre valoarea realizată din vânzarea
acestor proprietăţi imobiliare şi costul de cumpărare, construire sau
îmbunătăţire a proprietăţii, redus cu amortizarea fiscală aferentă, după
caz. Valoarea realizată din vânzarea acestor proprietăţi imobiliare se
reduce cu comisioanele, taxele sau cu alte sume plătite, aferente
vânzării.
Profitul impozabil rezultat din închirierea sau cedarea folosinţei
proprietăţii imobiliare situate în România se calculează ca diferenţă
între veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate în scopul realizării
acestora. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile care sunt
subiecte ale impozitului cu reţinere la sursă.
Veniturile din proprietăţi imobiliare situate în România includ şi
câştigurile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute
la o persoană juridică, dacă 50% din valoarea mijloacelor fixe ale
acestei persoane juridice sunt, direct sau prin intermediul mai multor
persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România.
În acest sens, mijloacele fixe ale unei persoane juridice sunt în mod
indirect considerate proprietăţi imobiliare situate în România atunci
când respectiva persoană juridică deţine părţi sociale sau alte titluri
de participare într-o societate care îndeplineşte condiţia minimală de
50% referitoare la deţinerea de proprietăţi imobiliare situate în
România. Valoarea mijloacelor fixe, inclusiv terenurile, luată în calcul
la stabilirea raportului de 50%, este valoarea de înregistrare în
contabilitate a acestora, potrivit reglementărilor legale în vigoare la
data vânzării-cesionarii titlurilor de participare. În cadrul
proprietăţilor imobiliare se încadrează şi investiţiile în curs de
natura clădirilor sau altor construcţii.
Câştigurile din vânzarea-cesionarea de titluri de participare, inclusiv
cele obţinute în condiţiile menţionate la alineatele precedente, se
determină ca diferenţă între veniturile realizate din
vânzarea-cesionarea titlurilor de participare şi costul de achiziţie al
acestora, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite,
aferente achiziţionării unor astfel de titluri de participare.
___________
Punctul 891. a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
(3)
Orice persoană juridică străină care obţine venituri dintr-o proprietate
imobiliară situată în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de
participare deţinute la o persoană juridică română are obligaţia de a
plăti impozit pe profit, potrivit art. 34, şi de a depune declaraţii de
impozit pe profit, potrivit art. 35. Orice persoană juridică străină
poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste
obligaţii.
(4)
Orice persoană juridică română sau persoană juridică străină cu sediul
permanent în România, care plăteşte veniturile prevăzute la alin. (1),
către o persoană juridică străină, are obligaţia de a reţine impozitul
calculat din veniturile plătite şi de a vira impozitul reţinut la
bugetul de stat.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 22. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
892.
În aplicarea prevederilor alin. (3) al art. 30 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în
situaţia în care plătitorul de venit nu este o persoană juridică română
sau un sediu permanent al unei persoane juridice străine, obligaţia
plăţii şi declarării impozitului pe profit revine persoanei juridice
străine care realizează veniturile menţionate la alin. (1) al art. 30
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, respectiv reprezentantului
fiscal/împuternicitului desemnat pentru îndeplinirea acestor obligaţii.
În sensul alin. (4) al art. 30 din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care
plătitorul de venit este o persoană juridică română sau un sediu
permanent din România al unei persoane juridice străine, aceştia au
obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit în numele persoanei
juridice străine care realizează veniturile menţionate la alin. (1) al
art. 30 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 22. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Credit fiscal
Art. 31.
-
(1)
Dacă o persoana juridică română obţine venituri dintr-un stat străin
prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu
reţinere la sursă şi veniturile sunt impozitate atât în România, cât şi
în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin, fie
direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se
deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor
prezentului titlu.
(2)
Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an
fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea
cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin. (1) la profitul
impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu
regulile prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obţinut din statul
străin.
(3)
Impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile
convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi
statul străin şi dacă persoana juridică română prezintă documentaţia
corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul
că impozitul a fost plătit statului străin.
___________
Alineatul (3) a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
90.
În aplicarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, din punct
de vedere fiscal, la sfârşitul anului fiscal, operaţiunile efectuate
prin intermediul unor sedii permanente din străinătate ale persoanelor
juridice române, înregistrate în cursul perioadei în devize, respectiv
veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât şi
impozitul plătit se convertesc în lei prin utilizarea unei medii a
cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Naţională a României.
91.
O persoană juridică română care desfăşoară activităţi printr-un sediu
permanent într-un alt stat calculează profitul impozabil la nivelul
întregii societăţi, potrivit dispoziţiilor capitolului II, titlul II din
Codul fiscal. În scopul acordării creditului fiscal aferent unui sediu
permanent contribuabilul calculează profitul impozabil şi impozitul pe
profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu
reglementările fiscale din România.
92.
Documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe
profit datorat în România, potrivit dispoziţiilor acestui articol, este
cel care atestă plata, confirmat de autoritatea fiscală străină. În
cazul în care documentul pe baza căruia se calculează deducerea din
impozitul pe profit datorat în România este prezentat după depunerea la
autorităţile fiscale a declaraţiei privind impozitul pe profit, creditul
fiscal se acordă pentru anul la care se referă, prin depunerea, în
acest sens, a unei declaraţii rectificative.
___________
Punctul 92. a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
93.
Limitarea prevăzută în art. 31 alin. (2) din Codul fiscal va fi
calculată separat pentru fiecare sursă de venit. În scopul aplicării
acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice române a căror
sursă se află în aceeaşi ţară străină vor fi considerate ca având
aceeaşi sursă. Exemplu: un contribuabil desfăşoară activităţi atât în
România, cât şi în ţara străină X unde realizează venituri atât
printr-un sediu permanent, cât şi din alte surse, în mod independent de
sediul permanent.
Pentru activitatea desfăşurată în ţara străină X situaţia este următoarea:
Pentru sediul permanent:
-
profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din ţara
străină X, 100 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb
valutar, comunicată de Banca Naţională a României);
-
impozitul pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din ţara străină
X (cotă de 30%), 30 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb
valutar, comunicată de Banca Naţională a României);
-
profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea
română, 80 milioane lei (legislaţia română privind impozitul pe profit
permite deducerea unor cheltuieli care nu sunt deductibile în ţara
străină X);
-
impozitul pe profit pentru anul 2004, conform prevederilor din legea română (cotă de 25%), 20 milioane lei.
Alte venituri realizate din ţara X:
-
venituri din dobânzi: 100 milioane lei;
-
impozit de 10% cu reţinere la sursă pentru veniturile din dobânzi: 10
milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de
Banca Naţională a României).
Pentru activitatea desfăşurată atât în România, cât şi în ţara străină X situaţia este următoarea:
-
profit impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea
română, 1.000 milioane lei (80 milioane profit impozabil al sediului
permanent şi 920 milioane profit impozabil pentru activitatea din
România);
-
impozit pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din legea română (cotă de 25%), 250 milioane lei.
Potrivit situaţiei prezentate mai sus, suma maximă reprezentând creditul
fiscal extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane
lei, respectiv 20 milioane lei impozit pe profit plus 10 milioane lei
impozit cu reţinere la sursă (dobânzi).
Deoarece impozitul plătit în străinătate în sumă de 40 milioane lei este
mai mare decât limita maximă de 30 milioane lei care poate fi acordată
sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scădea din
impozitul pe profitul întregii activităţi (250 milioane lei) doar suma
de 30 milioane lei.
931.
Impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile
convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi
statul străin şi dacă persoana juridică română prezintă documentul ce
atestă plata impozitului confirmat de autoritatea competentă a statului
străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei
impuneri.
___________
Punctul 931. a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
932.
Când o persoană juridică rezidentă în România obţine venituri/profituri
care în conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei
impuneri încheiate de România cu statul străin sunt supuse impozitării
în statul străin, pentru evitarea dublei impuneri se va aplica metoda
prevăzută în convenţie, respectiv metoda creditului sau metoda scutirii,
după caz.
___________
Punctul 932. a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
933.
Când o persoană juridică rezidentă în România realizează profituri
dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent care,
potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate
de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar
respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri
«metoda scutirii», profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în
România. Aceste profituri sunt scutite de impozit pe profit dacă se
prezintă documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a
statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate. În scopul
aplicării «metodei scutirii», pentru determinarea profitului impozabil
la nivelul persoanei juridice române, veniturile şi cheltuielile
înregistrate prin intermediul sediului permanent reprezintă venituri
neimpozabile, respectiv cheltuieli nedeductibile.
___________
Punctul 933. a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
Art. 32. -
Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat
care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are
încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri este deductibilă doar
din veniturile obţinute de sediul permanent respectiv. În acest caz,
pierderile realizate printr-un sediu permanent se deduc numai din aceste
venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se
reportează şi se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
94.
Potrivit art. 32 din Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea
desfăşurată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este
stat membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are încheiată o
convenţie de evitare a dublei impuneri se recuperează numai din
veniturile impozabile realizate de acel sediu permanent. În sensul
aplicării acestei prevederi, prin sursă de venit se înţelege ţara în
care este situat sediul permanent. Recuperarea pierderii se va realiza
conform normelor prevăzute pentru aplicarea art. 26 din Codul fiscal, în
următorii 5 ani fiscali consecutivi.
___________
Punctul 94. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IV
Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăţilor
imobiliare şi titlurilor de participare
Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăţilor
imobiliare şi titlurilor de participare
Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de participare
Art. 33.
-
(1)
Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice române şi
străine care vând-cesionează proprietăţi imobiliare situate în România
sau titluri de participare deţinute la o persoană juridică română.
(2)
Dacă câştigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietăţilor
imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la
o persoană juridică română depăşesc pierderile rezultate dintr-o astfel
de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileşte prin
aplicarea unei cote de 10% la diferenţa rezultată.
(3)
Pierderea rezultată din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare
situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană
juridică română se recuperează din profiturile impozabile rezultate din
operaţiuni de aceeaşi natură, în următorii 5 ani fiscali consecutivi.
(4)
Câştigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa pozitivă între:
a)
valoarea realizată din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare; şi
b)
valoarea fiscală a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare.
(5)
Pierderea rezultată dintr-o vânzare-cesionare a proprietăţilor
imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa negativă între:
a)
valoarea realizată din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare; şi
b)
valoarea fiscală a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare.
(6)
În înţelesul prevederilor alin. (4) şi (5), valoarea realizată din
vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume
plătite, aferente vânzării-cesionării.
(7)
Valoarea fiscală pentru proprietăţile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileşte după cum urmează:
a)
în cazul proprietăţilor imobiliare, valoarea fiscală este costul de
cumpărare, construire sau îmbunătăţire a proprietăţii, redus cu
amortizarea fiscală aferentă unei astfel de proprietăţi;
b)
în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscală este costul de
achiziţie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe
sau alte sume plătite, aferente achiziţionării unor astfel de titluri de
participare.
(8)
Prezentul articol se aplică în cazul proprietăţilor imobiliare sau
titlurilor de participare, numai dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a)
contribuabilul a deţinut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de doi ani;
b)
persoana care achiziţionează proprietatea imobiliară sau titlurile de participare nu este persoană afiliată contribuabilului;
c)
contribuabilul a achiziţionat proprietatea imobiliară sau titlurile de participare după 31 decembrie 2003.
Norme metodologice:
95.
Abrogat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
96.
Abrogat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
97.
Profitul impozabil rezultat din vânzarea-cesionarea proprietăţilor
imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la
o persoană juridică română se impune cu cota de 10% numai pentru
tranzacţiile efectuate până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv. În
condiţiile în care se realizează pierdere din aceste tranzacţii până la
data de 30 aprilie 2005 inclusiv, aceasta se recuperează din profiturile
impozabile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natură, pe perioada
prevăzută la art. 26 din Codul fiscal.
___________
Punctul 97. a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Codul fiscal:
Declararea şi plata impozitului pe profit
Art. 34. -
[...]
(5)
Următorii contribuabili au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, astfel:
a)
organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe
profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor
celui pentru care se calculează impozitul;
b)
contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi a
plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara
şi plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie
inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;
c)
contribuabilii prevăzuţi la art. 13 lit. c)-e) au obligaţia de a declara
şi plăti impozit pe profit trimestrial, conform alin. (1).
(6)
Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), care, în
anul precedent, se aflau în una dintre următoarele situaţii:
a)
nou-înfiinţaţi;
b)
înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul anului fiscal precedent;
c)
s-au aflat în inactivitate temporară sau au declarat pe propria
răspundere că nu desfăşoară activităţi la sediul social/sediile
secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul
comerţului sau în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti
competente, după caz;
d)
au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, în
anul pentru care se datorează impozitul pe profit aplică sistemul de
declarare şi plată prevăzut la alin. (1). În sensul prezentului alineat
nu sunt consideraţi contribuabili nou-înfiinţaţi cei care se
înregistrează ca efect al unor operaţiuni de reorganizare efectuate
potrivit legii.
[...]
(8)
Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului
pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, determină
plăţile anticipate trimestriale în sumă de o pătrime din impozitul pe
profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor
de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului
pentru care se efectuează plăţile anticipate, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata.
Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină
plăţile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit datorat
conform declaraţiei privind impozitul pe profit, fără a lua în calcul
plăţile anticipate efectuate în acel an.
[...]
(17)
Prin excepţie de la prevederile alin. (16), impozitul pe profit,
dobânzile/majorările de întârziere şi amenzile datorate de regiile
autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene,
precum şi cele datorate de societăţile comerciale în care consiliile
locale şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari, care realizează
proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau a altor
organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de împrumut
ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, sunt venituri ale
bugetelor locale respective până la sfârşitul anului fiscal în care se
încheie proiectul care face obiectul acordului/contractului de împrumut.
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
971.
Contribuabilii nou-înfiinţaţi în cursul unui an fiscal, alţii decât cei
prevăzuţi la art. 34 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, aplică, pentru
anul înfiinţării, sistemul trimestrial de declarare şi plată a
impozitului pe profit prevăzut la art. 34 alin. (1) din Codul fiscal.
972.
Încadrarea în activităţile prevăzute la art. 34 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal este cea stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997
privind aprobarea Clasificării activităţilor din economia naţională -
CAEN, cu modificările ulterioare. Verificarea ponderii veniturilor
obţinute de contribuabili din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice,
pomicultură şi viticultură se face la sfârşitul fiecărui an fiscal, iar
în situaţia în care veniturile majoritare se obţin din alte activităţi
decât cele menţionate, aceştia vor aplica pentru anul fiscal următor
sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit
prevăzut la art. 34 alin. (1) din Codul fiscal.
973.
În situaţia în care, în cursul anului pentru care se efectuează plăţile
anticipate, impozitul pe profit aferent anului precedent se modifică şi
se corectează în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, plăţile
anticipate care se datorează începând cu trimestrul efectuării
modificării se determină în baza impozitului pe profit recalculat.
974.
În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (17) din Codul fiscal,
contribuabilii regii autonome din subordinea consiliilor locale şi a
consiliilor judeţene, precum şi societăţile comerciale în care
consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari, care
realizează proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene
sau a altor organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de
împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, au
obligaţia de a plăti impozitul pe profit la bugetul local respectiv, pe
întreaga perioadă în care intervine obligaţia de a contribui, potrivit
legii, cu impozitul pe profit la Fondul de întreţinere, înlocuire şi
dezvoltare.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Abrogat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Abrogat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
(15)
Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au
fost obligaţi la plata impozitului minim au obligaţia de a declara şi de
a plăti impozitul pe profit, respectiv de a efectua plata anticipată,
după caz, aferente trimestrului III al anului 2010, până la data de 25
octombrie 2010, potrivit prevederilor în vigoare la data de 30
septembrie 2010.
(16)
Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au
fost obligaţi la plata impozitului minim, pentru definitivarea
impozitului pe profit datorat pentru anul fiscal 2010, aplică
următoarele reguli:
a)
pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010:
-
determinarea impozitului pe profit aferent perioadei respective şi
efectuarea comparaţiei cu impozitul minim anual, prevăzut la art. 18
alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru perioada 1 ianuarie-30
septembrie 2010, prin împărţirea impozitului minim anual la 12 şi
înmulţirea cu numărul de luni aferent perioadei respective, în vederea
stabilirii impozitului pe profit datorat;
-
stabilirea impozitului pe profit datorat;
-
prin excepţie de la prevederile alin. (1), (5) şi (11) şi ale art. 35
alin. (1), depunerea declaraţiei privind impozitul pe profit pentru
perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010 şi plata impozitului pe profit
datorat din definitivarea impunerii, până la data de 25 februarie 2011;
b)
pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010:
-
contribuabilii depun declaraţia privind impozitul pe profit şi plătesc
impozitul pe profit datorat potrivit prevederilor alin. (1), (5) şi (11)
şi ale art. 35 alin. (1).
(17)
În aplicarea prevederilor alin. (16), determinarea profitului impozabil
şi a impozitului pe profit se efectuează urmărindu-se metodologia de
calcul prevăzută de titlul II «Impozitul pe profit» în mod corespunzător
pentru cele două perioade, luând în calcul veniturile şi cheltuielile
înregistrate.
(18)
Pierderea fiscală înregistrată în cele două perioade aferente anului
2010 se recuperează potrivit prevederilor art. 26, perioada 1
octombrie-31 decembrie 2010 fiind considerată an fiscal în sensul celor 7
ani consecutivi.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
992.
În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (16) şi (17) din Codul fiscal,
contribuabilii obligaţi la plata trimestrială a impozitului pe profit
depun declaraţia privind impozitul pe profit pentru cele două perioade
ale anului 2010 doar dacă, până la data de 1 octombrie 2010, au datorat
impozit minim cel puţin într-un trimestru. Contribuabilii care, în
perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, ca urmare a efectuării
comparaţiei impozitului pe profit cu impozitul minim, au datorat, în
cele 3 trimestre, impozit pe profit depun declaraţia privind impozitul
pe profit pentru întreg anul 2010.
Pentru aplicarea prevederilor art. 34 alin. (16) şi (17) din Codul
fiscal, contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. a) şi alin.
(5) din Codul fiscal calculează în Registrul de evidenţă fiscală
impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, în
vederea efectuării comparaţiei cu impozitul minim recalculat în mod
corespunzător pentru această perioadă. În cazul în care, în urma
efectuării comparaţiei impozitului pe profit cu impozitul minim pentru
perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, impozitul minim este mai mare
decât impozitul pe profit, aceşti contribuabili depun declaraţia privind
impozitul pe profit pentru cele două perioade ale anului 2010. În cazul
în care, în urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit cu
impozitul minim pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, impozitul
minim este mai mic decât impozitul pe profit, aceşti contribuabili
depun declaraţia privind impozitul pe profit pentru întreg anul 2010.
Contribuabilii care depun declaraţia privind impozitul pe profit pentru
cele două perioade ale anului 2010 vor avea în vedere următoarele:
a)
pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, prin excepţie de la
prevederile art. 34 alin. (1), (5) şi (11) şi ale art. 35 alin. (1) din
Codul fiscal, depunerea declaraţiei privind impozitul pe profit şi plata
impozitului pe profit datorat din definitivarea impunerii se efectuează
până la data de 25 februarie 2011;
b)
pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, contribuabilii depun
declaraţia privind impozitul pe profit şi plătesc impozitul pe profit
datorat potrivit prevederilor art. 34 alin. (1), (5) şi (11) şi ale art.
35 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv:
-
până la data de 25 februarie 2011, contribuabilii care definitivează
perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 până la această dată, situaţie în
care, pentru trimestrul IV, prin declaraţia 100 nu se declară impozitul
pe profit;
-
până la data de 25 aprilie 2011, situaţie în care sunt aplicabile
prevederile art. 34 alin. (10) din Codul fiscal, respectiv, pentru
trimestrul IV, prin declaraţia 100 se declară impozitul pe profit la
nivelului impozitului calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III 2010.
993.
În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (16) şi (17) din Codul fiscal,
pentru determinarea profitului impozabil aferent perioadei 1 ianuarie-30
septembrie 2010, respectiv 1 octombrie-31 decembrie 2010, se vor avea
în vedere următoarele:
a)
cheltuielile deductibile limitat se stabilesc în funcţie de baza de
calcul corespunzătoare, aferentă fiecărei perioade, sumele deductibile
determinate pentru fiecare perioadă fiind definitive;
b)
pentru aplicarea prevederilor titlului VI «Taxa pe valoarea adăugată»
referitoare la colectarea taxei aferente depăşirii plafonului pentru
cheltuielile de protocol, taxa colectată se calculează asupra depăşirii
plafonului aferent fiecărei perioade, prin însumarea acestora;
c)
pentru determinarea limitei fiscale a cheltuielilor prevăzute la art. 21
alin. (3) lit. j) şi k) şi la art. 21 alin. (4) lit. s) din Codul
fiscal, în situaţia în care limita de 400 euro, 250 euro, respectiv
4.000 euro nu este depăşită în perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010,
în perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 limitele respective se vor
determina ca diferenţă între 400 euro, 250 euro, respectiv 4.000 euro şi
limitele până la care cheltuielile respective au fost deduse în
perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010;
d)
provizioanele fiscale se deduc la calculul profitului impozabil în
fiecare perioadă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 22
din Codul fiscal;
e)
limita de deducere a rezervei legale se stabileşte în funcţie de baza de
calcul corespunzătoare, aferentă fiecărei perioade, sumele deductibile
determinate pentru fiecare perioadă fiind definitive;
f)
gradul de îndatorare potrivit prevederilor art. 23 din Codul fiscal se
determină luând în calcul capitalul împrumutat şi capitalul propriu
aferente fiecărei perioade, astfel:
-
pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, gradul de îndatorare se
determină ca raport între capitalul împrumutat şi capitalul propriu, ca
medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul acestei
perioade;
-
pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, gradul de îndatorare se
determină ca raport între capitalul împrumutat şi capitalul propriu, ca
medie a valorilor existente la începutul şi sfârşitul acestei perioade;
g)
în aplicarea prevederilor art. 31 din Codul fiscal, veniturile şi
cheltuielile realizate în anul 2010 de o persoană juridică română prin
intermediul unui sediu permanent situat într-un stat străin se vor lua
în calcul la determinarea profitului impozabil aferent perioadei 1
octombrie-31 decembrie 2010, prin înscrierea veniturilor şi
cheltuielilor la rd. 11, respectiv rd. 12 în declaraţia privind
impozitul pe profit aferentă acestei perioade;
h)
în aplicarea prevederilor art. 192 din Codul fiscal, pentru
perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, profitul investit în această
perioadă reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv
profitul contabil cumulat de la începutul anului, din care se scade suma
profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea.
Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă
în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada 1 octombrie-31
decembrie 2010.
994.
În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (18) din Codul fiscal, pierderea
fiscală aferentă perioadei 1 ianuarie-30 septembrie 2010 se recuperează
din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi,
potrivit art. 26 din Codul fiscal, perioada 1 octombrie-31 decembrie
2010 fiind considerată primul an de recuperare a pierderii fiscale.
Pierderea fiscală aferentă perioadei 1 octombrie-31 decembrie 2010 se
recuperează potrivit art. 26, respectiv art. 32 din Codul fiscal, din
profiturile obţinute în următorii 7 ani consecutivi, respectiv 5 ani
consecutivi în cazul pierderilor realizate prin intermediul unui sediu
permanent situat într-un stat străin.
Pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2010 se
recuperează potrivit prevederilor art. 26, respectiv art. 32 din Codul
fiscal, anul 2010 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 5
ani, respectiv 7 ani consecutivi.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Depunerea declaraţiei de impozit pe profit
Art. 35. -
[...]
(2)
Contribuabilii prevăzuţi la art. 13 lit. c) şi e) au obligaţia de a
depune şi declaraţia privind distribuirea între asociaţi a veniturilor
şi cheltuielilor.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
995.
În aplicarea prevederilor art. 35 alin. (2) din Codul fiscal,
contribuabilii prevăzuţi la art. 13 lit. c) şi e) din Codul fiscal
efectuează definitivarea şi plata impozitului pe profit anual prin
formularul 100 «Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de
stat», până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VI
Impozitul pe dividende
Declararea, reţinerea şi plata impozitului pe dividende
Art. 36.
-
(1)
O persoană juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o
persoană juridică română are obligaţia să reţină, să declare şi să
plătească impozitul pe dividende reţinut către bugetul de stat, astfel
cum se prevede în prezentul articol.
(2)
Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit
de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei persoane
juridice române.
(3)
Impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se
distribuie/plăteşte dividendul. În cazul în care dividendele distribuite
nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat
situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte
până la data de 25 ianuarie a anului următor.
(4)
Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română:
a)
unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor
deţine, la data plăţii dividendelor, minimum 10% din titlurile de
participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadă de 2 ani
împliniţi până la data plăţii acestora inclusiv;
b)
fondurilor de pensii facultative, respectiv fondurilor de pensii administrate privat;
c)
organelor administraţiei publice care exercită, prin lege, drepturile şi
obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar al statului la acele
persoane juridice române.
(5)
Cota de impozit pe dividende prevăzută la alin. (2) se aplică şi asupra
sumelor distribuite/plătite fondurilor deschise de investiţii, încadrate
astfel, potrivit reglementărilor privind piaţa de capital.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
1001.
Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 36 din Codul fiscal, nefiind considerate dividende, următoarele distribuiri:
a)
distribuiri de titluri de participare suplimentare, astfel cum acestea
sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 12 lit. a) din Codul fiscal,
efectuate în legătură cu o operaţiune de majorare a capitalului social
al unei persoane juridice, care nu modifică, pentru participanţii la
persoana juridică respectivă, procentul de deţinere a titlurilor de
participare;
b)
distribuiri în legătură cu dobândirea/răscumpărarea de către o societate
comercială de acţiuni proprii, potrivit legii, astfel cum aceste
distribuiri sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 12 lit. b) din Codul
fiscal;
c)
distribuiri efectuate cu ocazia reducerii capitalului social constituit
efectiv de către participanţi, astfel cum aceste distribuiri sunt
definite la art. 7 alin. (1) pct. 12 lit. d) din Codul fiscal.
În cazul în care aceste distribuiri sunt efectuate în legătură cu
operaţiuni în cazul cărora Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, impune efectuarea unor
rotunjiri de valoare a titlurilor de participare deţinute de
participanţi, modificarea datorată acestor rotunjiri nu se consideră
modificare a procentului de deţinere a titlurilor la persoana juridică
respectivă.
___________
Punctul 1001. a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
1002.
În aplicarea prevederilor art. 36 alin. (3) din Codul fiscal, pentru
dividendele distribuite şi neplătite până la sfârşitul anului în care
s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende
aferent se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor. Pentru
dividendele distribuite şi plătite până la sfârşitul anului în care
s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se
plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se
plăteşte dividendul.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 36 alin. (4) din Codul fiscal şi
dividendele distribuite şi plătite după data de 1 ianuarie 2007, chiar
dacă acestea sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale
exerciţiilor financiare anterioare anului 2007, în măsura în care
beneficiarul îndeplineşte aceste condiţii.
În sensul prevederilor art. 36 alin. (4) din Codul fiscal, condiţia
privitoare la perioada de deţinere a participaţiei minime are în vedere o
perioadă de 2 ani consecutivi, împliniţi la data plăţii dividendelor.
În situaţia în care la data plăţii dividendului pentru care a fost
reţinut şi plătit impozitul pe dividende, în conformitate cu prevederile
art. 36 alin. (3) din Codul fiscal, persoana juridică română
beneficiară îndeplineşte condiţiile stabilite prin prevederile art. 36
alin. (4) din Codul fiscal, persoana juridică română care plăteşte
dividendul poate solicita restituirea impozitului, în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură fiscală.
___________
Punctul 1002. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Dispoziţii tranzitorii
Art. 38.
-
(1)
În cazul persoanelor juridice care au obţinut, înainte de 1 iulie 2003,
certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, scutirea de
impozit pe profitul aferent investiţiilor noi se aplică în continuare pe
perioada existenţei zonei defavorizate.
Norme metodologice:
101.
În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi în zonele
defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordă pe
baza certificatului de investitor în zona defavorizată, eliberat înainte
de data de 1 iulie 2003 de către agenţia pentru dezvoltare regională în
a cărei rază de competenţă teritorială se află sediul agentului
economic, conform prevederilor legale în vigoare.
___________
Punctul 101. a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
102.
Investiţiile noi sunt reprezentate de mijloacele fixe amortizabile
create sau achiziţionate de la terţe părţi, utilizate efectiv în
activitatea proprie, desfăşurată în domeniile de interes economic,
clasificate expres în anexa la Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 728/2001, care determină angajarea de forţă de muncă.
103.
Scutirea de la plata impozitului pe profit operează pe toată durata existenţei zonei defavorizate.
104.
Profitul realizat în zonele defavorizate, rezultat din efectuarea
operaţiunilor de lichidare a investiţiei, conform legii, din vânzarea de
active corporale şi necorporale, din câştigurile realizate din
investiţii financiare, din desfăşurarea de activităţi în afara zonei
defavorizate, precum şi cel rezultat din desfăşurarea de activităţi în
alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate sunt
supuse impunerii. Partea din profitul impozabil aferentă fiecărei
operaţiuni/activităţi este cea care corespunde ponderii veniturilor
obţinute din aceste operaţiuni/activităţi în volumul total al
veniturilor.
Codul fiscal:
(4)
Cu excepţia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obţin venituri
din activităţi desfăşurate pe bază de licenţă într-o zonă liberă au
obligaţia de a plăti impozit pe profit în cotă de 5% pentru profitul
impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie
2004.
Norme metodologice:
105.
Pentru contribuabilii care desfăşoară activităţi în zonele libere pe bază de licenţe eliberate potrivit Legii nr. 84/1992
privind regimul zonelor libere, cu modificările ulterioare, profitul
obţinut din aceste activităţi este impozitat cu cota de 5% până la data
de 31 decembrie 2004, cu excepţia cazului în care aceştia intră sub
incidenţa prevederilor art. 38 alin. (3) din Codul fiscal.
106.
În cazul în care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea în zona
liberă prin unităţi fără personalitate juridică, acesta este obligat să
ţină evidenţă contabilă distinctă pentru veniturile şi cheltuielile
aferente acestei activităţi. La determinarea profitului aferent
activităţii se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi
administrare, precum şi alte asemenea cheltuieli, proporţional cu
veniturile obţinute în zona liberă faţă de veniturile totale realizate
de persoana juridică.
107.
Pierderea rezultată din operaţiunile realizate în zona liberă nu se
recuperează din profitul impozabil realizat în afara zonei, aceasta
urmând să fie recuperată din profiturile obţinute din aceeaşi zonă.
Codul fiscal:
(12)
La calculul profitului impozabil, următoarele venituri sunt neimpozabile până la data de 31 decembrie 2006: [...]
b)
veniturile realizate din aplicarea unei invenţii brevetate în România,
inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o
perioadă de 5 ani de la prima aplicare, calculaţi de la data începerii
aplicării şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit
legii;
Norme metodologice:
108.
Aplicarea unei invenţii înseamnă fabricarea produsului sau folosirea
procedeului/metodei. Procedeul include şi utilizarea unui produs sau
efectuarea oricărui alt act generator de profit, cum ar fi:
a)
proiectarea obiectului/obiectelor unei invenţii:
1.
proiect de execuţie pentru realizarea unui produs, inclusiv produsul
obţinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat, unei
instalaţii sau a altora asemenea;
2.
proiect tehnologic pentru aplicarea unui procedeu/tehnologii sau a unei metode;
b)
executarea şi/sau experimentarea prototipului/unicatului ori a tehnologiei care face obiectul unei invenţii;
c)
executarea şi/sau exploatarea seriei "zero" a produsului ori a instalaţiei-pilot;
d)
exploatarea obiectului unei invenţii prin realizarea pe scară largă a acestuia, şi anume:
1.
fabricarea produsului, cum ar fi: dispozitivul, utilajul, instalaţia,
compoziţia, respectiv produsul obţinut în mod direct prin aplicarea unui
procedeu brevetat;
2.
folosirea unui procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode, obiect al unei invenţii;
3.
folosirea unui mijloc, dispozitiv, aparat, instalaţie, obiect al unei
invenţii exclusiv pentru necesităţile interne ale unităţii care aplică;
e)
comercializarea rezultatelor actelor prevăzute la lit. a)-d) de către
deţinătorul de drepturi care este şi producător, dacă aceste acte au
fost efectuate în ţară.
109.
Prima aplicare se ia în considerare în mod distinct pentru titularul de
brevet, precum şi pentru fiecare dintre licenţiaţii acestuia.
110.
Pentru ca titularul brevetului, succesorul său în drepturi sau, după
caz, licenţiaţii acestuia să beneficieze de scutire de impozit pe profit
trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a)
să existe o copie, certificată pentru conformitate, a hotărârii
definitive a Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de acordare a
brevetului de invenţie; în cazul în care solicitantul scutirii de
impozit este altă persoană decât titularul brevetului, este necesar să
existe documente, certificate pentru conformitate de către Oficiul de
Stat pentru Invenţii şi Mărci sau autentificate, din care să rezulte una
dintre următoarele situaţii:
1.
solicitantul este succesorul în drepturi al titularului brevetului;
2.
solicitantul este licenţiat al titularului brevetului;
3.
solicitantul este licenţiat al succesorului în drepturi al titularului brevetului;
b)
să existe documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi
Mărci, din care să rezulte că brevetul de invenţie a fost în vigoare pe
perioada pentru care s-a solicitat scutirea de impozit;
c)
să existe evidenţă contabilă de gestiune din care să rezulte că în
perioada pentru care se solicită scutirea de impozit pentru invenţia sau
grupul de invenţii brevetate a fost efectuat cel puţin unul dintre
actele prevăzute la pct. 108 şi nivelul profitului obţinut în această
perioadă;
d)
profitul astfel obţinut să fi fost realizat în limita perioadei de 5 ani
de la prima aplicare şi cuprinşi în perioada de valabilitate a
brevetului.
___________
Punctul 110. a fost modificat prin subpunctul 11. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
111.
Profitul se stabileşte cu referire strictă la invenţia sau grupul de
invenţii brevetate, pe baza elementelor de noutate, aşa cum acestea
rezultă din revendicările brevetului de invenţie. În conformitate cu
prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, revendicările se interpretează în legătură cu descrierea şi desenele invenţiei.
112.
În cazul în care invenţia sau grupul de invenţii brevetate se referă
numai la o parte a unei instalaţii ori a unei activităţi tehnologice,
procedeu sau metodă, iar din evidenţele contabile rezultă profitul numai
pentru întreaga instalaţie ori activitate tehnologică, se procedează
mai întâi la stabilirea ponderii invenţiei sau a grupului de invenţii în
instalaţia ori activitatea tehnologică şi, pe această bază, se
determină partea de profit obţinut prin aplicarea invenţiei brevetate.
113.
Profitul include şi câştigurile obţinute de titularul brevetului sau de
licenţiaţii acestuia din eventualele taxe sau tarife, percepute drept
contravaloare a serviciului de utilizare a invenţiei brevetate având ca
obiect şi un produs nou, numai în cazul în care brevetul cuprinde şi o
revendicare de utilizare sau de folosire a noului produs.
TITLUL III
Impozitul pe venit
Impozitul pe venit
Codul fiscal:
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
Art. 41.
-
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele:
a)
venituri din activităţi independente, definite conform art. 46;
b)
venituri din salarii, definite conform art. 55;
c)
venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 61;
d)
venituri din investiţii, definite conform art. 65;
e)
venituri din pensii, definite conform art. 68;
f)
venituri din activităţi agricole, definite conform art. 71;
g)
venituri din premii şi din jocuri de noroc, definite conform art. 75;
h)
venituri din alte surse, definite conform art. 78.
Norme metodologice:
1.
Veniturile din activităţi independente, inclusiv veniturile realizate de
persoanele fizice în cadrul unor asocieri fără personalitate juridică,
din cedarea folosinţei bunurilor, precum şi veniturile din activităţi
agricole sunt venituri pentru care determinarea impozitului se face pe
venitul net anual impozabil, corespunzător fiecărei surse de venit,
impozitul fiind final.
2.
Veniturile din celelalte categorii de venituri se supun impozitării, pe
fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri,
impozitul fiind final.
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 42.
a)
ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie
specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri
publice, inclusiv cele din fonduri externe nerambursabile, precum şi
cele de aceeaşi natură primite de la alte persoane, cu excepţia
indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă. Nu sunt venituri
impozabile indemnizaţiile pentru: risc maternal, maternitate, creşterea
copilului şi îngrijirea copilului bolnav, potrivit legii;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
3.
În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind veniturile obţinute de persoanele fizice, potrivit legii, cum sunt:
-
alocaţia de stat pentru copii;
-
alocaţia de întreţinere pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament familial;
-
indemnizaţia lunară primită de persoanele cu handicap grav şi accentuat;
-
indemnizaţia acordată persoanei cu handicap grav în situaţia în care
angajatorul nu poate asigura acesteia un înlocuitor al asistentului
personal, potrivit legii;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 1. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
-
alocaţia socială primită de nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat;
-
indemnizaţia lunară acordată nevăzătorilor cu handicap grav, potrivit legii;
-
contravaloarea serviciilor hoteliere acordate, potrivit legii, membrilor
de familie care însoţesc în spital copii cu handicap sau copii bolnavi
în vârstă de până la 3 ani;
-
ajutorul pentru încălzirea locuinţei;
-
alocaţia pentru copiii nou-născuţi, primită pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi vii;
-
indemnizaţia de maternitate;
-
indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2
ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3
ani, precum şi stimulentul acordat potrivit legislaţiei privind
susţinerea familiei în vederea creşterii copilului;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
-
indemnizaţia pentru risc maternal;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 1. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
-
indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7
ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile
intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 1. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
-
indemnizaţia lunară pentru activitatea de liber-profesionist a
artiştilor interpreţi sau executanţi din România, acordată potrivit
Legii nr. 109/2005 privind instituirea indemnizaţiei pentru activitatea
de liber-profesionist a artiştilor interpreţi sau executanţi din
România.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 1. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
-
ajutorul social primit de soţii celor care satisfac serviciul militar obligatoriu;
-
ajutorul social acordat potrivit legii;
-
ajutorul de urgenţă acordat de Guvern şi de primari în situaţii de
necesitate, ca urmare a calamităţilor naturale, incendiilor,
accidentelor, precum şi altor situaţii deosebite stabilite prin lege, în
limita fondurilor existente;
-
ajutoarele pentru procurarea de dispozitive medicale;
-
ajutorul lunar sau alocaţia de sprijin primită de cadrele militare
trecute în rezervă, fără drept de pensie, apte de muncă, care nu se pot
încadra din lipsă de locuri de muncă corespunzătoare pregătirii lor;
-
indemnizaţia de şomaj şi alte drepturi neimpozabile acordate conform legislaţiei în materie;
-
sumele plătite din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru completarea
veniturilor persoanelor care se angajează înainte de expirarea perioadei
de şomaj;
-
prima de încadrare şi prima de instalare acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj;
-
sprijinul material acordat, potrivit legii, membrilor de familie ai
magistratului decedat sau membrilor de familie ai altei persoane din
cadrul organelor autorităţii judecătoreşti, care a decedat;
-
echivalentul salariului primit de membrii familiei funcţionarului public, în caz de deces al acestuia;
-
indemnizaţia reparatorie lunară primită de persoanele care şi-au pierdut
total sau parţial capacitatea de muncă, marilor mutilaţi şi urmaşilor
celor care au decedat ca urmare a participării la Revoluţia din
decembrie 1989;
-
indemnizaţia reparatorie lunară primită de părinţii persoanelor care au
decedat ca urmare a participării la Revoluţia din decembrie 1989;
-
indemnizaţia reparatorie lunară primită de soţul supravieţuitor al
persoanei care a decedat ca urmare a participării la Revoluţia din
decembrie 1989 şi care are în întreţinere unul sau mai mulţi copii ai
acesteia;
-
suma fixă pentru îngrijire primită de invalizii şi accidentaţii de
război, marii mutilaţi şi cei încadraţi în gradul I de invaliditate;
-
indemnizaţia lunară primită de persoanele persecutate din motive politice şi etnice;
-
indemnizaţia lunară primită de magistraţii care în perioada anilor
1945-1952 au fost înlăturaţi din justiţie din motive politice;
-
indemnizaţia de veteran de război, inclusiv sporul, acordată potrivit legii;
-
renta lunară acordată, potrivit legii, veteranilor de război;
-
ajutorul anual pentru acoperirea unei părţi din costul chiriei, energiei
electrice şi energiei termice, acordat veteranilor de război şi
văduvelor de război, precum şi altor persoane defavorizate, potrivit
legii;
-
sprijinul material lunar primit de soţul supravieţuitor, precum şi de
copiii minori, urmaşi ai membrilor titulari, corespondenţi şi de onoare
din ţară ai Academiei Române, acordat în conformitate cu legea privind
acordarea unui sprijin material pentru soţul supravieţuitor şi pentru
urmaşii membrilor Academiei Române;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
-
ajutoarele acordate emigranţilor politici potrivit legislaţiei în vigoare;
-
ajutorul rambursabil pentru refugiaţi;
-
ajutoarele umanitare, medicale şi sociale;
-
ajutorul de deces acordat potrivit legislaţiei privind sistemul public
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ajutorul
pentru procurarea de proteze, orteze şi de alte produse ortopedice,
acordate în baza legislaţiei de pensii;
-
ajutorul lunar pentru soţul supravieţuitor, acordat potrivit legii
privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
-
renta viageră acordată de la bugetul de stat, bugetele locale şi din alte fonduri publice, potrivit legii;
-
indemnizaţia de merit acordată în condiţiile Legii nr. 118/2002 pentru
instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 859/2003 privind aprobarea
Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea
indemnizaţiei de merit şi a Regulamentului de funcţionare a Comisiei
naţionale pentru acordarea indemnizaţiei de merit, cu modificările şi
completările ulterioare;
-
drepturi reprezentând transportul gratuit urban şi interurban, acordate,
potrivit legii, pentru adulţii cu handicap accentuat şi grav, precum şi
pentru asistenţii personali sau însoţitorii acestora;
-
alte asemenea venituri acordate potrivit normelor legale în vigoare.
31.
Nu sunt venituri impozabile indemnizaţiile pentru risc maternal şi cele
pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în
cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la
împlinirea vârstei de 18 ani, reprezentând drepturi primite de
persoanele fizice conform legii, începând cu data de 1 mai 2005.
Veniturile de natura celor de mai sus, aferente perioadei de până la 1
mai 2005, sunt impozabile potrivit legii.
___________
Punctul 31. a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
4.
În sensul art. 42 lit. a) din Codul fiscal, prin alte persoane se înţelege, printre alţii, şi:
-
casa de ajutor reciproc a pensionarilor, pentru ajutoarele umanitare,
medicale şi sociale acordate membrilor din contribuţiile acestora;
-
organizaţiile umanitare, organizaţiile sindicale, Crucea Roşie,
unităţile de cult recunoscute în România şi alte entităţi care pot
acorda ajutoare umanitare sau sociale.
41.
În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind şi formele de sprijin
acordate din bugetul de stat şi din fonduri externe nerambursabile în
conformitate cu legislaţia internă şi reglementările europene, de
exemplu:
-
ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 14/2010
privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat
acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările
ulterioare, potrivit actelor normative de aprobare a respectivelor
ajutoare de stat;
-
sprijinul acordat producătorilor agricoli sub forma schemelor de plăţi
directe şi plăţi naţionale directe complementare potrivit Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 125/2006
pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe
complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi
pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare, şi actelor normative date în aplicarea acesteia;
-
sprijinul nerambursabil acordat potrivit Programului Naţional pentru
Dezvoltare Rurală, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2008)
3.381 din 16 iulie 2008, prin axa 1 - Îmbunătăţirea competitivităţii
sectoarelor agricol şi forestier, prin măsurile 112 - Instalarea
tinerilor fermieri şi 141 - Sprijinirea fermelor agricole de
semi-subzistenţă.
-
alte forme de sprijin nerambursabil acordate potrivit Programului
Naţional pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013, aprobat prin Decizia
Comisiei Europene nr. C(2008) 3.381 din 16 iulie 2008;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
-
forme de sprijin nerambursabil acordate potrivit Programului Operaţional
pentru Pescuit 2007-2013, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr.
C(2007) 6.664 din 14 decembrie 2007.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Punctul 41. a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
42.
În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind şi formele de sprijin
acordate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional
sectorial «Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013», în bani şi în
natură, primite de către cursanţi pentru participarea la cursuri, precum
şi bursele acordate în cadrul acestui program.
___________
Punctul 42. a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
b)
sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri,
sume asigurate, precum şi orice alte drepturi, cu excepţia câştigurilor
primite de la societăţile de asigurări ca urmare a contractului de
asigurare încheiat între părţi, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu
sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de
către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de
aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale;
Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite
de către o persoană fizică, ca urmare a unui prejudiciu material suferit
de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale;
Norme metodologice:
5.
Sunt neimpozabile despăgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi
acordate asiguraţilor, beneficiarilor sau terţelor persoane păgubite,
din asigurările de orice fel, potrivit legislaţiei privind societăţile
de asigurare şi supravegherea asigurărilor.
6.
Sumele reprezentând alte drepturi acordate asiguraţilor pot avea,
printre altele, următoarele forme: răscumpărări parţiale în contul
persoanei asigurate, plăţi eşalonate, rente, venituri rezultate din
fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de asiguraţi,
precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, indiferent de denumirea sau
forma sub care sunt plătite, în contul persoanei asigurate.
7.
În cazul în care suportatorul primei de asigurare este o persoană fizică
independentă, persoană juridică sau orice altă entitate care desfăşoară
o activitate, atunci contravaloarea primelor de asigurare reprezintă
venituri impozabile pentru persoana fizică beneficiară.
Codul fiscal:
c)
sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a
calamităţilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau
deces, conform legii;
___________
Litera c) a fost introdusă prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
d)
pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de
război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost
încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât
pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la
un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative de
pensii ocupaţionale şi cele finanţate de la bugetul de stat;
e)
contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă
cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în
vigoare;
f)
sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;
g)
veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobile şi mobile din patrimoniul personal, altele
decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare, precum şi altele
decât cele definite la cap. VIII1. Sunt considerate bunuri
mobile la momentul înstrăinării şi bunurile valorificate prin centrele
de colectare, în vederea dezmembrării, care fac obiectul Programelor
naţionale finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice;
___________
Litera g) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
h)
drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen,
militarii cu termen redus, studenţii şi elevii unităţilor de învăţământ
din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională
şi persoanele civile, precum şi cele ale gradaţilor şi soldaţilor
concentraţi sau mobilizaţi;
i)
bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat;
Norme metodologice:
71.
În această categorie se includ şi produsele oferite gratuit
producătorilor agricoli individuali care au suferit pagube ca urmare a
calamităţilor naturale potrivit prevederilor din contractul încheiat
între părţi.
___________
Punctul 71. a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
72.
Veniturile obţinute din valorificarea bunurilor mobile prin centrele de
colectare, în vederea dezmembrării, care fac obiectul programelor
naţionale finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice
sunt venituri neimpozabile.
Nu sunt cuprinse în bunurile mobile din patrimoniul personal deşeurile
valorificate prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie,
sticlă şi altele asemenea, veniturile realizate fiind supuse impunerii
potrivit prevederilor cap. IX «Venituri din alte surse» din Codul
fiscal.
___________
Punctul 72. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
8.
Prin cadru instituţionalizat se înţelege orice entitate care are ca
obiect de activitate educaţia şcolară, universitară, pregătirea şi/sau
perfecţionarea profesională, recunoscută de autorităţi ale statului
român. Codul fiscal:
Codul fiscal:
j)
sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie;
k)
veniturile din agricultură şi silvicultură, cu excepţia celor prevăzute la art. 71;
Norme metodologice:
9.
În categoria veniturilor din agricultură şi silvicultură considerate neimpozabile se cuprind:
-
veniturile realizate de proprietar/arendaş din valorificarea în stare
naturală a produselor obţinute de pe terenurile agricole şi silvice,
proprietate privată sau luate în arendă. Începând cu data de 1 ianuarie
2009 sunt impozabile veniturile băneşti realizate din valorificarea
produselor agricole obţinute după recoltare, în stare naturală, de pe
terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă, către
unităţi specializate pentru colectare, unităţi de procesare industrială
ori către alte unităţi, pentru utilizare ca atare.
___________
Linia a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
-
veniturile realizate de către persoane fizice asociate în forme de proprietate asociative prevăzute de art. 26 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,
cu modificările şi completările ulterioare, din valorificarea direct
sau prin intermediul formelor de proprietate asociative respective a
produselor silvice, în condiţiile legii;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 3. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
-
veniturile provenite din: creşterea animalelor şi păsărilor, apicultură şi sericicultură;
-
veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea în stare
naturală, prin unităţi specializate, cum ar fi centre sau puncte de
achiziţie, a produselor culese sau capturate din flora şi fauna
sălbatică.
10.
Se consideră în stare naturală: produsele agricole obţinute după
recoltare, masa lemnoasă definită potrivit legislaţiei în materie,
precum şi produsele de origine animală, cum ar fi: lapte, lână, ouă,
piei crude şi altele asemenea, plante şi animale din flora şi fauna
sălbatică, cum ar fi: plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci,
melci, scoici, şerpi, broaşte şi altele asemenea.
___________
Punctul 10. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
l)
veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor
consulare pentru activităţile desfăşurate în România în calitatea lor
oficială, în condiţii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale
ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la
care România este parte;
m)
veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice,
oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României amplasate în
străinătate, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
n)
veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaţiilor
internaţionale din activităţile desfăşurate în România în calitatea lor
oficială, cu condiţia ca poziţia acestora, de oficial, să fie confirmată
de Ministerul Afacerilor Externe;
o)
veniturile primite de cetăţeni străini pentru activitatea de consultanţă
desfăşurată în România, în conformitate cu acordurile de finanţare
nerambursabilă încheiate de România cu alte state, cu organisme
internaţionale şi organizaţii neguvernamentale;
p)
veniturile primite de cetăţeni străini pentru activităţi desfăşurate în
România, în calitate de corespondenţi de presă, cu condiţia
reciprocităţii acordate cetăţenilor români pentru venituri din astfel de
activităţi şi cu condiţia ca poziţia acestor persoane să fie confirmată
de Ministerul Afacerilor Externe;
q)
sumele reprezentând diferenţa de dobândă subvenţionată pentru creditele primite în conformitate cu legislaţia în vigoare;
r)
subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, dacă subvenţiile sunt acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
s)
veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură primite de
persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii şi văduvele de
război, accidentaţii de război în afara serviciului ordonat, persoanele
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de
la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, urmaşii eroilor-martiri, răniţilor, luptătorilor pentru
victoria Revoluţiei din decembrie 1989, precum şi persoanele persecutate
din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la
6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945;
Norme metodologice:
11.
Aceste venituri sunt acordate prin legi speciale şi cuprind, printre altele:
-
contravaloarea protezelor acordate gratuit pentru marii mutilaţi şi
persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, a
medicamentelor gratuite, accesului gratuit la sanatorii şi baze de
tratament aparţinând Ministerului Sănătăţii, Ministerului Apărării
Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi altor instituţii
potrivit legii;
-
contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloacele de transport în
comun şi altele asemenea, prevăzute a fi acordate persoanelor care
intră sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea
recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la
victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu
modificările şi completările ulterioare;
-
contravaloarea asistenţei medicale şi a medicamentelor acordate în mod
gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul
spitalizărilor, a transportului gratuit cu mijloacele de transport în
comun şi pe calea ferată română, contravaloarea biletului gratuit,
pentru tratament într-o staţiune balneoclimaterică şi altele asemenea,
prevăzute a fi acordate persoanelor care intră sub incidenţa
prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările
şi completările ulterioare;
-
contravaloarea călătoriilor gratuite pe calea ferată, gratuităţile pe
mijloacele de transport în comun în mediul urban, a lemnelor de foc sau
echivalent cărbuni, a asistenţei medicale gratuite în toate instituţiile
medicale civile de stat sau militare şi asigurarea de medicamente
gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât şi pe timpul
spitalizării, a biletelor de tratament gratuite, în limita
posibilităţilor existente, în staţiuni balneoclimaterice, a protezelor, a
cârjelor, a ghetelor ortopedice, a cărucioarelor, a aparatelor auditive
şi implanturilor cardiace, mijloacelor moto şi auto speciale pentru cei
handicapaţi locomotor şi altele asemenea, potrivit Legii nr. 44/1994
privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi
văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
-
contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloace de transport în
comun pentru adulţii cu handicap accentuat şi grav şi pentru asistenţii
personali sau pentru însoţitorii acestora, a transportului interurban
gratuit cu trenul, asistenţă medicală gratuită în conformitate cu
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind
protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu
modificările şi completările ulterioare;
-
altele asemenea, aprobate prin lege.
12.
Persoanele fizice prevăzute la art. 42 lit. s) din Codul fiscal
datorează impozit pe venit pentru categoriile de venituri prevăzute la
art. 41 din Codul fiscal.
Codul fiscal:
t)
premiile obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale,
europene şi la jocurile olimpice. Nu sunt venituri impozabile premiile,
primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor,
tehnicienilor şi altor specialişti, prevăzuţi în legislaţia în materie,
în vederea realizării obiectivelor de înaltă performanţă: clasarea pe
podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale şi
jocurile olimpice, precum şi calificarea şi participarea la turneele
finale ale campionatelor mondiale şi europene, prima grupă valorică,
precum şi la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive. Nu sunt
venituri impozabile primele şi indemnizaţiile sportive acordate
sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevăzuţi
de legislaţia în materie, în vederea pregătirii şi participării la
competiţiile internaţionale oficiale ale loturilor reprezentative ale
României;
Norme metodologice:
13.
Beneficiază de aceste prevederi şi următorii specialişti: profesorii cu
diplomă de licenţă sau de absolvire, instructorii şi managerii din
domeniu, precum şi alte persoane calificate pentru asistenţă medicală,
cercetare şi asistenţă ştiinţifică, organizare şi conducere tehnică şi
alte ocupaţii complementare, potrivit reglementărilor în materie.
Codul fiscal:
u)
premiile şi alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport şi altele
asemenea, obţinute de elevi şi studenţi în cadrul competiţiilor interne
şi internaţionale, inclusiv elevi şi studenţi nerezidenţi în cadrul
competiţiilor desfăşurate în România;
Norme metodologice:
14.
În această categorie se cuprind:
-
premii obţinute la concursuri pe obiecte sau discipline de învăţământ,
pe meserii, cultural-ştiinţifice, festivaluri, simpozioane, concursuri
tehnico-ştiinţifice, premii obţinute la campionate şi concursuri
sportive şcolare, naţionale şi internaţionale;
-
contravaloarea avantajelor sub formă de masă, cazare şi transport;
-
alte drepturi materiale primite de participanţi cu ocazia acestor manifestări;
-
altele asemenea.
Codul fiscal:
v)
prima de stat acordată în conformitate cu prevederile Legii nr. 541/2002
privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul
locativ, cu modificările şi completările ulterioare;
x)
alte venituri care nu sunt impozabile, aşa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.
___________
Litera x) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Cotele de impozitare
Art. 43.
-
(1)
Cota de impozit pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
a)
activităţi independente;
b)
salarii;
c)
cedarea folosinţei bunurilor;
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
d)
pensii;
___________
Litera d) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
e)
activităţi agricole;
___________
Litera e) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
f)
premii;
___________
Litera f) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
g)
alte surse
___________
Litera g) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
este de 16% aplicată asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din categoria respectivă.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Fac excepţie de la prevederile alin. (1) cotele de impozit prevăzute în
categoriile de venituri din investiţii şi din jocuri de noroc.
Norme metodologice:
15.
La determinarea impozitului anual/lunar, la plăţile anticipate cu titlu
de impozit calculat pentru veniturile prevăzute la art. 41 din Codul
fiscal, bazele de calcul al impozitului vor fi stabilite prin rotunjire
la mia de lei, prin neglijarea fracţiunilor sub 1.000 lei.
Codul fiscal:
Perioada impozabilă
Art. 44.
-
(1)
Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilă este
inferioară anului calendaristic, în situaţia în care decesul
contribuabilului survine în cursul anului.
Norme metodologice:
16.
Anul fiscal corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic în care se realizează venituri.
17.
În cazul decesului contribuabilului, perioada impozabilă este inferioară
anului calendaristic, cuprinzând numărul de luni din anul calendaristic
până la data decesului.
Codul fiscal:
Stabilirea deducerilor personale şi a sumelor fixe
Art. 45.
-
(1)
Deducerea personală, precum şi celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2)
Sumele sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul că
fracţiunile sub 100.000 lei se majorează la 100.000 lei.
Codul fiscal:
CAPITOLUL II
Venituri din activităţi independente
Definirea veniturilor din activităţi independente
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Art. 46.
-
(1)
Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale,
veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate
intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de
asociere, inclusiv din activităţi adiacente.
___________
Alineatul (1) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerţ ale
contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute
la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii.
___________
Alineatul (2) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(3)
Constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din
exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar,
consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de
plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii
reglementate, desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(4)
Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de
proprietate intelectuală provin din brevete de invenţie, desene şi
modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice,
know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi
altele asemenea.
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Art. 46. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
CAPITOLUL II a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
18.
Se supun impozitului pe veniturile din activităţi independente
persoanele fizice care realizează aceste venituri în mod individual sau
asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea
desfăşurării de activităţi în scopul obţinerii de venit, asociere care
se realizează potrivit dispoziţiilor legale şi care nu dă naştere unei
persoane juridice.
19.
Exercitarea unei activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia
în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmărind un scop lucrativ. Printre
criteriile care definesc preponderent existenţa unei activităţi
independente sunt: libera alegere a desfăşurării activităţii, a
programului de lucru şi a locului de desfăşurare a activităţii; riscul
pe care şi-l asumă întreprinzătorul; activitatea se desfăşoară pentru
mai mulţi clienţi; activitatea se poate desfăşura nu numai direct, ci şi
cu personalul angajat de întreprinzător în condiţiile legii.
20.
Persoanele fizice nerezidente sunt supuse impozitării în România pentru
veniturile obţinute din desfăşurarea în România, potrivit legii, a unei
activităţi independente, printr-un sediu permanent.
21.
Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de
comerţ de către persoane fizice sau asocieri fără personalitate
juridică, din prestări de servicii, altele decât cele realizate din
profesii libere, precum şi cele obţinute din practicarea unei meserii.
Principalele activităţi care constituie fapte de comerţ sunt:
-
activităţi de producţie;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
activităţi de cumpărare efectuate în scopul revânzării;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive şi altele asemenea;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
activităţi al căror scop este facilitarea încheierii de tranzacţii
comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de
mandat, de reprezentare, de agent de asigurare şi alte asemenea
contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial,
indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
vânzarea în regim de consignaţie a bunurilor cumpărate în scopul revânzării sau produse pentru a fi comercializate;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
activităţi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosită, şi altele asemenea;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
transport de bunuri şi de persoane;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
alte fapte de comerţ definite în Codul comercial.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
211.
Sunt venituri comerciale, veniturile obţinute din activităţi desfăşurate
în cadrul fermei familiale cu caracter comercial, altele decât cele
care se încadrează în venituri neimpozabile potrivit prevederilor art.
42 lit. k), precum şi cele care sunt impozitate potrivit prevederilor
cap. 7 - Venituri din activităţi agricole.
___________
Punctul 211. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
22.
Pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecărei
persoane asociate din cadrul asocierii fără personalitate juridică,
potrivit contractului de asociere, inclusiv al societăţii civile
profesionale, asupra venitului net distribuit.
23.
Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obţinute din
prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod
individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific,
literar, artistic, educativ şi altele, de către: medici, avocaţi, notari
publici, executori judecătoreşti, experţi tehnici şi contabili,
contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori mobiliare,
auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi, traducători,
sportivi, arbitri sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii
reglementate desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.
231.
Veniturile obţinute de avocaţii stagiari în baza contractelor de
colaborare precum şi avocaţii salarizaţi în interiorul profesiei sunt
considerate venituri din activităţi independente.
___________
Punctul 231. a fost introdus prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
232.
Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei
bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere
la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică
aceste venituri în categoria venituri din activităţi independente şi le
supun regulilor de stabilire a venitului net anual pentru această
categorie, determinat pe baza contabilităţii în partidă simplă.
Aplicarea acestei reglementări se efectuează potrivit prevederilor
ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
___________
Punctul 232. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
233.
Sunt venituri din profesii libere şi veniturile din activităţi
desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, ca profesii
reglementate, inclusiv în cazul în care activitatea este desfăşurată pe
bază de contract, pentru societăţi comerciale sau alte entităţi
reglementate potrivit legii să desfăşoare activităţi care generează
venituri din profesii libere.
___________
Punctul 233. a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
24.
Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri
realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi:
invenţii, mai puţin realizările tehnice, know-how, mărci înregistrate,
franciza şi altele asemenea, recunoscute şi protejate prin înscrisuri
ale instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor,
inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de această
natură se supun regulilor de determinare pentru veniturile din
activităţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac
obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare,
licenţă, franciză şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin
succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi:
remuneraţie directă, remuneraţie secundară, onorariu, redevenţă şi
altele asemenea.
Veniturile rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate
intelectuală prevăzute în mod expres în contractul încheiat între părţi
reprezintă venituri din drepturi de proprietate intelectuală. De
asemenea, sunt incluse în categoria veniturilor din drepturi de
proprietate intelectuală şi veniturile din cesiuni pentru care
reglementările în materie stabilesc prezumţia de cesiune a drepturilor
în lipsa unei prevederi contrare în contract.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
În situaţia existenţei unei activităţi dependente ca urmare a unei
relaţii de angajare, remuneraţia prestărilor rezultate din cesiunile de
drepturi de proprietate intelectuală care intră în sfera sarcinilor de
serviciu reprezintă venituri de natură salarială, conform prevederilor
menţionate în mod expres în contractul dintre angajat şi angajator, şi
se supun impozitării potrivit prevederilor cap. III «Venituri din
salarii» al titlului III din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Veniturile reprezentând drepturi băneşti ale autorului unei realizări
tehnice nu sunt considerate, din punct de vedere fiscal, venituri din
drepturi de proprietate intelectuală.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
241.
Sunt considerate venituri din activităţi independente veniturile din
drepturi de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor
Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 241. a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
25.
Abrogat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
26.
Veniturile realizate de sportivii care participă la competiţii sportive
pe cont propriu şi nu au relaţii contractuale de muncă cu entitatea
plătitoare de venit sunt considerate venituri din activităţi
independente.
Abrogat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activităţi
independente, determinat pe baza contabilităţii în partidă simplă
Art. 48. -
(1)
Venitul net din activităţi independente se determină ca diferenţă între
venitul brut şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri,
deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu
excepţia prevederilor art. 49 şi 50.
(2)
Venitul brut cuprinde:
a)
sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităţii;
b)
veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legătură cu o activitate independentă;
c)
câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate
într-o activitate independentă, exclusiv contravaloarea bunurilor
rămase după încetarea definitivă a activităţii;
d)
veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;
e)
veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă;
f)
veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală,
instalate ca aparate de taxat pe autovehiculele de transport persoane
sau bunuri în regim de taxi.
(3)
Nu sunt considerate venituri brute:
a)
aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură
făcute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia;
b)
sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c)
sumele primite ca despăgubiri;
d)
sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii.
(4)
Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a)
să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;
b)
să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
c)
să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz;
c1)
să respecte regulile privind deducerea cheltuielilor reprezentând
investiţii în mijloace fixe pentru cabinetele medicale, în conformitate
cu prevederile art. 24 alin. (16);
d)
cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:
1.
active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2.
activele ce servesc ca garanţie bancară pentru creditele utilizate în
desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul;
3.
prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional;
4.
persoane care obţin venituri din salarii, potrivit prevederilor
capitolului III din prezentul titlu, cu condiţia impozitării sumei
reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul
plăţii de către suportator.
(5)
Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a)
cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de
burse private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din
baza de calcul determinată conform alin. (6);
b)
cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6);
c)
suma cheltuielilor cu indemnizaţia plătită pe perioada delegării şi
detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul
serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
instituţiile publice;
d)
cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e)
pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;
f)
cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
f1)
cheltuielile reprezentând tichetele de vacanţă acordate de angajatori, potrivit legii;
g)
contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii
facultative, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita
echivalentului în lei a 400 euro anual pentru o persoană;
h)
prima de asigurare voluntară de sănătate, conform legii, în limita echivalentului în lei a 250 euro anual pentru o persoană;
i)
cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât şi în scopul
personal al contribuabilului sau asociaţilor sunt deductibile numai
pentru partea de cheltuială care este aferentă activităţii independente;
j)
cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru
salariaţi şi contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de accidente
de muncă şi boli profesionale, potrivit legii;
k)
dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice,
altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu
titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza
contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de
referinţă a Băncii Naţionale a României;
l)
cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de
leasing - în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv
cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing
financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile
de leasing şi societăţile de leasing;
m)
cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6);
n)
cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii
datorate, potrivit legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte
contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.
(6)
Baza de calcul se determină ca diferenţă între venitul brut şi
cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare,
mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuielile de protocol,
cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale.
(7)
Nu sunt cheltuieli deductibile:
a)
sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b)
cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate;
c)
impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;
d)
cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevăzute la alin. (4) lit. d) şi la alin. (5) lit. h);
e)
donaţii de orice fel;
f)
amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de întârziere şi
penalităţile datorate autorităţilor române şi străine, potrivit
prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din
contractele comerciale;
g)
ratele aferente creditelor angajate;
h)
Abrogată.
i)
cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrulinventar;
j)
cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau
degradate şi neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliţă
de asigurare;
k)
sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare;
l)
impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
l1)
50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu
sunt utilizate exclusiv în scopul desfăşurării activităţii şi a căror
masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3.500 kg şi nu au mai mult de
9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în
proprietate sau în folosinţă. Aceste cheltuieli sunt integral
deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu
în oricare dintre următoarele categorii:
1.
vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
2.
vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
3.
vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
4.
vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv
pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către
şcolile de şoferi;
5.
vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.
În cazul vehiculelor rutiere motorizate, aflate în proprietate sau în
folosinţă, care nu fac obiectul limitării deducerii cheltuielilor se vor
aplica regulile generale de deducere.
Modalitatea de aplicare a acestor prevederi se stabileşte prin norme;
___________
Litera l1) a fost modificată prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
m)
alte sume prevăzute prin legislaţia în vigoare.
(8)
Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt
obligaţi să organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă, cu
respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă, şi
să completeze Registrul-jurnal de încasări şi plăţi, Registrulinventar
şi alte documente contabile prevăzute de legislaţia în materie.
(9)
În Registrul-inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării activităţii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
36.
În venitul brut se includ toate veniturile în bani şi în natură, cum ar
fi: venituri din vânzarea de produse şi de mărfuri, venituri din
prestarea de servicii şi executarea de lucrări, venituri din vânzarea
sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii, venituri obţinute
din valorificarea bunurilor mobile sub forma deşeurilor din patrimoniul
afacerii prin centrele de colectare a deşeurilor şi orice alte venituri
obţinute din exercitarea activităţii, inclusiv încasările efectuate în
avans care se referă la alte exerciţii fiscale, precum şi veniturile din
dobânzile primite de la bănci pentru disponibilităţile băneşti aferente
afacerii, din alte activităţi adiacente şi altele asemenea. În venitul
brut se includ şi veniturile încasate ulterior încetării activităţii
independente, pe baza facturilor emise şi neîncasate până la încetarea
activităţii.
Prin activităţi adiacente se înţelege toate activităţile care au legătură cu obiectul de activitate autorizat.
În venitul brut al afacerii se include şi suma reprezentând
contravaloarea bunurilor şi drepturilor din patrimoniul afacerii care
trec pe parcursul exercitării activităţii şi la încetarea definitivă a
acesteia în patrimoniul personal al contribuabilului, operaţiune
considerată din punct de vedere fiscal o înstrăinare. Evaluarea acestora
se face la preţurile practicate pe piaţă sau stabilite prin expertiză
tehnică.
În cazul încetării definitive a activităţii, din punct de vedere fiscal,
sumele obţinute din valorificarea bunurilor şi drepturilor din
patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar fi:
mijloacele fixe, obiectele de inventar şi altele asemenea, precum şi
stocurile de materii prime, materiale, produse finite şi mărfuri se
includ în venitul brut.
În cazul schimbării modalităţii de exercitare a unei activităţi, precum
şi al transformării formei de exercitare a acesteia într-o altă formă,
potrivit legislaţiei în materie, în condiţiile continuării activităţii,
se include în venitul brut al afacerii care urmează să se
transforme/schimbe şi contravaloarea bunurilor şi drepturilor care trec
în patrimoniul afacerii în care s-a transformat/schimbat.
În cazul bunurilor şi al drepturilor amortizabile care trec în
patrimoniul altei afaceri prin schimbarea modalităţii de exercitare a
unei activităţi şi/sau transformarea formei de exercitare a acesteia
într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, se aplică
următoarele reguli:
-
cele cu valoare rămasă de amortizat se înscriu în Registrul-inventar la
această valoare, care constituie şi bază de calcul al amortizării;
-
cele complet amortizate se înscriu în Registrul-inventar la valoarea
stabilită prin expertiză tehnică sau la preţul practicat pe piaţă;
pentru acestea nu se calculează amortizare şi valoarea acestora nu
constituie cheltuială deductibilă din veniturile noii activităţi.
În cazul bunurilor şi al drepturilor neamortizabile care trec în
patrimoniul altei afaceri prin schimbarea modalităţii de exercitare a
unei activităţi şi/sau transformarea formei de exercitare a acesteia
într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, acestea se înscriu
în Registrul-inventar la valoarea înscrisă în evidenţa contabilă din
care provin şi nu constituie cheltuială deductibilă din veniturile noii
activităţi.
Nu constituie venit brut următoarele:
-
aporturile făcute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia;
-
sumele primite sub formă de credite bancare ori de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
-
sumele primite ca despăgubiri;
-
sumele ori bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii.
În cazul începerii unei activităţi ca urmare a schimbării modalităţii de
exercitare a activităţii şi/sau transformării formei de exercitare a
acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, aporturile
aduse în noul patrimoniu nu constituie venit brut.
În cazul schimbării modalităţii de exercitare a unei activităţi şi/sau
al transformării formei de exercitare a acesteia într-o altă formă,
potrivit legislaţiei în materie, în timpul anului, venitul net/pierderea
se determină separat pentru fiecare perioadă în care activitatea
independentă a fost desfăşurată de contribuabil într-o formă de
organizare prevăzută de lege.
Venitul net anual/Pierderea anuală se determină prin însumarea venitului
net/pierderii înregistrat/înregistrate în toate perioadele fiscale din
anul fiscal în care a avut loc schimbarea şi/sau transformarea formei de
exercitare a activităţii.
Venitul net anual/Pierderea anuală se înscrie în declaraţia privind venitul realizat.
Pierderea fiscală înregistrată în anul în care a avut loc schimbarea
şi/sau transformarea formei de exercitare a activităţii se reportează şi
se compensează potrivit regulilor de reportare prevăzute la art. 80 din
Codul fiscal.
___________
Punctul 36. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
361.
Abrogat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
37.
Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile
efectuate în scopul realizării de venituri, astfel cum rezultă din
evidenţele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea
prevederilor art. 48 alin. (4)-(7) din Codul fiscal.
Reguli generale aplicabile pentru deducerea cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor sunt şi următoarele:
a)
să fie efectuate în interesul direct al activităţii;
b)
să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie justificate cu documente;
c)
să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în
cursul căruia au fost plătite, inclusiv în cazul cheltuielilor
reprezentând plăţi efectuate în avans care se referă la alte exerciţii
fiscale.
___________
Punctul 37. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
38.
Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:
-
cheltuielile cu achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi mărfuri;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile cu lucrările executate şi serviciile prestate de terţi;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrări şi prestarea de servicii pentru clienţi;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
chiria aferentă spaţiului în care se desfăşoară activitatea, cea
aferentă utilajelor şi altor instalaţii utilizate în desfăşurarea
activităţii, în baza unui contract de închiriere;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
dobânzile aferente creditelor bancare;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
Abrogată prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
-
cheltuielile cu comisioanele şi cu alte servicii bancare;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizările
corporale şi necorporale, inclusiv pentru stocurile deţinute, precum şi
primele de asigurare pentru asigurarea de risc profesional potrivit
legii;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 3. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
-
cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul
personal, când acestea reprezintă garanţie bancară pentru creditele
utilizate în desfăşurarea activităţii independente a contribuabilului;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile poştale şi taxele de telecomunicaţii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile cu energia şi apa;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile cu transportul de bunuri şi de persoane;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuieli de natură salarială;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurările sociale,
pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, pentru
asigurările sociale de sănătate, pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, precum şi alte contribuţii obligatorii pentru contribuabil
şi angajaţii acestuia;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 3. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
-
cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementările titlului II din Codul fiscal, după caz;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
valoarea rămasă neamortizată a bunurilor şi drepturilor amortizabile
înstrăinate, determinată prin deducerea din preţul de cumpărare a
amortizării incluse pe costuri în cursul exploatării şi limitată la
nivelul venitului realizat din înstrăinare;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria (rata de
leasing) în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv
cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing
financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile
de leasing şi societăţile de leasing;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile cu pregătirea profesională pentru contribuabili şi salariaţii lor, potrivit legii;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
-
cheltuielile ocazionate de participarea la congrese şi alte întruniri cu caracter profesional;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile cu funcţionarea şi întreţinerea, aferente bunurilor care
fac obiectul unui contract de comodat, potrivit înţelegerii din
contract, pentru partea aferentă utilizării în scopul afacerii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
Abrogată prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
-
cheltuielile de delegare, detaşare şi deplasare, cu excepţia celor
reprezentând indemnizaţia de delegare, detaşare în altă localitate, în
ţară şi în străinătate, care este deductibilă limitat;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile de reclamă şi publicitate reprezintă cheltuielile efectuate
pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau
serviciului în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate
producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare
când reclama şi publicitatea se efectuează prin mijloace proprii. Se
includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile
care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru
încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi
alte bunuri acordate cu scopul stimulării vânzărilor;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
alte cheltuieli efectuate în scopul realizării veniturilor.
___________
Linia a fost modificată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Sunt cheltuieli deductibile şi cele efectuate pentru întreţinerea şi
funcţionarea spaţiilor folosite pentru desfăşurarea afacerilor chiar
dacă documentele sunt emise pe numele proprietarului, şi nu pe numele
contribuabilului.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Punctul 38. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
39.
Sunt cheltuieli deductibile limitat, de exemplu, următoarele:
-
cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de
burse private, conform legii, sunt deductibile în limitele stabilite la
art. 48 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în
materie;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
-
cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, trataţii
şi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuieli reprezentând cotizaţii plătite asociaţiilor profesionale şi
contribuţii profesionale obligatorii plătite organizaţiilor profesionale
din care fac parte contribuabilii şi datorate potrivit legii;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 4. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
-
cheltuielile reprezentând indemnizaţia de delegare şi detaşare în altă
localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, sunt
deductibile, respectiv în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit
pentru instituţiile publice;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
cheltuielile sociale în limita unei sume stabilite prin aplicarea unei
cote de până la 2% asupra fondului de salarii realizat anual şi acordate
pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut
în contractul de muncă, sub forma: ajutoarelor de înmormântare,
ajutoarelor pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a
calamităţilor naturale, ajutoarelor pentru bolile grave sau incurabile,
inclusiv proteze, ajutoarelor pentru naştere, tichetelor de creşă
acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare,
cadourilor pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourilor oferite
salariatelor, contravalorii transportului la şi de la locul de muncă al
salariatului, costului prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv
transportul, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai
acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori
ai angajaţilor cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a
sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile
oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt deductibile în
măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice
ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.
___________
Linia a fost modificată prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
-
dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice,
altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu
titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza
contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de
referinţă a Băncii Naţionale a României;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
-
cheltuieli reprezentând tichetele de masă acordate de angajator potrivit
legii, precum şi cheltuieli reprezentând tichetele de vacanţă acordate
de angajator potrivit legii.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Limita echivalentului în euro a contribuţiilor efectuate la fondul de
pensii facultative şi a primelor de asigurare voluntară de sănătate,
prevăzute la art. 48 alin. (5) lit. g) şi h) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se
transformă în lei la cursul mediu anual comunicat de Banca Naţională a
României.
___________
Punctul 39. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
391.
(1)
În sensul prevederilor art. 48 alin. (7) lit. l1)
din Codul fiscal, regulile de deducere, termenii şi expresiile
prevăzute, condiţiile în care vehiculele rutiere motorizate, supuse
limitării fiscale, se consideră a fi utilizate exclusiv în scopul
desfăşurării activităţii au semnificaţiile prevăzute la pct. 451 din normele metodologice date în aplicarea art. 1451 din Codul fiscal din titlul VI «Taxa pe valoarea adăugată».
(2)
Dacă vehiculele respective nu sunt utilizate exclusiv în scopul
desfăşurării activităţii, se limitează la 50% dreptul de deducere a
cheltuielilor efectuate conform art. 48 alin. (4) şi (5) din Codul
fiscal legate de aceste vehicule, cu excepţia cheltuielilor privind
amortizarea pentru care se aplică regulile privind amortizarea prevăzute
în titlul II, după caz. În cadrul cheltuielilor supuse limitării
fiscale se cuprind cheltuielile direct atribuibile fiecărui vehicul,
inclusiv cele reprezentând: impozitele locale, asigurarea obligatorie de
răspundere civilă auto, inspecţiile tehnice periodice, rovinieta etc.
În vederea acordării deductibilităţii integrale la calculul venitului
net anual, justificarea utilizării vehiculelor se efectuează pe baza
documentelor justificative şi prin întocmirea foii de parcurs care
trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: categoria de
vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometrii parcurşi, norma
proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.
___________
Punctul 391. a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
40.
Veniturile obţinute din valorificarea în regim de consignaţie sau prin
vânzare directă către agenţi economici şi alte instituţii a bunurilor
rezultate în urma unei prelucrări sau procurate în scopul revânzării
sunt considerate venituri din activităţi independente. În această
situaţie se vor solicita documentele care atestă provenienţa bunurilor
respective, precum şi autorizaţia de funcţionare. Nu se încadrează în
aceste prevederi bunurile din patrimoniul personal.
___________
Punctul 40. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
401.
Contribuabilii care realizează venituri care se încadrează în prevederile punctului 211 sunt obligaţi să conducă evidenţa contabilă în partidă simplă pentru stabilirea tratamentului fiscal aplicabil.
___________
Punctul 401. a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
41.
Toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării activităţii se
înscriu în Registrul-inventar şi constituie patrimoniul afacerii.
___________
Punctul 41. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit
Art. 49. -
(1)
În cazul contribuabililor care realizează venituri comerciale definite
la art. 46 alin. (2), venitul net anual se determină pe baza normelor de
venit de la locul desfăşurării activităţii.
(2)
Ministerul Finanţelor Publice elaborează nomenclatorul activităţilor
pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de
venit, care se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, în
conformitate cu activităţile din Clasificarea activităţilor din economia
naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu
modificările ulterioare. Direcţiile generale ale finanţelor publice
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti au următoarele obligaţii:
a)
stabilirea nivelului normelor de venit;
b)
publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmează a se aplica.
(21)
Norma de venit pentru fiecare activitate independentă desfăşurată de
contribuabil care generează venit comercial nu poate fi mai mică decât
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la
momentul stabilirii acesteia, înmulţit cu 12. Prevederile prezentului
alineat se aplică şi în cazul în care activitatea se desfăşoară în
cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, norma de venit fiind
stabilită pentru fiecare membru asociat.
(3)
La stabilirea normelor anuale de venit, plafonul de venit determinat
prin înmulţirea cu 12 a salariului de bază minim brut pe ţară garantat
în plată reprezintă venitul net anual înainte de aplicarea criteriilor.
Criteriile pentru stabilirea normelor de venit de către direcţiile
generale ale finanţelor publice teritoriale şi a municipiului Bucureşti
sunt cele prevăzute în normele metodologice.
(4)
În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate independentă,
care generează venituri comerciale, pe perioade mai mici decât anul
calendaristic, norma de venit aferentă acelei activităţi se corectează
astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost
desfăşurată activitatea respectivă.
(5)
Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe activităţi care
generează venituri comerciale, venitul net din aceste activităţi se
stabileşte prin însumarea nivelului normelor de venit corespunzătoare
fiecărei activităţi.
(6)
În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate desemnată
conform alin. (2) şi o altă activitate independentă, venitul net anual
se determină pe baza contabilităţii în partidă simplă, conform art. 48.
(7)
Abrogat.
(8)
Contribuabilii care desfăşoară activităţi pentru care venitul net se
determină pe bază de norme de venit au obligaţia să completeze numai
partea din Registrul-jurnal de încasări şi plăţi referitoare la
încasări, potrivit reglementărilor contabile elaborate în acest scop.
(9)
Contribuabilii pentru care venitul net se determină pe bază de norme de
venit şi care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual
mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro, începând
cu anul fiscal următor, au obligaţia determinării venitului net anual în
sistem real. Această categorie de contribuabili are obligaţia să
completeze corespunzător şi să depună declaraţia privind venitul
estimat/norma de venit până la data de 31 ianuarie inclusiv. Cursul de
schimb valutar utilizat pentru determinarea echivalentului în lei al
sumei de 100.000 euro este cursul de schimb mediu anual comunicat de
Banca Naţională a României, la sfârşitul anului fiscal.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
42.
În sensul art. 49 din Codul fiscal, pentru contribuabilii care
realizează venituri comerciale şi desfăşoară activităţi cuprinse în
nomenclatorul elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, venitul net se
determină pe bază de norme anuale de venit. Pentru determinarea
venitului net anual se aplică criteriile specifice de corecţie asupra
normei de venit. La stabilirea normelor anuale de venit de către
direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului
Bucureşti vor fi consultate consiliile judeţene/Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz.
Prin ordin al ministrului finanţelor publice se vor stabili activităţile
din Clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, care
generează venituri comerciale în sensul art. 49 din Codul fiscal.
În situaţia în care un contribuabil desfăşoară aceeaşi activitate în
două sau mai multe locuri diferite pentru care venitul net se determină
pe baza normelor anuale de venit, stabilirea venitului net anual se
efectuează prin însumarea nivelului normelor de venit, corectate
potrivit criteriilor specifice de la fiecare loc de desfăşurare a
activităţii.
În cazul în care un contribuabil desfăşoară mai multe activităţi pentru
care venitul net se determină pe baza normelor de venit, stabilirea
venitului net anual se efectuează prin însumarea nivelului normelor de
venit de la locul desfăşurării fiecărei activităţi, corectate potrivit
criteriilor specifice.
___________
Punctul 42. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
421.
Pentru contribuabilii persoane fizice care desfăşoară o activitate
independentă ca întreprindere individuală, venitul net se poate
determina pe bază de norme anuale de venit, cu respectarea prevederilor
art. 49 din Codul fiscal.
___________
Punctul 421. a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
422.
Norma anuală de venit pentru fiecare activitate de la locul desfăşurării
acesteia nu poate fi mai mică decât salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmulţit
cu 12.
___________
Punctul 422. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
423.
În cazul în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără
personalitate juridică, norma anuală de venit corespunzătoare fiecărui
asociat din cadrul asocierii nu poate fi mai mică decât salariul de bază
minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii
acesteia, înmulţit cu 12.
Pentru determinarea venitului net anual al fiecărui membru asociat se
aplică criteriile specifice de corecţie asupra normei de venit.
___________
Punctul 423. a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
43.
La stabilirea coeficienţilor de corecţie a normelor de venit se vor avea în vedere următoarele criterii:
-
vadul comercial şi clientela;
-
vârsta contribuabililor;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
timpul afectat desfăşurării activităţii, cu excepţia cazurilor prevăzute la pct. 44 şi 45;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
activitatea se desfăşoară într-un spaţiu proprietate a contribuabilului sau închiriat;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
realizarea de lucrări, prestarea de servicii şi obţinerea de produse cu material propriu sau al clientului;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
folosirea de maşini, dispozitive şi scule, acţionate manual sau de forţă motrice;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
caracterul sezonier al unor activităţi;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
-
durata concediului legal de odihnă;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
-
desfăşurarea activităţii cu salariaţi;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
-
contribuţia fiecărui asociat în cazul activităţii desfăşurate în cadrul unei asocieri;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
-
informaţiile cuprinse în declaraţia informativă depusă în scop de TVA potrivit prevederilor art. 1563 din Codul fiscal.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
-
alte criterii specifice.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Diminuarea normelor de venit ca urmare a îndeplinirii criteriului de
vârstă a contribuabilului se operează începând cu anul următor celui în
care acesta a împlinit numărul de ani care îi permite reducerea normei.
Corectarea normelor de venit pentru contribuabilii care au şi calitatea
de salariat sau îşi pierd această calitate se face începând cu luna
următoare încheierii/desfacerii contractului individual de muncă.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
44.
Venitul net din activităţi independente, determinat pe bază de norme anuale de venit, se reduce proporţional cu:
-
perioada de la începutul anului şi până la momentul autorizării din anul începerii activităţii;
-
perioada rămasă până la şfârşitul anului fiscal, în situaţia încetării activităţii, la cererea contribuabilului.
45.
Pentru întreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate
unor accidente, spitalizării şi altor cauze obiective, inclusiv cele de
forţă majoră, dovedite cu documente justificative, normele de venit se
reduc proporţional cu perioada nelucrată, la cererea contribuabililor.
În situaţia încetării activităţii în cursul anului, respectiv a
întreruperii temporare, persoanele fizice autorizate şi asociaţiile fără
personalitate juridică sunt obligate să depună autorizaţia de
funcţionare şi să înştiinţeze în scris, în termen de 5 zile, organele
fiscale în a căror rază teritorială aceştia îşi desfăşoară activitatea.
În acest sens se va anexa, în copie, dovada din care să rezulte
depunerea autorizaţiei.
46.
Pentru contribuabilii impuşi pe bază de norme de venit, care îşi
exercită activitatea o parte din an, în situaţiile prevăzute la pct. 44
şi 45, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determină prin
raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se
înmulţeşte cu numărul zilelor de activitate.
În acest scop organul fiscal întocmeşte o notă de constatare care va cuprinde date şi informaţii privind:
-
situaţia care a generat corectarea normei de venit, cum ar fi:
începutul/sfârşitul activităţii, întreruperea temporară, conform pct.
45, şi altele asemenea;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
perioada în care nu s-a desfăşurat activitate;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
documentele justificative depuse de contribuabil;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
recalcularea normei, conform prezentului punct.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
47.
Pentru contribuabilul care optează să fie impus pe bază de normă de
venit şi care anterior a fost impus în sistem real, având investiţii în
curs de amortizare, valoarea amortizării nu diminuează norma de venit.
Veniturile realizate din valorificarea investiţiilor respective sau
trecerea lor în patrimoniul personal în cursul perioadei de desfăşurare a
activităţii sau în caz de încetare a activităţii majorează norma de
venit proporţional cu valoarea amortizată în perioada impunerii în
sistem real.
48.
În cazul contribuabilului impus pe bază de normă de venit, care pe
perioada anterioară a avut impunere în sistem real şi a efectuat
investiţii care au fost amortizate integral, veniturile din
valorificarea sau trecerea acestora în patrimoniul personal ca urmare a
încetării activităţii vor majora norma de venit.
___________
Punctul 48. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
49.
Contribuabilii care în cursul anului fiscal îşi completează obiectul de
activitate cu o altă activitate care nu este cuprinsă în nomenclator vor
fi impuşi în sistem real de la data respectivă, venitul net anual
urmând să fie determinat prin însumarea fracţiunii din norma de venit
aferentă perioadei de impunere pe bază de normă de venit cu venitul net
rezultat din evidenţa contabilă.
___________
Punctul 49. a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual din drepturile de proprietate intelectuală
Art. 50.
-
(1)
Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:
a)
o cheltuială deductibilă egală cu 40% din venitul brut;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
contribuţiile sociale obligatorii plătite.
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrări de artă
monumentală, venitul net se stabileşte prin deducerea din venitul brut a
următoarelor cheltuieli:
a)
o cheltuială deductibilă egală cu 50% din venitul brut;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
contribuţiile sociale obligatorii plătite.
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(3)
În cazul exploatării de către moştenitori a drepturilor de proprietate
intelectuală, precum şi în cazul remuneraţiei reprezentând dreptul de
suită şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, venitul net
se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin
organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de asemenea
venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare de cheltuieli
prevăzute la alin. (1) şi (2).
Norme metodologice:
50.
În următoarele situaţii venitul net din drepturi de proprietate
intelectuală se determină ca diferenţă între venitul brut şi comisionul
cuvenit organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori care,
conform legii, au atribuţii de colectare şi de repartizare a veniturilor
între titularii de drepturi:
-
venituri din drepturi de proprietate intelectuală transmise prin succesiune;
-
venituri din exercitarea dreptului de suită;
-
venituri reprezentând remuneraţia compensatorie pentru copia privată.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
51.
Abrogat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
52.
Abrogat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Codul fiscal:
(4)
Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate
intelectuală, contribuabilii vor completa numai partea din
Registrul-jurnal de încasări şi plăţi referitoare la încasări. Această
reglementare este opţională pentru cei care consideră că îşi pot
îndeplini obligaţiile declarative direct pe baza documentelor emise de
plătitorul de venit. Aceşti contribuabili au obligaţia să arhiveze şi să
păstreze documentele justificative cel puţin în limita termenului de
prescripţie prevăzut de lege.
___________
Punctul (4) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
53.
Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală cuprinde atât
sumele încasate în cursul anului, cât şi reţinerile în contul plăţilor
anticipate efectuate cu titlu de impozit şi contribuţiile obligatorii
reţinute de plătitorii de venituri.
În cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală se includ
în venitul brut atât veniturile în bani, cât şi echivalentul în lei al
veniturilor în natură.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Evaluarea veniturilor în natură se face la preţul pieţei sau la preţul
stabilit prin expertiză tehnică, la locul şi la data primirii acestora.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
În cazul în care determinarea venitului net din drepturi de proprietate
intelectuală se face pe bază de cote forfetare de cheltuieli, nu există
obligativitatea înregistrării în evidenţa contabilă a cheltuielilor
efectuate în scopul realizării venitului.
___________
Punctul 53. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
54.
Cheltuielile forfetare includ comisioanele şi alte sume care revin
organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de venituri drept
plată a serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de către
aceştia din urmă către titularii de drepturi.
___________
Punctul 54. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
55.
Sunt considerate opere de artă monumentală următoarele:
-
lucrări de decorare, cum ar fi pictura murală a unor spaţii şi clădiri de mari dimensiuni, interior-exterior;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
lucrări de artă aplicată în spaţii publice, cum ar fi: ceramică, metal, lemn, piatră, marmură şi altele asemenea;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
lucrări de sculptură de mari dimensiuni, design monumental, amenajări de spaţii publice;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
lucrări de restaurare a acestora.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 55. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
56.
Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală obţinute din
străinătate se supun regulilor aplicabile veniturilor din străinătate,
indiferent dacă sunt încasate direct de titulari sau prin intermediul
entităţilor responsabile cu gestiunea drepturilor de proprietate
intelectuală, potrivit legii.
___________
Punctul 56. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
57.
Cota de cheltuieli forfetare nu se acordă în cazul în care persoanele
fizice utilizează baza materială a beneficiarului acestor drepturi de
proprietate intelectuală.
___________
Punctul 57. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Opţiunea de a stabili venitul net anual, utilizându-se datele din contabilitatea în partidă simplă
Art. 51. -
(1)
Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, impuşi
pe bază de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din
drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru
determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 48.
(2)
Opţiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea
în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2
ani fiscali consecutivi şi se consideră reînnoită pentru o nouă
perioadă dacă contribuabilul nu solicită revenirea la sistemul anterior,
prin completarea corespunzătoare a declaraţiei privind venitul
estimat/norma de venit şi depunerea formularului la organul fiscal
competent până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului următor
expirării perioadei de 2 ani.
(3)
Opţiunea pentru determinarea venitului net în sistem real se exercită
prin completarea declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit cu
informaţii privind determinarea venitului net anual în sistem real şi
depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31
ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfăşurat
activitate în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la
începerea activităţii, în cazul contribuabililor care încep activitatea
în cursul anului fiscal.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
58.
Opţiunea de a determina venitul net în sistem real se face astfel:
a)
în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 49 alin. (1) din Codul
fiscal, care au desfăşurat activitate în anul precedent şi au fost
impuşi pe bază de norme de venit, prin completarea corespunzătoare a
declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit şi depunerea acesteia
până la data de 31 ianuarie inclusiv;
b)
în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 49 alin. (1) din Codul
fiscal, care încep activitatea în cursul anului fiscal, prin completarea
corespunzătoare a declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit şi
depunerea acesteia în termen de 15 zile de la începerea activităţii.
___________
Punctul 58. a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
59.
Abrogat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
60.
Abrogat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente
Art. 52. -
(1)
Pentru următoarele venituri, plătitorii persoane juridice sau alte
entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă au obligaţia
de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă,
reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite:
a)
venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
b)
venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor
civile încheiate potrivit Codului civil, precum şi a contractelor de
agent;
c)
venituri din activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară;
d)
venitul obţinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV1, care nu generează o persoană juridică.
(2)
Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte după cum urmează:
a)
în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), aplicând o cotă
de impunere de 10% la venitul brut din care se deduc contribuţiile
sociale obligatorii reţinute la sursă potrivit titlului IX2;
b)
în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. d), aplicând cota de
impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere.
(3)
Impozitul ce trebuie reţinut se virează la bugetul de stat până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, cu
excepţia impozitului aferent veniturilor prevăzute la alin. (1) lit.
d), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlului IV1.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
61.
Plătitorii veniturilor prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-c) din
Codul fiscal au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira în
cursul anului fiscal impozitul reprezentând plată anticipată în contul
impozitului anual datorat de contribuabili. Plata anticipată se
calculează prin aplicarea cotei de 10% la diferenţa dintre venitul brut
şi contribuţiile sociale obligatorii reţinute la sursă potrivit titlului
IX2 din Codul fiscal. Reţinerea impozitului reprezentând
plată anticipată se efectuează din veniturile plătite în baza
contractului civil încheiat în formă scrisă între plătitorul de venit şi
beneficiarul venitului, contribuabil potrivit titlului III din Codul
fiscal.
___________
Punctul 61. a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
62.
Plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală, cărora
le revine obligaţia calculării şi reţinerii impozitului anticipat, sunt,
după caz:
-
utilizatorii de opere, invenţii, know-how şi altele asemenea, în
situaţia în care titularii de drepturi îşi exercită drepturile de
proprietate intelectuală în mod personal, iar relaţia contractuală
dintre titularul de drepturi de proprietate intelectuală şi utilizatorul
respectiv este directă;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
organismele de gestiune colectivă sau alte entităţi, care, conform
dispoziţiilor legale, au atribuţii de gestiune a drepturilor de
proprietate intelectuală, a căror gestiune le este încredinţată de către
titulari. În această situaţie se încadrează şi producătorii şi agenţii
mandataţi de titularii de drepturi, prin intermediul cărora se
colectează şi se repartizează drepturile respective.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
63.
În situaţia în care sumele reprezentând venituri din exploatarea
drepturilor de proprietate intelectuală se colectează prin mai multe
organisme de gestiune colectivă sau prin alte entităţi asemănătoare,
obligaţia calculării şi reţinerii impozitului anticipat revine
organismului sau entităţii care efectuează plata către titularul de
drepturi de proprietate intelectuală.
64.
În cazul contribuabililor ale căror plăţi anticipate sunt calculate în
conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) lit. a)-c) din Codul
fiscal pentru veniturile de această natură şi care realizează venituri
din activităţi independente şi în alte condiţii, pentru acestea din urmă
au obligaţia să le evidenţieze în contabilitate separat şi să efectueze
în cursul anului plăţi anticipate trimestriale, în conformitate cu art.
82 din Codul fiscal.
___________
Punctul 64. a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
641.
Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente
pentru care venitul net anual este stabilit în sistem real şi pentru
care plătitorii de venituri au obligaţia reţinerii la sursă a
impozitului reprezentând plăţi anticipate în conformitate cu art. 52 din
Codul fiscal determină venitul net anual pe baza contabilităţii în
partidă simplă. Fac excepţie de la determinarea venitului net anual pe
baza contabilităţii în partidă simplă contribuabilii care realizează
venituri prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-c) din Codul fiscal care
au optat pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 521 din Codul fiscal.
___________
Punctul 641. a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
642.
Pentru contribuabilii care desfăşoară o activitate care generează
venituri comerciale pentru care venitul net anual este stabilit pe baza
normelor de venit, aceasta fiind prevăzută la art. 52 alin. (1) din
Codul fiscal, plătitorii de venituri nu au obligaţia reţinerii la sursă a
impozitului reprezentând plăţi anticipate potrivit art. 52 din Codul
fiscal, cu condiţia prezentării de către contribuabilii respectivi a
copiei formularului 260 «Decizie de impunere pentru plăţi anticipate cu
titlu de impozit».
___________
Punctul 642. a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
65.
Impozitul anticipat se calculează şi se reţine în momentul efectuării plăţii sumelor către beneficiarul venitului.
___________
Punctul 65. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
66.
Impozitul reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 a
lunii următoare celei în care se fac plata venitului şi reţinerea
impozitului.
___________
Punctul 66. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
661.
Persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate
intelectuală, din activităţi desfăşurate în baza
contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, a
contractelor de agent, precum şi din activităţi de expertiză contabilă
şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară, au dreptul să opteze pentru
impunerea venitului brut cu cota de 16%, impozitul fiind final, potrivit
art. 521 din Codul fiscal.
___________
Punctul 661. a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
662.
Pentru veniturile realizate în baza contractelor aflate în derulare la
data de 1 octombrie 2011, altele decât cele pentru care la data
respectivă erau aplicabile prevederile art. 52 din Codul fiscal, şi care
sunt calificate drept contracte civile începând cu data de 1 octombrie
2011, obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului
reprezentând plăţi anticipate sunt cele în vigoare la data plăţii
veniturilor respective.
___________
Punctul 662. a fost introdus prin punctul 13. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
CAPITOLUL III
Venituri din salarii
Definirea veniturilor din salarii
Art. 55.
-
(1)
Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în
natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza
unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de
lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea
veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile
pentru incapacitate temporară de muncă.
(2)
Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi
următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:
a)
indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;
b)
indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
c)
drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile
şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
d)
indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net, cuvenite
administratorilor la companii/societăţi naţionale, societăţi comerciale
la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este
acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;
d1)
remuneraţia obţinută de directori în baza unui contract de mandat conform prevederilor legii societăţilor comerciale;
d2)
remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau alte
persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari;
e)
sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;
f)
sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în
consiliul de administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de
supraveghere, precum şi în comisia de cenzori;
g)
sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
h)
indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări sociale;
i)
sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de alte entităţi
neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal
stabilit pentru indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării
în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul
serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice;
j)
indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenite
administratorilor societăţilor comerciale potrivit actului constitutiv
sau stabilite de adunarea generală a acţionarilor;
j1)
sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite în baza
unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum şi
actualizarea acestora cu indicele de inflaţie;
j2)
indemnizaţiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de
neconcurenţă, stabilite conform contractului individual de muncă;
k)
orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
67.
Veniturile de natură salarială prevăzute la art. 55 din Codul fiscal,
denumite în continuare venituri din salarii, sunt venituri din
activităţi dependente, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
-
părţile care intră în relaţia de muncă, denumite în continuare angajator
şi angajat, stabilesc de la început: felul activităţii, timpul de lucru
şi locul desfăşurării activităţii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
partea care utilizează forţa de muncă pune la dispoziţia celeilalte
părţi mijloacele de muncă, cum ar fi: spaţii cu înzestrare
corespunzătoare, îmbrăcăminte specială, unelte de muncă şi altele
asemenea;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
persoana care activează contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea ei intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
plătitorul de venituri de natură salarială suportă cheltuielile de
deplasare în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi
indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, şi alte
cheltuieli de această natură, precum şi indemnizaţia de concediu de
odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă suportate
de angajator potrivit legii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
persoana care activează lucrează sub autoritatea unei alte persoane şi
este obligată să respecte condiţiile impuse de aceasta, conform legii.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 67. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
68.
Veniturile din salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind
totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de
muncă, precum şi orice sume de natură salarială primite în baza unor
legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, şi care sunt
realizate din:
a)
sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual
de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de
numire:
-
salariile de bază;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
sporurile şi adaosurile de orice fel;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
indemnizaţii pentru trecerea temporară în altă muncă, pentru reducerea
timpului de muncă, pentru carantină, precum şi alte indemnizaţii de
orice fel, altele decât cele menţionate la pct. 3, având aceeaşi natură;
___________
Linia a fost modificată prin punctul 6. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
-
recompensele şi premiile de orice fel;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit
legii, personalului din instituţiile publice, cele reprezentând
stimulentele acordate salariaţilor agenţilor economici;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
sumele primite pentru concediul de odihnă, cu excepţia sumelor primite
de salariat cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea
cheltuielilor salariatului şi familiei sale necesare în vederea
revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite
de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
sumele primite în caz de incapacitate temporară de muncă;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
valoarea nominală a tichetelor de masă, tichetelor de creşă, tichetelor de vacanţă, acordate potrivit legii;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 7. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
-
orice alte câştiguri în bani şi în natură, primite de la angajatori de către angajaţi, ca plată a muncii lor;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
indemnizaţiile, precum şi orice alte drepturi acordate persoanelor din
cadrul organelor autorităţii publice, alese sau numite în funcţie,
potrivit legii, precum şi altora asimilate cu funcţiile de demnitate
publică, stabilite potrivit sistemului de stabilire a indemnizaţiilor
pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică;
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
c)
drepturile personalului militar în activitate şi ale militarilor
angajaţi pe bază de contract, reprezentând solda lunară compusă din
solda de grad, solda de funcţie, gradaţii şi indemnizaţii, precum şi
prime, premii şi alte drepturi stabilite potrivit legislaţiei speciale;
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
c1)
sumele reprezentând plăţile compensatorii calculate pe baza soldelor
lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al
cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere şi de
restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară
netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în retragere
cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie,
precum şi ajutoare sau plăţi compensatorii primite de poliţişti aflaţi
în situaţii similare, al căror cuantum se determină în raport cu
salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie;
___________
Litera c1) a fost introdusă prin punctul 8. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
d)
drepturile administratorilor obţinute în baza contractului de
administrare încheiat cu companiile/societăţile naţionale, societăţile
comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice
locale este acţionar majoritar, precum şi cu regiile autonome, stabilite
potrivit legii, cum ar fi: indemnizaţia lunară brută, suma cuvenită
prin participare la profitul net al societăţii;
___________
Litera d) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
e)
sumele plătite membrilor fondatori ai unei societăţi comerciale
constituite prin subscripţie publică, potrivit cotei de participare la
profitul net, stabilită de adunarea constitutivă, potrivit legislaţiei
în vigoare;
___________
Litera e) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
f)
sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în
consiliul de administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de
supraveghere, precum şi în comisia de cenzori;
___________
Litera f) a fost modificată prin punctul 11. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
g)
sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, conform legii;
___________
Litera g) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
h)
indemnizaţiile, primele şi alte asemenea sume acordate membrilor aleşi
ai unor entităţi, cum ar fi: organizaţii sindicale, organizaţii
patronale, alte organizaţii neguvernamentale, asociaţii de
proprietari/chiriaşi şi altele asemenea;
___________
Litera h) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
i)
indemnizaţiile acordate ca urmare a participării în comisii, comitete, consilii şi altele asemenea, constituite conform legii;
___________
Litera i) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
j)
veniturile obţinute de condamnaţii care execută pedepse la locul de muncă;
___________
Litera j) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
k)
sumele plătite sportivilor ca urmare a participării în competiţii
sportive, precum şi sumele plătite sportivilor, antrenorilor,
tehnicienilor şi altor specialişti în domeniu pentru rezultatele
obţinute la competiţiile sportive, de către structurile sportive cu care
aceştia au relaţii contractuale de muncă, indiferent de forma sub care
se plătesc, inclusiv prima de joc, cu excepţia celor prevăzute la art.
42 lit. t) din Codul fiscal;
___________
Litera k) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
l)
compensaţii băneşti individuale, acordate persoanelor disponibilizate
prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispoziţiilor
prevăzute în contractul de muncă;
___________
Litera l) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
l1)
sumele reprezentând plăţile compensatorii calculate pe baza salariilor
medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte
individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor
colective, conform legii, precum şi sumele reprezentând plăţile
compensatorii calculate pe baza salariului mediu net pe economie,
primite de personalul civil din sectorul de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională la încetarea raporturilor de muncă sau de
serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare,
acordate potrivit legii;
___________
Litera l1) a fost introdusă prin punctul 9. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
m)
indemnizaţii sau alte drepturi acordate angajaţilor cu ocazia angajării
sau mutării acestora într-o altă localitate, stabilite potrivit
contractelor de muncă, statutelor sau altor dispoziţii legale, cu
excepţia celor prevăzute la art. 55 alin. (4) lit. h) şi i) din Codul
fiscal;
___________
Litera m) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
n)
indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net, alta
decât cea calificată drept dividend, cuvenite administratorilor
societăţilor comerciale, potrivit actului constitutiv, sau stabilite de
adunarea generală a acţionarilor;
___________
Litera n) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
n1)
indemnizaţiile lunare plătite, conform legii, de angajator pe perioada
de neconcurenţă, stabilite conform contractului individual de muncă;
___________
Litera n1) a fost introdusă prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
n2)
indemnizaţii prevăzute în contractul de muncă plătite de angajator pe
perioada suspendării contractului de muncă urmare participării la
cursuri sau la stagii de formare profesională ce presupune scoaterea
integrală din activitate, conform legii.
___________
Litera n2) a fost introdusă prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
n3)
indemnizaţii lunare brute şi alte avantaje de natură salarială acordate
membrilor titulari, corespondenţi şi membrilor de onoare ai Academiei
Române.
___________
Litera n3) a fost introdusă prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
n4)
indemnizaţii primite la data încetării raporturilor de serviciu.
___________
Litera n4) a fost introdusă prin punctul 12. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
o)
alte drepturi sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.
___________
Litera o) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 68. a fost modificat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
(3)
Avantajele, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4), primite în
legătură cu o activitate menţionată la alin. (1) şi (2) includ, însă nu
sunt limitate la:
a)
utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din
patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepţia deplasării pe
distanţă dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;
b)
cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum şi
alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât
preţul pieţei;
c)
împrumuturi nerambursabile;
d)
anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;
e)
abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
f)
permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
g)
primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariaţii
proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plăţii
primei respective, altele decât cele obligatorii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
69.
Avantajele în bani şi în natură sunt considerate a fi orice foloase
primite de salariat de la terţi sau ca urmare a prevederilor
contractului individual de muncă ori a unei relaţii contractuale între
părţi, după caz.
___________
Punctul 69. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
70.
La stabilirea venitului impozabil se au în vedere şi avantajele primite de persoana fizică, cum ar fi:
a)
folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii, în scop personal;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
acordarea de produse alimentare, îmbrăcăminte, cherestea, lemne de foc, cărbuni, energie electrică, termică şi altele;
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
c)
abonamentele la radio şi televiziune, pentru mijloacele de transport,
abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice;
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
d)
permisele de călătorie pe diverse mijloace de transport;
___________
Litera d) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
e)
cadourile primite cu diverse ocazii, cu excepţia celor menţionate la art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal;
___________
Litera e) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
f)
contravaloarea folosinţei unei locuinţe în scop personal şi a
cheltuielilor conexe de întreţinere, cum sunt cele privind consumul de
apă, consumul de energie electrică şi termică şi altele asemenea, cu
excepţia celor prevăzute în mod expres la art. 55 alin. (4) lit. c) din
Codul fiscal;
___________
Litera f) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
g)
cazarea şi masa acordate în unităţi proprii de tip hotelier;
___________
Litera g) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
h)
contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridică sau
de o altă entitate, pentru angajaţii proprii, precum şi pentru alţi
beneficiari, cu excepţia primelor de asigurare obligatorii potrivit
legislaţiei în materie.
Tratamentul fiscal al avantajului reprezentând contravaloarea primelor de asigurare este următorul:
-
pentru beneficiarii care obţin venituri salariale şi asimilate
salariilor de la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse
prin cumularea cu veniturile de această natură ale lunii în care sunt
plătite primele de asigurare;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
pentru alţi beneficiari care nu au o relaţie generatoare de venituri
salariale şi asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare,
acestea sunt impuse în conformitate cu prevederile art. 78 din Codul
fiscal.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Litera h) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
i)
tichetele cadou acordate potrivit legii, indiferent dacă acestea sunt
acordate potrivit destinaţiei şi cuantumului prevăzute la art. 55 alin.
(4) lit. a) din Codul fiscal.
___________
Litera i) a fost introdusă prin punctul 10. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
___________
Punctul 70. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
71.
Avantajele în bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri şi
servicii, precum şi sumele acordate pentru distracţii sau recreere.
___________
Punctul 71. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
72.
Avantajele în bani şi echivalentul în lei al avantajelor în natură sunt
impozabile, indiferent de forma organizatorică a entităţii care le
acordă.
___________
Punctul 72. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
73.
Fac excepţie veniturile care sunt expres menţionate ca fiind
neimpozabile, în limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 55 alin.
(4) din Codul fiscal.
___________
Punctul 73. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
74.
Veniturile în natură, precum şi avantajele în natură primite cu titlu
gratuit sunt evaluate la preţul pieţei la locul şi data acordării
avantajului. Avantajele primite cu plata parţială sunt evaluate ca
diferenţă între preţul pieţei la locul şi data acordării avantajului şi
suma reprezentând plata parţială.
___________
Punctul 74. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
75.
Evaluarea avantajelor în natură sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel:
a)
evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicându-se
un procent de 1,7% pentru fiecare lună, la valoarea de intrare a
acestuia. În cazul în care vehiculul este închiriat de la o terţă
persoană, avantajul este evaluat la nivelul chiriei;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a locuinţei primite se face la
nivelul chiriei practicate pentru suprafeţele locative deţinute de stat.
Avantajele conexe, cum ar fi: apă, gaz, electricitate, cheltuieli de
întreţinere şi reparaţii şi altele asemenea, sunt evaluate la valoarea
lor efectivă;
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
c)
evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a altor bunuri decât vehiculul şi
locuinţa se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecărui
bun pe unitate de măsură specifică sau la nivelul preţului practicat
pentru terţi.
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 75. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
76.
Evaluarea utilizării în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosinţă mixtă se face astfel:
a)
pentru vehicule evaluarea se face conform pct. 75 lit. a), iar avantajul
se determină proporţional cu numărul de kilometri parcurşi în interes
personal din totalul kilometrilor;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
pentru alte bunuri evaluarea se face conform prevederilor pct. 75 şi
avantajul se determină proporţional cu numărul de metri pătraţi folosiţi
pentru interes personal sau cu numărul de ore de utilizare în scop
personal.
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 76. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
77.
Nu sunt considerate avantaje:
-
contravaloarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun pentru
angajaţii a căror activitate presupune deplasarea frecventă în
interiorul localităţii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
reducerile de preţuri practicate în scopul vânzării, de care pot beneficia clienţii persoane fizice;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice
efectuate, precum şi utilizarea autoturismului de serviciu pentru
îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
diferenţele de tarif la cazare în locaţiile reprezentând amenajări
recreative şi sportive din dotarea ministerelor de care beneficiază
personalul propriu, conform legii.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contribuţiile la un fond de pensii facultative suportate de angajator
pentru angajaţii proprii, în limita a 400 euro anual pe participant.
___________
Linia a fost modificată prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
-
primele de asigurare aferente contractelor de asigurare civilă
profesională pentru administratori/directori, încheiate şi suportate de
societatea comercială pentru care desfăşoară activitatea, potrivit
prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Punctul 77. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
78.
Angajatorul stabileşte partea corespunzătoare din convorbirile
telefonice reprezentând folosinţa în scop personal, care reprezintă
avantaj impozabil, în condiţiile art. 55 alin. (3) din Codul fiscal, şi
se va impozita prin cumulare cu veniturile salariale ale lunii în care
salariatul primeşte acest avantaj. În acest scop angajatorul stabileşte
limita convorbirilor telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru
fiecare post telefonic, urmând ca ceea ce depăşeşte această limită să
fie considerat avantaj în natură, în situaţia în care salariatului în
cauză nu i s-a imputat costul convorbirilor respective.
___________
Punctul 78. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
79.
La evaluarea avantajului folosirii în scop personal a vehiculului din
patrimoniul angajatorului cu folosinţă mixtă, pus la dispoziţie unui
angajat, nu se iau în considerare distanţa dus-întors de la domiciliu la
locul de muncă, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea
sarcinilor de serviciu.
___________
Punctul 79. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
(4)
Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a)
ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în
gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele
pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile
reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile
oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de
muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă,
inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai
acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte
persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.
Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai
angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a
sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile
oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în
măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice
ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 1.500.000 lei.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici
veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane
fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi
finanţate din buget;
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul (4) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
80.
Ajutoarele de înmormântare sunt venituri neimpozabile atât în cazul
angajatului, cât şi în cazul altor persoane, potrivit clauzelor din
contractele de muncă sau prevederilor din legi speciale.
___________
Punctul 80. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
81.
Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori
ai angajaţilor cu ocazia Paştelui, Zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a
sărbătorilor similare ale altor culte religioase se aplică pentru
fiecare copil minor al fiecărui angajat, precum şi pentru cadourile
oferite angajatelor cu ocazia Zilei de 8 martie, în ceea ce priveşte
atât darurile constând în bunuri, cât şi cele constând în bani, în cazul
tuturor angajatorilor de forţă de muncă.
___________
Punctul 81. a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
811.
Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici
veniturile primite de persoanele fizice în baza unor legi speciale şi
finanţate din buget, cu respectarea destinaţiilor şi cuantumului
prevăzute la paragrafele 1 şi 2 ale alin. (4).
___________
Punctul 811. a fost introdus prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
b)
tichetele de masă şi drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
82.
În această categorie se cuprind:
-
Abrogată prin punctul 11. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
-
alocaţiile zilnice de hrană pentru activitatea sportivă de performanţă,
internă şi internaţională, diferenţiată pe categorii de acţiuni;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor
pentru asigurarea alimentaţiei de efort necesare în perioada de
pregătire;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
drepturile de hrană în timp de pace, primite de personalul din sectorul
de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
alte drepturi de această natură primite potrivit actelor normative
specifice, cum ar fi: alocaţia de hrană zilnică pentru personalul
navigant şi auxiliar îmbarcat pe nave; alocaţia zilnică de hrană pentru
consumurile colective din unităţile bugetare şi din regiile
autonome/societăţile comerciale cu specific deosebit; alocaţia de hrană
acordată donatorilor onorifici de sânge; alocaţia de hrană pentru
consumurile colective din unităţile sanitare publice şi altele asemenea.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 82. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
c)
contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din
incinta unităţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform
legii sau specificităţii activităţii prin cadrul normativ specific
domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din
sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională,
precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportate de persoana
fizică, conform legilor speciale;
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
83.
Prin locuinţe acordate ca urmare a specificităţii activităţii se
înţelege acele locuinţe asigurate angajaţilor când activitatea se
desfăşoară în locuri izolate, precum staţiile meteo, staţiile pentru
controlul mişcărilor seismice, sau în condiţiile în care este solicitată
prezenţa permanentă pentru supravegherea unor instalaţii, utilaje şi
altele asemenea.
___________
Punctul 83. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
d)
cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia
oficialităţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care
lucrează în afara ţării, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
___________
Litera d) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
e)
contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de
protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi
materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii,
precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce
se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;
___________
Litera e) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
84.
Nu sunt venituri impozabile:
-
contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub formă de
aparatură, dispozitive, unelte, alte mijloace asemănătoare, necesare în
procesul muncii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contravaloarea echipamentului individual de protecţie cu care este dotat
fiecare participant în procesul muncii pentru a fi protejat împotriva
factorilor de risc;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde
mijloacele primite de un angajat în vederea utilizării lor în timpul
procesului muncii pentru a-i proteja îmbrăcămintea şi încălţămintea;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contravaloarea alimentaţiei de protecţie primite în mod gratuit de
persoanele fizice care lucrează în locuri de muncă cu condiţii grele şi
vătămătoare;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de
persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă al
căror specific impune o igienă personală deosebită;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contravaloarea medicamentelor primite de cadrele militare în activitate,
sportivi, personalul navigant şi alte categorii de personal, potrivit
legii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contravaloarea echipamentului şi a materialelor de resortul
echipamentului, cum ar fi: materiale de spălat şi de igienă, materiale
de gospodărie, materiale pentru atelierele de reparaţii şi întreţinere,
rechizite şi furnituri de birou, primite în mod gratuit de personalul
din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă
naţională, în condiţiile legii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
altele asemenea.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 84. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
f)
contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între
localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se
află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru
situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă
contravaloarea chiriei, conform legii;
___________
Litera f) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
g)
sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport
şi cazare, a indemnizaţiei primite pe perioada delegării şi detaşării în
altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului.
Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele
juridice fără scop patrimonial şi de alte entităţi neplătitoare de
impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizaţia acordată
salariaţilor din instituţiile publice;
___________
Litera g) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
85.
În categoria cheltuielilor de delegare şi detaşare se cuprind
cheltuielile cu transportul, cazarea, precum şi indemnizaţia de delegare
şi de detaşare în ţară şi în străinătate, stabilite în condiţiile
prevăzute de lege sau în contractul de muncă aplicabil.
___________
Punctul 85. a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
h)
sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;
___________
Litera h) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
86.
Prin cheltuieli de mutare în interesul serviciului se înţelege
cheltuielile cu transportul personal şi al membrilor de familie ai
angajatului, precum şi al bunurilor din gospodărie, cu ocazia mutării
salariatului într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în situaţia
în care, potrivit legii, se decontează de angajator.
___________
Punctul 86. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
i)
indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea
într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în
primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui
salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi
mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din
instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în
localităţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi
au locul de muncă;
___________
Litera i) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
87.
Sunt considerate venituri neimpozabile indemnizaţiile de instalare şi
mutare primite de beneficiarii de astfel de venituri, acordate în
conformitate cu prevederile legilor speciale.
___________
Punctul 87. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Abrogat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Abrogat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
j)
sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor
medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte
individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor
colective, precum şi sumele reprezentând plăţile compensatorii,
calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de
personalul civil din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu,
ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit
legii;
___________
Litera j) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
k)
sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza soldelor
lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al
cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere şi de
restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară
netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere
cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie,
precum şi ajutoare sau plăţi compensatorii primite de poliţişti aflaţi
în situaţii similare, al căror cuantum se determină în raport cu
salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie;
___________
Litera k) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
l)
veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe
pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaţie de programe
pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei, al ministrului comunicaţiilor şi
tehnologiei informaţiei şi al ministrului finanţelor publice;
___________
Litera l) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
m)
sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi
dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul
fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariale plătite
de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau
are sediul permanent în România, care sunt impozabile indiferent de
perioada de desfăşurare a activităţii în străinătate;
___________
Litera m) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
n)
cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi
perfecţionarea angajatului legată de activitatea desfăşurată de acesta
pentru angajator;
___________
Litera n) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
o)
costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv
cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de
serviciu;
___________
Litera o) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
p)
avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajării şi implicit la momentul acordării;
___________
Litera p) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
r)
diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin
negociere şi dobânda practicată pe piaţă, pentru credite şi depozite.
___________
Litera r) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(5)
Avantajele primite în bani şi în natură şi imputate salariatului în cauză nu se impozitează.
___________
Alineatul (5) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Deducere personală
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Art. 56.
-
(1)
Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) au
dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub
formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei
impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află
funcţia de bază.
___________
Alineatul (1) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 10.000.000 lei inclusiv, astfel:
-
pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere - 2.500.000 lei;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere - 3.500.000 lei;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
pentru contribuabilii care au două persoane în întreţinere - 4.500.000 lei;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere - 5.500.000 lei;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere - 6.500.000 lei.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii
cuprinse între 10.000.001 lei şi 30.000.000 lei, inclusiv, deducerile
personale sunt degresive faţă de cele de mai sus şi se stabilesc prin
ordin al ministrului finanţelor publice.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii
de peste 30.000.000 lei nu se acordă deducerea personală.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Alineatul (2) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(3)
Persoana în întreţinere poate fi soţia/soţul, copiii sau alţi membri de
familie, rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia până la
gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile şi
neimpozabile, nu depăşesc 2.500.000 lei lunar.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(4)
În cazul în care o persoană este întreţinută de mai mulţi contribuabili,
suma reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur
contribuabil, conform înţelegerii între părţi.
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(5)
Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniţi, ai contribuabilului sunt consideraţi întreţinuţi.
___________
Alineatul (5) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(6)
Suma reprezentând deducerea personală se acordă pentru persoanele aflate
în întreţinerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din
anul fiscal în care acestea au fost întreţinute. Perioada se rotunjeşte
la luni întregi în favoarea contribuabilului.
___________
Alineatul (6) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(7)
Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere:
a)
persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţă
de peste 10.000 mp în zonele colinare şi de şes şi de peste 20.000 mp în
zonele montane;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
persoanele fizice care obţin venituri din cultivarea şi din
valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor în sere, în solarii
special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat, din
cultivarea şi din valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi
ciupercilor, precum şi din exploatarea pepinierelor viticole şi
pomicole, indiferent de suprafaţă.
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Alineatul (7) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(8)
Deducerea personală determinată potrivit prezentului articol nu se
acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate,
potrivit legii.
___________
Alineatul (8) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Art. 56. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
88.
Deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de
deducere personală se acordă pentru fiecare lună a perioadei impozabile
numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de
bază, în limita venitului realizat.
Deducerea personală este stabilită în funcţie de venitul brut lunar din
salarii realizat la funcţia de bază de către contribuabil şi numărul de
persoane aflate în întreţinerea acestuia.
89.
Obligaţia stabilirii persoanelor aflate în întreţinerea contribuabilului
în funcţie de care se atribuie deducerea personală este în sarcina
plătitorului de venit din salarii, la funcţia de bază.
90.
Pentru ca o persoană să fie în întreţinere, aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
-
existenţa unor raporturi juridice între contribuabil şi persoana aflată în întreţinere;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
persoana fizică întreţinută să aibă venituri impozabile şi neimpozabile mai mici sau egale cu 2.500.000 lei lunar.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Persoana aflată în întreţinere poate avea sau nu domiciliu comun cu contribuabilul în a cărui întreţinere se află.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 90. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
91.
Sunt considerate persoane aflate în întreţinere soţul/soţia
contribuabilului, copiii acestuia, precum şi alţi membri de familie până
la gradul al doilea inclusiv.
___________
Punctul 91. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
92.
În sensul art. 56 alin. (3) din Codul fiscal, în categoria "alt membru
de familie aflat în întreţinere" se cuprind rudele contribuabilului şi
ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv.
___________
Punctul 92. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
93.
După gradul de rudenie rudele se grupează astfel:
-
rude de gradul întâi, cum ar fi: părinţi şi copii;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
rude de gradul al doilea, cum ar fi: bunici, nepoţi şi fraţi/surori.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 93. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
94.
Sunt considerate persoane aflate în întreţinere militarii în termen,
militarii cu termen redus, studenţii şi elevii militari ai instituţiilor
de învăţământ militare şi civile, peste vârsta de 18 ani, dacă
veniturile obţinute sunt mai mici sau egale cu 2.500.000 lei lunar.
___________
Punctul 94. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
95.
Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere persoanele majore condamnate, care execută pedepse privative de libertate.
___________
Punctul 95. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
96.
Copilul minor este considerat întotdeauna întreţinut, cu excepţia celor
încadraţi în muncă, indiferent dacă se află în unităţi speciale sanitare
sau de protecţie specială şi altele asemenea, precum şi în unităţi de
învăţământ, inclusiv în situaţia în care costul de întreţinere este
suportat de aceste unităţi. În acest caz eventualele venituri obţinute
de copilul minor nu se au în vedere la încadrarea în venitul de
2.500.000 lei lunar.
Pentru copilul minor aflat în întreţinerea părinţilor sau a tutorelui,
deducerea personală se acordă integral unuia dintre părinţi, conform
înţelegerii dintre aceştia, respectiv tutorelui.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Pentru copilul minor provenit din căsătorii anterioare, dreptul de a fi
preluat în întreţinere revine părintelui căruia i-a fost încredinţat
copilul sau unuia dintre soţi care formează noua familie, conform
înţelegerii dintre aceştia, indiferent dacă s-a făcut o adopţie cu
efecte restrânse şi chiar dacă părinţii fireşti ai acestuia contribuie
la întreţinerea lui prin plata unei pensii de întreţinere. Plata unei
pensii de întreţinere nu dă dreptul la preluarea în întreţinere a
copilului, părintelui obligat la această plată.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Pentru copilul minor primit în plasament sau încredinţat unei persoane
ori unei familii, dreptul de a fi preluat ca persoană în întreţinere
pentru acest copil se acordă:
-
persoanei care l-a primit în plasament sau căreia i s-a încredinţat copilul;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
unuia dintre soţii care formează familia căreia i-a fost încredinţat sau
i-a fost dat în plasament copilul, conform înţelegerii dintre aceştia.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Pentru copiii aflaţi în întreţinerea unei familii, dreptul de a fi luat
în întreţinere se acordă unuia dintre părinţi, conform înţelegerii
dintre aceştia. Astfel, în situaţia în care într-o familie sunt mai
mulţi copii aflaţi în întreţinere, aceştia vor fi preluaţi în
întreţinerea unuia dintre părinţi conform înţelegerii dintre părţi. În
aceste situaţii contribuabilii vor prezenta plătitorului de venit fie o
declaraţie pe propria răspundere din partea soţului/soţiei, fie o
adeverinţă emisă de plătitorul de venit din salarii al
acestuia/acesteia, după caz, din care să rezulte numărul şi identitatea
copiilor care sunt preluaţi în întreţinere de fiecare soţ/soţie.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Nu se acordă dreptul de a prelua în întreţinere următoarelor persoane:
-
părinţilor ai căror copii sunt daţi în plasament sau încredinţaţi unei familii ori persoane;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
părinţilor copiilor încredinţaţi unui organism privat autorizat sau unui
serviciu public autorizat, în cazul în care părinţii respectivi sunt
puşi sub interdicţie sau sunt decăzuţi din drepturile părinteşti.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Copilul minor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, încadrat în muncă
în condiţiile Codului muncii, devine contribuabil şi beneficiază de
deducerea personală, situaţie în care părinţii nu mai au dreptul de a-l
lua în întreţinere, întrucât deducerea personală se acordă o singură
dată.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 96. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
97.
Verificarea încadrării veniturilor acestor persoane în sumă de 2.500.000
lei lunar se realizează prin compararea acestui plafon cu veniturile
brute realizate de persoana fizică aflată în întreţinere.
___________
Punctul 97. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
98.
În cursul anului fiscal, în cazul în care angajatul obţine venituri la
funcţia de bază, pentru a stabili dreptul acestuia la deducere pentru
persoane aflate în întreţinere, se compară venitul lunar realizat de
persoana aflată în întreţinere cu suma de 2.500.000 lei lunar, astfel:
a)
în cazul în care persoana aflată în întreţinere realizează venituri
lunare de natura pensiilor, indemnizaţiilor, alocaţiilor şi altele
asemenea, venitul lunar realizat de persoana întreţinută rezultă din
însumarea tuturor drepturilor de această natură realizate într-o lună;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
în cazul în care venitul este realizat sub formă de câştiguri la jocuri
de noroc, premii la diverse competiţii, dividende, dobânzi şi altele
asemenea, venitul lunar realizat de persoana fizică aflată în
întreţinere se determină prin împărţirea venitului realizat la numărul
de luni rămase până la sfârşitul anului, exclusiv luna de realizare a
venitului;
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
c)
în cazul în care persoana întreţinută realizează atât venituri lunare,
cât şi aleatorii, venitul lunar se determină prin însumarea acestor
venituri.
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 98. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
99.
Dacă venitul unei persoane aflate în întreţinere depăşeşte 2.500.000 lei lunar, ea nu este considerată întreţinută.
În funcţie de venitul lunar al persoanei întreţinute, plătitorul veniturilor din salarii va proceda după cum urmează:
a)
în situaţia în care una dintre persoanele aflate în întreţinere, pentru
care contribuabilul beneficiază de deducere personală, obţine în cursul
anului un venit lunar mai mare de 2.500.000 lei lunar, plătitorul
veniturilor din salarii va reconsidera nivelul deducerii personale
corespunzătoare pentru persoanele rămase în întreţinere începând cu luna
următoare celei în care a fost realizat venitul, indiferent de data la
care se face comunicarea către angajator/plătitor;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
în situaţia în care contribuabilul solicită acordarea deducerii
personale pentru persoana aflată în întreţinere ca urmare a situării
venitului lunar al acesteia din urmă sub 2.500.000 lei lunar, plătitorul
de venituri din salarii va începe acordarea deducerii personale
reconsiderate pentru persoana în întreţinere o dată cu plata drepturilor
lunare ale lunii în care contribuabilul a depus documentele
justificative.
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 99. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
100.
Pentru stabilirea deducerii personale la care are dreptul,
contribuabilul va depune la plătitorul de venituri din salarii o
declaraţie pe propria răspundere, care trebuie să cuprindă următoarele
informaţii:
-
datele de identificare a contribuabilului care realizează venituri din
salarii (numele şi prenumele, domiciliul, codul numeric personal);
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
datele de identificare a fiecărei persoane aflate în întreţinere (numele şi prenumele, codul numeric personal).
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
În ceea ce priveşte copiii aflaţi în întreţinere, la această declaraţie
contribuabilul care realizează venituri din salarii va anexa şi
adeverinţa de la plătitorul de venituri din salarii a celuilalt soţ sau
declaraţia pe propria răspundere a acestuia că nu beneficiază de
deducere personală pentru acel copil.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 100. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
101.
Declaraţia pe propria răspundere a persoanei aflate în întreţinere, cu
excepţia copilului minor, trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
-
datele de identificare a persoanei aflate în întreţinere, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
datele de identificare a contribuabilului care beneficiază de deducerea
personală corespunzătoare, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul,
codul numeric personal;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
acordul persoanei întreţinute ca întreţinătorul să o preia în întreţinere;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
nivelul şi natura venitului persoanei aflate în întreţinere, inclusiv
menţiunea privind suprafeţele de teren agricol şi silvic deţinute,
precum şi declaraţia afirmativă sau negativă cu privire la desfăşurarea
de activităţi de: cultivare a terenurilor cu flori, legume şi zarzavat
în sere, în solarii amenajate şi în sistem irigat; cultivare a
arbuştilor şi plantelor decorative, ciupercilor; exploatare a
pepinierelor viticole şi pomicole;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
angajarea persoanei întreţinute de a comunica persoanei care contribuie
la întreţinerea sa orice modificări în situaţia venitului realizat.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Declaraţiile pe propria răspundere depuse în vederea acordării de deduceri personale nu sunt formulare tipizate.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 101. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
102.
Contribuabilul va prezenta plătitorului de venituri din salarii
documentele justificative care să ateste persoanele aflate în
întreţinere, cum sunt: certificatul de căsătorie, certificatele de
naştere ale copiilor, adeverinţa de venit a persoanei întreţinute sau
declaraţia pe propria răspundere şi altele. Documentele vor fi
prezentate în original şi în copie, plătitorul de venituri din salarii
păstrând copia după ce verifică conformitatea cu originalul.
___________
Punctul 102. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
103.
Dacă la un contribuabil intervine o schimbare care are influenţă asupra
nivelului reprezentând deducerea personală acordată şi această schimbare
duce la diminuarea deducerii personale, contribuabilul este obligat să
înştiinţeze plătitorul de venituri din salarii în termen de 15 zile
calendaristice de la data la care s-a produs evenimentul care a generat
modificarea, astfel încât angajatorul/plătitorul să reconsidere nivelul
deducerii începând cu luna următoare celei în care s-a produs
evenimentul.
___________
Punctul 103. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
104.
În situaţia în care depunerea documentelor justificative privind
acordarea deducerii personale se face ulterior apariţiei evenimentului
care modifică, în sensul majorării, nivelul acesteia,
angajatorul/plătitorul de venituri din salarii va acorda deducerea
personală reconsiderată o dată cu plata drepturilor salariale aferente
lunii în care contribuabilul a depus toate documentele justificative.
___________
Punctul 104. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
105.
Deducerea personală nu se fracţionează în funcţie de numărul de ore în
cazul veniturilor realizate în baza unui contract de muncă cu timp
parţial, la funcţia de bază.
___________
Punctul 105. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Determinarea impozitului pe venitul din salarii
Art. 57.
(1)
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final,
care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de
venituri.
(2)
Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:
a)
la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16%
asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din
salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor
obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:
-
deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
-
cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
-
contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la
nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 200 euro;
b)
pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de
16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut
şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
(2^1)
În cazul veniturilor din salarii şi/sau al diferenţelor de venituri din
salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul
se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu
reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara
funcţiei de bază la data plăţii, şi se virează până la data de 25 a
lunii următoare celei în care s-au plătit.
(3)
Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.
(4)
Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând
până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru susţinerea
entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile
legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private,
conform legii.
(5)
Obligaţia calculării, reţinerii şi virării acestei sume prevăzute la alin. (4) revine organului fiscal competent.
(6)
Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) şi (5) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
106.
Venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor
realizate într-o lună conform art. 55 alin. (1) - (3) din Codul fiscal
de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de
denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.
___________
Punctul 106. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
107.
Pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi pe teritoriul
României sunt considerate venituri din salarii realizate din România
sumele primite de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România,
precum şi de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate,
indiferent unde este primită suma.
___________
Punctul 107. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
108.
Contribuabilii care realizează venituri din salarii datorează un impozit
lunar final, calculat şi reţinut de către plătitorul de venituri.
Pentru impunerea veniturilor din salarii se utilizează cota de impozit
de 16%, luându-se în calcul pentru determinarea bazei de calcul a
impozitului la funcţia de bază şi deducerea personală stabilită potrivit
art. 56 din Codul fiscal, după caz.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 108. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
109.
Drepturile salariale acordate în natură, precum şi avantajele acordate
angajaţilor se evaluează conform pct. 74-76 şi se impozitează în luna în
care au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii
veniturilor şi avantajelor în natură primite de angajat se vor anexa la
statul de plată.
___________
Punctul 109. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
1091.
Valoarea tichetelor de masă, tichetelor de creşă, tichetelor cadou,
tichetelor de vacanţă, acordate potrivit legii, luată în calcul la
determinarea impozitului pe veniturile din salarii, este valoarea
nominală. Veniturile respective se impozitează ca venituri din salarii
în luna în care acestea sunt primite.
___________
Punctul 1091. a fost introdus prin punctul 12. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
110.
Transformarea în lei a sumelor obţinute, potrivit legii, în valută,
reprezentând venituri din salarii realizate în România, se face la
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României,
astfel:
-
în situaţia în care veniturile din salarii sunt plătite în cursul lunii
sau în cazul încetării raporturilor de muncă, se utilizează cursul de
schimb valutar în vigoare în ziua precedentă celei în care se face
plata; sau
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
în celelalte cazuri, cursul de schimb valutar în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata acestor drepturi.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 110. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
111.
Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat cota de
impozit de 16% se aplică asupra bazei de calcul determinate astfel:
a)
pentru veniturile obţinute la locul unde se află funcţia de bază, ca
diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din
venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi
următoarele:
-
deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
-
cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
-
contribuţiile la fondurile de pensii facultative, potrivit legii, astfel
încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400
euro.
Transformarea contribuţiilor reţinute pentru fondurile de pensii
facultative din lei în euro, pentru verificarea încadrării în plafonul
anual, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se plătesc
drepturile salariale.
Plătitorul de venituri din salarii cumulează sumele în euro reprezentând
contribuţiile reţinute pentru fondurile de pensii facultative şi
verifică încadrarea în plafonul deductibil prevăzut de lege.
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
b)
pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, ca diferenţă între
venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a
acestora.
Această regulă se aplică şi în cazul veniturilor sub forma:
-
indemnizaţiei lunare a asociatului unic;
-
drepturilor de natură salarială acordate de angajator persoanelor fizice ulterior încetării raporturilor de muncă;
-
salariilor sau diferenţelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.
-
sumelor reprezentând drepturile prevăzute la pct. 68 lit. c1) şi l1) din Codul fiscal.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 13. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
___________
Punctul 111. a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
1111.
În cazul sumelor plătite direct de către angajat care are calitatea de
participant la o schemă de pensii facultative, pentru determinarea bazei
de calcul a impozitului pe veniturile din salarii, contribuţiile la
fondurile de pensii facultative plătite se deduc din veniturile lunii în
care s-a efectuat plata contribuţiei, în limita venitului realizat, pe
baza documentelor justificative emise de către fondul de pensii
facultative.
___________
Punctul 1111. a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
112.
În scopul determinării impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se află funcţia de bază se înţelege:
a)
pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncă, locul unde
are încheiat contractul individual de muncă sau alte documente
specifice, potrivit legii;
b)
în cazul în care activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi angajatori,
locul declarat de persoanele fizice angajate. Angajatul are obligaţia să
declare numai angajatorului ales funcţia pe care o consideră de bază,
pentru un singur loc de muncă, prin depunerea declaraţiei pe propria
răspundere. Declaraţia pe propria răspundere nu reprezintă un formular
tipizat.
Funcţia de bază poate fi declarată de angajat şi la locul de muncă la
care acesta realizează venituri din salarii în baza unui contract
individual de muncă cu timp parţial. La schimbarea locului unde se află
funcţia de bază, angajatul are obligaţia depunerii unei declaraţii pe
propria răspundere de renunţare la funcţia de bază la angajatorul ales
iniţial.
___________
Punctul 112. a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
113.
Suma care reprezintă prima de vacanţă sau o parte din aceasta se
cumulează cu veniturile de natură salarială ale lunii în care se
plăteşte această primă.
___________
Punctul 113. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
114.
Indemnizaţiile aferente concediilor de odihnă se defalchează pe lunile
la care se referă şi se impun cumulat cu veniturile realizate în aceste
luni.
___________
Punctul 114. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
115.
Contribuţiile obligatorii luate în calcul la determinarea impozitului
lunar potrivit pct. 111 pentru persoanele fizice care realizează
venituri din salarii sunt cele datorate potrivit reglementărilor în
domeniu, cum ar fi:
-
contribuţia individuală de asigurări sociale;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contribuţia individuală pentru asigurările sociale de sănătate;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
alte contribuţii individuale obligatorii stabilite prin lege.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 115. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
116.
Se admit la deducere contribuţiile la fondurile de pensii facultative,
astfel încât suma acestora să nu depăşească echivalentul în lei a 400
euro pentru fiecare participant la nivelul anului.
___________
Punctul 116. a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
117.
Nu se admit la deducere pentru calculul lunar al impozitului pe venitul din salarii primele de asigurare voluntară de sănătate.
___________
Punctul 117. a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
1171.
Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând
până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru susţinerea
entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile
legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private,
conform legii.
În categoria entităţilor nonprofit se cuprind, de exemplu: asociaţiile,
fundaţiile, organizaţiile sindicale, patronatele, partidele politice,
asociaţiile de proprietari, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor,
în măsura în care, potrivit legilor proprii de organizare şi funcţionare
desfăşoară activităţi nonprofit iar sumele primite din impozit să fie
folosite în acest scop.
___________
Punctul 1171. a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Termenul de plată a impozitului
Art. 58. -
(1)
Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia
de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni
la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la
bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
pentru care se plătesc aceste venituri.
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul aferent veniturilor
fiecărei luni, calculat şi reţinut la data efectuării plăţii acestor
venituri, se virează, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
trimestrului pentru care se datorează, de către următorii plătitori de
venituri din salarii şi venituri asimilate salariilor:
a)
asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, persoane
juridice, cu excepţia instituţiilor publice, care în anul anterior au
avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;
b)
persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul
anterior, au înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro şi au
avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;
c)
persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor care, în anul anterior, au avut un număr mediu de
până la 3 salariaţi exclusiv;
d)
persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale, precum şi
persoanele fizice care exercită profesii libere şi asocierile fără
personalitate juridică constituite între persoane fizice, care au,
potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de
muncă.
(3)
Numărul mediu de salariaţi şi veniturile totale se stabilesc potrivit prevederilor art. 29619 alin. (13) şi (14).
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
118.
Veniturile în natură se consideră plătite la ultima plată a drepturilor
salariale pentru luna respectivă. Impozitul aferent veniturilor şi
avantajelor în natură se reţine din salariul primit de angajat în
numerar pentru aceeaşi lună.
119.
Impozitul pe veniturile din salarii se calculează şi se reţine lunar de angajatori/plătitori pe baza statelor de salarii/plată.
120.
Calculul şi reţinerea impozitului lunar se efectuează de către
plătitori, la data ultimei plăţi a veniturilor din salarii aferente
fiecărei luni, conform prevederilor art. 57 din Codul fiscal, indiferent
dacă veniturile din salarii se plătesc o singură dată pe lună sau sub
formă de avans şi lichidare.
În situaţia în care în cursul unei luni se efectuează plăţi de venituri
cum sunt: premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii
pentru concediul de odihnă neefectuat şi altele asemenea, reprezentând
plăţi intermediare, impozitul se calculează şi se reţine la fiecare
plată, prin aplicarea cotei asupra plăţilor intermediare diminuate cu
contribuţiile obligatorii, după caz.
La data ultimei plăţi a drepturilor salariale aferente unei luni
impozitul se calculează potrivit art. 57 din Codul fiscal, asupra
veniturilor totale din luna respectivă, prin cumularea drepturilor
salariale respective cu plăţile intermediare.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Impozitul de reţinut la această dată reprezintă diferenţa dintre
impozitul calculat asupra veniturilor totale şi suma impozitelor
reţinute la plăţile intermediare.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
121.
În cazul în care un angajat care obţine venituri din salarii la funcţia
de bază se mută în cursul unei luni la un alt angajator, calculul
impozitului se face pentru fiecare sursă de venit (loc de realizare a
venitului).
Deducerea personală se acordă numai de primul angajator, în limita
veniturilor realizate în luna respectivă, până la data lichidării.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Dacă reangajarea are loc în aceeaşi lună cu lichidarea, la stabilirea
bazei de calcul pentru determinarea impozitului lunar aferent
veniturilor realizate în această lună de la angajatorul următor nu se va
lua în calcul deducerea personală.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
122.
Impozitul calculat şi reţinut lunar se virează la bugetul de stat până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
aceste venituri, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (2) al art.
58 din Codul fiscal.
___________
Punctul 122. a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
123.
Contribuţiile obligatorii reprezentând cheltuieli deductibile aferente
veniturilor din salarii se determină conform reglementărilor legale în
materie.
Codul fiscal:
Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri din salarii
Art. 59. -
(1)
Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului au
obligaţia să completeze şi să depună declaraţia privind calcularea şi
reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit în termenul
prevăzut la art. 93 alin. (2).
(2)
Plătitorul de venituri este obligat să elibereze contribuabilului, la
cererea acestuia, un document care să cuprindă cel puţin informaţii
privind: datele de identificare ale contribuabilului, venitul realizat
în cursul anului, deducerile personale acordate, impozitul calculat şi
reţinut. Documentul eliberat contribuabilului, la cererea acestuia, nu
reprezintă un formular tipizat.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
124.
Declaraţiile privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare
beneficiar de venit se completează de plătitorul de venit şi se depun la
organul fiscal la care plătitorul de venit este înregistrat în evidenţă
fiscală. Plătitorul de venit este obligat să elibereze
contribuabilului, la cererea acestuia, un document care să cuprindă cel
puţin informaţii privind: datele de identificare ale contribuabilului,
venitul realizat în cursul anului, deducerile personale acordate,
impozitul calculat şi reţinut.
___________
Punctul 124. a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
1241.
Abrogat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
125.
Declaraţiile privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare
beneficiar de venit pentru salariaţii care au fost detaşaţi la o altă
unitate se completează de către unitatea care a încheiat contractele de
muncă cu aceştia.
___________
Punctul 125. a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
126.
În situaţia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care
salariaţii au fost detaşaţi, plătitorul de venituri din salarii care a
detaşat comunică plătitorului la care aceştia sunt detaşaţi date
referitoare la deducerea personală la care este îndreptăţit fiecare
salariat.
Pe baza acestor date unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi
întocmeşte statele de salarii, calculează impozitul şi transmite lunar
unităţii de la care au fost detaşaţi informaţiile solicitate prin
ordinul ministrului finanţelor publice, în scopul completării
declaraţiei privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare
beneficiar de venit.
___________
Punctul 126. a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
127.
Fiecare angajator/plătitor de venituri din salarii este obligat,
potrivit prevederilor art. 57 alin. (3) din Codul fiscal, să determine
impozitul anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil
prin însumarea impozitului aferent venitului fiecărei luni din anul
fiscal, indiferent de numărul de luni în care contribuabilul a realizat
venituri din salarii de la acesta.
___________
Punctul 127. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
128.
Pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 60 din Codul fiscal care
realizează venituri din salarii şi pentru care plătitorul de venituri nu
a optat să îndeplinească obligaţiile privind calculul, reţinerea şi
virarea impozitului aferent acestor venituri, obligaţia determinării
impozitului anual pe venitul din salarii, pe sursa respectivă, revine
contribuabilului.
___________
Punctul 128. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
129.
În situaţia în care se constată elemente care generează modificarea
veniturilor din salarii şi/sau a bazei de impunere aferente veniturilor
unei persoane fizice, pentru care angajatorul/plătitorul a efectuat
calculul impozitului lunar, recalcularea drepturilor respective şi
stabilirea diferenţelor de impozit constatate se efectuează pentru luna
la care se referă, iar diferenţele de impozit rezultate vor
majora/diminua impozitul datorat începând cu luna constatării.
În situaţia în care la data efectuării operaţiunii de stabilire a
diferenţelor de impozit de către angajator/plătitor există relaţii
contractuale generatoare de venituri din salarii, între acesta şi
persoana fizică, atunci se procedează astfel:
-
impozitul reţinut în plus se restituie persoanei fizice prin diminuarea
cu sumele respective a impozitului pe veniturile din salarii începând cu
luna efectuării acestei operaţiuni şi până la lichidarea acestuia;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
impozitul nereţinut se reţine de angajator/plătitor din veniturile din
salarii începând cu luna constatării şi până la lichidarea acestuia.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
În situaţia în care persoana fizică pentru care angajatorul/plătitorul a
efectuat calculul impozitului lunar/anual nu mai are relaţii
contractuale generatoare de venituri din salarii şi
angajatorul/plătitorul nu poate să efectueze operaţiunea de
plată/încasare a diferenţelor de impozit, atunci acestea vor fi
administrate de organul fiscal competent.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 129. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Plata impozitului pentru anumite venituri salariale
Art. 60.
(1)
Contribuabililor care îşi desfăşoară activitatea în România şi care
obţin venituri sub formă de salarii din străinătate, precum şi
persoanelor fizice române care obţin venituri din salarii, ca urmare a
activităţii desfăşurate la misiunile diplomatice şi posturile consulare
acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului
articol.
(2)
Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a declara şi
de a plăti impozit lunar la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau
printr-un reprezentant fiscal. Impozitul aferent unei luni se stabileşte
potrivit art. 57.
(3)
Misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România,
precum şi reprezentanţele organismelor internaţionale ori
reprezentanţele societăţilor comerciale şi ale organizaţiilor economice
străine, autorizate potrivit legii să îşi desfăşoare activitatea în
România, pot opta ca pentru angajaţii acestora, care realizează venituri
din salarii impozabile în România, să îndeplinească obligaţiile privind
calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii.
Prevederile alin. (2) nu se aplică contribuabililor, în cazul în care
opţiunea de mai sus este formulată şi comunicată organului fiscal
competent.
(4)
Persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care contribuabilul
îşi desfăşoară activitatea, potrivit alin. (1), este obligată să ofere
informaţii organului fiscal competent referitoare la data începerii
desfăşurării activităţii de către contribuabil şi, respectiv, a
încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii
evenimentului, cu excepţia situaţiei în care îndeplineşte obligaţia
privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din
salarii, potrivit alin. (3).
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
130.
Contribuabilii care desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri
sub formă de salarii din străinătate, care, potrivit acestui titlu, se
impun în România, precum şi persoanele fizice române angajate ale
misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare acreditate în
România, pentru care angajatorul nu îndeplineşte obligaţiile privind
calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe salarii, au obligaţia să
depună lunar o declaraţie la organul fiscal competent.
131.
Organul fiscal competent este definit potrivit legislaţiei în materie.
___________
Punctul 131. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
132.
Persoanele fizice sau juridice la care îşi desfăşoară activitatea
contribuabilii prevăzuţi la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, au
obligaţia să depună o declaraţie informativă privind începerea/încetarea
activităţii acestor contribuabili. Declaraţia informativă se depune la
organul fiscal în a cărui rază teritorială este înregistrată în evidenţa
fiscală persoana fizică ori juridică la care îşi desfăşoară activitatea
contribuabilul. Declaraţia informativă se depune ori de câte ori apar
modificări de natura începerii/încetării activităţii în documentele care
atestă raporturile de muncă, în termen de 15 zile de la data producerii
evenimentului.
___________
Punctul 132. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IV
Venituri din cedarea folosinţei bunurilor
Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Art. 61.
-
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani
şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi
imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător
legal, altele decât veniturile din activităţi independente.
___________
Alineatul a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Art. 61. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
133.
În această categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri şi
subînchirieri de bunuri mobile şi imobile, precum şi veniturile din
arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.
134.
Veniturile obţinute din închirieri şi subînchirieri de bunuri imobile
sunt cele din cedarea folosinţei locuinţei, caselor de vacanţă,
garajelor, terenurilor şi altele asemenea, a căror folosinţă este cedată
în baza unor contracte de închiriere/subînchiriere, uzufruct, arendare
şi altele asemenea, inclusiv a unor părţi din acestea, utilizate în scop
de reclamă, afişaj şi publicitate.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual din cedarea folosinţei bunurilor
Art. 62. -
(1)
Venitul brut din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal,
altele decât veniturile din arendarea bunurilor agricole, reprezintă
totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în
natură stabilite potrivit contractului încheiat între părţi, pentru
fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării acestora. Venitul
brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform
dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a
altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte
contractantă.
(11)
În cazul veniturilor obţinute din închirierea bunurilor mobile şi
imobile din patrimoniul personal, venitul brut se stabileşte pe baza
chiriei prevăzute în contractul încheiat între părţi pentru fiecare an
fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei.
(2)
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte prin
deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea
cotei de 25% asupra venitului brut.
(21)
În cazul veniturilor obţinute din arendarea bunurilor agricole din
patrimoniul personal, venitul brut se stabileşte pe baza raportului
juridic/contractului încheiat între părţi şi reprezintă totalitatea
sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în
natură primite.
(22)
În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va
face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin
hotărâri ale consiliilor judeţene şi, respectiv, ale Consiliului General
al Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor
teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, hotărâri ce trebuie emise înainte de începerea
anului fiscal. Aceste hotărâri se transmit în cadrul aceluiaşi termen
direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului
Bucureşti, pentru a fi comunicate unităţilor fiscale din subordine.
(23)
Venitul net din arendă se stabileşte la fiecare plată prin deducerea din
venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25%
asupra venitului brut.
(24)
Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă
de către plătitorii de venit la momentul plăţii venitului, prin
aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final.
(25)
Impozitul astfel calculat şi reţinut pentru veniturile din arendă se
virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care a fost reţinut.
(26)
În cazul în care optează pentru determinarea venitului net din arendă în
sistem real, contribuabilii sunt obligaţi să precizeze în scris, în
contractul/raportul juridic încheiat, la momentul încheierii acestuia.
Modalitatea de impunere aleasă este aplicabilă pentru toate veniturile
realizate în baza contractului/raportului juridic respectiv.
[...]
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
135.
În vederea determinării venitului brut, la sumele reprezentând chiria
sau arenda în bani şi/sau la echivalentul în lei al veniturilor în
natură se adaugă, dacă este cazul, şi valoarea cheltuielilor ce sunt,
conform dispoziţiilor legale sau înţelegerii contractuale, în sarcina
proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dar sunt
efectuate de cealaltă parte contractantă.
___________
Punctul 135. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
1351.
Reprezintă venit brut şi valoarea investiţiilor la bunurile mobile şi
imobile ale proprietarului, uzufructuarului sau ale altui deţinător
legal, care fac obiectul unor contracte de cedare a folosinţei
bunurilor, inclusiv al contractelor de comodat, şi care sunt efectuate
de cealaltă parte contractantă. În termen de 30 de zile de la
finalizarea investiţiilor, partea care a efectuat investiţia este
obligată să comunice proprietarului, uzufructuarului sau altui deţinător
legal valoarea investiţiei. Proprietarul, uzufructuarul sau alt
deţinător legal are obligaţia să declare la organul fiscal competent
valoarea investiţiei, în declaraţia privind venitul realizat.
___________
Punctul 1351. a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
136.
În conformitate cu legislaţia în materie, proprietarul are obligaţia de a
efectua cheltuielile referitoare la întreţinerea şi repararea locuinţei
închiriate, ca de exemplu:
-
întreţinerea în bune condiţii a elementelor structurii de rezistenţă a
clădirii, elementelor de construcţie exterioară a clădirii, cum ar fi:
acoperiş, faţadă, curţile şi grădinile, precum şi spaţii comune din
interiorul clădirii, cum ar fi: casa scării, casa ascensorului şi altele
asemenea;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
întreţinerea în bune condiţii a instalaţiilor comune proprii clădirii,
respectiv ascensor, hidrofor, instalaţii de alimentare cu apă, de
canalizare, instalaţii de încălzire centrală şi de preparare a apei
calde, instalaţii electrice şi de gaze;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
repararea şi menţinerea în stare de siguranţă în exploatare şi de funcţionare a clădirii pe toată durata închirierii locuinţei.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 136. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
137.
În cazul efectuării de către chiriaş a unor astfel de cheltuieli care
cad în sarcina proprietarului şi se încadrează în cota forfetară de
cheltuieli, cu diminuarea corespunzătoare a chiriei, impunerea rămâne
nemodificată.
___________
Punctul 137. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
1371.
În situaţia în care chiria reprezintă echivalentul în lei al unei
valute, venitul brut anual se determină pe baza chiriei lunare evaluate
la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a
României, valabil pentru ultima zi a fiecărei luni, corespunzător
lunilor din perioada de impunere.
___________
Punctul 1371. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
138.
Venitul net se determină ca diferenţă între sumele reprezentând chiria
în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, prevăzute
în contractul încheiat între părţi, şi cota de cheltuială forfetară de
25% reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
___________
Punctul 138. a fost introdus prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
139.
Pentru recunoaşterea deductibilităţii cheltuielii stabilite forfetar
proprietarul nu este obligat să prezinte organului fiscal documente
justificative.
Cheltuiala deductibilă aferentă venitului, stabilită în cota forfetară
de 25% aplicată la venitul brut, reprezintă uzura bunurilor închiriate
şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi repararea acestora,
impozitele şi taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul
reţinut de intermediari, primele de asigurare plătite pentru bunul cedat
spre folosinţă, respectiv eventuale nerealizări ale veniturilor din
arendare scontate, generate de condiţii naturale nefavorabile, cum ar
fi: grindina, seceta, inundaţii, incendii şi altele asemenea.
___________
Punctul 139. a fost introdus prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Definirea veniturilor din investiţii
Art. 65.
-
(1)
Veniturile din investiţii cuprind:
a)
dividende;
b)
venituri impozabile din dobânzi;
c)
câştiguri din transferul titlurilor de valoare definite potrivit prevederilor art. 7;
d)
venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare;
e)
venituri din lichidarea unei persoane juridice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 21. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
1391.
Nu reprezintă dividend următoarele distribuţii efectuate de la persoane juridice, potrivit legii:
-
în legătură cu excluderea, retragerea, dobândirea prin succesiune a
titlurilor de valoare, venituri care sunt calificate drept câştiguri din
transferul titlurilor de valoare;
-
care aplică regimul transparenţei fiscale, potrivit legii speciale.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 21. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
(3)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii pot
opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor
în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(4)
Dispoziţiile privind opţiunea prevăzută la art. 51 alin. (2) şi (3) se
aplică şi în cazul contribuabililor menţionaţi la alin. (3).
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
CAPITOLUL V
Venituri din investiţii
Definirea veniturilor din investiţii
Art. 65.
-
(1)
Veniturile din investiţii cuprind:
a)
dividende;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
venituri impozabile din dobânzi;
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
c)
câştiguri din transferul titlurilor de valoare;
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
d)
venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare.
___________
Litera d) a fost modificată prin punctul 22. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
e)
venituri din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice.
___________
Litera e) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Reprezintă titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de
participare la un fond deschis de investiţii sau alt instrument
financiar calificat astfel de către Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare, precum şi părţile sociale.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Sunt neimpozabile următoarele venituri din dobânzi:
a)
venituri din dobânzi la depozitele la vedere/conturile curente;
b)
venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat şi obligaţiunilor municipale;
c)
venituri sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clienţilor
constituite în baza Legii nr. 541/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
___________
Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Art. 66.
-
(1)
Câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât
titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii şi părţile
sociale, reprezintă diferenţa pozitivă/negativă dintre preţul de vânzare
şi preţul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după
caz, cu costurile aferente tranzacţiei. În cazul tranzacţiilor cu
acţiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul
Programului de privatizare în masă, preţul de cumpărare la prima
tranzacţionare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul
tranzacţiilor cu acţiuni cumpărate la preţ preferenţial, în cadrul
sistemului stock options plan, câştigul se determină ca diferenţă între
preţul de vânzare şi preţul de cumpărare preferenţial, diminuat cu
costurile aferente tranzacţiei.
___________
Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Art. 66. a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Norme metodologice:
140.
Sunt considerate venituri din dobânzi următoarele:
-
dobânzi obţinute din obligaţiuni;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
dobânzi obţinute pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
suma primită sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
alte venituri obţinute din titluri de creanţă.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
1401.
În cadrul operaţiunilor similare contractelor de vânzare-cumpărare de
valută la termen se includ şi următoarele instrumente financiare
derivate tranzacţionate pe piaţă la bună înţelegere (OTC) şi definite ca
atare în legislaţia care reglementează aceste tranzacţii:
-
swap pe cursul de schimb
-
swap pe rata dobânzii
-
opţiuni pe cursul de schimb
-
opţiuni pe rata dobânzii
___________
Punctul 1401. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
1402.
Abrogat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
1403.
Preţul de cumpărare al unui titlu de valoare, altul decât titlul de
participare la fonduri deschise de investiţii este preţul determinat şi
evidenţiat de intermediar pentru respectivul titlu, deţinut de un
client, pe fiecare simbol, la care se adaugă costurile aferente, conform
normelor aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi
al preşedintelui Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, potrivit
art. 67 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare. Preţul de cumpărare pentru
determinarea impozitului pe câştigul obţinut din transferul titlurilor
de valoare se stabileşte prin aplicarea metodei preţului mediu ponderat.
Ordinea de vânzare a titlurilor de valoare, raportată la deţinerile pe
simbol, se înregistrează cronologic, în funcţie de data dobândirii, de
la cea mai veche deţinere la cea mai nouă deţinere.
___________
Punctul 1403. a fost modificat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului din investiţii
Art. 66.
-
(1)
Câştigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de
participare la fondurile deschise de investiţii şi părţile sociale,
reprezintă diferenţa pozitivă dintre preţul de vânzare şi preţul de
cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu
comisioanele datorate intermediarilor. În cazul tranzacţiilor cu acţiuni
primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului
de privatizare în masă, preţul de cumpărare la prima tranzacţionare va
fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul tranzacţiilor cu
acţiuni cumpărate la preţ preferenţial, în cadrul sistemului stock
options plan, câştigul se determină ca diferenţă între preţul de vânzare
şi preţul de cumpărare preferenţial, diminuat cu comisioanele datorate
intermediarilor.
(2)
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de
participare la fondurile deschise de investiţii, câştigul se determină
ca diferenţă pozitivă între preţul de răscumpărare şi preţul de
cumpărare/subscriere. Preţul de răscumpărare este preţul care i se
cuvine investitorului la retragerea din fond. Preţul de
cumpărare/subscriere este preţul plătit de investitorul persoană fizică
pentru achiziţionarea titlului de participare.
___________
Alineatul (2) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
141.
Preţul de răscumpărare este preţul care i se cuvine investitorului la
retragerea din fond şi este format din valoarea unitară a activului net
din ziua anterioară depunerii cererii de răscumpărare, din care se scad
comisioanele de răscumpărare.
142.
Preţul de cumpărare/subscriere este preţul plătit de investitor,
persoană fizică, şi este format din valoarea unitară a activului net la
care se adaugă comisionul de cumpărare, dacă este cazul.
1421.
În cazul transferurilor titlurilor de valoare exprimate în valută,
cursul de schimb valutar utilizat în vederea determinării câştigului şi a
impozitului aferent este cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Naţională a României valabil pentru ziua determinării câştigului.
___________
Punctul 1421. a fost introdus prin punctul 22. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
(3)
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părţilor sociale,
câştigul din înstrăinarea părţilor sociale se determină ca diferenţă
pozitivă între preţul de vânzare şi valoarea nominală/preţul de
cumpărare. Începând cu a doua tranzacţie, valoarea nominală va fi
înlocuită cu preţul de cumpărare, care include şi cheltuielile privind
comisioanele, taxele aferente tranzacţiei şi alte cheltuieli similare
justificate cu documente.
(4)
Determinarea câştigului potrivit alin. (1)-(3) se efectuează la data
încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi.
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(5)
Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni de
vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi
din orice alte operaţiuni de acest gen, reprezintă diferenţele de curs
favorabile rezultate din aceste operaţiuni în momentul închiderii
operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului.
___________
Alineatul (5) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
143.
În cazul veniturilor realizate ca urmare a deţinerii de titluri de
participare la fondurile închise de investiţii, obligaţia calculării,
reţinerii şi virării impozitului pe veniturile sub formă de dividende
revine:
-
societăţii de investiţii, în cazul în care nu are încheiat un contract de administrare;
-
societăţii de administrare, în cazul în care societatea de investiţii
are încheiat un contract de administrare cu societatea de administrare.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului din investiţii
Art. 66
(7)
Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni de
vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi
orice alte operaţiuni de acest gen reprezintă diferenţele de curs
favorabile rezultate din aceste operaţiuni, în momentul încheierii
operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului. Câştigul net anual se
determină ca diferenţă între câştigurile şi pierderile înregistrate în
cursul anului respectiv din astfel de operaţiuni. Câştigul net anual se
calculează pe baza declaraţiei privind venitul realizat, depusă conform
prevederilor art. 83. Pentru tranzacţiile din anul fiscal, fiecare
intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele obligaţii:
a)
calcularea câştigului anual/pierderii anuale pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
b)
transmiterea informaţiilor privind câştigul anual/pierderea anuală,
precum şi impozitul calculat şi reţinut ca plată anticipată, în formă
scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a anului următor celui
pentru care se face calculul.
(8)
Abrogat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 25. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
1431.
În cazul contractelor forward pe cursul de schimb (contracte de
vânzare-cumpărare valută la termen), baza de impozitare o reprezintă
diferenţa favorabilă dintre cursul forward la care se încheie tranzacţia
şi cursul spot/forward prevăzute în contract la care tranzacţia se
închide în piaţă la scadenţă prin operaţiunea de sens contrar
multiplicată cu suma contractului şi evidenţiată în contul clientului la
închiderea tranzacţiei.
În cazul swapului pe cursul de schimb, baza de impozitare o reprezintă
diferenţa de curs favorabilă între cursul de schimb spot şi cel forward
folosite în tranzacţie, multiplicate cu suma noţională a contractului
rezultată din aceste operaţiuni în momentul închiderii operaţiunii şi
evidenţierii în contul clientului.
În cazul swapului pe rata dobânzii, baza de impozitare o reprezintă
diferenţa de dobândă favorabilă dintre rata de dobândă fixa şi rata de
dobândă variabilă stabilite în contract multiplicată cu suma noţională a
contractului, rezultată din aceste operaţiuni în momentul închiderii
operaţiunii şi evidenţiate în contul clientului.
În cazul opţiunii pe cursul de schimb, baza de impozitare o reprezintă
diferenţa favorabilă de curs între cursul de schimb de cumpărare/vânzare
şi cursul de schimb la care se efectuează în piaţă operaţiunea de sens
contrar - vânzare, respectiv cumpărare multiplicată cu suma
contractului, rezultată din aceste operaţiuni în momentul exercitării
opţiunii şi evidenţiată în contul clientului.
În cazul opţiunii pe rata dobânzii, baza de impozitare o reprezintă
diferenţa favorabilă dintre dobânda variabilă încasată şi dobânda fixă
convenită în contract, rezultată în momentul exercitării opţiunii şi
evidenţiată în contul clientului.
1432.
În cazul dizolvării fără lichidare a unei persoane juridice la
transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic,
proprietăţile imobiliare din situaţiile financiare vor fi evaluate la
valoarea justă, respectiv preţul de piaţă.
Baza impozabilă în cazul dizolvării fără lichidare a unei persoane juridice se stabileşte astfel:
a)
determinarea sumei reprezentând diferenţa între valoarea elementelor de activ şi sumele reprezentând datoriile societăţii;
b)
determinarea excedentului sumei stabilite la pct. a) peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 25. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Reţinerea impozitului din veniturile din investiţii
Art. 67.
(1)
Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a
deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii,
se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligaţia calculării şi
reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine
persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acţionari sau
asociaţi. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul
dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau
asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile
financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31
decembrie a anului respectiv.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
144.
Impozitul pe veniturile sub formă de dividende, inclusiv asupra sumelor
primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile
închise de investiţii, distribuite începând cu anul fiscal 2006, se
calculează şi se reţine prin aplicarea cotei de 16% asupra sumei
acestora.
___________
Punctul 144. a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
(11)
Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la vedere/conturi
curente, precum şi cele la depozitele clienţilor, constituite în baza
legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru
domeniul locativ, realizate începând cu 1 iulie 2010, se impun cu o
cotă de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data
constituirii raportului juridic. Impozitul se calculează şi se reţine
de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în
contul curent sau în contul de depozit al titularului. Virarea
impozitului se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
înregistrării în cont.
(2)
Veniturile sub formă de dobânzi realizate începând cu 1 iulie 2010
pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire
dobândite, contractele civile încheiate se impun cu o cotă de 16% din
suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii
raportului juridic. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se
calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri la
momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al
titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor
instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub formă de
dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile,
calculul impozitului datorat de către plătitorii de venit se efectuează
la momentul plăţii dobânzii. Virarea impozitului pentru veniturile din
dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire,
respectiv la momentul plăţii dobânzii, pentru venituri de această
natură, pe baza contractelor civile.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
[...]
1441.
Veniturile sub formă de dobânzi realizate până la data de 30 iunie 2010
inclusiv sunt venituri neimpozabile. Veniturile sub formă de dobânzi
realizate începând cu data de 1 iulie 2010 se impun cu o cotă de 16% din
suma acestora.
Baza de calcul asupra căreia se aplică cota de impozit de 16% este
constituită din veniturile calculate începând cu data de 1 iulie 2010
până la data scadenţei depozitului şi înregistrate în contul curent sau
în contul de depozit al titularului.
Baza de calcul asupra căreia se aplică cota de impozit de 16% este
constituită din veniturile calculate începând cu data de 1 iulie 2010 şi
pentru dobânzile aferente depozitelor la vedere, depozitelor clienţilor
constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în
sistem colectiv pentru domeniul locativ, conturilor curente,
instrumentelor de economisire, precum şi contractelor civile.
Înnoirea depozitelor/instrumentelor de economisire generează un nou depozit/achiziţionarea unui nou instrument de economisire.
___________
Punctul 1441. a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Codul fiscal:
(3)
Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii,
altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) se efectuează astfel:
a)
câştigul net determinat la sfârşitul fiecărui trimestru din transferul
titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile
mobiliare în cazul societăţilor închise, se impune cu o cotă de 16%.
Obligaţia calculării şi virării impozitului reprezentând plată
anticipată trimestrială în contul impozitului pe câştigul net anual
impozabil revine contribuabilului, pe baza declaraţiei de impunere
trimestrială depusă până la data 25 inclusiv a lunii următoare fiecărui
trimestru, prin luarea în calcul a impozitului stabilit la sfârşitul
trimestrului anterior. Termenul de declarare constituie şi termen de
plată a impozitului reprezentând plată anticipată trimestrială, în
contul impozitului pe câştigul net anual impozabil, către bugetul de
stat. Impozitul de plată/de restituit se calculează ca diferenţă între
impozitul pe câştigul net determinat la sfârşitul fiecărui trimestru şi
plata anticipată aferentă trimestrului anterior;
a1)
câştigul net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare,
altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor
închise, se impune cu o cotă de 16%, pe baza declaraţiei de impunere.
Obligaţia calculării şi virării impozitului pe câştigul net anual
impozabil datorat revine contribuabilului, pe baza declaraţiei de
impunere depusă, potrivit prevederilor art. 83. Impozitul anual de
plată/de restituit se determină ca diferenţă între impozitul pe câştigul
net anual impozabil şi plata anticipată aferentă câştigului net
determinat la sfârşitul trimestrului IV;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
1442.
Plata anticipată aferentă fiecărui trimestru se determină ca diferenţă
între impozitul pe câştigul net cumulat de la începutul anului până la
sfârşitul trimestrului pentru care se face calculul şi impozitul pe
câştigul net cumulat de la începutul anului până la sfârşitul
trimestrului anterior.
Impozitul pe câştigul net cumulat de la începutul anului, luat în calcul
la stabilirea plăţii anticipate, se determină aplicându-se cota de
impozit de 16% asupra diferenţei pozitive dintre totalul câştigurilor şi
pierderilor înregistrate până la sfârşitul trimestrului.
___________
Punctul 1442. a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
1442.1.
Pentru câştigurile din transferul titlurilor de valoare, altele decât
părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise,
realizate începând cu 1 ianuarie 2013, nu se aplică prevederile
punctului 1442.
___________
Punctul 1442.1. a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
Reţinerea impozitului din veniturile din investiţii
Art. 67
(3)
Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii,
altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) se efectuează astfel:
.............................................................................
b)
în cazul câştigurilor determinate din transferul valorilor mobiliare, în
cazul societăţilor închise, şi din transferul părţilor sociale,
obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine
dobânditorului. Calculul şi reţinerea impozitului de către dobânditor se
efectuează la momentul încheierii tranzacţiei, pe baza contractului
încheiat între părţi. Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de
16% asupra câştigului, la fiecare tranzacţie, impozitul fiind final.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau a
părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi/sau în
registrul asociaţilor/acţionarilor, după caz, operaţiune care nu se
poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat.
Termenul de virare a impozitului este până la data la care se depun
documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părţilor
sociale sau a valorilor mobiliare la registrul comerţului ori în
registrul acţionarilor, după caz, indiferent dacă plata titlurilor
respective se face sau nu eşalonat;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
1443.
Pentru tranzacţiile cu valori mobiliare în cazul societăţilor închise şi
părţi sociale, încheiate anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care
părţile contractante au convenit ca plata să se facă eşalonat, cotele
de impozit sunt cele în vigoare la data încheierii contractului iar
termenul de virare a impozitului pentru plătitorii de astfel de venituri
este până la data 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost
reţinut. După data de 1 ianuarie 2007 pentru aceste tranzacţii termenul
de virare a impozitului datorat calculat la momentul încheierii
tranzacţiei pe baza contractului este până la data la care se depun
documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părţilor
sociale sau a valorilor mobiliare la registrul comerţului ori în
registrul acţionarilor, după caz.
În cazul operaţiunilor de excludere/retragere/dobândire prin succesiune a
părţilor sociale, baza impozabilă se stabileşte astfel:
a)
se determină suma reprezentând diferenţa între valoarea elementelor de activ şi sumele reprezentând datoriile societăţii;
b)
se determină excedentul sumei stabilite la lit. a) peste aportul la
capitalul social al persoanei fizice beneficiare. În cazul succesiunilor
suma reprezentând aportul la capitalul social este zero.
Calculul, reţinerea şi virarea impozitului se efectuează de persoana
juridică la care persoana fizică asociată a deţinut părţile sociale.
Termenul de virare a impozitului este până la data la care se depun
documentele pentru înregistrarea operaţiunilor respective la registrul
comerţului ori în registrul acţionarilor, după caz, indiferent dacă
plata titlurilor respective se face sau nu eşalonat.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 23. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Punctul 1443. a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Codul fiscal:
Reţinerea impozitului din veniturile din investiţii
Art. 67
(3)
Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii,
altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) se efectuează astfel:
.............................................................................
d)
Abrogată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 30. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
1444.
În cazul dizolvării fără lichidare a unei persoane juridice obligaţia
calculării, reţinerii şi virării impozitului revine reprezentantului
legal al persoanei juridice.
Impozitul calculat şi reţinut la sursă se virează până la data depunerii
situaţiei financiare finale la oficiul registrului comerţului,
întocmită de reprezentantul legal al persoanei juridice.
1445.
Pierderea netă aferentă perioadei 1 ianuarie 2010-30 iunie 2010
asimilată pierderii nete anuale reprezintă suma pierderilor înregistrate
în cazul transferului titlurilor de valoare, altele decât părţile
sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, indiferent
de perioada de deţinere a titlurilor respective.
___________
Punctul 1445. a fost introdus prin punctul 18. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 30. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Reţinerea impozitului din venitul din pensii
Art. 70
(1)
Orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar
impozitul aferent acestui venit, de a-l reţine şi de a-l vira la bugetul
de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.
(2)
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii.
(3)
Impozitul calculat se reţine la data efectuării plăţii pensiei şi se
virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei pentru care se face plata pensiei.
(4)
Impozitul reţinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
(5)
În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie
reţinut se stabileşte prin împărţirea pensiei plătite la fiecare din
lunile cărora le este aferentă pensia.
(6)
Drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se
referă, în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi virării
acestuia.
(7)
Veniturile din pensiile de urmaş vor fi individualizate în funcţie de
numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile
cuvenite fiecărui urmaş.
(8)
În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din
pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se
calculează asupra venitului impozabil lunar şi se reţine la data
efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare
la data plăţii şi se virează până la data de 25 a lunii următoare celei
în care s-au plătit.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 31. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
145.
Venitul din pensii se determină de către plătitor pentru drepturile cu titlu de pensie prevăzute la art. 68 din Codul fiscal.
146.
Începând cu 1 ianuarie 2008, impozitul lunar aferent venitului din
pensii se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra
venitului impozabil lunar din pensii determinat prin deducerea din
venitul din pensii, în ordine, a următoarelor:
-
a contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică; şi
-
a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei.
___________
Punctul 146. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
1461.
Drepturile primite în conformitate cu prevederile Legii nr. 411/2004
privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 204/2006
privind pensiile facultative, cu modificările şi completările
ulterioare, reprezintă venituri din pensii.
La stabilirea venitului impozabil lunar pentru sumele primite ca plată
unică potrivit Legii nr. 411/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, şi Legii nr. 204/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, se va acorda un singur plafon neimpozabil de
1.000 lei de la fiecare fond de pensii.
La stabilirea venitului impozabil lunar pentru sumele primite ca plăţi
eşalonate în rate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 411/2004,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii
nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se va acorda
un singur plafon neimpozabil de 1.000 lei aferent ratei lunare de la
fiecare fond de pensii.
___________
Punctul 1461. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
1462.
Diferenţele de venituri din pensii primite de la acelaşi plătitor şi
stabilite pentru perioadele anterioare se impozitează separat faţă de
drepturile de pensie ale lunii curente, prin aplicarea cotei de impozit
asupra venitului impozabil lunar din pensii. Venitul lunar din pensii se
stabileşte prin deducerea din suma totală, reprezentând diferenţele de
venituri din pensie, a plafonului neimpozabil lunar de 1.000 lei şi a
contribuţiilor obligatorii.
___________
Punctul 1462. a fost introdus prin punctul 24. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
147.
Impozitul pe veniturile din pensii se calculează, se reţine lunar de
către administratorii fondurilor de pensii şi se virează de către
unităţile plătitoare ale acestor venituri până la data de 25 a lunii
următoare celei pentru care se face plata pensiilor, la organul fiscal
în a cărui rază îşi au sediul plătitorii de venituri.
___________
Punctul 147. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
148.
Administratorii fondurilor de pensii vor emite norme interne specifice privind aplicarea prevederilor pct. 147.
___________
Punctul 148. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
149.
Eventualele sume reprezentând impozit pe veniturile din pensii,
reţinute, dar nedatorate la bugetul de stat, se vor regulariza prin
diminuarea viramentelor efectuate cu ocazia plăţilor din luna următoare.
___________
Punctul 149. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Calculul şi plata impozitului aferent veniturilor din activităţi agricole
Art. 74
(4)
În cazul contribuabililor care realizează venituri băneşti din
agricultură, potrivit prevederilor art. 71 lit. d), prin valorificarea
produselor vândute către unităţi specializate pentru colectare, unităţi
de procesare industrială sau către alte unităţi pentru utilizare ca
atare, impozitul se calculează prin reţinere la sursă prin aplicarea
cotei de 2% asupra valorii produselor livrate, începând cu data de 1
ianuarie 2008, impozitul fiind final.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 32. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
1491.
Termenul de virare a impozitului reţinut, potrivit prevederilor art. 74
alin. (4) este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în
care a fost reţinut.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 32. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Definirea veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
Art. 75.
(1)
Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri, altele decât cele prevăzute la art. 42.
(2)
Veniturile din jocuri de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a
participării la jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot definite
conform normelor metodologice, altele decât cele realizate la jocuri de
tip cazino şi maşini electronice cu câştiguri.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
150.
În această categorie se cuprind venituri în bani şi/sau în natură, ca de exemplu:
-
venituri sub formă de premii de orice fel, acordate oamenilor de
cultură, ştiinţă şi artă la gale, simpozioane, festivaluri, concursuri
naţionale sau internaţionale, concursuri pe meserii sau profesii;
-
venituri sub formă de premii în bani şi/sau în natură acordate
sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti prevăzuţi
în legislaţia în materie, pentru rezultatele obţinute la competiţii
sportive interne şi internaţionale, altele decât:
a)
veniturile prevăzute la art. 42 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
b)
veniturile plătite de entitatea cu care aceştia au relaţii generatoare
de venituri din salarii potrivit cap. III al titlului III din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare;
-
venituri sub formă de premii obţinute urmare practicilor comerciale
privind promovarea produselor/serviciilor prin publicitate, potrivi
legii.
-
venituri impozabile obţinute din jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, potrivit legii.
Prin câştiguri de tip jack-pot se înţelege câştigurile acordate
aleatoriu, prin intermediul maşinilor mecanice sau electronice cu
câştiguri, din sumele rezultate ca urmare a adiţionării separate a unui
anumit procent din sumele derulate ca urmare a exploatării acestor
mijloace de joc, în scopul acordării unor câştiguri suplimentare
persoanelor participante la joc în momentul respectiv.
Adiţionarea sumelor din care se acordă câştigurile de tip jack-pot se
realizează în cadrul unui sistem electronic prin care sunt
interconectate cel puţin două maşini mecanice sau electronice cu
câştiguri, evidenţierea acumulării putând fi realizată prin dispozitive
auxiliare sau în cadrul sistemului uneia sau mai multor mijloace de joc
interconectate în sistem.
Organizatorii activităţii de exploatare a maşinilor mecanice sau
electronice cu câştiguri au obligaţia de a evidenţia distinct
câştigurile de tip jack-pot acordate.
___________
Punctul 150. a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
1501.
În scopul delimitării veniturilor din premii de veniturile din jocuri de
noroc, sunt considerate câştiguri de natura jocurilor de noroc cele
acordate participanţilor la joc de către orice persoană juridică
autorizată să exploateze astfel de jocuri de noroc, conform legislaţiei
în materie.
___________
Punctul 1501. a fost introdus prin punctul 34. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Reţinerea impozitului aferent veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
Art. 77.
-
(1)
Venitul sub formă de premii dintr-un singur concurs se impune, prin
reţinere la sursă, cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net.
(2)
Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinere la sursă, cu o
cotă de 20% aplicată asupra venitului net care nu depăşeşte cuantumul de
100 milioane lei şi cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net care
depăşeşte cuantumul de 100 milioane lei.
(3)
Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine plătitorilor de venituri.
(4)
Nu sunt impozabile veniturile obţinute din premii şi din jocuri de
noroc, în bani şi/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile
stabilite în sumă de 6.000.000 lei pentru fiecare concurs sau joc de
noroc, realizate de acelaşi organizator sau plătitor într-o singură zi.
(5)
Impozitul calculat şi reţinut în momentul plăţii este impozit final.
(6)
Impozitul pe venit astfel calculat şi reţinut se virează la bugetul de
stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost
reţinut.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Norme metodologice:
151.
Plătitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligaţi să organizeze
evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat de fiecare
persoană fizică şi să reţină impozitul datorat aferent acestuia.
În situaţia în care în cursul aceleiaşi zile aceeaşi persoană fizică
efectuează mai multe operaţiuni care generează câştiguri la jocuri de
tip cazino, de la acelaşi organizator, atunci organizatorul are
obligaţia să recalculeze impozitul stabilit anterior astfel:
-
se însumează câştigurile realizate;
-
se diminuează nivelul astfel stabilit cu suma reprezentând venitul neimpozabil de 600 lei/zi;
-
la baza impozabilă astfel determinată se aplică cotele de impozit
prevăzute la art. 77 alin. (2), determinându-se astfel impozitul
datorat;
-
din impozitul datorat se deduce impozitul calculat şi reţinut anterior
rezultând impozitul datorat recalculat la sfârşitul zilei.
___________
Punctul 151. a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
1511.
Abrogat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Definirea venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
Art. 771.
-
(1)
La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia,
prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a
terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel
fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se
calculează astfel:
a)
pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora,
precum şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite
într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
-
3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
-
peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv;
b)
pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
-
2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
-
peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Norme metodologice:
1512.
Definirea unor termeni:
a)
prin contribuabil, în sensul art. 771 din Codul fiscal, se înţelege persoana fizică căreia îi revine obligaţia de plată a impozitului.
În cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor
acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din
patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau
dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmiţătorul în
cazul contractului de întreţinere, al actului de dare în plată, al
contractului de tranzacţie etc., cu exceptia transferului prin donaţie.
În contractele de schimb imobiliar calitatea de contribuabil o au toţi
copermutanţii, coschimbaşii, cu excepţia schimbului unui bun imobil,
proprietate imobiliară, cu un bun mobil, situaţie în care calitatea de
contribuabil o are numai proprietarul bunului imobil.
În cazul transferului dreptului de proprietate prin donaţie, calitatea de contribuabil revine donatarului.
Contribuabil este şi persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă
dreptul de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia cu titlu de
aport la capitalul social.
În cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte,
prin succesiune legală sau testamentară, calitatea de contribuabil
revine moştenitorilor legali sau testamentari, precum şi legatarilor cu
titlu particular;
b)
prin construcţii de orice fel se înţelege:
-
construcţii cu destinaţia de locuinţă;
-
construcţii cu destinaţia de spaţii comerciale;
-
construcţii industriale, hale de producţie, sedii administrative, platforme industriale, garaje, parcări;
-
orice construcţie sau amenajare subterană ori supraterană cu caracter
permanent, pentru a cărei edificare este necesară autorizaţia de
construcţie în condiţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
c)
prin terenul aferent construcţiilor se înţelege terenuri-curţi,
construcţii şi anexele acestora, conform titlului de proprietate,
identificat printr-un identificator unic - numărul cadastral - sau care
constituie un singur corp funciar;
d)
prin terenuri de orice fel, fără construcţii, se înţelege terenurile
situate în intravilan sau extravilan, indiferent de categoria de
folosinţă, cum ar fi: curţi, grădini, arabil, păşune, fâneaţă,
forestier, vii, livezi şi altele asemenea pe care nu sunt amplasate
construcţii şi nu pot fi încadrate în categoria terenurilor aferente
construcţiilor în înţelesul lit. c);
e)
prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor
acestuia se înţelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a
dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de
tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer:
vânzare-cumpărare, donaţie, rentă viageră, întreţinere, schimb, dare în
plată, tranzacţie, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când
transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti şi altele
asemenea;
e1)
nu constituie transfer impozabil constatarea prin hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă a dobândirii dreptului de
proprietate ca efect al uzucapiunii.
___________
Litera e1) a fost introdusă prin punctul 26. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
f)
data de la care începe să curgă termenul este data dobândirii, iar calculul termenului se face în condiţiile dreptului comun.
Termenul în raport cu care se calculează data dobândirii este:
-
pentru construcţiile noi şi terenul aferent acestora, termenul curge de
la data încheierii procesului-verbal de recepţie finală, în condiţiile
prevăzute de lege;
-
pentru constructiile neterminate şi terenul aferent acestora, termenul
se calculează de la data dobândirii dreptului de proprietate sau
dezmembrămintelor sale asupra terenului;
g)
data dobândirii se consideră:
-
pentru imobilele dobândite prin reconstituirea sau constituirea
dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar: Legea
fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările
ulterioare, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii
şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi
completările ulterioare, data dobândirii este considerată data
validării, prin hotărârea comisiei judeţene de aplicare a legilor de mai
sus, a propunerilor făcute de comisiile locale de aplicare a acestor
legi. Numărul şi data hotărârii sunt înscrise în adeverinţele eliberate
de comisiile locale fiecărui solicitant îndreptăţit la restituire ori
constituire;
-
pentru imobilele atribuite, restituite, retrocedate etc. în baza
legilor: Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a
unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea
statului, cu modificările ulterioare, Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, Legea nr. 247/2005, cu modificările si completările
ulterioare, data dobândirii este considerată data emiterii actului
administrativ, respectiv ordinul prefectului, dispoziţia de restituire
sau orice alt act administrativ în materie;
-
în cazul în care foştii proprietari sau moştenitorii acestora au
dobândit dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească, data
dobândirii este considerată data rămânerii definitive şi irevocabile a
hotărârii judecătoreşti;
-
pentru imobilele dobândite cu titlu de uzucapiune, constatat prin
hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, data dobândirii este
considerată data la care a început să curgă termenul de uzucapiune;
-
în cazul înstrăinării unor imobile rezultate din dezmembrarea, respectiv
dezlipirea unui imobil, data dobândirii acestor imobile este data
dobândirii imobilului iniţial care a fost supus dezlipirii, respectiv
dezmembrării;
-
în cazul înstrăinării terenurilor alipite şi ulterior dezmembrate,
respectiv dezlipite, data dobândirii este considerată data la care a
fost dobândit imobilul cu suprafaţa cea mai mare din operaţia de
alipire;
-
în cazul înstrăinării unor imobile rezultate din alipirea unora
dobândite la date diferite, impozitul se va calcula în funcţie de data
dobândirii parcelei cu suprafaţa cea mai mare;
-
în cazul în care parcelele alipite au suprafeţele egale, data dobândirii
este considerată data la care a fost dobândită ultima parcelă;
-
în cazul schimbului, data dobândirii imobilelor care fac obiectul
schimbului va fi data la care fiecare copermutant, respectiv coschimbaş,
a dobândit proprietatea.
___________
Punctul 1512. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Codul fiscal:
(2)
Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:
a)
la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi
construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de
proprietate în temeiul legilor speciale;
b)
la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude
şi afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Norme metodologice:
1513.
Nu se datorează impozit la dobândirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea
dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale: Legea nr. 18/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.
1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 112/1995,
cu modificările ulterioare, Legea nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi orice alte acte normative cu
caracter reparatoriu.
Este exceptată de la plata impozitului transmiterea dreptului de
proprietate prin donaţie între rude ori afini până la gradul al III-lea
inclusiv, precum şi între soţi. Dovada calităţii de soţ, rudă sau afin
se face cu acte de stare civilă.
Înstrăinarea ulterioară a proprietăţilor imobiliare dobândite în
condiţiile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 va fi supusă impozitării, cu
excepţia transmiterii dreptului de proprietate prin donaţie între rude
ori afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.
Face excepţie de la impunere transmiterea dreptului de proprietate sau a
dezmembrămintelor acestuia pentru proprietăţile imobiliare din
patrimoniul afacerii definite conform pct. 41*) din normele metodologice
date în aplicarea art. 48 din Codul fiscal, acestea fiind incluse în
categoriile de venituri pentru care venitul net anual se determină pe
baza contabilităţii în partidă simplă.
În cazul partajului judiciar sau voluntar nu se datorează impozit.
___________
*)
A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 84/2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 18 februarie 2005.
___________
Punctul 1513. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Codul fiscal:
(3)
Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor
acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul prevăzut la
alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2
ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării
procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii
datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Norme metodologice:
1514.
În cazul procedurii succesorale se aplică următoarele reguli:
a)
finalizarea procedurii succesorale are loc la data întocmirii încheierii de finalizare a succesiunii;
b)
impozitul datorat va fi achitat de către contribuabil la data întocmirii încheierii finale de către notarul public;
c)
în situaţia în care succesiunea legală sau testamentară este dezbătută
şi finalizată prin întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii în
termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii, nu se
datorează impozit. Nu se datorează impozit nici în situaţia în care,
după finalizarea succesiunii, se solicită certificat de moştenitor
suplimentar şi se întocmeşte încheierea finală suplimentară înainte de
expirarea termenului de 2 ani;
d)
în cazul finalizării succesiunii prin întocmirea încheierii finale după
expirarea termenului de 2 ani, moştenitorii datorează impozitul de 1%
prevăzut în art. 771 alin. (3) din Codul fiscal;
e)
în cazul în care succesiunea a fost finalizată prin întocmirea
încheierii de finalizare înainte de expirarea termenului de 2 ani şi se
solicită certificat de moştenitor suplimentar după expirarea termenului
de 2 ani, calculat de la data decesului autorului succesiunii,
moştenitorii datorează impozit în condiţiile art. 771 alin.
(3) din Codul fiscal numai pentru proprietăţile imobiliare ce se vor
declara şi menţiona în încheierea finală suplimentară;
f)
în cazul succesiunilor vacante şi a partajului succesoral nu se datorează impozit;
g)
impozitul se calculează şi se încasează la valoarea proprietăţilor imobiliare cuprinse în masa succesorală.
Masa succesorală, din punct de vedere fiscal şi în condiţiile art. 771
alin. (1) şi (3) din Codul fiscal, cuprinde numai activul net
imobiliar. În scop fiscal, prin activul net imobiliar se înţelege
valoarea proprietăţilor imobiliare după deducerea pasivului succesoral
corespunzător acestora. În pasivul succesiunii se includ obligaţiile
certe şi lichide dovedite prin acte autentice şi/sau executorii, precum
şi cheltuielile de înmormântare până la concurenţa sumei de 1.000 lei,
care nu trebuie dovedite cu înscrisuri.
În cazul în care în activul succesoral se cuprind şi bunuri mobile,
drepturi de creanţă, acţiuni, certificate de acţionar etc., se va
stabili proporţia valorii proprietăţilor imobiliare din totalul
activului succesoral, iar pasivul succesoral se va deduce din valoarea
bunurilor mobile, respectiv imobile, proporţional cu cota ce revine
fiecăreia din categoriile de bunuri mobile sau imobile.
După deducerea pasivului succesoral corespunzător bunurilor imobile, din
valoarea acestora se determină activul net imobiliar reprezentând baza
impozabilă;
h)
în cazul în care procedura succesorală se finalizează prin hotărâre judecătorească, se aplică dispoziţiile pct. 1517 paragraful 6 din prezentele norme metodologice.
___________
Punctul 1514. a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Codul fiscal:
(4)
Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea
declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de
proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea
declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza
întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la
această valoare.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Norme metodologice:
1515.
La transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevăzut la art. 771
alin. (1) şi (3) din Codul fiscal se calculează la valoarea declarată
de părţi. În cazul în care valoarea declarată de părţi este mai mică
decât valoarea orientativă stabilită prin expertizele întocmite de
camerele notarilor publici, impozitul se va calcula la această din urmă
valoare.
În cazul proprietăţilor imobiliare transferate cu titlu de aport la
capitalul social, valoarea la care se va stabili impozitul este aceea
din actul prin care s-a realizat aducerea bunului imobil ca aport în
natură la capitalul social, astfel:
-
în cazul în care legislaţia în materie impune întocmirea unei expertize
de evaluare, impozitul se va stabili la valoarea din act, dar nu mai
puţin de valoarea rezultată din expertiza de evaluare;
-
în cazul în care legislaţia în materie nu impune întocmirea unei
expertize de evaluare, impozitul se va stabili la valoarea din act, dar
nu mai puţin de valoarea stabilită în condiţiile art. 771 alin. (4) din Codul fiscal.
La constituirea sau transmiterea dezmembrămintelor dreptului de
proprietate, impozitul se determină la valoarea declarată de părţi, dar
nu mai puţin de 20% din valoarea orientativă stabilită prin expertiza
întocmită de camera notarilor publici. Aceeaşi valoare se va stabili şi
la stingerea pe cale convenţională sau prin consimţământul titularului a
acestor dezmembrăminte.
La transmiterea nudei proprietăţi, impozitul se determină la valoarea
declarată de părţi, dar nu mai puţin de 80% din valoarea orientativă
stabilită prin expertizele camerei notarilor publici.
Pentru construcţiile neterminate, la înstrăinarea acestora, valoarea se
va stabili pe baza unui raport de expertiză, care va cuprinde valoarea
construcţiei neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent
declarată de părţi, dar nu mai puţin decât valoarea stabilită pentru
teren prin expertizele camerei notarilor publici. Raportul de expertiză
va fi întocmit pe cheltuiala contribuabilului de un expert autorizat în
condiţiile legii.
La schimb imobiliar, impozitul se calculează la valoarea fiecăreia din proprietăţile imobiliare transmise.
În cazul schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun
mobil, impozitul se calculează la valoarea bunului imobil, calitatea de
contribuabil fiind a persoanei fizice care transmite proprietatea
imobiliară.
___________
Punctul 1515. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Codul fiscal:
(5)
Camerele notarilor publici vor actualiza cel puţin o dată pe an
expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile, care vor
fi comunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor
Publice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
1516.
Expertizele privind valoarea de circulaţie a proprietăţilor imobiliare
vor fi comunicate direcţiilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor
Publice, pentru a fi utilizate începând cu data de întâi a lunii
următoare primirii acestora.
___________
Punctul 1516. a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
(6)
Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa de
notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz,
întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi
încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
în care a fost reţinut. În cazul în care transferul dreptului de
proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile
prevăzute la alin. (1) şi (3), se va realiza printr-o hotărâre
judecătorească, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi
se va încasa de către organul fiscal competent. Instanţele judecătoreşti
care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile comunică
organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen
de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a
hotărârii. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor
autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau,
după caz, a hotărârilor judecătoreşti, registratorii de la birourile de
carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a
impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va
face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere
până la plata impozitului.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Norme metodologice:
1517.
Impozitul se va calcula şi se va încasa de către notarul public, pe
chitanţă sau bon fiscal, anterior autentificării actului sau semnării
încheierii de finalizare a procedurii succesorale.
Impozitul poate fi plătit de către contribuabil fie în numerar, la
sediul biroului notarului public, fie prin virament bancar, într-un cont
al biroului notarial. În cazul plăţii impozitului prin virament bancar,
dovada achitării se face cu ordinul de plată.
Documentul de plată a impozitului de către contribuabil se va menţiona
în încheierea de autentificare, respectiv în încheierea de finalizare a
procedurii succesorale şi în certificatul de moştenitor.
Modelul chitanţelor ce vor fi utilizate de către notarii publici la
încasarea impozitului se va stabili şi se va tipări de Uniunea Naţională
a Notarilor Publici din România.
În îndeplinirea obligaţiei ce le revine, registratorii de carte funciară
vor verifica dacă în cuprinsul actului notarial sunt menţionate
documentele de plată a impozitului, prevăzute la paragrafele 1-3.
Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive
şi irevocabile în cauze referitoare la transferul dreptului de
proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia vor comunica organului
fiscal din raza de competenţă teritorială a instanţei de fond hotărârea
şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii
definitive şi irevocabile a hotărârii. În situaţia în care instanţele
judecătoreşti nu transmit în termenul legal documentaţia prevăzută de
lege, organul fiscal poate stabili impozitul datorat, la solicitarea
contribuabilului, pe baza documentaţiei prezentate de acesta. În
situaţia în care la primirea documentaţiei transmise de instanţele
judecătoreşti constată diferenţe care conduc la modificarea bazei de
impunere, organul fiscal emite o decizie de impunere, conform procedurii
legale.
Baza de calcul a impozitului datorat este cea stabilită potrivit
hotărârii judecătoreşti sau documentaţiei aferente hotărârii, în
situaţia în care acestea includ valoarea imobilului stabilită de un
expert autorizat în condiţiile legii, respectiv expertiza privind
stabilirea valorii de circulaţie a imobilului.
În cazul în care în hotărârea judecătorească nu este precizată valoarea
imobilului stabilită de un expert autorizat în condiţiile legii sau în
documentaţia aferentă hotărârii nu este cuprinsă expertiza privind
stabilirea valorii de circulaţie a imobilului, baza de calcul a
impozitului se va stabili în condiţiile pct. 1516 din prezentele norme metodologice.
În cazul transferurilor prin alte modalităţi decât procedura notarială
sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la
organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data
transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condiţiile legii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
În cazul în care se solicită intabularea dreptului de proprietate sau a
dezmembrămintelor acestuia, în temeiul hotărârii judecătoreşti,
registratorii de carte funciară vor verifica existenţa deciziei de
impunere emise de organul fiscal competent şi dovada achitării
impozitului.
În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului
de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării
venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte
modalităţi decât procedura notarială sau judecătorească, organul de
executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite
organului fiscal competent stabilirea impozitului şi emiterea deciziei
de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentaţiei
aferente transferului.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 28. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Punctul 1517. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1195/2007 începând cu 19.10.2007.
Abrogat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IX
Venituri din alte surse
Definirea veniturilor din alte surse
Art. 78.
-
(1)
În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:
a)
prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de
orice altă entitate, în cadrul unei activităţi pentru o persoană fizică
în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de
venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;
b)
câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a
contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de
amortizare;
c)
venituri, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii
şi alte drepturi, primite de persoanele fizice pensionari, foşti
salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor
legi speciale;
d)
venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial;
e)
venituri primite de persoanele fizice din activităţile menţionate la
art. 52 alin. (1) lit. a)-e), în cazul în care contribuabilul a
exercitat opţiunea de impozitare a acestor venituri potrivit
prevederilor art. 79. Opţiunea de impunere a venitului brut se exercită
în scris, în momentul încheierii fiecărui raport juridic/contract şi
este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activităţii
desfăşurate pe baza acestuia.
(2)
Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind
impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41
lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu
prezentul titlu, precum şi cele enumerate prin normele metodologice
elaborate în aplicarea prezentului articol.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
152.
În aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul fiscal, în această categorie se
includ, de exemplu, următoarele venituri realizate de persoanele
fizice:
-
remuneraţiile pentru munca prestată în interesul unităţilor aparţinând
Direcţiei Generale a Penitenciarelor, precum şi în atelierele locurilor
de deţinere, acordate, potrivit legii, condamnaţilor care execută
pedepse privative de libertate;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
veniturile primite de studenţi sub forma indemnizaţiilor pentru participarea la şedinţele senatului universitar;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
veniturile obţinute din valorificarea deşeurilor prin centrele de
colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi altele asemenea, cu
următoarele excepţii:
a)
partea din venituri finanţată din fonduri publice în cazul bunurilor
mobile care fac obiectul programelor naţionale finanţate din bugetul de
stat sau din alte fonduri publice care sunt venituri neimpozabile;
b)
veniturile realizate din valorificarea bunurilor mobile sub forma
deşeurilor din patrimoniul afacerii de către contribuabilii care au ca
obiect de activitate colectarea şi valorificarea de deşeuri; în acest
caz nu sunt aplicabile prevederile art. 53 alin. (2) şi art. 79
din Codul fiscal, veniturile respective fiind considerate venituri din
activităţi independente şi supuse impunerii potrivit regulilor proprii
acestei categorii, respectiv cap. II «Venituri din activităţi
independente».
___________
Linia a fost modificată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
-
sumele plătite de către organizatori persoanelor care însoţesc elevii la concursuri şi alte manifestări şcolare;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
indemnizaţiile acordate membrilor birourilor electorale,
statisticienilor, informaticienilor şi personalului tehnic auxiliar
pentru executarea atribuţiilor privind desfăşurarea alegerilor
prezidenţiale, parlamentare şi locale;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
veniturile obţinute de persoanele care fac figuraţie la realizarea de filme, spectacole, emisiuni televizate şi altele asemenea.
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
tichetele cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relaţii generatoare de venituri din salarii;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 42. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
-
venituri, altele decât cele de la art. 42 lit. k) distribuite de
persoanele juridice constituite în conform legislaţiei privind
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar
nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările
ulterioare.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 42. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
-
venituri sub forma anumitor bunuri, servicii şi alte drepturi, primite
de persoanele fizice pensionari, foşti salariaţi, şi membrii de familie
ai acestora, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor
legi speciale;
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
-
venituri realizate de persoana fizică ca urmare a contractului de
administrare/prestări de servicii silvice încheiat potrivit Legii nr.
46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările
ulterioare.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
-
sume rămase disponibile după acoperirea cheltuielilor din fondul de
conservare şi regenerare a pădurilor şi a căror restituire a fost
solicitată de proprietarii de păduri persoane fizice, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Linia a fost introdusă prin punctul 21. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 152. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
CAPITOLUL X
Venitul net anual impozabil
Stabilirea venitului net anual impozabil
Art. 80.
-
(1)
Venitul net anual impozabil se stabileşte pe fiecare sursă din
categoriile de venituri menţionate la art. 41 lit. a), c) şi f) prin
deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate.
___________
Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(2)
Veniturile din categoriile prevăzute la art. 41 lit. a), c) şi f), ce se
realizează într-o fracţiune de an sau în perioade diferite ce
reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se consideră venit anual.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 30. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
153.
Venitul net anual se determină de către contribuabil, pe fiecare sursă, din următoarele categorii:
a)
venituri din activităţi independente;
b)
venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
c)
venituri din activităţi agricole.
___________
Punctul 153. a fost modificat prin punctul 30. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
1531.
Venitul net anual impozabil/Câştigul net anual impozabil se determină de organul fiscal competent.
___________
Punctul 1531. a fost introdus prin punctul 19. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
154.
Venitul impozabil ce se realizează într-o fracţiune de an sau în
perioade diferite, ce reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se
consideră venit anual impozabil.
___________
Punctul 154. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
155.
Impozitul pe venitul anual impozabil se calculează pentru veniturile din România şi/sau din străinătate.
___________
Punctul 155. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
156.
Pentru determinarea venitului net anual impozabil se procedează astfel:
a)
se determină venitul net anual/pierderea fiscală anuală pentru
activitatea desfăşurată în cadrul fiecărei surse din categoriile de
venit menţionate la pct. 153, potrivit regulilor proprii. Pentru
persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anuală luat/luată în
calcul la determinarea venitului net anual impozabil este venitul
net/pierderea distribuit/distribuită;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
venitul net anual impozabil se determină pe fiecare sursă de venit prin
deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale din aceeaşi sursă
admise la report pentru anul fiscal de impunere.
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Dacă pierderile fiscale reportate aferente unei surse sunt mai mari
decât venitul net anual al sursei respective, rezultatul reprezintă
pierdere de reportat.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 156. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
157.
Rezultatul negativ dintre venitul brut şi cheltuielile aferente
deductibile, înregistrate pentru fiecare sursă de venit din categoriile
de venituri, reprezintă pierdere fiscală pentru acea sursă de venit.
___________
Punctul 157. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Abrogat prin punctul 31. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 31. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
(4)
Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:
a)
reportul se efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în următorii 5 ani consecutivi;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
dreptul la report este personal şi netransmisibil;
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
c)
pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute la
lit. a), reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
159.
Dacă în urma compensării admise pentru anul fiscal rămâne o pierdere
necompensată, aceasta reprezintă pierdere fiscală reportată pe anii
următori până la al cincilea an inclusiv.
___________
Punctul 159. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
160.
Regulile de compensare şi reportare a pierderilor sunt următoarele:
a)
reportarea pierderilor se va face an după an, pe sursa respectivă, începând cu pierderea cea mai veche;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
dreptul la reportul pierderii este personal şi supus identităţii
contribuabilului; nu poate fi transmis moştenitorilor sau oricărei alte
persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, şi
reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului decedat.
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 160. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Declaraţii privind venitul estimat/norma de venit
Art. 81. -
(1)
Contribuabilii, precum şi asociaţiile fără personalitate juridică, care
încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligaţi să depună la
organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi
cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15
zile de la data producerii evenimentului. Fac excepţie de la prevederile
prezentului alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care
impozitul se percepe prin reţinere la sursă.
(2)
Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din
patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendare pentru care
impunerea este finală, au obligaţia să depună o declaraţie privind
venitul estimat/norma de venit, în termen de 15 zile de la încheierea
contractului între părţi. Declaraţia privind venitul estimat/norma de
venit se depune odată cu înregistrarea la organul fiscal a contractului
încheiat între părţi. Contribuabilii care obţin venituri din arendarea
bunurilor agricole din patrimoniul personal au obligaţia înregistrării
contractului încheiat între părţi, precum şi a modificărilor survenite
ulterior, în termen de 15 zile de la încheierea/producerea modificării
acestuia, la organul fiscal competent.
(3)
Contribuabilii care în anul anterior au realizat pierderi şi cei care au
realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei
care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care
diferă cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal anterior depun, odată cu
declaraţia privind venitul realizat, şi declaraţia privind venitul
estimat/norma de venit.
(4)
Contribuabilii care determină venitul net pe bază de norme de venit,
precum şi cei pentru care cheltuielile se determină în sistem forfetar
şi care au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun
declaraţia privind venitul estimat/norma de venit completată
corespunzător.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
161.
Contribuabilii care încep o activitate independentă au obligaţia
declarării veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de
impunere, pe fiecare sursă şi categorie de venit. Declararea
veniturilor şi a cheltuielilor estimate se face prin depunerea
declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit, pe fiecare sursă şi
categorie de venit, la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de
la data producerii evenimentului.
Obligaţia depunerii declaraţiilor privind venitul estimat/norma de venit
revine atât contribuabililor care determină venitul net în sistem real
şi desfăşoară activitatea în mod individual sau într-o formă de asociere
care nu dă naştere unei persoane juridice, cât şi contribuabililor
pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit.
Nu depun declaraţii privind venitul estimat/norma de venit
contribuabilii care desfăşoară activităţi independente pentru care
plăţile anticipate se realizează prin reţinere la sursă de către
plătitorul de venit.
În cazul în care contribuabilul obţine venituri într-o formă de
asociere, fiecare asociat va declara veniturile estimate rezultate din
distribuirea venitului net estimat al asocierii fără personalitate
juridică.
___________
Punctul 161. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
162.
Asocierile fără personalitate juridică ce încep o activitate
independentă au obligaţia să depună o declaraţie privind venitul
estimat/norma de venit la organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi
are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la încheierea
contractului de asociere, odată cu înregistrarea acestuia la organul
fiscal.
___________
Punctul 162. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
163.
Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din
patrimoniul personal au obligaţia depunerii la organul fiscal competent a
declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit pe fiecare sursă de
realizare a venitului, odată cu înregistrarea contractului de cedare a
folosinţei bunurilor, în termen de 15 zile de la încheierea acestuia.
Nu depun declaraţie privind venitul estimat/norma de venit contribuabilii care realizează venituri din arendă.
___________
Punctul 163. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
164.
Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente şi
din activităţi agricole, impuse pe bază de norme de venit, şi care
solicită trecerea pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real
vor depune declaraţia privind venitul estimat/norma de venit până la
data de 31 ianuarie, completată corespunzător. Contribuabilii care încep
o activitate impusă pe bază de norme de venit şi optează pentru
determinarea venitului net în sistem real vor depune declaraţia privind
venitul estimat/norma de venit în termen de 15 zile de la producerea
evenimentului, completată corespunzător.
___________
Punctul 164. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
165.
Organul fiscal competent este definit potrivit legislaţiei în materie.
___________
Punctul 165. a fost modificat prin punctul 43. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
166.
În sensul art. 81 alin. (3) din Codul fiscal, prin motive obiective care
conduc la depunerea unei noi declaraţii privind venitul estimat/norma
de venit în vederea recalculării nivelului plăţilor anticipate se
înţelege: întreruperi temporare de activitate în cursul anului din
motive medicale justificate cu documente, situaţii de forţă majoră, alte
cauze care generează modificarea veniturilor.
___________
Punctul 166. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Stabilirea plăţilor anticipate de impozit
Art. 82. -
(1)
Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, din
cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare,
precum şi venituri din activităţi agricole sunt obligaţi să efectueze în
cursul anului plăţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul
veniturilor pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere
la sursă.
(2)
Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare
sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau
venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei
decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul
impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la
alin. (3), contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor anticipate la
nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului
precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului
net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate
datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se
repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal.
Pentru declaraţiile privind venitul estimat/norma de venit depuse în
luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent
perioadei până la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării,
potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul
realizat. Plăţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei
bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul
fiscal astfel:
a)
pe baza contractului încheiat între părţi; sau
b)
pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în
partidă simplă, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor
contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintă
echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual
estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare,
comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în
care se efectuează impunerea.
(3)
Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 25
inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Nu se datorează plăţi
anticipate în cazul contribuabililor care realizează venituri din
arendare şi au optat pentru determinarea venitului net în sistem real,
plata impozitului anual efectuându-se potrivit deciziei de impunere
emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat. Contribuabilii care
determină venitul net din activităţi agricole, potrivit art. 72 şi 73,
datorează plăţi anticipate către bugetul de stat pentru impozitul
aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit până
la data de 25 septembrie inclusiv şi 50% din impozit până la data de 25
noiembrie inclusiv.
(4)
Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de plăţi anticipate vor
fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(5)
Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de
calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusă o
declaraţie privind venitul estimat/norma de venit pentru anul curent,
sau venitul net din declaraţia privind venitul realizat pentru anul
fiscal precedent, după caz. La stabilirea plăţilor anticipate se
utilizează cota de impozit de 16% prevăzută la art. 43 alin. (1).
(51)
Impozitul reţinut la sursă de către plătitori pentru veniturile
prevăzute la art. 78 alin. (1) lit. f) se stabileşte prin aplicarea
cotei de 16% asupra venitului brut şi reprezintă plată anticipată în
contul impozitului anual datorat de către contribuabilii care
realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din
activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor,
venituri din activităţi agricole, determinate în sistem real.
(6)
Plăţile anticipate stabilite pe baza contractelor încheiate între părţi
în care chiria este exprimată în lei, potrivit prevederilor art. 63
alin. (2), precum şi pentru veniturile din activităţi independente şi
agricole, impuse pe baza normelor de venit, reprezintă impozit final.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
167.
Plăţile anticipate se stabilesc de către organul fiscal competent definit potrivit legislaţiei în materie.
Plata sumelor astfel stabilite se efectuează la organul fiscal care a făcut stabilirea lor.
Pentru stabilirea plăţilor anticipate se va utiliza cota de impunere
prevăzută la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 167. a fost modificat prin punctul 44. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
168.
Sumele reprezentând plăţi anticipate se achită în 4 rate egale, până la
data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 25
martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie, cu excepţia veniturilor
din activităţi agricole, pentru care sumele reprezentând plăţi
anticipate se achită până la 25 septembrie şi 25 noiembrie. În cazul
contribuabililor care realizează venituri din cedarea folosinţei
bunurilor sub forma arendei şi au optat pentru determinarea venitului
net în sistem real, plata impozitului se efectuează potrivit deciziei de
impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.
___________
Punctul 168. a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
169.
În cazul contribuabililor impuşi pe bază de norme de venit, stabilirea
plăţilor anticipate se face pe baza normelor de venit aprobate pentru
anul de impunere, corespunzător activităţii desfăşurate.
___________
Punctul 169. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
170.
Solicitarea emiterii unei noi decizii de plată anticipată, potrivit art.
81 alin. (3) din Codul fiscal, se face prin depunerea de către
contribuabil a unei declaraţii privind venitul estimat/norma de venit.
___________
Punctul 170. a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
171.
În cazul contribuabililor care obţin venituri de aceeaşi natură, pentru
care plăţile anticipate se stabilesc atât de organul fiscal, cât şi prin
reţinere la sursă, la stabilirea plăţilor anticipate de către organul
fiscal se exclud din venitul net veniturile pentru care plăţile
anticipate se realizează prin reţinere la sursă, proporţional cu
ponderea acestora în totalul veniturilor brute.
___________
Punctul 171. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
[...]
(7)
În situaţia rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor
încheiate între părţi în care chiria este exprimată în lei, plăţile
anticipate stabilite potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) vor fi
recalculate de organul fiscal competent la cererea contribuabilului, pe
bază de documente justificative.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
1711.
Contribuabilii care reziliază contractele de închiriere în cursul anului
au obligaţia să înştiinţeze în scris în termen de 5 zile organul fiscal
competent. În acest sens se vor anexa, în copie, documentele din care
să rezulte rezilierea contractelor de închiriere, cum ar fi declaraţia
pe propria răspundere.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
Declaraţia privind venitul realizat
Art. 83. -
(1)
Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere,
venituri din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei
bunurilor, venituri din activităţi agricole, determinate în sistem real,
au obligaţia de a depune o declaraţie privind venitul realizat la
organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25
mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţia
privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă şi
categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de
asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din
asociere.
(11)
Declaraţia privind venitul realizat se completează şi pentru
contribuabilii prevăzuţi la art. 63 alin. (2), caz în care plăţile
anticipate de impozit vor fi luate în calcul la stabilirea impozitului
anual datorat, pentru situaţiile în care intervin modificări ale
clauzelor contractuale, cu excepţia art. 82 alin. (7).
(2)
Declaraţia privind venitul realizat se completează şi se depune la
organul fiscal competent pentru fiecare an fiscal până la data de 25 mai
inclusiv a anului următor celui de realizare a câştigului net
anual/pierderii nete anuale, generat/generată de:
a)
transferuri de titluri de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise;
b)
operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(21)
Declaraţia de impunere trimestrială se completează pentru câştigul net
determinat/pierderea netă determinată la sfârşitul fiecărui trimestru,
generat/generată de tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât
părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise.
(3)
Nu se depun declaraţii privind venitul realizat pentru următoarele categorii de venituri:
a)
venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu excepţia
contribuabililor care au depus declaraţii privind venitul estimat/norma
de venit în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi
anticipate, conform legii;
b)
venituri din activităţi menţionate la art. 52 alin. (1) lit. a)-c), a căror impunere este finală potrivit prevederilor art. 521;
b1)
venituri din cedarea folosinţei bunurilor sub formă de arendă, a căror
impunere este finală potrivit prevederilor art. 62 alin. (21);
c)
venituri din cedarea folosinţei bunurilor prevăzute la art. 63 alin.
(2), a căror impunere este finală, cu excepţia contribuabililor care au
depus declaraţii privind venitul estimat/norma de venit în luna
decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi anticipate, conform
legii;
d)
venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru
care informaţiile sunt cuprinse în declaraţia privind calcularea şi
reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit sau declaraţii
lunare, depuse de contribuabilii prevăzuţi la art. 60;
e)
venituri din investiţii, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2),
precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a căror impunere
este finală;
f)
venituri din pensii;
g)
venituri din activităţi agricole, a căror impunere este finală potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);
h)
venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;
i)
venituri din alte surse.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
172.
Abrogat prin punctul 45. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
173.
Abrogat prin punctul 45. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
174.
Abrogat prin punctul 45. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
175.
Declaraţiile privind venitul realizat sunt documentele prin care
contribuabilii declară veniturile şi cheltuielile deductibile efectuate
în scopul realizării veniturilor, pe fiecare categorie de venit şi pe
fiecare sursă, în vederea stabilirii de către organul fiscal a plăţilor
anticipate.
___________
Punctul 175. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
176.
Declaraţiile privind venitul realizat se depun de contribuabilii care
realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din
activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi
venituri din activităţi agricole pentru care venitul net se determină în
sistem real.
Fac excepţie de la depunerea declaraţiei privind venitul realizat
contribuabilii prevăzuţi la art. 63 alin. (2) din Codul fiscal şi cei
care obţin venituri prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-c) din Codul
fiscal şi care au optat pentru impunerea veniturilor potrivit
prevederilor art. 521 din Codul fiscal, pentru care impozitul reţinut este final.
Declaraţiile privind venitul realizat se depun, în intervalul 1
ianuarie-25 mai inclusiv al anului următor celui de realizare a
venitului, la organul fiscal competent, definit potrivit legislaţiei în
materie.
Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere, venitul declarat
va fi venitul net/pierderea distribuit/distribuită din asociere.
___________
Punctul 176. a fost modificat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
177.
Contribuabilii care realizează venituri din străinătate impozabile în
România au obligaţia să declare în România veniturile respective până la
data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a
venitului.
___________
Punctul 177. a fost modificat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
178.
Contribuabilii care încetează să mai aibă domiciliul fiscal în România
vor depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi au
domiciliul fiscal o declaraţie privind venitul realizat.
Declaraţiile vor cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente anului
fiscal curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut domiciliul
în România.
___________
Punctul 178. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual impozabil
Art. 84
(1)
Impozitul pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual datorat este
calculat de organul fiscal, pe baza declaraţiei privind venitul
realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual
impozabil/câştigul net anual din anul fiscal respectiv, cu excepţia
prevederilor art. 67 alin. (3) lit. a).
(2)
Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume, reprezentând
până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil,
câştigul net anual din transferul titlurilor de valoare, câştigul net
anual din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază
de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen, pentru susţinerea
entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile
legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private,
conform legii.
(3)
Organul fiscal competent are obligaţia calculării, reţinerii şi virării sumei reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe:
a)
venitul net anual impozabil;
b)
câştigul net anual din transferul titlurilor de valoare;
c)
câştigul net anual din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la
termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(4)
Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) şi (3) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5)
Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de
impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
(6)
Diferenţele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere
anuală se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data
comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează
şi nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie,
privind colectarea creanţelor bugetare.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 47. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
179.
Abrogat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
180.
Abrogat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
181.
Abrogat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
1811.
Sfera de cuprindere a entităţilor nonprofit este cea prevăzută la
punctul 117 dat în aplicarea art. 57 din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 1811. a fost introdus prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
1812.
Organul fiscal competent stabileşte venitul net anual impozabil/câştigul
net anual impozabil şi impozitul anual datorat pe baza declaraţiei
privind venitul realizat şi emite decizia de impunere la termenul şi în
forma stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
___________
Punctul 1812. a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
1813.
Decizia de impunere anuală se emite de organul fiscal competent, definit potrivit legislaţiei în materie.
___________
Punctul 1813. a fost introdus prin punctul 24. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XI
Proprietatea comună şi asociaţiile fără personalitate juridică
Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deţinute în comun
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Art. 85.
-
Venitul net obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de orice
fel, deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de proprietari,
uzufructuari sau de alţi deţinători legali, înscrişi într-un document
oficial, şi se atribuie proporţional cu cotele-părţi pe care aceştia le
deţin în acea proprietate sau în mod egal, în situaţia în care acestea
nu se cunosc.
___________
Alineatul a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Art. 85. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
CAPITOLUL XI a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
182.
Venitul net obţinut din exploatarea drepturilor de proprietate
intelectuală deţinute în comun se atribuie proporţional cu cotele-părţi
pe care titularii acestora le deţin în acea proprietate, determinate
conform regulilor în vigoare specifice fiecărui domeniu.
În cazul în care cotele-părţi nu se cunosc, repartizarea veniturilor se face în mod egal.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 182. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
183.
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun pe
cote-părţi se repartizează între coproprietari proporţional cu cotele
deţinute de aceştia în coproprietate. Venitul net din cedarea folosinţei
bunurilor deţinute în comun în devălmăşie se repartizează în mod egal
între proprietarii comuni. Repartizarea venitului net conform
prevederilor de mai sus se face în condiţiile în care în contractul de
cedare a folosinţei se menţionează că partea contractantă care cedează
folosinţa este reprezentată de coproprietari. În condiţiile în care
coproprietarii decid asupra unei alte împărţiri, se va anexa la contract
un act autentificat din care să rezulte voinţa părţilor.
___________
Punctul 183. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Reguli privind asocierile fără personalitate juridică
Art. 86
(1)
Prevederile prezentului articol nu se aplică:
-
pentru asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 28;
-
fondurilor de investiţii constituite ca asociaţii fără personalitate juridică;
-
asocierilor cu o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit, caz
în care sunt aplicabile numai reglementările fiscale din titlul II.
(2)
În cadrul fiecărei asocieri fără personalitate juridică, constituită
potrivit legii, asociaţii au obligaţia să încheie contracte de asociere
în formă scrisă, la începerea activităţii, care să cuprindă inclusiv
date referitoare la:
a)
părţile contractante;
b)
obiectul de activitate şi sediul asociaţiei;
c)
contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi;
d)
cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau
pierderile din cadrul asocierii corespunzătoare contribuţiei fiecăruia;
e)
desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice;
f)
condiţiile de încetare a asocierii. Contribuţiile asociaţilor conform
contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociaţie.
Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal competent, în
termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are
dreptul să refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea
nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.
(3)
În cazul în care între membrii asociaţi există legături de rudenie până
la gradul al patrulea inclusiv, părţile sunt obligate să facă dovada că
participă la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cărora
au drept de proprietate. Pot fi membri asociaţi şi persoanele fizice
care au dobândit capacitate de exerciţiu restrânsă.
___________
Alineatul (3) a fost modificat prin punctul 35. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
(4)
Asocierile au obligaţia să depună la organul fiscal competent, până la
data de 15 martie a anului următor, declaraţii anuale de venit, conform
modelului stabilit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care
vor cuprinde şi distribuţia venitului net/pierderii pe asociaţi.
___________
Alineatul (4) a fost modificat prin punctul 35. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 49. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
184.
Sunt supuse obligaţiei de încheiere şi înregistrare a unui contract de
asociere atât asociaţiile fără personalitate juridică, ale căror
constituire şi funcţionare sunt reglementate prin acte normative
speciale, respectiv asociaţii familiale, cabinete medicale grupate,
cabinete medicale asociate, societate civilă medicală, cabinete asociate
de avocaţi, societate civilă profesională de avocaţi, notari publici
asociaţi, asociaţii în participaţiune constituite potrivit legii, cât şi
orice asociere fără personalitate juridică constituită în baza Codului
civil.
185.
Asociatul desemnat conform prevederilor art. 86 alin. (2) lit. e) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare are şi următoarele obligaţii:
-
să asigure organizarea şi conducerea evidenţelor contabile;
-
să determine venitul net/pierderea obţinut/obţinută în cadrul
asociaţiei, precum şi distribuirea venitului net/pierderii pe asociaţi;
-
să depună o declaraţie privind veniturile şi cheltuielile estimate, la
termenele stabilite, la organul fiscal la care asociaţia este
înregistrată în evidenţa fiscală;
-
să înregistreze contractul de asociere, precum şi orice modificare a
acestuia la organul fiscal la care asociaţia este înregistrată în
evidenţa fiscală, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.
Prin sediul asociaţiei se înţelege locul principal de desfăşurare a
activităţii asociaţiei;
-
să reprezinte asociaţia în verificările efectuate de organele fiscale,
precum şi în ceea ce priveşte depunerea de obiecţiuni, contestaţii,
plângeri asupra actelor de control încheiate de organele fiscale;
-
să răspundă la toate solicitările organelor fiscale, atât cele privind
asociaţia, cât şi cele privind asociaţii, legate de activitatea
desfăşurată de asociaţie;
-
să completeze Registrul pentru evidenţa aportului şi rezultatului distribuit;
-
alte obligaţii ce decurg din aplicarea titlului III din din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
___________
Punctul 185. a fost modificat prin punctul 49. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
186.
Asociaţia, prin asociatul desemnat, depune, până la data de 15 martie a
anului următor, la organul fiscal la care asociaţia este înregistrată în
evidenţa fiscală o declaraţie anuală care cuprinde venitul
net/pierderea realizat/realizată pe asociaţie, precum şi distribuţia
venitului net/pierderii pe fiecare asociat.
O copie de pe declaraţie se transmite de către asociatul desemnat
fiecărui asociat. Pe baza acestei copii asociaţii vor cuprinde venitul
net/pierderea ce le revine din activitatea asociaţiei în declaraţia
privind venitul realizat".
___________
Punctul 186. a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
(5)
Venitul/pierderea anual/anuală, realizate în cadrul asocierii, se
distribuie asociaţilor, proporţional cu cota procentuală de participare
corespunzătoare contribuţiei, conform contractului de asociere.
Norme metodologice:
187.
Venitul net se consideră distribuit şi dacă acesta rămâne la asociaţie sau este pus la dispoziţie asociaţilor.
188.
În cazul modificării cotelor de participare în cursul anului, pentru distribuirea venitului net anual se va proceda astfel:
a)
se determină un venit net/o pierdere intermediar/intermediară la
sfârşitul lunii în care s-au modificat cotele pe baza venitului brut şi a
cheltuielilor, astfel cum acestea sunt înregistrate în evidenţele
contabile;
b)
venitul net/pierderea intermediar/intermediară se alocă fiecărui
asociat, în funcţie de cotele de participare, până la data modificării
acestora;
c)
la sfârşitul anului, din venitul net/pierderea anual/anuală se deduce
venitul net/pierderea intermediar/intermediară, iar diferenţa se alocă
asociaţilor, în funcţie de cotele de participare ulterioare modificării
acestora;
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
d)
venitul net/pierderea anual/anuală distribuit/distribuită fiecărui
asociat se determină prin însumarea veniturilor nete/pierderilor
intermediare determinate potrivit lit. b) şi c).
___________
Litera d) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
1881.
În cazul societăţii civile cu personalitate juridică constituite
potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei
fiscale, potrivit legii, se aplică regulile de determinare a venitului
net din activităţi independente.
Persoanele fizice care obţin venituri dintr-o activitate desfăşurată
într-o formă de organizare cu personalitate juridică (SPRL) constituită
potrivit legii speciale şi care este supusă regimului transparenţei
fiscale, potrivit legii, au obligaţia să asimileze acest venit
distribuit venitului net anual din activităţi independente.
___________
Punctul 1881. a fost introdus prin punctul 23. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XII
Aspecte fiscale internaţionale
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi independente
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Art. 87.
-
(1)
Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară o activitate
independentă, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt
impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net anual impozabil
din activitatea independentă, ce este atribuibil sediului permanent.
___________
Alineatul (1) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Venitul net dintr-o activitate independentă ce este atribuibil unui
sediu permanent se determină conform art. 48, în următoarele condiţii:
a)
în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor venituri.
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Alineatul (2) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Art. 87. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
190.
Pentru veniturile realizate de un nerezident din activităţi independente
atribuibile unui sediu permanent definit potrivit art. 8 din Codul
fiscal, impozitul se determină prin aplicarea cotei de impozitare asupra
venitului net anual impozabil aferent acestuia.
191.
Pentru calculul impozitului pe veniturile din activităţi independente,
altele decât cele prevăzute la art. 52 din Codul fiscal, sumele
reprezentând plăţi anticipate în contul impozitului anual pe venit se
stabilesc de către organul fiscal pe a cărui rază teritorială se
realizează în întregime sau cu preponderenţă venitul.
192.
După încheierea anului fiscal organul fiscal menţionat la pct. 191 va
elibera documentul care atestă venitul realizat şi impozitul plătit.
___________
Punctul 192. a fost modificat prin punctul 36. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi dependente
Art. 88.
-
Persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în
România sunt impozitate potrivit prevederilor cap. III din prezentul
titlu.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
193.
Veniturile obţinute de persoanele fizice nerezidente din România din
activităţi dependente se impozitează separat pe fiecare sursă/loc de
realizare, impozitul lunar calculat fiind impozit final. După încheierea
anului fiscal, organul fiscal va elibera documentul care atestă venitul
realizat şi impozitul plătit pentru anul fiscal respectiv, la cererea
contribuabilului.
Profesorii şi cercetătorii nerezidenţi care desfăşoară o activitate în
România ce depăşeşte perioada de scutire stabilită prin convenţiile de
evitare a dublei impuneri încheiate de România cu diverse state se impun
pentru veniturile realizate în intervalul de timp ce depăşeşte perioada
de scutire, potrivit titlului III din Codul fiscal.
___________
Punctul 193. a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
1931.
Veniturile din activităţi dependente obţinute ca urmare a desfăşurării
activităţii în România de persoane fizice rezidente ale unor state cu
care România nu are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri şi
plătite de angajatori rezidenţi sau nerezidenţi se impozitează în
România din prima zi de desfăşurare a activităţii. De asemenea, se impun
din prima zi de desfăşurare a activităţii dependente în România şi
veniturile obţinute de persoanele fizice care nu fac dovada rezidenţei
într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei
impuneri.
___________
Punctul 1931. a fost introdus prin punctul 26. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
194.
a)
În aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri
încheiate de România cu un stat străin, veniturile din activităţi
dependente realizate de persoane fizice nerezidente care îşi desfăşoară
activitatea în România se impun dacă persoana fizică este prezentă în
România una sau mai multe perioade de timp ce depăşesc în total 183 de
zile în orice perioadă de 12 luni consecutive care se încheie în anul
calendaristic în cauză sau în perioada şi condiţiile menţionate în
convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul
străin şi numai dacă respectiva persoană fizică face dovada rezidenţei
în statul cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei
impuneri.
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 27. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
b)
În aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri
încheiate de România cu un stat străin, veniturile din activităţi
dependente realizate de persoane fizice nerezidente care îşi desfăşoară
activitatea în România şi sunt prezente în România o perioadă mai mică
de 183 de zile în orice perioadă de 12 luni consecutive care se încheie
în anul calendaristic în cauză sau în perioada şi condiţiile menţionate
în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul
străin se impun în România dacă este îndeplinită cel puţin una dintre
următoarele condiţii:
-
salariul este plătit de un angajator care este rezident sau în numele acestuia;
-
salariul este suportat de un sediu permanent pe care angajatorul
nerezident îl are în România (veniturile salariale reprezintă cheltuiala
deductibilă a unui sediu permanent în România).
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 27. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
c)
Veniturile din salarii se impozitează începând cu prima zi de la data
sosirii persoanei fizice, dovedită cu viza de intrare în România de pe
paşaport.
___________
Litera c) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
La determinarea impozitului se va avea în vedere principiul celor 183 de
zile care sfârşesc în anul calendaristic în cauză. Modul de calcul al
celor 183 de zile se va face aplicându-se metoda zilelor de prezenţă.
Contribuabilul are posibilitatea să furnizeze dovezi referitoare la
prezenţa sa, pe baza datelor din documentele de transport, paşaport şi
alte documente prin care se atestă intrarea în România. În calculul
celor 183 de zile se includ: ziua de sosire, ziua de plecare şi toate
celelalte zile petrecute pe teritoriul României. Orice fracţiune de zi
în care contribuabilul este prezent în România contează drept zi de
prezenţă pentru calculul celor 183 de zile.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
195.
Contribuabilii prevăzuţi la pct. 194 sunt obligaţi ca în termen de 15
zile de la data începerii activităţii să se adreseze organului fiscal în
a cărui rază teritorială se realizează venitul, în vederea stabilirii
regimului fiscal aplicabil acestor venituri, în conformitate cu
prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri, încheiate de
Guvernul României cu alte state.
Astfel, contribuabilul va depune la organul fiscal, după caz, următoarele:
-
cerere;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
copie de pe documentul care reglementează raportul de muncă şi
traducerea acestuia în limba română, certificată de traducători
autorizaţi;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea fiscală
competentă a statului al cărui rezident este sau un alt document prin
care se atestă rezidenţa fiscală, document vizat de organul fiscal al
statului său de rezidenţă, tradus şi legalizat de organul autorizat din
România;
___________
Linia a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
-
documentele care atestă dreptul de muncă şi de şedere, după caz, pe teritoriul României.
___________
Linia a fost modificată prin punctul 37. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Dacă persoanele fizice nerezidente nu prezintă în termenul stabilit
documentele prevăzute la alineatul precedent, acestea datorează impozit
pe veniturile din salarii din prima zi de desfăşurare a activităţii. În
situaţia în care persoanele respective depun ulterior documentele
solicitate, organul fiscal va efectua regularizarea impozitului plătit.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
196.
Contribuabilii plătiţi din străinătate de un angajator nerezident care
îşi prelungesc perioada de şedere în România, precum şi cei care, prin
prezenţe repetate în România, depăşesc 183 de zile sau perioada
menţionată în convenţiile de evitare a dublei impuneri sunt obligaţi să
înştiinţeze în scris organul fiscal competent despre depăşirea acestui
termen, caz în care datorează impozit din prima zi pentru veniturile
realizate ca urmare a desfăşurării activităţii în România.
___________
Punctul 196. a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
197.
În situaţia în care persoanele fizice care au desfăşurat activitatea în
România într-o perioadă mai mică de 183 de zile în orice perioadă de 12
luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauză ori în
perioada şi condiţiile menţionate în convenţiile de evitare a dublei
impuneri şi au fost plătite din străinătate îşi prelungesc perioada de
şedere în România peste 183 de zile sau peste perioada menţionată în
convenţie, impozitul pe veniturile din salarii pentru activitatea
desfăşurată în România este datorat începând cu prima zi de sosire în
România. În acest caz, contribuabilul depune la organul fiscal competent
declaraţii lunare de impunere, care vor cuprinde veniturile lunare
realizate în perioada anterioară prelungirii şederii în România, în
termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de 183 de zile expirate
sau a perioadei menţionate în convenţie.
În situaţia în care beneficiarul venitului realizează salariul într-o
sumă globală pe un interval de timp, după ce a expirat perioada de 183
de zile sau perioada menţionată în convenţie, sumele înscrise în
declaraţii se pot stabili la nivelul unei medii lunare, respectiv suma
globală a salariului declarat împărţită la numărul de luni din acea
perioadă.
___________
Punctul 197. a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
198.
Persoanele fizice care realizează venituri din România şi care au
rezidenţă într-un stat contractant cu care România are încheiată
convenţie de evitare a dublei impuneri se impun în România conform
titlului III din Codul fiscal pentru veniturile, altele decât cele
supuse impunerii potrivit titlului V din Codul fiscal, atunci când nu
prezintă certificatul de rezidenţă fiscală sau un alt document prin care
se atestă rezidenţa fiscală.
În aceleaşi condiţii şi pentru aceleaşi categorii de venituri se impun
şi persoanele fizice care realizează venituri din România şi sunt
rezidente ale unor state cu care România nu are încheiate convenţii de
evitare a dublei impuneri.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 198. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
199.
În situaţia în care există convenţii de evitare a dublei impuneri,
persoana fizică cu dublă rezidenţă - română şi a unui stat cu care
România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri -, cu
domiciliul în România, se va impune în România, coroborat cu prevederile
convenţiilor de evitare a dublei impuneri.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri
persoana fizică respectivă va prezenta autorităţilor fiscale române
certificatul de rezidenţă fiscală sau un alt document prin care se
atestă rezidenţa fiscală, precum şi traducerea acestuia în limba română,
certificată de traducători autorizaţi.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Pentru a stabili al cărui rezident este persoana fizică respectivă,
contribuabilul va face dovada «centrului intereselor vitale», respectiv
va prezenta organului fiscal documentele necesare prin care se atestă că
veniturile obţinute în celălalt stat sunt superioare celor realizate în
România şi autoritatea fiscală a statului respectiv îşi rezervă dreptul
de a-l considera rezident fiscal din punct de vedere al impunerii
veniturilor mondiale, caz în care impunerea acestui contribuabil în
România se va face numai pentru veniturile din România.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Prin documente necesare se înţelege: copiile declaraţiilor de impunere
din celălalt stat, declaraţia pe propria răspundere privind situaţia
copiilor şcolarizaţi, situaţia de avere, după caz, a familiei şi altele
asemenea. În situaţia în care veniturile din celălalt stat nu sunt la
nivelul care să conducă la acordarea rezidenţei fiscale în acest stat şi
autoritatea fiscală română apreciază că sunt întrunite condiţiile
pentru impunerea veniturilor în România, acestui contribuabil i se vor
impune în România veniturile mondiale şi, prin schimb de informaţii,
autorităţile competente române şi din celălalt stat se vor informa
asupra acestui caz.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Punctul 199. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
200.
Contribuabilii persoane fizice române care locuiesc în străinătate şi
care îşi menţin domiciliul în România se impun în România pentru
veniturile impozabile conform prevederilor titlului III din Codul
fiscal, realizate atât în România, cât şi în străinătate, iar
obligaţiile fiscale se exercită direct sau, în situaţia în care nu îşi
îndeplinesc obligaţiile în mod direct, prin desemnarea unui împuternicit
sau reprezentant fiscal.
___________
Punctul 200. a fost modificat prin punctul 38. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
201.
Cetăţenii străini refugiaţi şi care sunt prezenţi în România, potrivit
autorizărilor specifice acordate, se impozitează pentru veniturile
realizate pe teritoriul României.
___________
Punctul 201. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente
Art. 89
(1)
Persoanele fizice nerezidente, care obţin alte venituri decât cele
prevăzute la art. 87, 88 şi la titlul V, datorează impozit potrivit
reglementărilor prezentului titlu.
(2)
Veniturile supuse impunerii, din categoriile prevăzute la alin. (1), se
determină pe fiecare sursă, potrivit regulilor specifice fiecărei
categorii de venit, impozitul fiind final.
(3)
Cu excepţia plăţii impozitului pe venit prin reţinere la sursă,
contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizează venituri din
România, potrivit prezentului titlu, au obligaţia să declare şi să
plătească impozitul corespunzător fiecărei surse de venit, direct sau
printr-un împuternicit, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 50. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
2011.
Persoanele fizice nerezidente care realizează venituri din România şi
cărora le revin potrivit prezentului titlu obligaţii privind declararea
acestora depun declaraţiile privind venitul realizat la organul fiscal
competent, definit potrivit legislaţiei în materie.
___________
Punctul 2011. a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 50. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Venituri obţinute din străinătate
Art. 90.
-
(1)
Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care
îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 40 alin. (2) datorează impozit
pentru veniturile obţinute din străinătate.
(2)
Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea
cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile
proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.
(3)
Contribuabilii care obţin venituri din străinătate conform alin. (1) au
obligaţia să le declare, potrivit declaraţiei specifice, până la data de
15 mai a anului următor celui de realizare a venitului.
(4)
Abrogat.
(5)
Abrogat.
(6)
Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de
impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(7)
Diferenţele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere
anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data
comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează
şi nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie
privind colectarea creanţelor bugetare.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
202.
Contribuabilii care obţin venituri din străinătate conform art. 90 alin. (1) din Codul fiscal au obligaţia declarării acestora.
Pentru veniturile din pensii şi sume asimilate acestora, obţinute din
străinătate, pentru care România are drept de impunere, contribuabilii
au obligaţia să completeze şi să depună declaraţia privind venitul
realizat.
Impozitul datorat în România se determină prin aplicarea cotei de
impunere asupra venitului brut anual diminuat cu suma lunară
neimpozabilă, stabilită potrivit prevederilor art. 69 din Codul fiscal,
calculată la nivelul anului. Suma lunară neimpozabilă se acordă pentru
fiecare sursă de venit din pensii.
___________
Punctul 202. a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Creditul fiscal extern
Art. 91.
-
(1)
Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi
în decursul aceleiaşi perioade impozabile, sunt supuşi impozitului pe
venit atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, au dreptul la
deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit
în străinătate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele
prevăzute în prezentul articol.
___________
Alineatul (1) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a)
se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate
între România şi statul străin în care s-a plătit impozitul;
b)
impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obţinut în străinătate, a
fost efectiv plătit în mod direct de persoana fizică sau de
reprezentantul său legal ori prin reţinere la sursă de către plătitorul
venitului. Plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un
document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului
străin respectiv;
c)
venitul pentru care se acordă credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevăzute la art. 41.
___________
Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
(3)
Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în
străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate
fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România,
aferentă venitului impozabil din străinătate. În situaţia în care
contribuabilul în cauză obţine venituri din străinătate din mai multe
state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în
România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare
ţară şi pe fiecare natură de venit.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(4)
Veniturile realizate din străinătate, altele decât cele prevăzute la
art. 41 lit. a), c) şi f), de către persoanele fizice prevăzute la art.
40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia de la art. 40
alin. (2), se supun impozitării în România, recunoscându-se impozitul
plătit în străinătate sub forma creditului fiscal, dar limitat la
impozitul pe venitul similar datorat în România.
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(5)
În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valută se
transformă la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat
de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului.
Veniturile din străinătate realizate de persoanele fizice rezidente,
precum şi impozitul aferent, exprimate în unităţi monetare proprii
statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Naţională a
României, se vor transforma astfel:
a)
din moneda statului de sursă într-o valută de circulaţie internaţională,
cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din
ţara de sursă;
___________
Litera a) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
b)
din valuta de circulaţie internaţională în lei, folosindu-se cursul de
schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naţională a României,
din anul de realizare a venitului respectiv.
___________
Litera b) a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Alineatul (5) a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Art. 91. a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
203.
Persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România şi
persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal sunt
supuse impozitării în România pentru veniturile din orice sursă, atât
din România, cât şi din străinătate.
În situaţia în care, pentru veniturile din străinătate de natura celor
prevăzute la art. 41 lit. a), c) şi f) din Codul fiscal, statul cu care
România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi-a
exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul să deducă,
pentru fiecare sursă de venit, din impozitul pe venit datorat în România
impozitul pe venit plătit în străinătate, în condiţiile prevăzute de
Codul fiscal.
Veniturile din străinătate realizate de contribuabilii prevăzuţi la art.
40 alin. (1) lit. a) şi de cei prevăzuţi la art. 40 alin. (2) din Codul
fiscal, precum şi impozitul aferent, a cărui plată în străinătate este
atestată cu document justificativ eliberat de autoritatea competentă a
statului străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a
dublei impuneri, exprimate în unităţile monetare proprii fiecărui stat,
se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual comunicat de
Banca Naţională a României din anul de realizare a venitului respectiv.
___________
Punctul 203. a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
204.
Impozitul plătit în străinătate, care se deduce din impozitul pe venit
datorat în România, este limitat la partea de impozit pe venit datorat
în România.
Prin venit mondial se înţelege suma veniturilor impozabile din România
şi din străinătate din categoriile de venituri realizate de persoanele
fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal şi de
cele care îndeplinesc condiţia menţionată la art. 40 alin. (2) din Codul
fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Pentru veniturile menţionate la art. 41 lit. a), c) şi f) din Codul
fiscal, care au fost globalizate în străinătate, creditul fiscal extern
pentru fiecare venit este limitat la impozitul pe venit calculat prin
aplicarea cotei medii de impozit din străinătate, aplicată asupra
fiecărei surse de venit obţinut în străinătate, dar nu mai mult decât
cota de impozit prevăzută la titlul III din Codul fiscal, aferentă
venitului respectiv.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Cota medie de impozit se calculează astfel:
impozit plătit în străinătate Cota medie de impozit = |||||||||||||||||||||||||||||||||||. venit global obţinut în străinătate |
___________
Formula a fost introdusă prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Venitul global obţinut în străinătate reprezintă toate categoriile de
venituri care, conform legii din statul respectiv, se globalizează în
străinătate.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera B. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
205.
Pentru veniturile realizate în statul cu care România are încheiată
convenţie de evitare a dublei impuneri şi care nu au fost globalizate în
vederea impozitării, creditul fiscal extern este limitat la impozitul
pe venit plătit în străinătate, dar nu mai mult decât cel datorat pentru
un venit similar în România, potrivit Codului fiscal.
___________
Punctul 205. a fost modificat prin punctul 30. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
206.
Dacă suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mare decât
impozitul plătit în statul cu care România are încheiată convenţie de
evitare a dublei impuneri, suma recunoscută care se deduce este la
nivelul impozitului plătit în străinătate. În situaţia în care suma
reprezentând creditul fiscal extern este mai mică decât impozitul plătit
în statul cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei
impuneri, suma recunoscută reprezentând creditul fiscal extern acordat
este la nivelul sumei calculate conform pct. 204.
___________
Punctul 206. a fost modificat prin punctul 30. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
207.
Calcularea creditului fiscal extern se face de către organul fiscal
competent, separat pe fiecare sursă de venit. În situaţia în care
contribuabilul în cauză obţine venituri din străinătate din mai multe
state cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei
impuneri, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în
România se va calcula, potrivit procedurii prevăzute mai sus, pentru
fiecare sursă de venit şi pe fiecare ţară.
___________
Punctul 207. a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
208.
În cazul veniturilor prevăzute la art. 41 lit. b), d), e), g) şi h) din
Codul fiscal, creditul fiscal extern se acordă pentru fiecare venit
similar din România. Creditul fiscal extern pentru veniturile din statul
cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, a
căror impunere în România este finală, se va acorda astfel:
a)
în situaţia în care în străinătate cota de impozit este mai mare decât
cea prevăzută în titlul III din Codul fiscal pentru un venit similar,
creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit calculat,
aplicându-se cota prevăzută în acest titlu;
b)
în situaţia în care cota de impozit este mai mică în străinătate decât
cota de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal
extern este calculat la nivelul impozitului plătit în străinătate, iar
impozitul anual rămas de achitat în România se calculează ca diferenţă
între impozitul pe venit calculat aplicându-se cota de impozit prevăzută
la titlul III din Codul fiscal şi impozitul pe venit plătit în
străinătate pentru venitul realizat în străinătate.
Pentru veniturile prevăzute la art. 41 lit. b), d), e), g) şi h) din
Codul fiscal, creditul fiscal se acordă potrivit prevederilor pct. 205.
___________
Punctul 208. a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
209.
Contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din
Codul fiscal, care desfăşoară activitate salarială în străinătate şi
sunt plătiţi pentru activitatea salarială desfăşurată în străinătate de
către angajatorul român, se impun în România pentru veniturile realizate
din activitatea salarială desfăşurată în străinătate.
În cazul în care acelaşi venit din salarii este supus impunerii atât în
România, cât şi în străinătate, statului străin revenindu-i dreptul de
impunere potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de
România cu respectivul stat, organul fiscal competent din România va
proceda la regularizarea impozitului datorat de rezidentul român, pe
baza cererii depuse. În vederea regularizării impozitului,
contribuabilii care au fost impuşi pentru aceleaşi venituri obţinute din
salarii, atât în România, cât şi în alt stat cu care România are
încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri vor depune la
registratura organului fiscal competent sau prin poştă, împreună cu
cererea de restituire ori declaraţia privind veniturile realizate din
străinătate, după caz, următoarele documente justificative:
a)
fişa fiscală sau documentul menţionat la art. 59 alin. (2) din Codul
fiscal, după caz, întocmită/întocmit de angajatorul rezident în România
ori de către un sediu permanent în România care efectuează plăţi de
natură salarială;
b)
certificatul de atestare a impozitului plătit în străinătate de
contribuabil, eliberat de autoritatea competentă a statului străin, sau
orice alt document justificativ privind venitul realizat şi impozitul
plătit în celălalt stat, eliberat de autoritatea competentă din ţara în
care s-a obţinut venitul;
c)
contractul de detaşare;
d)
orice alte documente care pot sta la baza determinării sumei impozitului
plătit în străinătate pentru veniturile plătite de angajatorul rezident
în România sau de către un sediu permanent în România.
Procedura de regularizare a impozitului datorat de rezidentul român se
va stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
Veniturile din activităţi dependente desfăşurate în străinătate şi
plătite de un angajator nerezident nu sunt impozabile în România
potrivit prevederilor Codului fiscal şi nu fac obiectul creditului
fiscal extern.
___________
Punctul 209. a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
2091.
Când o persoană fizică rezidentă în România obţine venituri care în
conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri
încheiate de România cu statul străin sunt supuse impozitului pe venit
în statul străin, pentru evitarea dublei impuneri se va aplica metoda
prevăzută în convenţie, respectiv metoda creditului sau metoda scutirii,
după caz.
___________
Punctul 2091. a fost introdus prin punctul 31. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
2092.
Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele
prevăzute la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal care realizează un venit
şi care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri
încheiate de România cu un alt stat pot fi impuse în celălalt stat, iar
respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri
«metoda scutirii», respectivul venit va fi scutit de impozit în România.
Acest venit se declară în România, dar este scutit de impozit dacă se
anexează documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a
statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate.
___________
Punctul 2092. a fost introdus prin punctul 30. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
210.
La sfârşitul anului fiscal vizat, contribuabilul anexează la declaraţia
privind venitul realizat documentele justificative privind venitul
realizat şi impozitul plătit, eliberate de autoritatea competentă din
ţara în care s-a obţinut venitul şi cu care România are încheiată
convenţie de evitare a dublei impuneri. Aceste documente sunt utilizate
pentru aplicarea metodelor de evitare a dublei impuneri prevăzute în
convenţiile de evitare a dublei impuneri.
___________
Punctul 210. a fost modificat prin punctul 31. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Abrogat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Abrogat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin litera D. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
TITLUL IV1
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
___________
TITLUL IV1 a fost introdus prin linia din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Definiţia microîntreprinderii
Art. 1121.
-
În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană
juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la
data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a)
realizează venituri, altele decât cele prevăzute la art. 1122 alin. (6);
b)
are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
c)
a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;
d)
capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale.
Norme metodologice:
1.
Pentru încadrarea în condiţia prevăzută la art. 1121 lit. a) din Codul fiscal, persoana juridică română nu trebuie să înregistreze venituri din activităţile prevăzute la art. 1122 alin. (6) din Codul fiscal.
Încadrarea în categoria veniturilor din consultanţă şi management se
efectuează prin analiza contractelor încheiate şi a altor documente care
justifică natura veniturilor.
2.
Numărul de salariaţi reprezintă numărul de persoane angajate cu contract
individual de muncă, potrivit dispoziţiilor Codului muncii, indiferent
de durata timpului de muncă, înscrise lunar în statele de plată şi/sau
în registrul general de evidenţă a salariaţilor.
3.
La analiza îndeplinirii condiţiei privind numărul de salariaţi se numără şi contractele de muncă suspendate, potrivit legii.
Pentru persoanele juridice care au un singur salariat care demisionează
în cursul unei luni, precum şi în situaţia în care raportul de muncă
încetează ca urmare a pensionării sau desfacerii contractului individual
de muncă în urma săvârşirii unor acte care, potrivit legii, sunt
sancţionate inclusiv prin acest mod, condiţia prevăzută la art. 1121 lit. b) din Codul fiscal se consideră îndeplinită dacă în cursul lunii următoare este angajat un alt salariat.
4.
Pentru încadrarea în condiţia privind nivelul veniturilor realizate în
anul precedent, se vor lua în calcul aceleaşi venituri care constituie
baza impozabilă prevăzută la art. 1127 din Codul fiscal, iar
cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de
la închiderea aceluiaşi exerciţiu financiar.
Codul fiscal:
Opţiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderii
Art. 1122.
-
(1)
Impozitul reglementat de prezentul titlu este opţional.
(2)
Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru
plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal
următor, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1121 şi dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor prezentului titlu.
(3)
Pentru anul 2011, persoanele juridice române pot opta pentru plata
impozitului reglementat de prezentul titlu dacă îndeplinesc, la data de
31 decembrie 2010, condiţiile prevăzute la art. 1121.
(4)
O persoană juridică română care este nou-înfiinţată poate opta să
plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor, începând cu
primul an fiscal, dacă condiţia prevăzută la art. 1121 lit. d) este îndeplinită la data înregistrării la registrul comerţului şi condiţia prevăzută la art. 1121 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.
(5)
Microîntreprinderile nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu
anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre
condiţiile prevăzute la art. 1121.
(6)
Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:
a)
desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
b)
desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al
pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară
activităţi de intermediere în aceste domenii;
c)
desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului;
d)
au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.
(7)
Microîntreprinderile pot opta pentru plata impozitului pe profit
începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se exercită până la data de 31
ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit
pe veniturile microîntreprinderilor.
Norme metodologice:
5.
Persoana juridică română nou-înfiinţată care a optat pentru plata
impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, conform art. 1122
alin. (4) din Codul fiscal, şi care nu a angajat în termenul de 60 de
zile de la data eliberării certificatului de înregistrare este
plătitoare de impozit pe profit de la data înregistrării acesteia la
registrul comerţului.
Persoanele juridice române pentru care perioada de inactivitate
temporară/nedesfăşurare a activităţii încetează în cursul anului pot
opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor,
începând cu anul următor celui în care perioada de inactivitate
temporară/nedesfăşurare a activităţii încetează, dacă la data de 31
decembrie a anului respectiv îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.
1121 şi art. 1122 alin. (2) din Codul fiscal.
6.
Persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt:
a)
persoanele juridice care se organizează şi funcţionează potrivit legilor
speciale de organizare şi funcţionare din domeniul bancar (societăţile
comerciale bancare, casele de schimb valutar, societăţile de credit
ipotecar, cooperativele de credit etc.);
b)
persoanele juridice care se organizează şi funcţionează potrivit legilor
speciale de organizare şi funcţionare din domeniul asigurărilor (de
exemplu, societăţile de asigurare-reasigurare), al pieţei de capital (de
exemplu, burse de valori sau de mărfuri, societăţile de servicii de
investiţii financiare, societăţile de registru, societăţile de
depozitare), cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi
de intermediere în aceste domenii (brokerii şi agenţii de asigurare);
c)
persoanele juridice care desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului.
7.
Microîntreprinderile care în cursul unui trimestru încep să desfăşoare activităţi de natura celor prevăzute la art. 1122
alin. (6) din Codul fiscal datorează impozit pe profit luând în calcul
veniturile şi cheltuielile înregistrate începând cu trimestrul
respectiv.
8.
În ceea ce priveşte încadrarea în condiţia privind capitalul social, nu
poate fi microîntreprindere persoana juridică română care are capitalul
social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250
de angajaţi.
Codul fiscal:
Anul fiscal
Art. 1124.
-
(1)
Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.
(2)
În cazul unei microîntreprinderi care se înfiinţează sau îşi încetează
existenţa, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care
persoana juridică a existat.
Norme metodologice:
9.
În cazul înfiinţării unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilă începe:
a)
de la data înregistrării acesteia la registrul comerţului, dacă are această obligaţie;
b)
de la data înregistrării acesteia în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, dacă are această obligaţie;
c)
de la data încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a
contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei
noi persoane juridice.
10.
Perioada impozabilă a unei microîntreprinderi se încheie, în cazul
divizărilor sau al fuziunilor care au ca efect juridic încetarea
existenţei persoanei juridice prin dizolvare fără lichidare, la una
dintre următoarele date:
a)
la data înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de
instanţele judecătoreşti competente a noii societăţi sau a ultimei
dintre ele, în cazul constituirii uneia sau a mai multor societăţi noi;
b)
la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat
operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părţilor, în
cazul în care se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată,
potrivit legii;
c)
la data stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele menţionate la lit. a) şi b).
Perioada impozabilă a microîntreprinderii se încheie, în cazul
dizolvării urmate de lichidare, la data depunerii situaţiilor financiare
la registrul unde a fost înregistrată, potrivit legii, înfiinţarea
persoanei juridice respective.
Codul fiscal:
Impunerea microîntreprinderilor care realizează venituri mai mari de 100.000 euro
Art. 1126.
-
Prin excepţie de la prevederile alin. (5) al art. 1122 şi de la prevederile art. 1128
alin. (2) şi (3), dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere
realizează venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta va plăti impozit
pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la
începutul anului fiscal, fără posibilitatea de a mai beneficia pentru
perioada următoare de prevederile prezentului titlu. Calculul şi plata
impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a
depăşit limita prevăzută în acest articol. Impozitul pe profit datorat
reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul
anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.
Norme metodologice:
11.
În situaţia în care, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere
realizează venituri mai mari de 100.000 euro, contribuabilul va
înştiinţa organul fiscal cu privire la modificarea tipului de impozit
datorat prin depunerea unei declaraţii de menţiuni, conform Codului de
procedură fiscală.
12.
Veniturile luate în calcul la stabilirea limitei de 100.000 euro sunt
aceleaşi cu cele care constituie baza impozabilă prevăzută la art. 1127 din Codul fiscal.
13.
Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea exerciţiului financiar precedent.
Codul fiscal:
Baza impozabilă
Art. 1127.
-
(1)
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:
a)
veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
b)
veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
c)
veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
d)
veniturile din subvenţii de exploatare;
e)
veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
f)
veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau
penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la
calculul profitului impozabil;
g)
veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de
asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura
stocurilor sau a activelor corporale proprii.
(2)
În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat,
valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în
conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost
puse în funcţiune, potrivit legii.
Norme metodologice:
14.
Baza impozabilă asupra căreia se aplică cota de 3% este reprezentată de
totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul
conturilor din clasa a 7-a «Conturi de venituri», cu excepţia celor
înregistrate în:
-
Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
-
Veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
-
Veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
-
Veniturile din subvenţii de exploatare;
-
Veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
-
Veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau
penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la
calculul profitului impozabil;
-
Veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de
asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura
stocurilor sau a activelor corporale proprii.
15.
Microîntreprinderile care îşi încetează existenţa în urma unei
operaţiuni de reorganizare sau de lichidare, potrivit legii, şi care pe
parcursul perioadei de funcţionare au fost şi plătitoare de impozit pe
profit, la calculul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, nu
includ în baza impozabilă: rezervele constituite din profitul net,
rezervele constituite din diferenţe de curs favorabil aferente
capitalului social în devize sau disponibilului în devize, precum şi
sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit pe profit,
repartizate ca surse proprii de finanţare, potrivit legii, care au fost
constituite în perioada în care au fost plătitoare de impozit pe profit.
Microîntreprinderile care îşi încetează existenţa în urma unei
operaţiuni de reorganizare sau de lichidare, potrivit legii, şi care pe
parcursul perioadei de funcţionare au fost şi plătitoare de impozit pe
profit includ în baza impozabilă şi rezervele reprezentând surplusul
realizat din rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a
terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil şi nu
au fost impozitate în perioada în care au fost plătitoare de impozit pe
profit.
16.
În cazul în care se achiziţionează case de marcat, din baza impozabilă
se scade valoarea caselor de marcat, în conformitate cu documentul
justificativ, în luna punerii în funcţiune. Punerea în funcţiune se face
potrivit prevederilor legale.
Codul fiscal:
TITLUL V
Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul
pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România
Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul
pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România
CAPITOLUL I
Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi
Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi
Venituri impozabile obţinute din România
Art. 115.
-
(1)
Veniturile impozabile obţinute din România, indiferent dacă veniturile
sunt primite în România sau în străinătate, sunt următoarele:
a)
dividende de la o persoană juridică română;
b)
dobânzi de la un rezident;
c)
dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuială a sediului permanent;
Norme metodologice:
1.
Veniturile de natura dobânzilor, redevenţelor sau comisioanelor
realizate de către nerezidenţi şi care sunt cheltuieli atribuibile
sediului permanent din România al unui nerezident sunt venituri
impozabile în România potrivit titlului V din Codul fiscal.
Codul fiscal:
d)
redevenţe de la un rezident;
Norme metodologice:
2.
(1)
Termenul redevenţă cuprinde orice sumă care trebuie plătită în bani sau
în natură pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau
drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, indiferent
dacă suma trebuie plătită conform unui contract sau ca urmare a
copierii ilegale sau a încălcării drepturilor legale ale unei alte
persoane.
(11)
Nu reprezintă redevenţe sumele plătite în schimbul obţinerii drepturilor
exclusive de distribuţie a unui produs sau serviciu, deoarece acestea
nu sunt efectuate în schimbul folosinţei sau dreptului de folosinţă a
unui element de proprietate inclus în definiţie. Intermediarul
distribuitor rezident nu plăteşte dreptul de a folosi marca sau numele
sub care sunt vândute bunurile, el obţine doar dreptul exclusiv de a
vinde bunurile pe care le cumpără de la producător.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
(2)
În cazul unei tranzacţii care implică transferul de software, încadrarea
ca redevenţă a sumei care trebuie plătită depinde de natura drepturilor
transferate.
(3)
În cazul transferului unui drept parţial dintr-un copyright pentru
software, suma care trebuie plătită este o redevenţă dacă primitorul
dobândeşte dreptul de a utiliza acel software, astfel încât lipsa
acestui drept constituie o încălcare a copyright-ului. Exemple de astfel
de tranzacţii sunt transferurile de drepturi de a reproduce şi
distribui către public orice software, precum şi transferurile de drept
de a modifica şi a face public orice software.
(4)
În analiza caracterului unei tranzacţii care implică transferul de
software nu se ţine cont de dreptul de a copia un program exclusiv în
scopul de a permite exploatarea efectivă a programului de către
utilizator. În consecinţă, o sumă care trebuie plătită nu este o
redevenţă dacă singurul drept transferat este un drept limitat de a
copia un program, în scopul de a permite utilizatorului să-l exploateze.
Acelaşi rezultat se aplică şi pentru "drepturi de reţea sau site", în
care primitorul obţine dreptul de a face multiple copii ale unui
program, exclusiv în scopul de a permite exploatarea programului pe mai
multe computere sau în reţeaua primitorului.
(5)
În cazul achiziţiei tuturor drepturilor dintr-un copyright pentru
software, suma care trebuie plătită nu este pentru folosirea sau dreptul
de a folosi acel software, în consecinţă nefiind o redevenţă.
(51)
Nu reprezintă redevenţe sumele plătite de intermediarii distribuitori ai
unui software în baza unui contract prin care se acordă frecvent
dreptul de distribuţie a unor exemplare ale software-ului, fără a da
dreptul de reproducere. Distribuţia poate fi făcută pe suporturi
tangibile sau pe cale electronică, fără ca distribuitorul să aibă
dreptul de a reproduce software-ul. De asemenea, nu reprezintă redevenţă
suma plătită pentru un software ce urmează a fi supus unui proces de
personalizare în vederea instalării sale. În aceste tranzacţii,
intermediarii distribuitori plătesc numai pentru achiziţionarea
exemplarelor de software şi nu pentru a exploata un drept de autor
pentru software.
___________
Subpunctul (51) a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
(6)
Suma care trebuie plătită pentru folosirea sau dreptul de a folosi
ideile sau principiile cu privire la un software, cum ar fi schemele
logice, algoritmii sau limbajele de programare, este o redevenţă.
(7)
În înţelesul acestei norme, software este orice program sau serie de
programe care conţine instrucţiuni pentru un computer, atât pentru
operarea computerului (software de operare) cât şi pentru îndeplinirea
altor sarcini (software de aplicaţie).
8.
a)
În cazul unei tranzacţii care permite unei persoane să descarce
electronic imagini, sunete sau texte, suma care trebuie plătită nu este
redevenţă dacă folosirea acestor materiale se limitează la drepturile
necesare pentru a permite descărcarea, stocarea şi exploatarea
computerului, reţelei sau a altui echipament de stocare, operare sau
afişare a utilizatorului. În caz contrar, suma care trebuie plătită
pentru transferul dreptului de a reproduce şi a face public un produs
digital este o redevenţă.
b)
tranzacţiile ce permit clientului să descarce electronic produse
digitale pot duce la folosirea dreptului de autor de către client,
deoarece un drept de a efectua una sau mai multe copii ale conţinutului
digital este acordat prin contract. Atunci când compensaţia este
esenţial plătită pentru altceva decât pentru folosirea, sau pentru
dreptul de a folosi drepturile de autor, cum ar fi pentru dobândirea
altor tipuri de drepturi contractuale, date sau servicii, şi folosirea
dreptului de autor este limitată la drepturile necesare pentru a putea
descărca, stoca şi opera pe computerul, reţeaua sau alte medii de
stocare, rulare sau proiectare ale clientului, această folosire a
dreptului de autor nu trebuie să influenţeze analiza caracterului plăţii
atunci când se urmăreşte aplicarea definiţiei "redevenţei".
c)
se consideră redevenţă situaţia tranzacţiilor în care plata este făcută
în scopul acordării dreptului de folosinţă a dreptului de autor asupra
unui produs digital ce este descărcat electronic. Acesta ar fi situaţia,
unei edituri care plăteşte pentru a obţine dreptul de a reproduce o
fotografie protejată de drept de autor pe care o va descărca electronic
în scopul includerii ei pe coperta unei cărţi pe care o editează. În
această tranzacţie, motivaţia esenţială a plăţii este achiziţionarea
dreptului de a folosi dreptul de autor asupra produsului digital, adică a
dreptului de a reproduce şi distribui fotografia, şi nu simpla
achiziţie a conţinutului digital.
___________
Subpunctul 8. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(9)
În cazul unui contract care implică folosirea sau dreptul de a folosi
orice proprietate sau drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din
Codul fiscal, precum şi transferul unei alte proprietăţi sau altui
serviciu, suma care trebuie plătită conform contractului trebuie să fie
împărţită, conform diverselor porţiuni de contract, pe baza condiţiilor
contractului sau pe baza unei împărţiri rezonabile, fiecărei porţiuni
aplicându-i-se tratamentul fiscal corespunzător. Dacă totuşi o anumită
parte din ceea ce urmează a se asigura prin contract constituie de
departe scopul principal al contractului, cealaltă porţiune fiind
auxiliară, tratamentul aplicat porţiunii principale de contract se
aplică întregii sume care trebuie plătită conform contractului.
(10)
Este considerată redevenţă şi suma plătită în cadrul contractului de
know-how, în baza căruia vânzătorul acceptă să împărtăşească
cunoştinţele şi experienţa sa cumpărătorului, astfel încât cumpărătorul
să le poată folosi în interesul său şi să nu le dezvăluie publicului. În
acelaşi timp vânzătorul nu joacă nici un rol în aplicarea cunoştinţelor
puse la dispoziţie cumpărătorului şi nu garantează rezultatele
aplicării acestora.
___________
Subpunctul (10) a fost introdus prin subpunctul 1. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(11)
În cazul contractului de prestări de servicii în care una dintre părţi
se angajează să utilizeze cunoştinţele sale pentru executarea unei
lucrări pentru cealaltă parte, suma plătită nu constituie redevenţă.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin subpunctul 1. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(12)
Sumele plătite operatorilor de sateliţi de către societăţile de radio,
televiziune sau de către societăţile de telecomunicaţii ori de către
alţi clienţi, în baza unor contracte de închiriere de transponder care
permit utilizarea capacităţii de a transmite în mai multe zone
geografice, nu reprezintă redevenţă dacă nu este transferată nicio
tehnologie legată de satelit şi dacă clientul nu se află în posesia
satelitului când realizează transmisiile, ci are numai acces la
capacitatea de transmisie a acestuia. În situaţia în care proprietarul
satelitului închiriază satelitul unei alte părţi, suma plătită de
operatorul de satelit proprietarului este considerată ca reprezentând
închirierea unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific. Un
tratament similar se aplică sumelor plătite pentru închirierea ori
achiziţionarea capacităţii unor cabluri pentru transmiterea energiei sau
pentru comunicaţii ori a unor conducte pentru transportul gazului sau
al petrolului.
___________
Subpunctul (12) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(13)
Sumele plătite de un operator de reţea de telecomunicaţii către un alt
operator, în baza unor acorduri clasice de roaming, nu reprezintă
redevenţe dacă nu este utilizată sau transferată o tehnologie secretă.
Sumele plătite în cadrul acestui tip de contract nu pot fi interpretate
ca fiind sume plătite pentru utilizarea unui echipament comercial,
industrial sau ştiinţific, dacă nu este utilizat efectiv un echipament.
Aceste sume reprezintă o taxă pentru utilizarea serviciilor de
telecomunicaţii furnizate de operatorul de reţea din străinătate. În mod
similar sumele plătite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza
frecvenţele radio nu reprezintă redevenţe.
___________
Subpunctul (13) a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(14)
Sumele plătite pentru difuzarea unor filme la cinematograf sau prin televiziune reprezintă redevenţă.
___________
Subpunctul (14) a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
e)
redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevenţa este o cheltuială a sediului permanent;
f)
comisioane de la un rezident;
g)
comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent;
h)
venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în
România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele
care participă efectiv la asemenea activităţi sau de către alte
persoane;
i)
venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de
consultanţă din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la
un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui
sediu permanent în România;
Norme metodologice:
3.
Veniturile obţinute din România din prestări de servicii de management
sau de consultanţă în orice domeniu, care nu sunt efectuate în România,
sau veniturile care sunt cheltuieli atribuibile unui sediu permanent din
România al unui nerezident sunt impozabile potrivit titlului V atunci
când nu sunt încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri între
România şi statul de rezidenţă al beneficiarului de venit sau când
beneficiarul de venit nu prezintă documentul care atestă rezidenţa sa
fiscală.
___________
Punctul 3. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
j)
venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea
de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie
al unei persoane juridice române;
k)
venituri din servicii prestate în România;
l)
venituri din profesii independente desfăşurate în România - doctor,
avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor şi alte profesii similare -,
în cazul când sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul
unui sediu permanent sau într-o perioadă sau în mai multe perioade care
nu depăşesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12
luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
m)
venituri din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la
bugetul de stat, în măsura în care pensia lunară depăşeşte plafonul
prevăzut la art. 73;
n)
venituri din transportul internaţional aerian, naval, feroviar sau rutier, ce se desfăşoară între România şi un stat străin;
o)
venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
Norme metodologice:
4.
Prin concursuri organizate în România se înţelege concursuri organizate în orice domeniu în România.
Codul fiscal:
p)
venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România, de la
fiecare joc de noroc, obţinute de la acelaşi organizator într-o singură
zi de joc.
Norme metodologice:
5.
Venituri obţinute la jocuri de noroc înseamnă câştiguri în bani şi/sau
în natură acordate participanţilor de către orice persoană juridică
română, autorizată să organizeze şi să exploateze jocuri de noroc.
Codul fiscal:
(2)
Următoarele venituri impozabile obţinute din România nu sunt impozitate
potrivit prezentului capitol şi se impozitează conform titlurilor II sau
III, după caz:
a)
veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;
b)
veniturile unei persoane juridice străine obţinute din proprietăţi
imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de
participare deţinute într-o persoană juridică română;
Norme metodologice:
6.
Venituri din proprietăţi imobiliare înseamnă venituri din vânzarea,
precum şi din cedarea dreptului de folosinţă asupra proprietăţii
imobiliare sau a unei cote-părţi din această proprietate (închiriere,
concesionare sau arendare).
Codul fiscal:
c)
venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate dependentă desfăşurată în România;
d)
veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau
altă formă de cedare a dreptului de folosinţă a unei proprietăţi
imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de
participare deţinute într-o persoană juridică română.
Norme metodologice:
7.
Prin cedarea dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare se
înţelege şi arendarea sau concesionarea proprietăţii imobiliare sau a
unei cote-părţi din această proprietate.
Codul fiscal:
Reţinerea impozitului din veniturile impozabile obţinute din România de nerezidenţi
Art. 116.
-
(1)
Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute
din România se calculează, se reţine şi se varsă la bugetul de stat de
către plătitorii de venituri.
Norme metodologice:
8.
(1)
Pentru veniturile obţinute de nerezidenţi din România, plătitorii de
venituri au obligaţia calculării şi reţinerii impozitelor datorate prin
stopaj la sursă şi virării lor la bugetul de stat în termenul stabilit
la art. 116 alin. (5) din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
În cazurile prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. c), e), g) şi i) din
Codul fiscal, plătitorul impozitului prevăzut la titlul V din Codul
fiscal este nerezidentul care are sediul permanent în România în
evidenţa căruia sunt înregistrate respectivele cheltuieli deductibile.
Codul fiscal:
(2)
Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute:
a)
10% pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe, dacă beneficiarul
efectiv al acestor venituri este o persoană juridică rezidentă într-un
stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei
Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau un sediu permanent al unei
întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat
al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat
membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb. Această cotă de impunere se aplică în perioada de tranziţie de
la data aderării României la Uniunea Europeană şi până la data de 31
decembrie 2010, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau
redevenţelor să deţină minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de
participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de
cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii sau
redevenţelor;
b)
10% pentru dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană
juridică română sau persoană juridică cu sediul social în România,
înfiinţată potrivit legislaţiei europene, unei persoane juridice
rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre
statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent
al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau
dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv
Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un
alt stat membru al Uniunii Europene ori al Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb;
c)
25% pentru veniturile obţinute din jocuri de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);
d)
16% în cazul oricăror altor venituri impozabile obţinute din România, aşa cum sunt enumerate la art. 115.
(3)
Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reţinut se calculează după cum urmează:
a)
pentru veniturile ce reprezintă remuneraţii primite de nerezidenţi care
au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de
administraţie al unei persoane juridice române, potrivit art. 57;
b)
pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 70.
(4)
Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii
venitului şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se
calculează, se reţine şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la
cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a
României, valabil în ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi. În
cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor
sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat
situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declară şi se
plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
81.
Cota prevăzută pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe la art. 116
alin. (2) lit. a) se aplică asupra veniturilor provenind din România. În
acest sens, o plată făcută de o întreprindere din România sau de un
sediu permanent situat în România se va considera că provine din
România. Această prevedere se va aplica numai dacă întreprinderea
plătitoare sau întreprinderea al cărui sediu permanent este considerat
plătitor de dobânzi sau redevenţe este o întreprindere asociată, în
înţelesul art. 12420 din Legea nr. 571/2003 privind Codul
Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu întreprinderea
care este beneficiarul efectiv sau al cărui sediu permanent este
considerat beneficiar efectiv al acelor dobânzi sau redevenţe.
Condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi
înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie
în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and
Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen C-284/94, C - 291/94 şi C - 292/94
şi anume:
Dacă la data plăţii, perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este
încheiată, cota redusă prevăzută la art. 116 alin. (2) lit. a) din Codul
Fiscal nu se va aplica.
În situaţia în care, persoana juridică română, respectiv sediul
permanent din România pot face dovada că perioada minimă de deţinere a
fost îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română, respectiv
sediul permanent din România pot cere restituirea impozitelor plătite în
plus.
___________
Punctul 81. a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
9.
La impunerea şi declararea veniturilor ce reprezintă remuneraţii primite
de persoanele fizice nerezidente pentru activitatea desfăşurată în
calitate de administrator, fondator sau membru al consiliului de
administraţie al unei persoane juridice române sunt aplicabile
dispoziţiile titlului III din Codul fiscal.
___________
Punctul 9. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
91.
Veniturile sub formă de dobânzi la depozitele la vedere/conturi curente,
la depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de
economisire la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate şi
situate în România, realizate începând cu data de 1 iulie 2010, se impun
cu o cotă de 16% din suma acestora, indiferent de data constituirii
raportului juridic.
Veniturile sub formă de dobânzi realizate până la data de 30 iunie 2010 inclusiv sunt venituri neimpozabile.
Baza de calcul asupra căreia se aplică cota de impozit de 16% este
constituită din veniturile calculate începând cu data de 1 iulie 2010
până la data scadenţei depozitului şi înregistrate în contul curent sau
în contul de depozit al titularului. Aceleaşi prevederi se aplică şi în
cazul dobânzilor aferente depozitelor la vedere, conturilor curente,
certificatelor de depozit şi altor instrumente de economisire.
Cota de 16% se aplică şi altor venituri de natura dobânzilor, cum ar fi:
dobânzile la credite, dobânzile în cazul contractelor de leasing
financiar, dobânzile la creditele intragrup, precum şi dobânzilor
aferente depozitelor colaterale, conturilor escrow, considerate dobânzi
pentru depozite la termen potrivit normelor Băncii Naţionale a României,
dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile
comerciale române, constituite potrivit Legii nr. 31/1990, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 91. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
92.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
(93)
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
(94)
Abrogat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
(5)
Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii
venitului şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se
calculează, se reţine şi se varsă, în lei, la bugetul de stat, la cursul
de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României,
valabil în ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
95.
Conversia în lei a impozitului în valută aferent veniturilor obţinute
din România de nerezidenţi se face la cursul de schimb al pieţei
valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în
care s-a plătit venitul către nerezident, şi impozitul în lei rezultat
se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care s-a plătit venitul.
a)
Conversia în lei a impozitului în valută aferent veniturilor obţinute
din România de nerezidenţi se face la cursul de schimb al pieţei
valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în
care s-a plătit venitul către nerezident şi impozitul în lei rezultat se
varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care s-a plătit venitul.
b)
Pentru impozitul în valută aferent dobânzilor capitalizate realizate din
România de nerezidenţi, conversia se face, de asemenea, la cursul de
schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României,
valabil în ziua în care s-a capitalizat dobânda, respectiv la cursul
valutar din momentul înregistrării în contul curent sau în contul de
depozit al titularului dobânzii capitalizate sau din momentul
răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, ori în momentul
în care dobânda se transformă în împrumut. Impozitul în lei astfel
calculat se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care s-a înregistrat venitul/răscumpărat
instrumentul de economisire.
c)
Prin plată a unui venit se înţelege îndeplinirea obligaţiei de a pune
fonduri la dispoziţia creditorului în maniera stabilită prin contract
sau prin alte înţelegeri convenite între părţi care conduc la stingerea
obligaţiilor contractuale.
___________
Litera c) a fost introdusă prin punctul 2. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Punctul 95. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
96.
Pentru impozitul în valută aferent dobânzilor capitalizate realizate din
România de nerezidenţi, conversia se face, de asemenea, la cursul de
schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României,
valabil în ziua în care s-a capitalizat dobânda, respectiv la cursul
valutar din momentul înregistrării în contul curent sau în contul de
depozit al titularului dobânzii capitalizate sau din momentul
răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, ori în momentul
în care dobânda se transformă în împrumut. Impozitul în lei astfel
calculat se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care s-a înregistrat venitul/răscumpărat
instrumentul de economisire.
a)
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri
în cazul câştigurilor din transferul valorilor mobiliare în cazul
societăţilor închise şi din transferul părţilor sociale, certificatul de
rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1)
prezentat de nerezident se depune la reprezentantul lui
fiscal/împuternicitul desemnat în România pentru îndeplinirea
obligaţiilor fiscale şi declarative. O copie a certificatului de
rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1),
legalizată şi tradusă de organul autorizat din România, se va depune şi
la societatea ale cărei valori mobiliare/părţi sociale sunt transferate.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri
în cazul persoanelor fizice nerezidente care obţin câştiguri din
transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi
valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, certificatul de
rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) se depune
la reprezentantul fiscal/împuternicitul desemnat în România pentru
îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative. O copie a
certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct.
13 alin. (1), legalizată şi tradusă de organul autorizat din România, se
va anexa la declaraţia de impunere, respectiv la declaraţia de venit.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri
în cazul câştigurilor din transferul titlurilor de participare obţinute
de o persoană juridică nerezidentă, atunci când acest câştig este
generat de transferul titlurilor de participare, certificatul de
rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) prezentat
de nerezident se depune la reprezentantul lui fiscal/împuternicitul
desemnat în România pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi
declarative. O copie a certificatului de rezidenţă fiscală sau a
documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), legalizată şi tradusă de
organul autorizat din România, se va depune şi la societatea ale cărei
titluri de participare sunt transferate.
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 3. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
b)
În cazul în care dobânditorul valorilor mobiliare ale unei societăţi
închise sau al părţilor sociale este o persoană juridică
nerezidentă/persoană fizică nerezidentă, iar beneficiarul câştigurilor
din transferul acestor valori mobiliare, respectiv al părţilor sociale
este o persoană fizică rezidentă, obligaţia calculării, reţinerii şi
virării impozitului pe câştigul determinat din transferul acestor valori
mobiliare sau părţi sociale revine dobânditorului, respectiv persoanei
juridice nerezidente/persoanei fizice nerezidente, direct sau prin
reprezentat fiscal/împuternicit, desemnat conform legii pentru
îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative.
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
c)
În cazul tranzacţiilor cu titluri de valoare, respectiv titluri de
participare efectuate între nerezidenţi, sunt aplicabile prevederile
menţionate în titlurile II şi III din Codul fiscal în ceea ce priveşte
obligaţiile de calcul, reţinere şi virare a impozitului în condiţiile
neprezentării certificatului de rezidenţă fiscală sau atunci când
România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri cu
statul de rezidenţă al beneficiarului câştigurilor din transferul
titlurilor de valoare, respectiv al titlurilor de participare ori în
cazul în care, prin convenţie, România are dreptul de impunere asupra
câştigului.
___________
Litera c) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
d)
În cazul în care transferul oricăror titluri de valoare deţinute de o
persoană fizică nerezidentă se realizează printr-un intermediar,
obligaţia de calcul şi virare a impozitului pe câştigul din transferul
unor astfel de titluri, precum şi celelalte obligaţii declarative revin
beneficiarului nerezident al câştigului sau reprezentantului
fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar pentru cazurile prevăzute
astfel în titlul III din Codul fiscal. În acest caz, intermediarul va
îndeplini obligaţiile ce îi revin potrivit art. 66 alin. (6) din Codul
fiscal, iar beneficiarul nerezident al câştigului sau împuternicitul
desemnat va depune declaraţia de impunere trimestrială, respectiv
declaraţia privind venitul realizat, va îndeplini obligaţiile fiscale şi
va anexa la aceste declaraţii câte o copie legalizată a certificatului
de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1),
însoţită de o traducere autorizată în limba română.
În situaţiile prevăzute în mod expres în titlul III din Codul fiscal,
când intermediarul are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira
impozitul pe câştigul din transferul oricăror titluri de valoare, acesta
are obligaţia de a păstra certificatul de rezidenţă fiscală al
beneficiarului venitului, precum şi de a îndeplini celelalte obligaţii
declarative.
În situaţia în care beneficiarul câştigului din transferul oricăror
titluri de valoare este o persoană fizică nerezidentă, iar transferul
acestor titluri nu se face printr-un intermediar, obligaţia de calcul,
reţinere şi virare a impozitului, precum şi celelalte obligaţii
declarative şi de păstrare a certificatului de rezidenţă fiscală al
beneficiarului câştigului revin, după caz, reprezentantului
fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar.
___________
Litera d) a fost modificată prin punctul 3. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
e)
Deţinerile persoanelor juridice străine la fondurile închise de
investiţii se impun potrivit prevederilor privind asocierile de la
titlul II din Codul fiscal.
___________
Punctul 96. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
d)
premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca
urmare a participării la festivalurile naţionale şi internaţionale
artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;
e)
premiile acordate elevilor şi studenţilor nerezidenţi la concursurile finanţate din fonduri publice;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
913.
Premiile prevăzute la art. 117 lit. d) şi e) din Codul fiscal sunt
premii de natura celor plătite de la bugetul de stat sau de la bugetele
consiliilor locale prin intermediul instituţiilor publice centrale şi
locale.
___________
Punctul 913. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
[...]
h)
dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică
română sau persoană juridică cu sediul social în România, înfiinţată
potrivit legislaţiei europene, unei persoane juridice rezidente într-un
alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei
întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat
al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat
membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb, sunt scutite de impozit, dacă persoana juridică străină
beneficiară a dividendelor întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
1.
are una dintre formele de organizare prevăzute în art. 201 alin. (4);
2.
în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru al Uniunii
Europene sau a unuia dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei,
este considerată a fi rezidentă a statului respectiv şi, în temeiul
unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat
terţ, nu se consideră că este rezident în scopul impunerii în afara
Uniunii Europene sau Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv
Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei;
3.
plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru al
Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul
Norvegiei, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
4.
deţine minimum 10% din capitalul social al întreprinderii persoană
juridică română pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se
încheie la data plăţii dividendului.
Dacă beneficiarul dividendelor este un sediu permanent al unei persoane
juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un
stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat
membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb, pentru acordarea acestei scutiri persoana juridică străină
pentru care sediul permanent îşi desfăşoară activitatea trebuie să
întrunească cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-4.
Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică română care plăteşte
dividendul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
1.
este o societate înfiinţată în baza legii române şi are una dintre
următoarele forme de organizare: "societate pe acţiuni", "societate în
comandită pe acţiuni", "societate cu răspundere limitată";
2.
plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică cu sediul social în
România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, care plăteşte
dividendul, trebuie să plătească impozit pe profit, potrivit
prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
10.
În aplicarea prevederilor art. 117 lit. h), condiţia privitoare la
perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în
considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate:
Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v
Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94, şi anume:
Dacă la data plăţii perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este încheiată, scutirea prevăzută în Codul fiscal nu se va acorda.
În situaţia în care persoana juridică română, respectiv sediul permanent
din România poate face dovada că perioada minimă de deţinere a fost
îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română, respectiv sediul
permanent din România poate cere restituirea impozitelor plătite în
plus.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 117 lit. h) şi dividendele
distribuite şi plătite după data de 1 ianuarie 2007, chiar dacă acestea
sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale exerciţiilor
financiare anterioare anului 2007, în măsura în care beneficiarul
dividendelor îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
În sensul prevederilor art. 117 lit. h), condiţia privitoare la perioada
de deţinere a participaţiei minime are în vedere o perioadă de 2 ani
consecutivi, împliniţi la data plăţii dividendelor.
___________
Punctul 10. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
j)
începând cu data de 1 ianuarie 2011, veniturile din dobânzi sau redevenţe, aşa cum sunt definite la art. 12419,
obţinute din România de persoane juridice rezidente în statele membre
ale Uniunii Europene sau ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb,
respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau de
un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii
Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb,
respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat
într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul efectiv al
dobânzilor sau redevenţelor deţine minimum 25% din valoarea/numărul
titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă
neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii
sau redevenţelor;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Norme metodologice:
111.
În aplicarea prevederilor art. 117 lit. j), condiţia privitoare la
perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în
considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate:
Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v
Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94, şi anume:
Dacă la data plăţii perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este încheiată, scutirea prevăzută în Codul fiscal nu se va acorda.
În situaţia în care persoana juridică română, respectiv sediul permanent
din România poate face dovada că perioada minimă de deţinere a fost
îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română, respectiv sediul
permanent din România poate cere restituirea impozitelor plătite în
plus.
___________
Punctul 111. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri
Art. 118.
-
(1)
În înţelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări
cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri
cu privire la impozitele pe venit şi capital, cota de impozit care se
aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din
România nu poate depăşi cota de impozit, prevăzută în convenţie, care se
aplică asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situaţia în care
cotele de impozitare din legislaţia internă sunt mai favorabile decât
cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri se aplică cotele de
impozitare mai favorabile.
Norme metodologice:
12.
(1)
Dispoziţiile alin. 2 ale articolelor «Dividende», «Dobânzi»,
«Comisioane», «Redevenţe» din convenţiile de evitare a dublei impuneri
încheiate de România cu alte state, care reglementează impunerea în ţara
de sursă a acestor venituri, se aplică cu prioritate. În cazul când
legislaţia internă prevede în mod expres o cotă de impozitare mai
favorabilă sunt aplicabile prevederile legislaţiei interne.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin subpunctul 4. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(2)
Dispoziţiile alin. 2 ale articolelor «Dividende», «Dobânzi»,
«Comisioane», «Redevenţe» din convenţiile de evitare a dublei impuneri
derogă de la prevederile paragrafului 1 al acestor articole din
convenţiile respective.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin subpunctul 4. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(3)
Aplicarea alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane",
"Redevenţe" din convenţiile de evitare a dublei impuneri care prevăd
impunerea în statul de sursă nu conduce la o dublă impunere pentru
acelaşi venit, întrucât statul de rezidenţă acordă credit fiscal pentru
impozitul plătit în România, în conformitate cu prevederile convenţiei
de evitare a dublei impuneri.
(4)
Abrogat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Abrogat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
Abrogat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
(7)
Abrogat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
(71)
Abrogat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
(8)
Dispoziţiile titlurilor II şi III din Codul fiscal reprezintă legislaţia
internă şi se aplică atunci când România are încheiată convenţie de
evitare a dublei impuneri cu statul al cărui rezident este beneficiarul
venitului realizat din România şi acesta prezintă certificatul de
rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1).
În acest sens, se vor avea în vedere veniturile menţionate la art. 115
alin. (2) din Codul fiscal, veniturile obţinute de artişti şi sportivi,
precum şi alte venituri pentru care România are potrivit convenţiilor de
evitare a dublei impuneri drept de impozitare.
___________
Subpunctul (8) a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
(9)
Prevederile titlului V din Codul fiscal se aplică atunci când
beneficiarul venitului obţinut din România este rezident al unui stat cu
care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri
sau când beneficiarul venitului obţinut din România, rezident al unui
stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei
impuneri, nu prezintă certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul
prevăzut la pct. 13 alin. (1) ori atunci când impozitul datorat de
nerezident este suportat de către plătitorul de venit.
___________
Subpunctul (9) a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(10)
Prevederile Acordului încheiat între Comunitatea Europeană şi
Confederaţia Elveţiană de stabilire a unor măsuri echivalente cu cele
prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind
impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi se
aplică de la data aderării la Uniunea Europeană.
___________
Subpunctul (10) a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(101)
În cazul României, întreprinderile pentru care sunt aplicabile
prevederile art. 15 pct. (1), respectiv pct. (2) ale Acordului încheiat
între Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană de stabilire a
unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a
Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din
economii sub forma plăţilor de dobânzi sunt cele menţionate la pct. 213 din normele de aplicare a art. 201 din Codul fiscal, respectiv cele menţionate la art. 12426 lit. x) din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (101) a fost introdus prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 27.02.2012.
(11)
În situaţia în care pentru acelaşi venit sunt cote diferite de impunere
în legislaţia internă, legislaţia comunitară sau în convenţiile de
evitare a dublei impuneri, se aplică cota de impozit mai favorabilă,
dacă beneficiarul venitului face dovada rezidenţei într-un stat cu care
România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi, după
caz, îndeplineşte condiţia de beneficiar al legislaţiei Uniunii
Europene.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
(2)
Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri şi
a legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul are obligaţia de a
prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului,
certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea
competentă din statul său de rezidenţă, precum şi, după caz, o
declaraţie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea
condiţiei de beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii
Europene. Dacă certificatul de rezidenţă fiscală, respectiv declaraţia
ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se
aplică prevederile titlului V. În momentul prezentării certificatului de
rezidenţă fiscală şi, după caz, a declaraţiei prin care se indică
calitatea de beneficiar se aplică prevederile convenţiei de evitare a
dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face
regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În
acest sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că
beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa
fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de
evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau al
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb pentru toată perioada în care
s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul
aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul
de rezidenţă fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria răspundere a
acestuia de îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la:
perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul
persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de
organizare prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de
contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar
acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Certificatul de
rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile
este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor,
cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
13.
(1)
Pentru a beneficia de prevederile convenţiei de evitare a dublei
impuneri încheiate între România şi statul său de rezidenţă, precum şi
de cele ale legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul beneficiar al
veniturilor din România trebuie să prezinte certificatul de rezidenţă
fiscală eliberat de autoritatea fiscală din statul respectiv sau un alt
document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are
atribuţii în domeniul certificării rezidenţei conform legislaţiei
interne a acelui stat.
(2)
Nerezidenţii care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune
la plătitorul de venit originalul sau copia legalizată a certificatului
de rezidenţă fiscală ori a documentului menţionat la alin. (1), însoţite
de o traducere autorizată în limba română.
(3)
În ipoteza în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România
transmite un singur original al certificatului de rezidenţă fiscală sau
al documentului prevăzut la alin. (1) unui plătitor de venituri rezident
român care are filiale, sucursale ori puncte de lucru în diferite
localităţi din România şi care fac plăţi, la rândul lor, către
beneficiarul de venituri nerezident, primitorul originalului
certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la
alin. (1) va transmite la fiecare subunitate o copie legalizată a
certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la alin.
(1), însoţită de o traducere autorizată în limba română. Pe copia
legalizată primitorul originalului certificatului de rezidenţă fiscală
sau al documentului prevăzut la alin. (1) va semna cu menţiunea că
deţine originalul acestuia.
(4)
Prevederile alin. (3) sunt valabile şi în situaţia în care nerezidentul
beneficiar al veniturilor din România are înfiinţată o filială în
România care are relaţii contractuale cu diverşi clienţi din localităţi
diferite din România şi care primeşte un singur original al
certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la
alin. (1). Filiala aparţinând persoanei nerezidente va face copii
legalizate pe care le va distribui clienţilor români.
(5)
Un nerezident poate fi considerat rezident al unui stat şi ca urmare a
informaţiilor primite pe baza schimbului de informaţii
iniţiat/procedurii amiabile declanşate de o ţară parteneră de convenţie
de evitare a dublei impuneri.
(6)
În certificatul de rezidenţă fiscală sau în documentul prevăzut la alin.
(1), prezentat de nerezidenţii care au obţinut venituri din România,
trebuie să se ateste că aceştia au fost rezidenţi în statele cu care
România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, în
anul/perioada obţinerii veniturilor sau în anul/perioada pentru care a
fost emis certificatul de rezidenţă fiscală ori documentul prevăzut la
alin. (1).
(7)
Plătitorul de venit este răspunzător pentru primirea în termenul
stabilit a originalului sau a copiei certificatului de rezidenţă fiscală
ori a documentului prevăzut la alin. (1) şi pentru aplicarea
prevederilor din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de
România cu diverse state.
(8)
Forma şi conţinutul certificatului de rezidenţă fiscală sau ale
documentului prevăzut la alin. (1) pentru nerezidenţi sunt cele emise de
autoritatea din statul de rezidenţă al beneficiarului venitului.
Certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la alin. (1)
trebuie să cuprindă, în principal, elemente de identificare a
nerezidentului, precum şi a autorităţii care a emis certificatul de
rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la alin. (1), de exemplu:
numele, denumirea, adresa, codul de identificare fiscală, menţiunea că
este rezident fiscal în statul emitent, precum şi data emiterii
certificatului sau a documentului.
___________
Punctul 13. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene
Art. 118. -
[...]
(3)
În cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc cotele din
convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislaţia
Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus poate fi restituită
la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.
Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile plătite de
un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de
restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de venit rezident
român.
Cererea de restituire a impozitului va fi depusă de persoana nerezidentă
în termenul legal de prescripţie, stabilit prin legislaţia statului
român.
Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina fiscală
rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei
impuneri, respectiv a legislaţiei Uniunii Europene coroborat cu
legislaţia internă, după caz, se efectuează independent de situaţia
obligaţiilor fiscale ale contribuabilului rezident român, plătitor al
venitului către nerezident, obligat potrivit legii să facă stopajul la
sursă.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
131.
(1)
În cazul când în România s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc
prevederile din convenţiile de evitare a dublei impuneri sau din
legislaţia Uniunii Europene, după caz, suma impozitului reţinut în plus
poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a
persoanei nerezidente.
(2)
Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile plătite
nerezidentului, acesta depune, în termenul legal de prescripţie, o
cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de
venit.
(3)
Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina fiscală
rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei
impuneri sau a legislaţiei Uniunii Europene, după caz, coroborate cu
legislaţia internă, se efectuează de către plătitorul de venit,
independent de situaţia obligaţiilor sale fiscale.
(4)
Plătitorul de venit va calcula şi va restitui nerezidentului suma reprezentând impozit reţinut în plus astfel:
a)
în situaţia în care cota de impunere stabilită în convenţiile de evitare
a dublei impuneri sau de legislaţia Uniunii Europene este mai mică
decât cea prevăzută de Codul fiscal, suma restituită nerezidentului este
egală cu diferenţa de impozit plătit în plus;
b)
în situaţia în care potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri
sau legislaţiei Uniunii Europene nu se datorează impozit, suma
restituită nerezidentului este egală cu impozitul plătit în România.
(5)
În vederea recuperării de la buget a sumelor efectiv restituite,
plătitorul de venit va depune la organul fiscal competent în
administrarea sa declaraţia/declaraţiile fiscală/fiscale
rectificativă/rectificative cu diminuarea obligaţiilor fiscale, în care
va înscrie suma efectiv restituită persoanei nerezidente cu titlu de
impozit reţinut în plus.
(6)
Ulterior depunerii declaraţiei fiscale rectificative, plătitorul de
venit va depune la acelaşi organ fiscal o cerere de restituire a
impozitului plătit în plus, soluţionarea cererii realizându-se potrivit
legislaţiei în materie.
(7)
În situaţia în care restituirea impozitului reţinut în plus faţă de
sarcina fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de
evitare a dublei impuneri sau a legislaţiei Uniunii Europene, după caz,
coroborate cu legislaţia internă, nu se poate efectua de către
plătitorul de venit, contribuabilul nerezident îşi va recupera de la
bugetul statului acest impozit plătit în plus, personal sau prin
împuternicit. Procedura de restituire a impozitului plătit în plus se va
stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
(4)
Macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru persoane rezidente în
România, precum şi termenul de depunere de către nerezidenţi a
documentelor de rezidenţă fiscală, emise de autoritatea din statul de
rezidenţă al acestora, se stabilesc prin norme.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
14.
Ministrul finanţelor publice aprobă prin ordin macheta certificatului de
rezidenţă fiscală atât pentru rezidenţi, cât şi pentru persoanele
fizice nerezidente care au îndeplinit condiţiile de rezidenţă prevăzute
la art. 7 alin. (1) pct. 23 lit. b) sau c) din Codul fiscal, care sunt
supuşi impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din
România, cât şi din afara României, având în România obligaţie fiscală
integrală.
___________
Punctul 14. a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
141.
Ministrul finanţelor publice aprobă prin ordin macheta Certificatului
privind atestarea activităţii desfăşurate în România de către sediul
permanent al unei persoane juridice străine. Organul fiscal teritorial
în raza căruia este înregistrat sediul permanent ca plătitor de impozite
şi taxe poate elibera, la cererea acestora, certificatul prin care se
atestă că sediul permanent a desfăşurat activitate în România.
___________
Punctul 141. a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
15.
Abrogat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Declaraţii anuale privind reţinerea la sursă
Art. 119. -
(1)
Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, cu
excepţia plătitorilor de venituri din salarii, conform prezentului
titlu, au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi
reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul
fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului
fiscal curent pentru anul expirat.
[...]
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
151.
Declaraţia depusă de plătitorii de venituri care au obligaţia să reţină
la sursă impozitul pentru veniturile obţinute de nerezidenţi din România
are următorul cuprins:
DECLARAŢIE INFORMATIVĂ
privind impozitul reţinut şi plătit pentru veniturile cu regim de reţinere la sursă/venituri scutite, pe beneficiari de venit nerezidenţi
Anul .................
privind impozitul reţinut şi plătit pentru veniturile cu regim de reţinere la sursă/venituri scutite, pe beneficiari de venit nerezidenţi
Anul .................
A.
Datele de identificare a plătitorului de venit
| Denumirea/Numele şi prenumele | Codul de identificare fiscală/CNP | |||||||||||
| Adresa: Judeţul | Sectorul | Localitatea | ||||||||||
| Strada | Nr. | Bl. | Sc. | Et. | Ap. | |||||||
| Cod poştal | Telefon | Fax | ||||||||||
B.
Datele de identificare a beneficiarului de venit nerezident
| Nr. crt. | Denumirea statului de rezidenţă a beneficiarului de venit |
Denumirea/Numele şi prenumele | Codul de identificare fiscală atribuit de autoritatea din România | |
C.
Date informative privind impozitul reţinut la sursă/venituri scutite pe beneficiari de venit nerezidenţi
| Nr crt. | Denumirea/Numele şi prenumele beneficiarului de venit nerezident | Natura venitului | Venitul beneficiarului de venit nerezident (suma brută) |
Impozit reţinut şi plătit la bugetul statului/ scutire de impozit | Actul normativ care reglementează impunerea/scutirea | |
Sub sancţiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar ca datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete.
| Numele şi prenumele ..................... | Semnatura şi ştampila | |
| Funcţia .......................... | ||
| Loc rezervat organului fiscal | Numar de înregistrare ............................... | |
| Data |
Declaraţia se completează în doua exemplare:
-
originalul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al plătitorului de venit;
-
copia se păstrează de către plătitorul de venit.
___________
Punctul 151. a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
152.
Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor pot
solicita organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul
lor fiscal atribuirea codului de identificare fiscală pentru
contribuabilii nerezidenţi, definiţi potrivit Codului fiscal, care
realizează venituri supuse regulilor de impunere la sursă.
___________
Punctul 152. a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Certificatele de atestare a impozitului plătit de nerezidenţi
Art. 120.
-
(1)
Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscală competentă
prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a
impozitului plătit către bugetul de stat de el însuşi sau de o altă
persoană, în numele său.
Norme metodologice:
16.
Cererea de eliberare a certificatului de atestare a impozitului plătit
de nerezidenţi se depune la organul fiscal teritorial în raza căruia
plătitorul de venit este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.
Codul fiscal:
(2)
Autoritatea fiscală competentă are obligaţia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezidenţi.
(3)
Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului plătit de
nerezident, precum şi condiţiile de depunere, respectiv de eliberare se
stabilesc prin norme.
Norme metodologice:
17.
(1)
Certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezidenţi se
eliberează de către organul fiscal teritorial în raza căruia plătitorul
de venit este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, pe baza
cererii depuse de beneficiarul venitului sau de plătitorul de venit în
numele acestuia.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului plătit de
nerezident, precum şi instrucţiunile de completare şi eliberare se
aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Codul fiscal:
CAPITOLUL II
Impozitul pe reprezentanţe
Impozitul pe reprezentanţe
Contribuabili
Art. 122.
-
Orice persoană juridică străină, care are o reprezentanţă autorizată să
funcţioneze în România, potrivit legii, are obligaţia de a plăti un
impozit anual, conform prezentului capitol.
Norme metodologice:
18.
(1)
Persoanele juridice străine, prin reprezentanţe înfiinţate în România,
nu sunt abilitate să facă fapte de comerţ, aceste reprezentanţe neavând
calitatea de persoană juridică.
(2)
Persoanele juridice străine care doresc să-şi înfiinţeze o reprezentanţă
în România trebuie să obţină autorizaţia prevăzută de lege.
(3)
Autorizaţia obţinută poate fi anulată în condiţiile care sunt stabilite prin acelaşi act normativ.
Codul fiscal:
Stabilirea impozitului
Art. 123.
-
(1)
Impozitul pe reprezentanţă pentru un an fiscal este egal cu echivalentul
în lei al sumei de 4.000 euro, stabilită pentru un an fiscal, la cursul
de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României,
din ziua precedentă celei în care se efectuează plata impozitului către
bugetul de stat.
(2)
În cazul unei persoane juridice străine, care în cursul unui an fiscal
înfiinţează sau desfiinţează o reprezentanţă în România, impozitul
datorat pentru acest an se calculează proporţional cu numărul de luni de
existenţă a reprezentanţei în anul fiscal respectiv.
Norme metodologice:
19.
În cazul persoanelor juridice străine care înfiinţează o reprezentanţă
în România în cursul unei luni din anul de impunere, impozitul pentru
anul de impunere se calculează începând cu data de 1 a lunii în care
reprezentanţa a fost înfiinţată până la sfârşitul anului respectiv.
Pentru reprezentanţele care se desfiinţează în cursul anului de impunere
impozitul anual se recalculează pentru perioada de activitate de la
începutul anului până la data de 1 a lunii următoare celei în care a
avut loc desfiinţarea reprezentanţei.
Codul fiscal:
Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale
Art. 124.
-
(1)
Orice persoană juridică străină are obligaţia de a plăti impozitul pe
reprezentanţă la bugetul de stat, în două tranşe egale, până la datele
de 20 iunie şi 20 decembrie.
Norme metodologice:
20.
Abrogat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
201.
Impozitul datorat la data de 25 iunie de reprezentanţele care sunt
înfiinţate în primul semestru al anului este proporţional cu numărul de
luni de activitate desfăşurată de reprezentanţă în cursul semestrului I.
Pentru semestrul II, impozitul reprezentând echivalentul în lei al
sumei de 2.000 de euro se va plăti până la data de 25 decembrie
inclusiv.
___________
Punctul 201. a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
(2)
Orice persoană juridică străină care datorează impozitul pe
reprezentanţă are obligaţia de a depune o declaraţie anuală la
autoritatea fiscală competentă, până la data de 28, respectiv 29
februarie a anului de impunere.
Norme metodologice:
21.
(1)
Forma declaraţiei fiscale care va fi depusă anual la autoritatea fiscală
competentă şi instrucţiunile de completare se aprobă prin ordin al
ministrului finanţelor publice.
(2)
Declaraţia anuală de impunere, precum şi declaraţia fiscală în cazul
înfiinţării sau desfiinţării reprezentanţei în cursul anului pot fi
depuse în numele persoanei juridice străine şi de reprezentantul
reprezentanţei la organul fiscal teritorial în raza căruia reprezentanţa
îşi desfăşoară activitatea.
Codul fiscal:
(3)
Orice persoană juridică străină, care înfiinţează sau desfiinţează o
reprezentanţă în cursul anului fiscal, are obligaţia de a depune o
declaraţie fiscală la autoritatea fiscală competentă, în termen de 30 de
zile de la data la care reprezentanţa a fost înfiinţată sau
desfiinţată.
Norme metodologice:
22.
(1)
Forma declaraţiei fiscale care va fi depusă la autoritatea fiscală
competentă în caz de înfiinţare sau de desfiinţare a reprezentanţei şi
instrucţiunile de completare vor fi aprobate prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
(2)
În termen de 30 de zile de la data depunerii declaraţiei fiscale de
înfiinţare sau de desfiinţare a reprezentanţei, organul fiscal
teritorial stabileşte sau recalculează impozitul stabilit pentru
perioada în care reprezentanţa va desfăşura sau îşi va înceta
activitatea, după caz.
Codul fiscal:
(4)
Reprezentanţele sunt obligate să conducă evidenţa contabilă prevăzută de legislaţia în vigoare din România.
Norme metodologice:
23.
(1)
Reprezentanţele vor conduce contabilitatea în partidă simplă, conform prevederilor legislaţiei din România.
(2)
Cheltuielile efectuate pentru exercitarea activităţii reprezentanţelor
vor fi justificate cu documente financiar-contabile întocmite în
condiţiile legii.
(3)
Impozitul pe venitul reprezentanţelor pentru anul 2003 va fi definitivat
potrivit actelor normative care au reglementat sistemul de impunere a
acestor entităţi până la 31 decembrie 2003.
Abrogat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Abrogat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
Codul fiscal:
Prevederi generale
Art. 12428
[...]
(3)
Impozitele la care se face referire la alin. (2) sunt în prezent, în mod special:
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
26.
În cazul României, impozitele la care sunt aplicabile prevederile Capitolului V sunt:
-
impozitul pe venit;
-
impozitul pe profit;
-
impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
-
impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
-
impozitul pe clădiri;
-
impozitul pe teren.
În cazul Bulgariei, impozitele la care sunt aplicabile prevederile Capitolului V sunt:
- данък върху доходите на физическите лица;
- корпоративен данък;
- данъци, удържани при източника;
- алтернативни данъци на корпоративния данък;
- окончателен годишен (патентен) данък.
- корпоративен данък;
- данъци, удържани при източника;
- алтернативни данъци на корпоративния данък;
- окончателен годишен (патентен) данък.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Prevederi generale
Art. 12428.
[...]
(5)
Sintagma autoritate competentă înseamnă:
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 21. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
27.
În cazul Bulgariei autoritate competentă înseamnă Изпълнителният директор на Националната агенция за приходите.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 21. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Semnificaţia unor termeni şi expresii
Art. 1251
[...]
(2)
În înţelesul prezentului titlu:
a)
o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România este considerată a fi stabilită în România;
b)
o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
României se consideră că este stabilită în România dacă are un sediu fix
în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente resurse
tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau
prestări de servicii impozabile;
c)
o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
României şi care are un sediu fix în România conform lit. b) este
considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în România pentru
livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate la care sediul
fix de pe teritoriul României nu participă.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
1.
(1)
Locul unde o persoană impozabilă îşi are stabilit sediul activităţii
economice este locul unde sunt adoptate deciziile esenţiale privind
managementul persoanei impozabile şi unde sunt exercitate funcţiile
administraţiei sale centrale. Pentru a stabili locul unde o persoană
impozabilă îşi are stabilit sediul activităţii sale economice este
necesar să se aibă în vedere o serie de factori, cum ar fi, în cazul
persoanelor juridice, sediul înregistrat al acestora, locul unde se
desfăşoară administraţia centrală, locul unde se întrunesc directorii şi
locul, de regulă acelaşi, unde se stabileşte politica generală a
companiei. De asemenea, mai pot fi avuţi în vedere şi alţi factori, cum
ar fi locul unde domiciliază principalii directori, locul unde se
întrunesc adunările generale, locul unde sunt stocate documentele
administrative şi contabile, precum şi locul unde tranzacţiile
financiare şi în special cele bancare sunt realizate în principal.
Faptul că locul de la care sunt realizate efectiv activităţile de
persoana impozabilă nu este situat într-un stat membru nu exclude
posibilitatea ca persoana impozabilă să aibă stabilit sediul activităţii
sale economice în statul membru respectiv. Prezenţa unei cutii poştale
sau a unor reprezentanţe comerciale nu poate fi considerată ca sediu al
activităţii economice a unei persoane impozabile, dacă nu sunt
îndeplinite condiţiile menţionate în tezele anterioare.
(2)
În cazul persoanelor fizice care sunt persoane impozabile pentru care nu
poate fi identificat un sediu al activităţii economice în sensul alin.
(1), domiciliul stabil al acestor persoane va fi considerat sediul
activităţii economice, în scopul determinării statului în care acestea
sunt stabilite, în sensul art. 1251 alin. (2) lit. a) din Codul Fiscal.
(3)
În scopul aplicării prevederilor art. 1251 alin. (2) lit. c) şi art. 150 din Codul fiscal:
a)
dacă sediul fix din România al unei persoane impozabile care are sediul
activităţii economice în afara României nu participă la livrarea de
bunuri sau prestarea de servicii, respectiv resursele tehnice şi/sau
umane din România nu sunt utilizate pentru realizarea acestor
operaţiuni, se consideră că persoana impozabilă nu este stabilită în
România pentru respectivele operaţiuni;
b)
dacă sediul fix din România al unei persoane impozabile care are sediul
activităţii economice în afara României participă la livrarea de bunuri
sau prestarea de servicii înainte sau în timpul realizării acestor
operaţiuni sau conform unor înţelegeri este prevăzut că sediul fix poate
să intervină ulterior derulării operaţiunilor pentru operaţiuni
post-vânzare ori pentru respectarea unor clauze contractuale de garanţie
şi această potenţială participare nu constituie o operaţiune separată
din perspectiva TVA, măsura în care sunt utilizate resursele umane
şi/sau materiale în legătură cu aceste operaţiuni nu este relevantă,
deoarece se va considera că în orice situaţie acest sediu fix participă
la realizarea operaţiunilor respective;
c)
atunci când resursele tehnice şi/sau umane ale sediului fix din România
al unei persoane impozabile care are sediul activităţii economice în
afara României sunt utilizate numai pentru scopuri
administrative-suport, cum sunt serviciile de contabilitate, de emitere a
facturilor şi colectarea titlurilor de creanţă, utilizarea acestor
resurse nu va fi considerată ca participare la realizarea de livrări de
bunuri sau prestări de servicii, fiind tratate doar ca servicii-suport
necesare îndeplinirii obligaţiilor legate de aceste operaţiuni. În
această situaţie, se va considera că persoana impozabilă nu este
stabilită în România pentru aceste operaţiuni;
d)
atunci când factura este emisă indicând codul de înregistrare în scopuri
de TVA al sediului fix din România, acesta va fi considerat că a
participat la livrarea de bunuri sau la prestarea de servicii, cu
excepţia situaţiei în care persoana impozabilă poate face dovada
contrariului.
(4)
Atunci când gazul sau energia electrică sunt livrate de o persoană
impozabilă sau către o persoană impozabilă care deţine în România o
licenţă care îi permite să desfăşoare activitatea economică în sectorul
gazului sau al energiei electrice, incluzând şi cumpărări şi revânzări
ale gazului natural sau ale energiei electrice, existenţa licenţei în
sine nu este suficientă pentru a considera că respectiva persoană
impozabilă are un sediu fix în România. Pentru ca sediul fix să existe
în România este necesar ca persoana impozabilă să îndeplinească
condiţiile art. 1251 alin. (2) lit. b).
___________
Punctul 1. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Aplicare teritorială
Art. 1252.
-
(1)
În sensul prezentului titlu:
a)
Comunitate şi teritoriu comunitar înseamnă teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite în prezentul articol;
b)
stat membru şi teritoriul statului membru înseamnă teritoriul fiecărui
stat membru al Comunităţii pentru care se aplică Tratatul de înfiinţare a
Comunităţii Europene, în conformitate cu art. 299 din acesta, cu
excepţia teritoriilor prevăzute la alin. (2) şi (3);
c)
teritorii terţe sunt teritoriile prevăzute la alin. (2) şi (3);
d)
ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu pentru care nu se aplică
prevederile Tratatului de înfiinţare a Comunităţii Europene.
(2)
Următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al
Comunităţii se exclud din teritoriul comunitar din punct de vedere al
taxei:
a)
Republica Federală Germania:
1.
Insula Heligoland;
2.
teritoriul Busingen;
b)
Regatul Spaniei:
1.
Ceuta;
2.
Melilla;
c)
Republica Italiană:
1.
Livigno;
2.
Campione d'Italia;
3.
apele italiene ale Lacului Lugano.
(3)
Următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii
se exclud din teritoriul comunitar din punct de vedere al taxei:
a)
Insulele Canare;
b)
Republica Franceză: teritoriile din străinătate;
c)
Muntele Athos;
d)
Insulele Aland;
e)
Insulele Channel.
(4)
Se consideră ca fiind incluse în teritoriile următoarelor state membre teritoriile menţionate mai jos:
a)
Republica Franceză: Principatul Monaco;
b)
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: Insula Man;
c)
Republica Cipru: zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
11.
(1)
Bunurile de origine din teritoriile excluse prevăzute la art. 1252 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal trebuie importate din perspectiva taxei, dacă sunt transportate în teritoriul Comunităţii.
(2)
Insula Man, Principatul Monaco şi zonele aflate sub suveranitatea
Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de la Akrotiri şi
Dhekelia sunt considerate teritorii ale statelor membre, iar
operaţiunile cu originea sau destinaţia în:
a)
Insula Man sunt considerate cu originea sau destinaţia în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
b)
Principatul Monaco sunt considerate cu originea sau destinaţia în Republica Franceză;
c)
zonele aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi
Irlandei de Nord de la Akrotiri şi Dhekelia sunt considerate cu originea
sau cu destinaţia în Republica Cipru.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Operaţiuni impozabile
Art. 126.
-
(1)
Din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)
operaţiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate
cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei,
efectuate cu plată;
b)
locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este
considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 şi
133;
c)
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o
persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1),
acţionând ca atare;
d)
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
(2)
Este, de asemenea, operaţiune impozabilă şi importul de bunuri efectuat
în România de orice persoană, dacă locul importului este în România,
potrivit art. 1322.
(3)
Sunt, de asemenea, operaţiuni impozabile şi următoarele operaţiuni
efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România,
potrivit art. 1321:
a)
o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de
transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă
ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care nu
beneficiază de derogarea prevăzută la alin. (4), care urmează unei
livrări intracomunitare efectuate în afara României de către o persoană
impozabilă ce acţionează ca atare şi care nu este considerată
întreprindere mică în statul său membru, şi căreia nu i se aplică
prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) cu privire la livrările de bunuri
care fac obiectul unei instalări sau unui montaj sau ale art. 132 alin.
2) cu privire la vânzările la distanţă;
b)
o achiziţie intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană;
c)
o achiziţie intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o
persoană impozabilă, care acţionează ca atare, sau de o persoană
juridică neimpozabilă.
(4)
Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate
operaţiuni impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri
care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)
sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de
bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă
sau de o persoană juridică neimpozabilă;
b)
valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe
parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe parcursul
anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui
echivalent în lei este stabilit prin norme.
(5)
Plafonul pentru achiziţii intracomunitare prevăzut la alin. (4) lit. b)
este constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată,
datorată sau achitată în statul membru din care se expediază sau se
transportă bunurile, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri, altele
decât mijloace de transport noi sau bunuri supuse accizelor.
(6)
Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile, eligibile
pentru derogarea prevăzută la alin. (4), au dreptul să opteze pentru
regimul general prevăzut la alin. (3) lit. a). Opţiunea se aplică pentru
cel puţin doi ani calendaristici.
(7)
Regulile aplicabile în cazul depăşirii plafonului pentru achiziţii
intracomunitare, prevăzut la alin. (4) lit. b), sau al exercitării
opţiunii sunt stabilite prin norme.
(8)
Nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România:
a)
achiziţiile intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar fi scutită conform art. 143 alin. (1) lit. h)-m);
b)
achiziţia intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operaţiuni
triunghiulare, pentru care locul este în România în conformitate cu
prevederile art. 1321 alin. (1), atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1.
achiziţia de bunuri este efectuată de către o persoană impozabilă,
denumită cumpărător revânzător, care nu este stabilită în România, dar
este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru;
2.
achiziţia de bunuri este efectuată în scopul unei livrări ulterioare a
bunurilor respective, în România, de către cumpărătorul revânzător
prevăzut la pct. 1;
3.
bunurile astfel achiziţionate de către cumpărătorul revânzător prevăzut
la pct. 1 sunt expediate sau transportate direct în România, dintr-un
alt stat membru decât cel în care cumpărătorul revânzător este
înregistrat în scopuri de TVA, către persoana căreia urmează să-i
efectueze livrarea ulterioară, denumită beneficiarul livrării
ulterioare;
4.
beneficiarul livrării ulterioare este o altă persoană impozabilă sau o
persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în
România;
5.
beneficiarul livrării ulterioare a fost desemnat în conformitate cu art.
150 alin. (4) ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea
efectuată de cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1;
c)
achiziţiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă,
obiecte de colecţie şi de antichităţi, în sensul prevederilor art. 1522,
atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă revânzătoare, care
acţionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul
membru de unde sunt furnizate, conform regimului special pentru
intermediarii persoane impozabile, în sensul art. 313 şi 326 din
Directiva 112, sau vânzătorul este organizator de vânzări prin licitaţie
publică, care acţionează în această calitate, iar bunurile au fost
taxate în statul membru furnizor, conform regimului special, în sensul
art. 333 din Directiva 112;
d)
achiziţia intracomunitară de bunuri care urmează unei livrări de bunuri
aflate în regim vamal suspensiv sau sub o procedură de tranzit intern,
dacă pe teritoriul României se încheie aceste regimuri sau această
procedură pentru respectivele bunuri.
(9)
Operaţiunile impozabile pot fi:
a)
operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute la art. 140;
b)
operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se
datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate
pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt prevăzute la
art. 143-1441;
c)
operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se
datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate
pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt prevăzute la
art. 141;
d)
importuri şi achiziţii intracomunitare, scutite de taxă, conform art. 142;
e)
operaţiuni prevăzute la lit. a)-c), care sunt scutite fără drept de
deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul
special de scutire prevăzut la art. 152, pentru care nu se datorează
taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru
achiziţii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
2.
(1)
În sensul art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, operaţiunea nu este
impozabilă în România dacă cel puţin una dintre condiţiile prevăzute la
lit. a)-d) nu este îndeplinită.
(2)
În sensul art. 126 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, o livrare de
bunuri şi/sau o prestare de servicii trebuie să se efectueze cu plată.
Condiţia referitoare la «plată» implică existenţa unei legături directe
între operaţiune şi contrapartida obţinută. O operaţiune este impozabilă
în condiţiile în care această operaţiune aduce un avantaj clientului,
iar contrapartida obţinută, este aferentă avantajului primit, după cum
urmează:
a)
condiţia referitoare la existenţa unui avantaj pentru un client este
îndeplinită în cazul în care furnizorul de bunuri sau prestatorul de
servicii se angajează să furnizeze bunuri şi/sau servicii determinabile
persoanei ce efectuează plata sau, în absenţa plăţii, când operaţiunea a
fost realizată pentru a permite stabilirea unui astfel de angajament.
Această condiţie este compatibilă cu faptul că serviciile au fost
colective, nu au fost măsurabile cu exactitate sau au făcut parte
dintr-o obligaţie legală;
b)
condiţia existenţei unei legături între operaţiune şi contrapartida
obţinută este îndeplinită chiar dacă preţul nu reflectă valoarea normală
a operaţiunii, respectiv ia forma unor cotizaţii, bunuri sau servicii,
reduceri de preţ, sau nu este plătit direct de beneficiar, ci de un
terţ.
(3)
În sensul art. 126 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, achiziţia
intracomunitară de mijloace noi de transport efectuată de orice persoană
impozabilă ori neimpozabilă sau de orice persoană juridică neimpozabilă
este întotdeauna considerată o operaţiune impozabilă în România, pentru
care nu sunt aplicabile regulile referitoare la plafonul de achiziţii
intracomunitare prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal,
dacă locul respectivei achiziţii intracomunitare este în România,
conform art. 1321 din Codul fiscal.
(4)
În sensul art. 126 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, achiziţia
intracomunitară de produse accizabile efectuată de o persoană impozabilă
sau de o persoană juridică neimpozabilă este întotdeauna considerată o
operaţiune impozabilă în România, pentru care nu sunt aplicabile
regulile referitoare la plafonul de achiziţii intracomunitare prevăzut
la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, dacă locul respectivei
achiziţii intracomunitare este în România, conform art. 1321 din Codul fiscal.
(5)
Echivalentul în lei al plafonului pentru achiziţii intracomunitare de
10.000 euro, prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal,
aplicabil în cursul unui an calendaristic, se determină pe baza cursului
valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data
aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin
majorare când cifra sutelor este egală sau mai mare decât 5 şi prin
reducere când cifra sutelor este mai mică de 5, prin urmare plafonul
este de 34.000 lei.
(6)
În aplicarea art. 126 alin. (5), pentru calculul plafonului de achiziţii
intracomunitare se iau în considerare următoarele elemente:
a)
valoarea tuturor achiziţiilor intracomunitare, cu excepţia achiziţiilor intracomunitare prevăzute la alin. (7);
b)
valoarea tranzacţiei ce conduce la depăşirea plafonului pentru achiziţii intracomunitare;
c)
valoarea oricărui import efectuat de persoana juridică neimpozabilă în
alt stat membru, pentru bunurile transportate în România după import.
(7)
La calculul plafonului pentru achiziţii intracomunitare nu se vor lua în considerare:
a)
valoarea achiziţiilor intracomunitare de produse accizabile;
b)
valoarea achiziţiilor intracomunitare de mijloace noi de transport;
c)
valoarea achiziţiilor de bunuri a căror livrare a fost o livrare de
bunuri cu instalare sau montaj, pentru care locul livrării se consideră a
fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) lit.
b) din Codul fiscal;
d)
valoarea achiziţiilor de bunuri a căror livrare a fost o vânzare la
distanţă, pentru care locul livrării se consideră a fi în România, în
conformitate cu prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal;
e)
valoarea achiziţiilor de bunuri second-hand, de opere de artă, de
obiecte de colecţie şi antichităţi, aşa cum sunt definite la art. 1522 din Codul fiscal, în cazul în care aceste bunuri au fost taxate conform unui regim special similar celui prevăzut la art. 1522 din Codul fiscal în statul membru din care au fost livrate;
f)
valoarea achiziţiilor de gaze naturale şi energie electrică a căror
livrare a fost efectuată în conformitate cu prevederile art. 132 alin.
(1) lit. e) şi f) din Codul fiscal.
(8)
În cazul în care plafonul pentru achiziţii intracomunitare este depăşit,
persoana prevăzută la art. 126 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal va
solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 1531
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. Înregistrarea va rămâne valabilă
pentru perioada până la sfârşitul anului calendaristic în care a fost
depăşit plafonul de achiziţii şi cel puţin pentru anul calendaristic
următor.
(9)
Persoana prevăzută la art. 126 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal poate
solicita anularea înregistrării oricând după încheierea anului
calendaristic următor celui în care s-a înregistrat, conform art. 1531 alin. (5) din Codul fiscal. Prin excepţie, persoana respectivă rămâne înregistrată în scopuri de TVA conform art. 1531
din Codul fiscal pentru toate achiziţiile intracomunitare efectuate cel
puţin pentru încă un an calendaristic, dacă plafonul pentru achiziţii
intracomunitare este depăşit şi în anul calendaristic care a urmat celui
în care persoana a fost înregistrată.
(10)
Dacă după expirarea anului calendaristic următor celui în care persoana a
fost înregistrată persoana respectivă efectuează o achiziţie
intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA
obţinut conform art. 1531 din Codul fiscal, se consideră că
persoana a optat conform art. 126 alin. (6) din Codul fiscal, cu
excepţia cazului în care este obligată să rămână înregistrată în urma
depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare în anul următor
anului în care s-a înregistrat, situaţie în care se aplică prevederile
alin. (9).
(11)
În sensul art. 126 alin. (6) din Codul fiscal, persoanele impozabile
care efectuează numai operaţiuni pentru care taxa nu este deductibilă şi
persoanele juridice neimpozabile, care nu sunt înregistrate în scopuri
de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, care nu depăşesc plafonul
pentru achiziţii intracomunitare, pot opta pentru regimul general
prevăzut la art. 126 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal. Aceste persoane
sunt obligate la plata taxei în România pentru toate achiziţiile
intracomunitare de la data la care îşi exercită opţiunea şi vor solicita
un cod de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 1531
alin. (2) din Codul fiscal. Aceste persoane pot solicita anularea
înregistrării oricând după încheierea a 2 ani calendaristici ce urmează
celui în care s-au înregistrat, conform art. 1531 alin. (6) din Codul fiscal.
(12)
În cazul în care după încheierea a 2 ani calendaristici consecutivi de
la înregistrare persoanele prevăzute la alin. (11) efectuează o
achiziţie intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de
TVA obţinut conform art. 1531 din Codul fiscal, se consideră că aceste persoane şi-au reexercitat opţiunea în condiţiile art. 126 alin. (6) şi art. 1531
alin. (7) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care aceste persoane
sunt obligate să rămână înregistrate în urma depăşirii plafonului
pentru achiziţii intracomunitare în anul calendaristic anterior,
situaţie în care se aplică prevederile alin. (9).
(13)
În scopul aplicării prevederilor art. 126 alin. (8) lit. b) din Codul
fiscal, relaţia de transport al bunurilor din primul stat membru în
România trebuie să existe între furnizor şi cumpărătorul revânzător,
oricare dintre aceştia putând fi responsabil pentru transportul
bunurilor, în conformitate cu condiţiile Incoterms sau în conformitate
cu prevederile contractuale. Dacă transportul este realizat de
beneficiarul livrării, nu sunt aplicabile măsurile de simplificare
pentru operaţiuni triunghiulare. Obligaţiile ce revin beneficiarului
livrării ulterioare, dacă România este al treilea stat membru:
a)
să plătească taxa aferentă livrării efectuate de cumpărătorul revânzător
care nu este stabilit în România în conformitate cu prevederile art.
150 alin. (4) şi art. 157 alin. (1) sau (2), după caz;
b)
să înscrie achiziţia efectuată în rubricile alocate achiziţiilor
intracomunitare de bunuri din decontul de taxă prevăzut la art. 1562 sau 1563 din Codul fiscal, precum şi în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal.
(14)
În cazul operaţiunilor triunghiulare efectuate în condiţiile art. 126
alin. (8) lit. b), dacă România este al doilea stat membru al
cumpărătorului revânzător şi acesta a transmis furnizorului din primul
stat membru codul său de înregistrare în scopuri de TVA acordat conform
art. 153 din Codul fiscal, cumpărătorul revânzător trebuie să
îndeplinească următoarele obligaţii:
a)
să emită factura prevăzută la art. 155 din Codul fiscal, în care să fie
înscris codul său de înregistrare în scopuri de TVA în România şi codul
de înregistrare în scopuri de TVA din al treilea stat membru al
beneficiarului livrării;
b)
să nu înscrie achiziţia intracomunitară de bunuri care ar avea loc în
România ca urmare a transmiterii codului de înregistrare în scopuri de
TVA acordat conform art. 153 din Codul fiscal în declaraţia
recapitulativă privind achiziţiile intracomunitare, prevăzută la art.
1564 din Codul fiscal, aceasta fiind neimpozabilă. În
decontul de taxă aceste achiziţii se înscriu la rubrica rezervată
achiziţiilor neimpozabile;
c)
să înscrie livrarea efectuată către beneficiarul livrării din al treilea
stat membru în rubrica rezervată livrărilor intracomunitare de bunuri
scutite de taxă a decontului de taxă şi în declaraţia recapitulativă
prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal următoarele date:
1.
codul de înregistrare în scopuri de TVA, din al treilea stat membru, al beneficiarului livrării;
2.
codul T în rubrica corespunzătoare;
3.
valoarea livrării efectuate.
___________
Punctul 2. a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Persoane impozabile şi activitatea economică
Art. 127.
-
(1)
Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o
manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de
natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul
acestei activităţi.
(2)
În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile
producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv
activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau
asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică
exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de
venituri cu caracter de continuitate.
(21)
Situaţiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri
imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.
(3)
Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte
persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau
prin orice alte instrumente juridice care creează un raport
angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea
sau alte obligaţii ale angajatorului.
(4)
Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile
care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă
pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii,
redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar
produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi
tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute la alin.
(5) şi (6).
(5)
Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile
desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dar care sunt scutite de
taxă, conform art. 141.
(6)
Instituţiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activităţi:
a)
telecomunicaţii;
b)
furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeaşi natură;
c)
transport de bunuri şi de persoane;
d)
servicii prestate în porturi şi aeroporturi;
e)
livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f)
activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;
g)
depozitarea;
h)
activităţile organismelor de publicitate comercială;
i)
activităţile agenţiilor de călătorie;
j)
activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemănătoare;
k)
operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune.
(7)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), orice persoană care
efectuează ocazional o livrare intracomunitară de mijloace de transport
noi va fi considerată persoană impozabilă pentru orice astfel de
livrare.
(8)
În condiţiile şi în limitele prevăzute în norme, este considerat drept
grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România
care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relaţii
strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar şi
economic.
(9)
Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizaţii fără
personalitate juridică este considerat persoană impozabilă separată
pentru acele activităţi economice care nu sunt desfăşurate în numele
asocierii sau organizaţiei respective.
(10)
Asocierile în participaţiune nu dau naştere unei persoane impozabile
separate. Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de
asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică şi
sunt constituite în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în
participaţiune.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
3.
(1)
În sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor
corporale sau necorporale, în concordanţă cu principiul de bază al
sistemului de TVA potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră, se referă
la orice tip de tranzacţii, indiferent de forma lor juridică, astfel cum
se menţionează în constatările Curţii Europene de Justiţie în cazurile
C-186/89 Van Tiem, C-306/94 Regie dauphinoise, C-77/01 Empresa de
Desenvolvimento Mineiro SA (EDM).
(2)
În aplicarea prevederilor alin. (1), persoanele fizice nu se consideră
că realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei atunci
când obţin venituri din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a
altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri
personale. În categoria bunurilor utilizate în scopuri personale se
includ construcţiile şi, după caz, terenul aferent acestora, proprietate
personală a persoanelor fizice care au fost utilizate în scop de
locuinţă, inclusiv casele de vacanţă, orice alte bunuri utilizate în
scop personal de persoana fizică, precum şi bunurile de orice natură
moştenite legal sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii
prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.
(3)
Persoana fizică, care nu a devenit deja persoană impozabilă pentru alte
activităţi, se consideră că realizează o activitate economică din
exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, dacă acţionează ca
atare, de o manieră independentă, şi activitatea respectivă este
desfăşurată în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate,
în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.
(4)
În cazul construirii de bunuri imobile de către persoanele fizice, în
vederea vânzării, activitatea economică este considerată începută în
momentul în care persoana fizică respectivă intenţionează să efectueze o
astfel de activitate, iar intenţia persoanei respective trebuie
apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta
începe să angajeze costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare
iniţierii activităţii economice. Activitatea economică este considerată
continuă din momentul începerii sale, incluzând şi livrarea bunului sau
părţilor din bunul imobil construit, chiar dacă este un singur bun
imobil.
(5)
În cazul achiziţiei de terenuri şi/sau de construcţii de către persoana
fizică în scopul vânzării, livrarea acestor bunuri reprezintă o
activitate cu caracter de continuitate dacă persoana fizică realizează
mai mult de o singură tranzacţie în cursul unui an calendaristic.
Totuşi, dacă persoana fizică derulează deja construcţia unui bun imobil
în vederea vânzării, conform alin. (4), activitatea economică fiind deja
considerată începută şi continuă, orice alte tranzacţii efectuate
ulterior nu vor mai avea caracter ocazional. Deşi prima livrare este
considerată ocazională, dacă intervine o a doua livrare în cursul
aceluiaşi an, prima livrare nu va fi impozitată dar va fi luată în
considerare la calculul plafonului prevăzut la art. 152 din Codul
fiscal. Livrările de construcţii şi terenuri, scutite de taxă conform
art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, sunt avute în vedere atât
la stabilirea caracterului de continuitate al activităţii economice, cât
şi la calculul plafonului de scutire prevăzut la art. 152 din Codul
fiscal.
Exemplul nr. 1: O persoană fizică, care nu a mai realizat tranzacţii cu
bunuri imobile în anii precedenţi, a livrat în cursul anului 2010 două
terenuri care nu sunt construibile. Deşi persoana fizică a devenit
persoană impozabilă pentru aceste livrări, totuşi livrările respective
fiind scutite de taxă conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul
fiscal, persoana fizică nu are obligaţia înregistrării în scopuri de
taxă conform art. 153 din Codul fiscal. Dacă aceeaşi persoană fizică
livrează în cursul anului 2010 o construcţie nouă în sensul art. 141
alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, va avea obligaţia să se înregistreze
în scopuri de taxă dacă livrarea respectivă cumulată cu livrările
anterioare depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul
fiscal.
Exemplul nr. 2: O persoană fizică (familie) vinde în cursul anului 2010
un teren construibil sau o construcţie nouă în sensul art. 141 alin. (2)
lit. f) din Codul fiscal. Deşi în principiu operaţiunea nu ar fi
scutită de taxă conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal,
indiferent de valoarea livrării, dacă persoana fizică nu realizează şi
alte operaţiuni pentru care ar deveni persoană impozabilă în cursul
anului 2010, această operaţiune este considerată ocazională şi persoana
fizică nu ar avea obligaţia înregistrării în scopuri de taxă. Dacă în
acelaşi an, aceeaşi persoană fizică livrează un teren construibil sau o
construcţie nouă în sensul art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal,
respectiva persoană va deveni persoană impozabilă şi va avea obligaţia
să se înregistreze în scopuri de taxă înainte de efectuarea celei de-a
doua livrări, dacă prima livrare a depăşit plafonul de scutire prevăzut
la art. 152 din Codul fiscal. Dacă a doua livrare ar fi scutită conform
art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, fiind o construcţie care nu
este nouă sau un teren care nu este construibil, persoana fizică ar
avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de taxă conform art. 153
înainte de realizarea celei de-a doua livrări dacă prima livrare
depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal.
Exemplul nr. 3: O persoană fizică realizează în cursul anului 2010 două
livrări care ar fi scutite conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul
fiscal. Dacă nu mai realizează nicio operaţiune în anul 2010, iar în
anul 2011 va livra o construcţie nouă sau un teren construibil în sensul
art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, va avea obligaţia să se
înregistreze în scopuri de taxă în anul 2011 numai dacă va depăşi
plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal.
Exemplul nr. 4: O persoană fizică a început în cursul anului 2009
construcţia unui bun imobil cu intenţia de a vinde această construcţie.
În cursul anului 2009 nu a încasat avansuri şi în principiu nu are
obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de taxă. Dacă în anul
2010, înainte să înceapă să încaseze avansuri sau înainte să facă
livrări ale unor părţi ale bunului imobil sau livrarea respectivului
imobil în integralitatea sa, livrează un teren construibil sau o
construcţie nouă în sensul art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal,
persoana fizică ar avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de taxă
atunci când depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul
fiscal. Această livrare nu este considerată ocazională, activitatea
economică fiind considerată continuă din momentul începerii
construcţiei, respectiv din anul 2009.
În cazul exemplelor prezentate au fost avute în vedere numai persoanele
fizice care nu sunt considerate persoane impozabile pentru alte
activităţi economice desfăşurate şi faptul că orice livrare de locuinţe
personale, de case de vacanţă sau de alte bunuri prevăzute la alin. (2)
nu este luată în considerare pentru stabilirea caracterului de
continuitate al activităţii nefiind considerată operaţiune în sfera de
aplicare a taxei.
(6)
În cazul în care bunurile imobile sunt deţinute în coproprietate de o
familie, dacă există obligaţia înregistrării în scopuri de taxă pentru
vânzarea acestor bunuri imobile, unul dintre soţi va fi desemnat să
îndeplinească această obligaţie.
(7)
Transferul în patrimoniul afacerii al bunurilor sau serviciilor
achiziţionate sau dobândite de persoanele fizice şi care au fost
folosite în scopuri personale, în vederea utilizării pentru desfăşurarea
de activităţi economice, nu este o operaţiune asimilată unei livrări de
bunuri/prestări de servicii, efectuate cu plată, iar persoana fizică nu
poate deduce taxa aferentă bunurilor/serviciilor respective prin
aplicarea procedurii de ajustare prevăzută la art. 148 şi 149 din Codul
fiscal.
(71)
În sensul art. 127 alin. (3) din Codul fiscal, se consideră că nu
acţionează de o manieră independentă persoana care desfăşoară o
activitate dependentă potrivit art. 7 din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (71) a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
(8)
Nu sunt considerate activităţi economice:
a)
acordarea de bunuri şi/sau servicii în mod gratuit de organizaţiile fără scop patrimonial;
b)
livrarea de către organismele de cult religios a următoarelor obiecte:
vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, cruci, crucifixe,
cruciuliţe şi medalioane cu imagini religioase specifice cultului,
obiecte de colportaj religios, calendare religioase, produse necesare
exercitării activităţii de cult religios, precum tămâia, lumânările, cu
excepţia celor decorative şi a celor pentru nunţi şi botezuri.
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(9)
În sensul art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, distorsiuni concurenţiale
rezultă atunci când aceeaşi activitate este desfăşurată de mai multe
persoane, dintre care unele beneficiază de un tratament fiscal
preferenţial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate şi/sau a
serviciilor prestate de acestea nu este grevată de taxă, faţă de alte
persoane care sunt obligate să greveze cu taxa contravaloarea livrărilor
de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate.
(10)
În situaţia în care instituţia publică desfăşoară activităţi pentru care
este tratată ca persoană impozabilă, instituţia publică este
considerată persoană impozabilă în legătură cu acele activităţi sau,
după caz, cu partea din structura organizatorică prin care sunt
realizate acele activităţi. Prin excepţie, în scopul stabilirii locului
prestării serviciilor conform art. 133 din Codul fiscal, o persoană
juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este
considerată persoană impozabilă.
(11)
În sensul art. 127 alin. (7) din Codul fiscal, persoana fizică devine
persoană impozabilă în cazul unei livrări intracomunitare de mijloace de
transport noi. De asemenea, orice altă persoană juridică neimpozabilă
se consideră persoană impozabilă pentru livrarea intracomunitară de
mijloace de transport noi. Aceste persoane nu sunt obligate să se
înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal pentru
aceste livrări intracomunitare de mijloace de transport noi în
conformitate cu prevederile art. 153 alin. (3) din Codul fiscal.
___________
Punctul 3. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
4.
(1)
În sensul art. 127 alin. (8) din Codul fiscal, grupul de persoane
impozabile stabilite în România, independente din punct de vedere
juridic şi aflate în strânsă legătură din punct de vedere financiar,
economic şi organizatoric, poate opta să fie tratat drept grup fiscal,
cu următoarele condiţii:
a)
o persoană impozabilă nu poate face parte decât dintr-un singur grup fiscal; şi
b)
opţiunea trebuie să se refere la o perioadă de cel puţin 2 ani; şi
c)
toate persoanele impozabile din grup trebuie să aplice aceeaşi perioadă fiscală.
(2)
Opţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se referă la grup, nu la fiecare membru al grupului.
(3)
Grupul fiscal se poate constitui din minimum două persoane impozabile.
(4)
Grupul fiscal se poate constitui de către persoane impozabile care sunt administrate de către acelaşi organ fiscal competent.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Se consideră, conform alin. (1), în strânsă legătură din punct de vedere
financiar, economic şi organizatoric persoanele impozabile al căror
capital este deţinut direct sau indirect în proporţie de mai mult de 50%
de către aceeaşi acţionari. Îndeplinirea acestei condiţii se dovedeşte
prin certificatul constatator eliberat de către Registrul Comerţului
şi/sau, după caz, alte documente justificative.
(6)
În vederea implementării grupului fiscal se depune la organul fiscal
competent o cerere semnată de către reprezentanţii legali ai tuturor
membrilor grupului, care să cuprindă următoarele:
a)
numele, adresa, obiectul de activitate şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al fiecărui membru;
b)
dovada că membrii sunt în strânsă legătură conform alin. (5);
c)
numele membrului numit reprezentant.
(7)
Organul fiscal competent va lua o decizie oficială prin care să aprobe
sau să refuze implementarea grupului fiscal şi va comunica acea decizie
reprezentantului grupului, în termen de 60 de zile de la data primirii
cererii prevăzute la alin. (6).
___________
Subpunctul (7) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(8)
Implementarea grupului fiscal va intra în vigoare în prima zi din cea
de-a doua lună următoare datei deciziei menţionate la alin. (7).
(9)
Reprezentantul grupului va notifica organului fiscal competent oricare dintre următoarele evenimente:
a)
încetarea opţiunii prevăzute la alin. (1) de a forma un grup fiscal
unic, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
b)
neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1)-(5), care conduc la
anularea tratamentului persoanelor impozabile ca grup fiscal sau a unei
persoane ca membru al grupului fiscal, în termen de 15 zile de la
producerea evenimentului care a generat această situaţie;
c)
numirea unui alt reprezentant al grupului fiscal cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
d)
părăsirea grupului fiscal de către unul dintre membri, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
e)
intrarea unui nou membru în grupul fiscal, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului.
(10)
În situaţiile prevăzute la alin. (9) lit. a) şi b), organul fiscal
competent va anula tratamentul persoanelor impozabile ca grup fiscal
sau, după caz, al unei persoane ca membru al grupului fiscal, astfel:
a)
în cazul prevăzut la alin. (9) lit. a), de la data de 1 a lunii următoare celei în care a încetat opţiunea;
b)
în cazul prevăzut la alin. (9) lit. b), de la data de 1 a lunii
următoare celei în care s-a produs evenimentul care a generat această
situaţie.
(11)
În situaţiile prevăzute la alin. (9) lit. c)-e) organul fiscal competent
va lua o decizie oficială în termen de 30 de zile de la data primirii
notificării şi va comunica această decizie reprezentantului. Această
decizie va intra în vigoare din prima zi a lunii următoare celei în care
a fost transmisă reprezentantului. Până la primirea deciziei,
persoanele impozabile care au solicitat părăsirea sau intrarea în grup a
unui membru sunt tratate ca grup fiscal unic format din membri care au
depus iniţial opţiunea de a fi trataţi ca grup fiscal unic şi au fost
acceptaţi în acest sens de către organul fiscal competent. În situaţia
în care se solicită numirea unui alt reprezentant al grupului, organul
fiscal competent anulează calitatea reprezentantului grupului fiscal şi
în aceeaşi notificare va numi un alt reprezentant propus de membrii
grupului.
___________
Subpunctul (11) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(12)
Organul fiscal competent va putea în urma verificărilor efectuate:
a)
să anuleze tratamentul unei persoane ca membru al unui grup fiscal în
cazul în care acea persoană nu mai întruneşte criteriile de
eligibilitate pentru a fi considerată un asemenea membru în conformitate
cu prevederile alin. (1). Această anulare va intra în vigoare începând
cu prima zi a lunii următoare celei în care situaţia a fost constatată
de organele fiscale competente;
b)
să anuleze tratamentul persoanelor impozabile ca grup fiscal în cazul în
care acele persoane impozabile nu mai întrunesc criteriile de
eligibilitate pentru a fi considerate un asemenea grup. Această anulare
va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care
situaţia a fost constatată de organele fiscale competente;
(13)
De la data implementării grupului fiscal unic conform alin. (8):
a)
fiecare membru al grupului fiscal, altul decât reprezentantul:
1.
va raporta în decontul de taxă menţionat la art. 1562 din
Codul fiscal orice livrare de bunuri, prestare de servicii, import sau
achiziţie intracomunitară de bunuri sau orice altă operaţiune realizată
de sau către acesta pe parcursul perioadei fiscale;
2.
va trimite decontul său de taxă reprezentantului, iar o copie a acestui document organului fiscal de care aparţine;
3.
nu va plăti nicio taxă datorată şi nu va solicita nicio rambursare conform decontului său de taxă.
b)
reprezentantul:
1.
va prelua, în primul decont consolidat, soldurile taxei de plată de la
sfârşitul perioadei fiscale anterioare, neachitate până la data
depunerii acestui decont, precum şi soldurile sumei negative a taxei
pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile de TVA ale
membrilor grupului aferente perioadei fiscale anterioare;
2.
va raporta în propriul decont de taxă, menţionat în art. 1562
din Codul fiscal, orice livrare de bunuri, prestare de servicii, import
sau achiziţie intracomunitară de bunuri ori de servicii, precum şi
orice altă operaţiune realizată de sau către acesta pe parcursul
perioadei fiscale;
3.
va raporta într-un decont consolidat rezultatele din toate deconturile
de TVA primite de la alţi membri ai grupului fiscal, precum şi
rezultatele din propriul decont de taxă pentru perioada fiscală
respectivă;
4.
va depune la organul fiscal de care aparţine toate deconturile de taxă
ale membrilor, precum şi formularul de decont de taxă consolidat;
5.
va plăti sau, după caz, va cere rambursarea taxei care rezultă din decontul de taxă consolidat.
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(14)
Fiecare membru al grupului fiscal trebuie:
a)
să depună declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal, la organul fiscal de care aparţine;
b)
să se supună controlului organului fiscal de care aparţine;
c)
să răspundă separat şi în solidar pentru orice taxă datorată de el sau
de orice membru al grupului fiscal pentru perioada cât aparţine
respectivului grup fiscal.
(15)
Livrările de bunuri şi prestările de servicii realizate de fiecare
membru al grupului sunt supuse regimului normal de impozitare prevăzut
de titlul VI din Codul fiscal, indiferent dacă sunt realizate către
terţi sau către ceilalţi membri ai grupului fiscal, fiecare membru al
grupului fiind considerat o persoană impozabilă separată.
___________
Punctul 4. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
5.
Obligaţiile şi drepturile din punct de vedere al taxei pentru
operaţiunile derulate de asocierile prevăzute la art. 127 alin. (10) din
Codul fiscal sunt prevăzute la pct. 791.
___________
Punctul 5. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Livrarea de bunuri
Art. 128.
-
(1)
Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar.
(2)
Se consideră că o persoană impozabilă, care acţionează în nume propriu,
dar în contul altei persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare
de bunuri, a achiziţionat şi livrat bunurile respective ea însăşi, în
condiţiile stabilite prin norme.
(3)
Următoarele operaţiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri, în sensul alin. (1):
a)
predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui
contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt
tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai
târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia
contractelor de leasing;
b)
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;
c)
trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor
impozabile, în condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei
despăgubiri.
(4)
Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operaţiuni:
a)
preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile
achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în
scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată, dacă
taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost
dedusă total sau parţial;
b)
preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile
achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la
dispoziţie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor
respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;
c)
preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale
achiziţionate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de
capital prevăzute la art. 149 alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate
în scopul unor operaţiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă
taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la
data achiziţiei;
d)
bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepţia celor la care se face referire la alin. (8) lit. a)-c).
(5)
Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către
asociaţii sau acţionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de
lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, cu
excepţia transferului prevăzut la alin. (7), constituie livrare de
bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau
părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.
(6)
În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de
proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare
separată a bunului, chiar dacă bunul este transportat direct
beneficiarului final.
(7)
Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu
ocazia transferului de active sau, după caz, şi de pasive, indiferent
dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni
precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei
societăţi, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor
este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a fi
succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de
deducere prevăzută de lege.
(8)
Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):
a)
bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze
de forţă majoră, precum şi bunurile pierdute ori furate, dovedite legal,
astfel cum sunt prevăzute prin norme;
b)
bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi
valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, în condiţiile
stabilite prin norme;
c)
perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege;
d)
bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;
e)
acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul
stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de
desfăşurarea activităţii economice, în condiţiile stabilite prin norme;
f)
acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul
acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, în
condiţiile stabilite prin norme.
(9)
Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în înţelesul
alin. (1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în
alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se
efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
(10)
Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o
persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii sale economice din
România într-un alt stat membru, cu excepţia nontransferurilor
prevăzute la alin. (12).
(11)
Transferul prevăzut la alin. (10) reprezintă expedierea sau transportul
oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de
persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi
utilizate în scopul desfăşurării activităţii sale economice.
(12)
În sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau
transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana
impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în
scopul uneia din următoarele operaţiuni:
a)
livrarea bunului respectiv realizată de persoana impozabilă pe
teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau
transportat în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (5) şi (6) privind
vânzarea la distanţă;
b)
livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe
teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau
transportat, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. b)
privind livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către
furnizor sau în numele acestuia;
c)
livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul
navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de
persoane efectuat în teritoriul Comunităţii, în condiţiile prevăzute la
art. 132 alin. (1) lit. d);
d)
livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă, în
condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (2) cu privire la livrările
intracomunitare scutite, la art. 143 alin. (1) lit. a) şi b) cu privire
la scutirile pentru livrările la export şi la art. 143 alin. (1) lit.
h), i), j), k) şi m) cu privire la scutirile pentru livrările destinate
navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare,
precum şi organizaţiilor internaţionale şi forţelor NATO;
e)
livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul
Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem,
livrarea de electricitate, livrarea de energie termică sau agent
frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire, în
conformitate cu condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) şi f)
privind locul livrării acestor bunuri;
f)
prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică
lucrări asupra bunurilor corporale efectuate în statul membru în care se
termină expedierea sau transportul bunului, cu condiţia ca bunurile,
după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de
la care fuseseră expediate sau transportate iniţial;
g)
utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru
de destinaţie a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de
servicii în statul membru de destinaţie, de către persoana impozabilă
stabilită în România;
h)
utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu
depăşeşte 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în condiţiile
în care importul aceluiaşi bun dintr-un stat terţ, în vederea utilizării
temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu
scutire integrală de drepturi de import.
(13)
În cazul în care nu mai este îndeplinită una din condiţiile prevăzute la
alin. (12), expedierea sau transportul bunului respectiv este
considerat ca un transfer din România în alt stat membru. În acest caz,
transferul se consideră efectuat în momentul în care condiţia nu mai
este îndeplinită.
(14)
Prin ordin al ministrului finanţelor publice, se pot introduce măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (10) - (13).
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
6.
(1)
În sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, preluarea de bunuri
produse de către o persoană impozabilă pentru a fi folosite în cursul
desfăşurării activităţii sale economice ori pentru continuarea acesteia
nu se consideră ca fiind o livrare de bunuri, cu excepţia operaţiunilor
prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Aceleaşi
prevederi se aplică şi prestărilor de servicii.
(2)
Valorificarea produselor scoase din rezerva de mobilizare constituie
livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal.
(3)
În sensul art. 128 alin. (2) din Codul fiscal, persoana impozabilă care
acţionează în calitate de comisionar, primind facturi pe numele său de
la comitentul vânzător sau, după caz, de la furnizor şi emiţând facturi
pe numele său către comitentul cumpărător ori, după caz, către client,
se consideră că acţionează în nume propriu, dar în contul comitentului.
Comisionarul este considerat din punctul de vedere al taxei cumpărător
şi revânzător al bunurilor, indiferent dacă acţionează în contul
vânzătorului sau al cumpărătorului, respectiv se consideră că furnizorul
ori, după caz, comitentul vânzător face o livrare de bunuri către
comisionar şi, la rândul său, comisionarul face o altă livrare de bunuri
către comitentul cumpărător sau, după caz, către client. Dacă, potrivit
contractului, comisionarul acţionează în numele şi în contul
comitentului ca mandatar, dar primeşte şi/sau emite facturi pe numele
său, acest fapt îl transformă în cumpărător revânzător din punctul de
vedere al taxei.
(4)
Prevederile alin. (3) se aplică sub denumirea de structură de comisionar în cazurile prevăzute la pct. 19 alin. (4).
(5)
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
În cazul contractelor de leasing financiar având ca obiect bunuri mobile
corporale, care se reziliază, se consideră că bunurile sunt lipsă din
gestiunea locatorului/finanţatorului, în sensul art. 128 alin. (4) lit.
d) din Codul fiscal, la expirarea termenului-limită prevăzut în contract
pentru restituirea bunului de către utilizator, dar nu mai mult de 30
de zile calendaristice de la data rezilierii contractului. Baza de
impozitare a livrării către sine se determină potrivit prevederilor pct.
18 alin. (4). În cazul în care locatorul/finanţatorul reintră în
posesia bunurilor, aceasta are dreptul să anuleze livrarea către sine
efectuată conform primei teze a prezentului alineat.
(7)
În conformitate cu prevederile art. 145 din Codul fiscal, orice persoană
impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor de bunuri
şi servicii în măsura în care face dovada că acestea sunt utilizate în
scopul operaţiunilor sale care dau drept de deducere. Pierderile
tehnologice nu intră sub incidenţa prevederilor art. 128 alin. (4) lit.
d) din Codul fiscal în limitele stabilite potrivit legii sau, în lipsa
acestora, în limitele stabilite de persoana impozabilă în norma proprie
de consum, dar pentru a preveni practici abuzive depăşirea acestor norme
este asimilată livrării de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d)
din Codul fiscal. Prin excepţie, în cazul societăţilor de distribuţie a
energiei electrice nu intră sub incidenţa prevederilor art. 128 alin.
(4) lit. d) din Codul fiscal cantităţile de energie electrică consumate
la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia,
la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Naţională de
Reglementare în Domeniul Energiei pentru fiecare societate de
distribuţie a energiei electrice, care include şi consumul propriu
comercial. Deducerea taxei pentru achiziţiile de bunuri/servicii
utilizate în activităţi economice care dau naştere la pierderi
tehnologice se realizează pe baza prevederilor generale ale art. 145
alin. (2) sau, după caz, ale art. 147 din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (7) a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(8)
În sensul art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul
dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite se
consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul executat silit este o
persoană impozabilă.
(9)
Transferul de active prevăzut la art. 128 alin. (7) din Codul fiscal
este un transfer universal de bunuri şi/sau servicii, acestea nemaifiind
tratate individual, ci ca un tot unitar la persoana impozabilă cedentă,
indiferent dacă este un transfer total sau parţial de active. Se
consideră transfer parţial de active, în sensul art. 128 alin. (7) din
Codul fiscal, transferul tuturor activelor sau al unei părţi din
activele investite într-o anumită ramură a activităţii economice, dacă
acestea constituie din punct de vedere tehnic o structură independentă,
capabilă să efectueze activităţi economice separate, indiferent dacă
este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni
precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei
societăţi. De asemenea, se consideră că transferul parţial are loc şi în
cazul în care bunurile imobile în care sunt situate activele
transferate de cedent nu sunt înstrăinate, ci realocate altor ramuri ale
activităţii aflate în uzul cedentului. Simplul transfer al unor active
nu garantează posibilitatea continuării unei activităţi economice în
orice situaţie. Pentru ca o operaţiune să poată fi considerată transfer
de active, în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal, primitorul
activelor trebuie să intenţioneze să desfăşoare activitatea economică
sau partea din activitatea economică care i-a fost transferată, şi nu să
lichideze imediat activitatea respectivă şi, după caz, să vândă
eventualele stocuri. Primitorul activelor are obligaţia să transmită
cedentului o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte
îndeplinirea acestei condiţii. Pentru calificarea unei activităţi ca
transfer de active nu este relevant dacă primitorul activelor este
autorizat pentru desfăşurarea activităţii care i-a fost transferată sau
dacă are în obiectul de activitate respectiva activitate. În acest sens a
fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-497/01
- Zita Modes.
(10)
Persoana impozabilă care este beneficiarul transferului prevăzut la
alin. (9) este considerată ca fiind succesorul cedentului, indiferent
dacă este înregistrată în scopuri de taxă sau nu. Beneficiarul va prelua
toate drepturile şi obligaţiile cedentului, inclusiv cele privind
livrările către sine prevăzute la art. 128 alin. (4) din Codul fiscal,
ajustările deducerii prevăzute la art. 148 şi 149 din Codul fiscal. Dacă
beneficiarul transferului este o persoană impozabilă care nu este
înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal şi nu
se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a transferului, va trebui
să plătească la bugetul de stat suma rezultată ca urmare a ajustărilor
conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din Codul fiscal, după
caz, şi să depună în acest sens declaraţia prevăzută la art. 1563
alin. (8) din Codul fiscal. Momentul de referinţă pentru determinarea
datei de la care începe ajustarea taxei, în cazul bunurilor de capital,
nu este data transferului, ci data obţinerii bunului de către cedent,
conform art. 149 sau 161 din Codul fiscal, după caz. Cedentul va trebui
să transmită cesionarului o copie de pe registrul bunurilor de capital,
dacă acestea sunt obţinute după data aderării. Aplicarea regimului de
taxare pentru transferul de active de către persoanele impozabile nu va
fi sancţionată de organele de inspecţie fiscală, în sensul anulării
dreptului de deducere a taxei la beneficiar, dacă operaţiunile în cauză
sunt taxabile prin efectul legii sau prin opţiune, cu excepţia situaţiei
în care se constată că tranzacţia a fost taxată în scopuri fiscale.
(11)
În sensul art. 128 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal:
a)
prin cauze de forţă majoră se înţelege:
1.
incendiu, dovedit prin documente de asigurare şi/sau alte rapoarte oficiale;
2.
război, război civil, acte de terorism;
3.
orice alte evenimente pentru care se poate invoca forţa majoră;
b)
prin bunuri pierdute se înţelege bunurile dispărute în urma unor
calamităţi naturale, cum ar fi inundaţiile, alunecările de teren, sau a
unor cauze de forţă majoră;
c)
prin bunuri furate se înţelege bunurile lipsă din gestiune,
neimputabile, pentru care persoana impozabilă poate prezenta dovada
constatării furtului de către organele de poliţie, care este acceptată
la despăgubire de societăţile de asigurări.
(12)
În sensul art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, nu se consideră
livrare de bunuri cu plată bunurile de natura stocurilor degradate
calitativ, care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt îndeplinite în mod
cumulativ următoarele condiţii:
a)
bunurile nu sunt imputabile;
b)
degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective
dovedite cu documente. Sunt incluse în această categorie şi produsele
accizabile pentru care autoritatea competentă a emis decizie de aprobare
a distrugerii în cadrul antrepozitului fiscal;
c)
se face dovada că bunurile au fost distruse.
(13)
În sensul art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, casarea activelor
corporale fixe, indiferent dacă sunt sau nu de natura bunurilor de
capital prevăzute la art. 149 din Codul fiscal, nu constituie livrare de
bunuri. Se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal pentru activele
corporale fixe de natura bunurilor de capital casate dacă la achiziţia
sau, după caz, transformarea, modernizarea, fabricarea, construcţia
acestora taxa a fost dedusă total ori parţial şi dacă următoarele
operaţiuni au intervenit în legătură cu un bun de capital după data
aderării: achiziţia sau, după caz, fabricarea, construcţia, prima
utilizare după modernizare ori transformare. Prevederile art. 148 nu se
aplică în cazul casării de active corporale fixe de altă natură decât
bunurile de capital.
___________
Subpunctul (13) a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(14)
În sensul art. 128 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal:
a)
se cuprind în categoria bunurilor acordate în mod gratuit în scopul
stimulării vânzărilor bunurile care sunt produse de persoana impozabilă
în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod obişnuit de către
persoana impozabilă, acordate în mod gratuit clientului, numai în măsura
în care sunt bunuri de acelaşi fel ca şi cele care sunt, au fost ori
vor fi livrate clientului. Atunci când bunurile acordate gratuit în
vederea stimulării vânzărilor nu sunt produse de persoana impozabilă
şi/sau nu sunt bunuri comercializate în mod obişnuit de persoana
impozabilă şi/sau nu sunt de acelaşi fel ca şi cele care sunt ori au
fost livrate clientului, acordarea gratuită a acestora nu va fi
considerată livrare de bunuri dacă:
1.
se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot fi utilizate de
către client în legătură cu bunurile/serviciile pe care le-a
achiziţionat de la respectiva persoană impozabilă; sau
2.
bunurile/serviciile sunt furnizate către consumatorul final şi valoarea
bunurilor acordate gratuit este mai mică decât valoarea
bunurilor/serviciilor furnizate acestuia;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
b)
bunurile acordate în scop de reclamă cuprind, fără a se limita la
acestea, bunurile oferite în mod gratuit ca mostre în cadrul campaniilor
promoţionale, pentru încercarea produselor, pentru demonstraţii la
punctele de vânzare;
c)
bunurile acordate în mod gratuit pentru scopuri legate de desfăşurarea
activităţii economice a persoanei impozabile cuprind bunurile oferite cu
titlu gratuit, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau b), pentru
care persoana impozabilă poate face dovada că sunt strâns legate de
desfăşurarea activităţii sale economice. În această categorie se
cuprind, fără a se limita la acestea, bunurile pe care persoana
impozabilă le acordă gratuit angajaţilor săi şi care sunt legate de
desfăşurarea în condiţii optime a activităţii economice, cum sunt, de
exemplu: masa caldă pentru mineri, echipamentul de protecţie şi
uniformele de lucru, pentru contravaloarea care nu este suportată de
angajaţi, materiale igienico-sanitare în vederea prevenirii
îmbolnăvirilor. Nu se încadrează în această categorie orice gratuităţi
acordate propriilor angajaţi sau altor persoane, dacă nu există nicio
legătură cu desfăşurarea în condiţii optime a activităţii economice, cum
sunt: cotele gratuite de energie electrică acordate persoanelor
pensionate din sectorul energiei electrice, abonamentele de transport
acordate gratuit pentru diverse categorii de persoane şi altele de
aceeaşi natură.
(15)
În sensul art. 128 alin. (8) lit. f) din Codul fiscal:
a)
bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol nu sunt
considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală a bunurilor acordate
gratuit în cursul unui an calendaristic este sub plafonul în care aceste
cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, astfel
cum este stabilit la titlul II din Codul fiscal. Aceleaşi prevederi se
aplică şi în cazul microîntreprinderilor sau al persoanelor impozabile
care nu trebuie să depună situaţii financiare anuale conform
prevederilor legale;
b)
bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau
mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în
cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 30/00 din cifra de afaceri determinată potrivit art. 152 alin. (2) din Codul fiscal.
(16)
Încadrarea în plafoanele prevăzute la alin. (15) se determină pe baza
datelor raportate prin situaţiile financiare anuale. În cazul
persoanelor impozabile care nu sunt obligate să depună situaţii
financiare anuale conform prevederilor legale, încadrarea în plafoanele
prevăzute la alin. (15) se determină pe baza datelor raportate prin
declaraţiile privind veniturile realizate. Nu se iau în calcul pentru
încadrarea în aceste plafoane sponsorizările, acţiunile de mecenat sau
alte acţiuni prevăzute prin legi, acordate în numerar, precum şi
bunurile pentru care taxa nu a fost dedusă. Depăşirea plafoanelor
constituie livrare de bunuri cu plată şi se colectează taxa, dacă s-a
exercitat dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor care
depăşesc plafoanele. Taxa colectată aferentă depăşirii se calculează şi
se include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoana
impozabilă a depus sau trebuie să depună situaţiile financiare anuale
sau, după caz, declaraţiile privind veniturile realizate, respectiv în
anul următor celui în care au fost efectuate cheltuielile.
(17)
În sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, transferul este o
operaţiune asimilată unei livrări intracomunitare cu plată de bunuri,
fiind obligatoriu să fie respectate toate condiţiile şi regulile
aferente livrărilor intracomunitare, inclusiv cele referitoare la
scutirea de taxă. Caracteristic acestei operaţiuni este faptul că în
momentul expedierii bunurilor dintr-un stat membru în alt stat membru,
acestea nu fac obiectul unei livrări în sensul art. 128 alin. (1) din
Codul fiscal şi, pe cale de consecinţă, aceeaşi persoană impozabilă care
declară transferul în statul membru unde începe transportul bunurilor
va declara şi achiziţia intracomunitară asimilată în statul membru în
care aceasta are loc. Exemple de transferuri: transportul în alt stat
membru de bunuri importate în România, efectuat de persoana care a
realizat importul, în lipsa unei tranzacţii în momentul expedierii,
transportul/expedierea de bunuri mobile corporale din România în alt
stat membru în vederea constituirii unui stoc care urmează a fi vândut
în respectivul stat membru, transportul de bunuri în alt stat membru în
vederea încorporării într-un bun imobil în respectivul stat membru de
către persoana impozabilă, precum şi alte operaţiuni care iniţial au
constituit nontransferuri, dar ulterior au devenit transferuri.
(18)
Nontransferul cuprinde şi expedierea sau transportul de produse
accizabile din România în alt stat membru, de către persoana impozabilă
sau de altă persoană în contul său, în vederea efectuării unei vânzări
la distanţă către persoane neimpozabile din acel stat membru, altele
decât persoanele juridice neimpozabile.
(19)
Furnizarea de programe informatice software standard pe dischetă sau pe
un alt purtător de date, însoţită de licenţă obişnuită care interzice
copierea şi distribuirea acestora şi care permite doar instalarea lor,
constituie livrare de bunuri conform art. 128 din Codul fiscal.
Programele informatice software standard reprezintă orice software
produs ca un bun de folosinţă generală care conţine date
preînregistrate, este comercializat ca atare şi, după instalare şi
eventual o perioadă scurtă de training, poate fi utilizat în mod
independent de către clienţi în formatul standard pentru aceleaşi
aplicaţii şi funcţii.
___________
Subpunctul (19) a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(20)
Procesarea fotografiilor digitale constituie:
a)
livrare de bunuri, în sensul art. 128 din Codul fiscal, în măsura în
care se limitează la reproducerea fotografiilor pe suporturi, dreptul
de a dispune de acestea fiind transferat de la procesator la clientul
care a comandat copiile după original;
b)
prestare de servicii, în sensul art. 129 din Codul fiscal, atunci când
procesarea este însoţită de prestări de servicii complementare care pot
avea, ţinând seama de importanţa pe care o au pentru client, de timpul
necesar pentru executarea lor, de tratamentul necesar pentru documentele
originale şi de partea din costul total pe care o reprezintă aceste
prestări de servicii, un caracter predominant în raport cu operaţiunea
de livrare de bunuri, astfel încât acestea să constituie un scop în sine
pentru client.
___________
Subpunctul (20) a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 6. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Prestarea de servicii
Art. 129. -
(1)
Se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este definită la art. 128.
(2)
Atunci când o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, dar
în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se
consideră că a primit şi a prestat ea însăşi serviciile respective.
(3)
Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:
a)
închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing;
b)
cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu
obiectul unui drept de proprietate, cum sunt: transferul şi/sau cesiunea
drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a
altor drepturi similare;
c)
angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura
cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;
d)
prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii;
e)
servicii de intermediere efectuate de persoane care acţionează în numele
şi în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de
bunuri sau o prestare de servicii.
(4)
Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată următoarele:
a)
utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte
din activele folosite în cadrul activităţii economice a persoanei
impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori
pentru a fi puse la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit
altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale
economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau
parţial, cu excepţia bunurilor a căror achiziţie face obiectul limitării
la 50% a dreptului de deducere potrivit prevederilor art. 1451;
b)
serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru
uzul propriu sau al personalului acesteia ori pentru uzul altor
persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale
economice.
(5)
Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată în sensul alin. (4), fără a se limita la acestea, operaţiuni precum:
a)
utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul
activităţii economice a persoanei impozabile sau prestarea de servicii
în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau
protocol, în condiţiile stabilite prin norme;
b)
serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei
impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul
stimulării vânzărilor;
c)
serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de
către persoana care a efectuat iniţial livrarea de bunuri sau prestarea
de servicii.
(6)
Abrogat.
(7)
Prevederile art. 128 alin. (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi prestărilor de servicii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
7.
(1)
În sensul art. 129 alin. (1) din Codul fiscal, atunci când nu există un
contract de comision sau intermediere între părţi şi nu se refacturează
cheltuielile conform pct. 19 alin. (4), dar pentru aceeaşi prestare de
servicii intervin mai multe persoane impozabile care acţionează în nume
propriu, prin tranzacţii succesive, se consideră că fiecare persoană a
primit şi a prestat în nume propriu serviciul respectiv. Fiecare
tranzacţie se consideră o prestare separată şi se impozitează distinct,
chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul
final.
(2)
Normele metodologice prevăzute la pct. 6 alin. (3) şi (4) se aplică în
mod corespunzător şi pentru prestările de servicii prevăzute la art. 129
alin. (2) din Codul fiscal.
(3)
Transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing
este considerată prestare de servicii conform art. 129 alin. (3) lit. a)
din Codul fiscal. La sfârşitul perioadei de leasing, dacă
locatorul/finanţatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul de
proprietate asupra bunului, la solicitarea acestuia, operaţiunea
reprezintă o livrare de bunuri pentru valoarea la care se face
transferul. Se consideră a fi sfârşitul perioadei de leasing şi data la
care locatorul/finanţatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul
de proprietate asupra bunului înainte de sfârşitul perioadei de
leasing, situaţie în care valoarea de transfer va cuprinde şi suma
ratelor care nu au mai ajuns la scadenţă, inclusiv toate cheltuielile
accesorii facturate odată cu rata de leasing. Dacă transferul dreptului
de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator se realizează
înainte de derularea a 12 luni consecutive de la data începerii
contractului de leasing, se consideră că nu a mai avut loc o operaţiune
de leasing, ci o livrare de bunuri la data la care bunul a fost pus la
dispoziţia locatarului/utilizatorului. Dacă în cursul derulării unui
contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu
acceptul locatorului/finanţatorului sau o cesiune a contractului de
leasing financiar prin care se schimbă locatorul/finanţatorul,
operaţiunea nu constituie livrare de bunuri, considerându-se că persoana
care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului.
Operaţiunea este considerată în continuare prestare de servicii,
persoana care preia contractul de leasing având aceleaşi obligaţii ca şi
cedentul în ceea ce priveşte taxa.
(4)
Este considerată prestare de servicii, conform art. 129 alin. (3) lit.
e) din Codul fiscal, intermedierea efectuată de o persoană care
acţionează în numele şi în contul altei persoane atunci când intervine
într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul
prezentelor norme, intermediarul care acţionează în numele şi în contul
altei persoane este persoana care acţionează în calitate de mandatar
potrivit Codului civil. În cazul în care mandatarul intermediază livrări
de bunuri sau prestări de servicii, furnizorul/prestatorul efectuează
livrarea de bunuri/prestarea de servicii către beneficiar, pentru care
emite factura direct pe numele beneficiarului, iar mandatarul efectuează
o prestare de servicii, pentru care întocmeşte factura de comision care
reprezintă contravaloarea serviciului de intermediere prestat către
mandant, respectiv către beneficiar sau, după caz, către
furnizor/prestator.
(5)
Emiterea de către mandatar a unei facturi în numele său către
cumpărător, pentru livrarea de bunuri intermediată, este suficientă
pentru a-l transforma în cumpărător revânzător din punctul de vedere al
taxei pe valoarea adăugată, astfel cum este prevăzut la pct. 6 alin.
(3). De asemenea, mandatarul devine din punctul de vedere al taxei pe
valoarea adăugată un cumpărător revânzător, dacă primeşte de la
vânzător o factură întocmită pe numele său.
(6)
Prevederile alin. (5) sunt aplicabile şi în cazul în care mandatarul intermediază o prestare de servicii.
(7)
Prevederile pct. 6 alin. (14)-(16) se aplică corespunzător şi pentru
operaţiunile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. a) şi b) din Codul
fiscal.
(8)
În sensul art. 129 alin. (5) din Codul fiscal, utilizarea bunurilor care
fac parte din activele folosite în cadrul activităţii economice a
persoanei impozabile în folosul propriu sau serviciile prestate în mod
gratuit de către persoana impozabilă pentru uzul propriu sunt asimilate
unei prestări de servicii cu plată numai în situaţia în care sunt
destinate altor scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice.
De exemplu, o societate comercială care produce frigidere pe care le
pune la dispoziţia grădiniţei de copii organizate în cadrul societăţii
comerciale se consideră că utilizează în folosul propriu bunurile
respective, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale
economice.
(9)
Prevederile pct. 6 alin. (9) şi (10) se vor aplica corespunzător şi pentru prevederile art. 129 alin. (7) din Codul fiscal.
(10)
Transferul cu plată al unui sportiv de la un club sportiv la un alt club
sportiv este considerat o prestare de servicii cu plată în sensul art.
129 din Codul fiscal. Sumele plătite drept compensaţie pentru încetarea
contractului sau drept penalităţi pentru neîndeplinirea unor obligaţii
prevăzute de părţile contractante nu sunt considerate prestări de
servicii efectuate cu plată.
(11)
În sensul art. 129 din Codul fiscal, sunt considerate prestări de servicii următoarele:
a)
furnizarea de programe informatice software standard prin internet sau
prin orice altă reţea electronică şi care este în principal
automatizată, necesitând intervenţie umană minimă, fiind un serviciu
furnizat pe cale electronică, conform art. 1251 alin. (1) pct. 26 din Codul fiscal;
b)
furnizarea de licenţe în cadrul unui contract de licenţă privind
programele informatice software, care permite clientului instalarea
programului software pe diverse staţii de lucru, împreună cu furnizarea
de programe software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de
date, conform art. 129 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal;
c)
furnizarea de programe informatice software personalizate, chiar şi în
cazul în care programul software este furnizat pe dischetă sau pe un alt
purtător de date. Programul software personalizat reprezintă orice
program software creat sau adaptat nevoilor specifice ale clienţilor,
conform cerinţelor exprimate de aceştia.
___________
Punctul 7. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Schimbul de bunuri sau servicii
Art. 130.
-
În cazul unei operaţiuni care implică o livrare de bunuri şi/sau o
prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări
de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o
livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu plată.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
8.
(1)
Operaţiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal, includ orice
livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează
printr-o altă livrare/prestare, precum:
a)
plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obţinere a produselor agricole;
b)
plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
(2)
Fiecare operaţiune din cadrul schimbului este tratată separat
aplicându-se prevederile prezentului titlu în funcţie de calitatea
persoanei care realizează operaţiunea, cotele şi regulile aplicabile
fiecărei operaţiuni în parte.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Achiziţiile intracomunitare de bunuri
Art. 1301.
-
(1)
Se consideră achiziţie intracomunitară de bunuri obţinerea dreptului de a
dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau
transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de către furnizor, de
către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau
al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a
transportului sau de expediere a bunurilor.
(2)
Sunt asimilate unei achiziţii intracomunitare cu plată următoarele:
a)
utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul
desfăşurării activităţii economice proprii, a unor bunuri transportate
sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din
statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse,
extrase, achiziţionate, dobândite ori importate de către aceasta, în
scopul desfăşurării activităţii economice proprii, dacă transportul sau
expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din
România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în
alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (10) şi
(11);
b)
preluarea de către forţele armatei române, pentru uzul acestora sau
pentru personalul civil din cadrul forţelor armate, de bunuri pe care
le-au dobândit în alt stat membru, care este parte a Tratatului
Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, şi la a
căror achiziţie nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel
alt stat membru, în situaţia în care importul bunurilor respective nu a
putut beneficia de scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. g).
(3)
Se consideră, de asemenea, că este efectuată cu plată achiziţia
intracomunitară de bunuri a căror livrare, dacă ar fi fost realizată în
România, ar fi fost tratată drept o livrare de bunuri efectuată cu
plată.
(4)
Este asimilată unei achiziţii intracomunitare şi achiziţionarea de către
o persoană juridică neimpozabilă a unor bunuri importate de acea
persoană în Comunitate şi transportate sau expediate într-un alt stat
membru decât cel în care s-a efectuat importul. Persoana juridică
neimpozabilă va beneficia de rambursarea taxei plătite în România pentru
importul bunurilor, dacă dovedeşte că achiziţia sa intracomunitară a
fost supusă taxei în statul membru de destinaţie a bunurilor expediate
sau transportate.
(5)
Prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot reglementa măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (2) lit. a).
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
9.
(1)
Art. 1301 alin. (1) din Codul fiscal, este definiţia "în
oglindă" a definiţiei livrării intracomunitare de bunuri prevăzută la
art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, respectiv dacă în statul membru din
care începe expedierea sau transportul bunurilor are loc o livrare
intracomunitară de bunuri, într-un alt stat membru are loc o achiziţie
intracomunitară de bunuri în funcţie de locul acestei operaţiuni
stabilit conform prevederilor de la art. 1321 din Codul
fiscal. "în oglindă" a definiţiei livrării intracomunitare de bunuri
prevăzută la art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, respectiv dacă în
statul membru din care începe expedierea sau transportul bunurilor are
loc o livrare intracomunitară de bunuri, într-un alt stat membru are loc
o achiziţie intracomunitară de bunuri în funcţie de locul acestei
operaţiuni stabilit conform prevederilor de la art. 1321 din Codul fiscal.
(2)
Prevederea de la art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal
este prevederea "în oglindă" a celei de la art. 128 alin. (10) din
Codul fiscal, cu privire la transferul bunurilor din România într-un alt
stat membru. Atunci când un bun intră în România în aceste condiţii,
persoana impozabilă trebuie să analizeze dacă din punct de vedere al
legislaţiei române operaţiunea ar fi constituit un transfer de bunuri
dacă operaţiunea s-ar fi realizat din România în alt stat membru. În
acest caz, transferul bunurilor din alt stat membru în România dă
naştere unei operaţiuni asimilate unei achiziţii intracomunitare cu
plată.
Tratarea acestor transferuri ca şi achiziţii intracomunitare nu depinde
de tratamentul aplicat pentru acelaşi transfer în statul membru de
origine.
(3)
Prevederile art. 1301 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se
aplică bunurilor achiziţionate de forţele armate române în alt stat
membru, în situaţia în care aceste bunuri, după ce au fost folosite de
forţele armate, sunt expediate în România.
(4)
În sensul art. 1301 alin. (3) din Codul fiscal este
considerată a fi efectuată cu plată achiziţia intracomunitară de bunuri a
căror livrare în ţară ar fi fost asimilată unei livrări de bunuri cu
plată.
(5)
Conform art. 1301 alin. (4) din Codul fiscal, dacă o persoană
juridică neimpozabilă din România importă bunuri în alt stat membru, pe
care apoi le transportă/expediază în România, operaţiunea respectivă
este asimilată unei achiziţii intracomunitare cu plată în România, chiar
dacă taxa aferentă importului a fost plătită în statul membru de
import. În temeiul dovezii achitării taxei aferente achiziţiei
intracomunitare în România, persoana juridică neimpozabilă poate
solicita statului membru de import restituirea taxei achitate pentru
import. În cazul invers, când o persoană juridică neimpozabilă stabilită
în alt stat membru, importă bunuri în România, pe care apoi le
transportă/expediază în alt stat membru, poate solicita în România
restituirea taxei achitate pentru importul respectiv, dacă face dovada
că achiziţia intracomunitară a bunurilor a fost supusă taxei în celălalt
stat membru.
(6)
Nu este asimilată unei achiziţii intracomunitare efectuate cu plată,
utilizarea în România de către o persoană impozabilă în vederea
efectuării unei vânzări la distanţă către persoane neimpozabile din
România, altele decât persoanele juridice neimpozabile, de produse
accizabile transportate sau expediate din alt stat membru de persoana
impozabilă sau de altă persoană, în numele acesteia.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Locul livrării de bunuri
Art. 132.
-
(1)
Se consideră a fi locul livrării de bunuri:
a)
locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau
transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de
furnizor, de cumpărător sau de un terţ. Dacă locul livrării, stabilit
conform prezentei prevederi, se situează în afara teritoriului
comunitar, locul livrării realizate de către importator şi locul
oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de import al
bunurilor, iar bunurile se consideră a fi transportate sau expediate din
statul membru de import;
b)
locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor sau
de către altă persoană în numele furnizorului, în cazul bunurilor care
fac obiectul unei instalări sau unui montaj;
c)
locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziţia
cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau
transportate;
d)
locul de plecare a transportului de pasageri, în cazul în care livrările
de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru
partea din transportul de pasageri efectuată în interiorul Comunităţii,
dacă:
1.
partea transportului de pasageri efectuată în interiorul Comunităţii
reprezintă partea transportului, efectuată fără nicio oprire în afara
Comunităţii, între locul de plecare şi locul de sosire ale transportului
de pasageri;
2.
locul de plecare a transportului de pasageri reprezintă primul punct de
îmbarcare a pasagerilor în interiorul Comunităţii, eventual după o
oprire în afara Comunităţii;
3.
locul de sosire a transportului de pasageri reprezintă ultimul punct de
debarcare prevăzut în interiorul Comunităţii pentru pasagerii care s-au
îmbarcat în interiorul Comunităţii, eventual înainte de o oprire în
afara Comunităţii;
e)
în cazul livrării de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale
situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un
astfel de sistem, al livrării de energie electrică ori al livrării de
energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de
încălzire ori de răcire către un comerciant persoană impozabilă, locul
livrării se consideră a fi locul în care acel comerciant persoană
impozabilă îşi are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru
care se livrează bunurile ori, în absenţa unui astfel de sediu, locul în
care acesta are domiciliul stabil sau reşedinţa sa obişnuită.
Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei
activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărările de gaz, de
energie electrică şi de energie termică sau agent frigorific, o
reprezintă revânzarea de astfel de produse şi al cărei consum propriu de
astfel de produse este neglijabil;
f)
în cazul livrării de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe
teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de
sistem, al livrării de energie electrică ori al livrării de energie
termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori
de răcire, în situaţia în care unei astfel de livrări nu i se aplică
lit. e), locul livrării reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează
şi consumă efectiv bunurile. Atunci când cumpărătorul nu consumă
efectiv gazul, energia electrică, energia termică sau agentul frigorific
ori le consumă doar parţial, se consideră că bunurile în cauză
neconsumate au fost utilizate şi consumate în locul în care cumpărătorul
îşi are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care se
livrează bunurile. În absenţa unui astfel de sediu, se consideră că
acesta a utilizat şi a consumat bunurile în locul în care îşi are
domiciliul sau reşedinţa obişnuită.
(2)
Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul unei vânzări
la distanţă care se efectuează dintr-un stat membru spre România, locul
livrării se consideră în România dacă livrarea este efectuată către un
cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care
beneficiază de derogarea de la art. 126 alin. (4), sau către orice altă
persoană neimpozabilă şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
valoarea totală a vânzărilor la distanţă al căror transport sau
expediere în România se realizează de către un furnizor, în anul
calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distanţă, inclusiv
valoarea respectivei vânzări la distanţă, sau în anul calendaristic
precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă de 35.000 euro,
al cărui echivalent în lei se stabileşte prin norme; sau
b)
furnizorul a optat în statul membru din care se transportă bunurile
pentru considerarea vânzărilor sale la distanţă, care presupun
transportul bunurilor din acel stat membru în România ca având loc în
România.
(3)
Locul livrării este întotdeauna în România, în cazul vânzărilor la
distanţă de produse accizabile, efectuate dintr-un stat membru către
persoane neimpozabile din România, altele decât persoanele juridice
neimpozabile, fără să se aplice plafonul prevăzut la alin. (2) lit. a).
(4)
Derogarea prevăzută la alin. (2) nu se aplică vânzărilor la distanţă efectuate din alt stat membru în România:
a)
de mijloace de transport noi;
b)
de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau în numele acestuia;
c)
de bunuri taxate în statul membru de plecare, conform regimului special
prevăzut la art. 313, 326 sau 333 din Directiva 112, privind bunurile
second-hand, operele de artă, obiectele de colecţie şi antichităţile,
astfel cum sunt definite la art. 1522 alin. (1);
d)
de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul
Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, de
energie electrică, de energie termică sau agent frigorific prin
intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire;
e)
de produse accizabile, livrate către persoane impozabile şi persoane juridice neimpozabile.
(5)
Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), locul livrării pentru
vânzările la distanţă efectuate din România către alt stat membru se
consideră în acest alt stat membru, în cazul în care livrarea este
efectuată către o persoană care nu îi comunică furnizorului un cod de
înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de statul membru în care se
încheie transportul sau expedierea, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a)
valoarea totală a vânzărilor la distanţă, efectuate de furnizor şi care
presupun transportul sau expedierea bunurilor din România către un
anumit stat membru, în anul calendaristic în care are loc o anumită
vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă,
sau în anul calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări
la distanţă, stabilit conform legislaţiei privind taxa pe valoarea
adăugată din statul membru respectiv, astfel de vânzări având locul
livrării în statul respectiv; sau
b)
furnizorul a optat în România pentru considerarea tuturor vânzărilor
sale la distanţă, care presupun transportul bunurilor din România
într-un anumit stat membru, ca având loc în respectivul stat membru.
Opţiunea se exercită în condiţiile stabilite prin norme şi se aplică
tuturor vânzărilor la distanţă, efectuate către respectivul stat membru,
în anul calendaristic în care se exercită opţiunea şi în următorii doi
ani calendaristici.
(6)
În cazul vânzărilor la distanţă de produse accizabile efectuate din
România către persoane neimpozabile din alt stat membru, altele decât
persoanele juridice neimpozabile, locul livrării este întotdeauna în
celălalt stat membru.
(7)
Derogarea prevăzută la alin. (5) nu se aplică vânzărilor la distanţă efectuate din România către un alt stat membru:
a)
de mijloace de transport noi;
b)
de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;
c)
de bunuri taxate în România, conform regimului special pentru bunuri
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, prevăzut
la art. 1522;
d)
de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul
Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, de
energie electrică, de energie termică sau agent frigorific prin
intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire;
e)
de produse accizabile, livrate către persoane juridice neimpozabile şi persoane impozabile.
(8)
În aplicarea alin. (2)-(7), atunci când o vânzare la distanţă presupune
expedierea sau transportul bunurilor vândute dintr-un teritoriu terţ şi
importul de către furnizor într-un stat membru, altul decât statul
membru în care se expediază sau se transportă în vederea livrării
acestora către client, se va considera că bunurile au fost expediate sau
transportate din statul membru în care se efectuează importul.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
10.
(1)
În sensul art. 132 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, bunurile sunt
considerate a fi transportate de furnizor, de cumpărător ori de un terţ
care acţionează în numele şi în contul unuia dintre aceştia, dacă
transportul este în sarcina furnizorului sau a cumpărătorului. Terţa
persoană care realizează transportul în numele şi în contul furnizorului
sau al cumpărătorului este transportatorul sau orice altă persoană care
intervine în numele şi în contul furnizorului ori al cumpărătorului în
realizarea serviciului de transport.
(2)
Prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal nu se aplică în
situaţia în care cumpărătorul a optat pentru calitatea de importator al
bunurilor conform prevederilor pct. 59 alin. (1) lit. b).
(3)
Conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, locul livrării este
locul unde bunurile sunt puse la dispoziţia cumpărătorului, în cazul în
care bunurile nu sunt transportate sau expediate. În categoria
bunurilor care nu sunt transportate sau expediate se cuprind bunurile
imobile, precum şi orice alte bunuri mobile corporale care, deşi sunt
livrate, între vânzător şi cumpărător nu există relaţie de transport.
Exemplu: o persoană impozabilă A stabilită în România livrează bunuri
unei alte persoane impozabile B stabilite în alt stat membru sau în
România. Bunurile sunt transportate direct la C, o altă persoană, care
cumpără bunurile de la B. În primul caz persoana obligată să realizeze
transportul este A sau B. Pe relaţia A-B se consideră o livrare cu
transport, iar pe relaţia B-C se consideră o livrare fără transport. În
al doilea caz, dacă persoana obligată să realizeze transportul este C,
pe relaţia A-B se consideră o livrare fără transport, locul livrării
fiind locul unde bunurile sunt puse la dispoziţia lui B, iar în relaţia
B-C se consideră o livrare cu transport, locul livrării fiind locul unde
începe transportul, respectiv în statul membru al furnizorului A, unde
se află bunurile atunci când începe transportul.
___________
Punctul 10. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
11.
(1)
În sensul art. 132 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, echivalentul în
lei al plafonului de 35.000 de euro pentru vânzările la distanţă se
stabileşte pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca
Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor.
Rotunjirea se face prin majorare, când cifra sutelor este egală cu sau
mai mare decât 5, şi prin reducere, când cifra sutelor este mai mică
decât 5, prin urmare plafonul este de 118.000 lei.
(2)
În cazul în care vânzările la distanţă efectuate de un furnizor dintr-un
anumit stat membru în România depăşesc plafonul prevăzut la alin. (1),
se consideră că toate vânzările la distanţă efectuate de furnizor din
acel stat membru în România au loc în România pe perioada rămasă din
anul calendaristic în care s-a depăşit plafonul şi pentru anul
calendaristic următor. Persoana obligată la plata taxei este furnizorul
din alt stat membru, potrivit art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care
trebuie să se înregistreze în România în scopuri de TVA, conform art.
153 din Codul fiscal, la depăşirea plafonului calculat conform alin. (4)
şi (5). Înregistrarea rămâne valabilă până la data de 31 decembrie a
anului calendaristic următor celui în care furnizorul a depăşit plafonul
pentru vânzări la distanţă în România, cu excepţia situaţiei prevăzute
la alin. (3).
(3)
În cazul în care plafonul prevăzut la alin. (1) este depăşit şi în anul
calendaristic următor, se aplică prevederile alin. (2) referitoare la
locul acestor vânzări.
(4)
La calculul plafonului prevăzut la alin. (1) se iau în considerare:
a)
valoarea tuturor vânzărilor la distanţă efectuate de un furnizor
dintr-un anumit stat membru în România, inclusiv valoarea vânzărilor de
bunuri care au fost livrate dintr-un teritoriu terţ şi care sunt
considerate că au fost livrate în România din statul membru de import,
în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (8) din Codul fiscal;
b)
valoarea vânzării la distanţă ce conduce la depăşirea plafonului.
(5)
La calculul plafonului prevăzut la alin. (1) nu se iau în considerare:
a)
valoarea vânzărilor la distanţă de bunuri accizabile;
b)
valoarea oricărei livrări intracomunitare de mijloace de transport noi;
c)
valoarea oricărei livrări de bunuri cu instalare sau montare, efectuată
în România de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia,
conform art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d)
valoarea oricărei livrări efectuate de furnizor în statul membru de
plecare în cadrul tranzacţiei supuse regimului special al marjei
profitului pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie
şi antichităţi, prevăzute la art. 1522 din Codul fiscal;
e)
valoarea oricărei livrări de gaz printr-un sistem de gaze naturale
situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un
astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică sau agent
frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire,
conform art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul fiscal.
(6)
Furnizorul unei vânzări la distanţă în România poate opta în statul
membru în care este stabilit să schimbe locul livrării în România pentru
toate vânzările sale la distanţă din acel stat membru în România.
Opţiunea se comunică şi organelor fiscale competente din România
printr-o scrisoare recomandată în care furnizorul va specifica data de
la care intenţionează să aplice opţiunea. Persoana obligată la plata
taxei este furnizorul din alt stat membru, potrivit art. 150 alin. (1)
din Codul fiscal, care trebuie să se înregistreze în România în scopuri
de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, înainte de prima livrare care
va fi realizată ulterior exprimării opţiunii. Înregistrarea ca urmare a
opţiunii rămâne valabilă până la data de 31 decembrie a celui de-al
doilea an calendaristic următor celui în care furnizorul şi-a exercitat
opţiunea, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (7).
(7)
Dacă plafonul prevăzut la alin. (1) este depăşit în cel de-al doilea an
calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (6), se aplică prevederile
alin. (2)-(5) în privinţa locului pentru vânzările la distanţă în
România.
(8)
Vânzarea la distanţă are loc într-un stat membru, altul decât România,
conform art. 132 alin. (5) din Codul fiscal, dacă valoarea totală a
vânzărilor la distanţă efectuate de furnizorul din România depăşeşte
plafonul vânzărilor la distanţă stabilit de statul membru de destinaţie,
care poate să difere de cel stabilit la alin. (1), valabil pentru
România, sau în cazul în care furnizorul şi-a exercitat opţiunea
prevăzută la alin. (6). Plafonul pentru vânzări la distanţă se
calculează pe fiecare an calendaristic. În sensul art. 132 alin. (5) din
Codul fiscal, persoanele din alt stat membru care nu comunică
furnizorului din România un cod valabil de înregistrare în scopuri de
TVA sunt persoanele care beneficiază în statul lor membru de derogarea
prevăzută la art. 3 alin. (2) din Directiva 112, al cărei echivalent în
Codul fiscal este art. 126 alin. (4).
(9)
În cazul în care furnizorul depăşeşte plafonul pentru vânzări la
distanţă stabilit de statul membru de destinaţie, se consideră că toate
vânzările la distanţă efectuate de furnizorul din România în statul
membru de destinaţie au loc în acel stat membru pentru perioada rămasă
din anul calendaristic în care s-a depăşit plafonul şi pentru anul
calendaristic următor. Dacă se depăşeşte plafonul şi în anul următor, se
aplică aceleaşi reguli referitoare la locul acestor vânzări. Furnizorii
trebuie să comunice printr-o scrisoare recomandată transmisă către
organul fiscal competent din România, în termen de 30 de zile de la data
înregistrării în alt stat membru, pentru vânzări la distanţă ca urmare a
depăşirii plafonului pentru vânzări la distanţă din alt stat membru,
locul acestor livrări nemaifiind în România, ci în statul membru în care
s-a depăşit plafonul.
(10)
La calculul plafonului pentru vânzări la distanţă realizate de furnizori din România în alt stat membru se iau în considerare:
a)
valoarea tuturor vânzărilor la distanţă efectuate de un furnizor din
România către un anumit stat membru, inclusiv valoarea vânzărilor de
bunuri expediate dintr-un teritoriu terţ şi importate în România, care
se consideră că au fost expediate din România, în condiţiile art. 132
alin. (8) din Codul fiscal;
b)
valoarea vânzării care conduce la depăşirea plafonului în celălalt stat membru.
(11)
La calculul plafonului pentru vânzări la distanţă realizate de furnizori
din România în alt stat membru nu se iau în considerare:
a)
valoarea vânzărilor la distanţă de bunuri accizabile;
b)
valoarea oricărei livrări intracomunitare de mijloace de transport noi;
c)
valoarea livrărilor de bunuri cu instalare, efectuate în alt stat membru
de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;
d)
valoarea oricărei livrări efectuate de un furnizor din România în cadrul
unei tranzacţii supuse regimului special al marjei profitului pentru
bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi,
conform art. 1522 din Codul fiscal;
e)
valoarea oricărei livrări de gaz printr-un sistem de gaze naturale
situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un
astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică sau agent
frigorific, prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire.
(12)
Furnizorul poate opta să schimbe locul livrării într-un alt stat membru
pentru toate vânzările sale la distanţă efectuate din România către acel
stat membru. Opţiunea se comunică printr-o scrisoare recomandată
transmisă către organul fiscal competent din România şi se exercită de
la data trimiterii scrisorii recomandate, rămânând valabilă până la data
de 31 decembrie a celui de-al doilea an calendaristic următor celui în
care furnizorul şi-a exercitat opţiunea, cu excepţia situaţiei prevăzute
la alin. (13).
(13)
Dacă plafonul pentru vânzări la distanţă realizate de furnizori din
România în alt stat membru este depăşit şi în cel de-al doilea an
calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (12), se aplică prevederile
alin. (9)-(11) pentru locul vânzărilor la distanţă în celălalt stat
membru.
___________
Punctul 11. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri
Art. 1321.
-
(1)
Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde
se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau
transportul bunurilor.
(2)
În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. 126
alin. (3) lit. a), dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de
înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autorităţile unui stat
membru, altul decât cel în care are loc achiziţia intracomunitară,
conform alin. (1), locul respectivei achiziţii intracomunitare se
consideră în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri
de TVA.
(3)
Dacă o achiziţie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt
stat membru, conform alin. (1), şi în România, conform alin. (2), baza
de impozitare se reduce în mod corespunzător în România.
(4)
Prevederile alin. (2) nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că
achiziţia intracomunitară a fost supusă la plata taxei pe valoarea
adăugată în statul membru în care are loc achiziţia intracomunitară,
conform alin. (1).
(5)
Prevederile alin. (2) nu se vor aplica în cazul operaţiunilor
triunghiulare atunci când cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri
de TVA în România în conformitate cu art. 153 face dovada că a efectuat
o achiziţie intracomunitară neimpozabilă pe teritoriul altui stat
membru în condiţii similare celor prevăzute la art. 126 alin. (8) lit.
b) în vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat
membru. Obligaţiile persoanelor implicate în operaţiuni triunghiulare
sunt prevăzute în norme.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice
12.
(1)
Conform art. 1321 alin. (1) din Codul fiscal, locul unei
achiziţii intracomunitare de bunuri este întotdeauna în statul membru în
care se încheie expedierea sau transportul bunurilor. În cazul în care,
conform art. 132 alin. (2) din Codul fiscal, cumpărătorul furnizează un
cod de înregistrare în scopuri de TVA dintr-un alt stat membru, decât
cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, se aplică
reţeaua de siguranţă, respectiv achiziţia intracomunitară se consideră
că are loc şi în statul membru care a furnizat codul de înregistrare în
scopuri de TVA şi în statul membru în care se încheie expedierea sau
transportul bunurilor.
(2)
În sensul art. 1321 alin. (3) din Codul fiscal, dacă
cumpărătorul face dovada că a supus la plata taxei achiziţia
intracomunitară şi în statul membru în care se încheie expedierea sau
transportul bunurilor şi în statul membru care a furnizat un cod de
înregistrare în scopuri de TVA, acesta poate solicita restituirea taxei
achitate în statul membru care a furnizat codul de înregistrare în
scopuri de TVA. Restituirea taxei aferente achiziţiei intracomunitare se
realizează astfel:
a)
în cazul persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal, prin înregistrarea cu semnul minus în decontul de taxă
prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal a achiziţiei intracomunitare şi a taxei aferente;
b)
în cazul persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 1531 din Codul fiscal, restituirea taxei se realizează conform normelor procedurale în vigoare.
Exemplu: o persoană impozabilă din România înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 1531
din Codul fiscal, achiziţionează în Ungaria (locul unde se încheie
transportul bunurilor) bunuri livrate din Franţa. Persoana respectivă nu
este înregistrată în Ungaria în scopuri de TVA, dar comunică
furnizorului din Franţa codul său de înregistrare în scopuri de TVA din
România, pentru a beneficia de scutirea de taxă aferentă livrării
intracomunitare realizată de furnizorul din Franţa. După înregistrarea
în scopuri de TVA în Ungaria şi plata TVA aferentă achiziţiei
intracomunitare conform art. 1321 alin. (1) din Codul fiscal,
persoana respectivă poate solicita restituirea taxei plătite în România
aferente achiziţiei intracomunitare, care a avut loc şi în România
conform art. 1321 alin. (2) din Codul fiscal.
(3)
În conformitate cu prevederile art. 1321 alin. (4) din Codul
fiscal, în cazul în care până la data la care intervine exigibilitatea
taxei pentru achiziţia intracomunitară efectuată în statul membru care a
atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 1321
alin. (2) din Codul fiscal, persoana impozabilă face dovada că
achiziţia intracomunitară a fost supusă la plata TVA în statul membru
unde se încheie expedierea sau transportul bunurilor, nu se mai aplică
prevederile art. 1321 alin. (2) din Codul fiscal.
(4)
Obligaţiile părţilor implicate în operaţiuni triunghiulare prevăzute la art. 1321 alin. (5) din Codul fiscal sunt cele stabilite la pct. 2 alin. (13)-(14).
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Locul prestării de servicii
Art. 133.
-
(1)
În vederea aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor:
a)
o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau operaţiuni care
nu sunt considerate impozabile în conformitate cu art. 126 alin. (1)-(4)
este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au
fost prestate;
b)
o persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.
(2)
Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care
acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte
serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă
serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile,
aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii
sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află
respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa
unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este
locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(3)
Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul
unde prestatorul îşi are stabilit sediul activităţii sale economice.
Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat
în alt loc decât locul în care persoana impozabilă şi-a stabilit sediul
activităţii economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde
se află respectivul sediu fix. În absenţa unui astfel de loc sau sediu
fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(4)
Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:
a)
locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii
efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate
de experţi şi agenţi imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în
sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă sau locuri
amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a
bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire şi coordonare a
lucrărilor de construcţii, precum serviciile prestate de arhitecţi şi de
societăţile care asigură supravegherea pe şantier;
b)
locul unde se efectuează transportul, în funcţie de distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de călători;
c)
abrogată;
d)
locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant şi catering,
cu excepţia celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau
al trenurilor pe parcursul unei părţi a unei operaţiuni de transport de
călători efectuate în cadrul Comunităţii;
e)
locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziţia
clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a unui mijloc de
transport. Prin termen scurt se înţelege posesia sau utilizarea continuă
a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile şi, în
cazul ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile;
f)
locul de plecare a transportului de călători, pentru serviciile de
restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul navelor, al
aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni de
transport de călători efectuată în Comunitate. Parte a unei operaţiuni
de transport de călători efectuată în Comunitate înseamnă acea parte a
operaţiunii efectuate, fără escală în afara Comunităţii, între punctul
de plecare şi punctul de sosire a transportului de călători. Punctul de
plecare a unui transport de călători înseamnă primul punct stabilit
pentru îmbarcarea călătorilor în interiorul Comunităţii, dacă este
cazul, după o oprire în afara Comunităţii. Punctul de sosire a unui
transport de călători înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea
în interiorul Comunităţii a călătorilor care s-au îmbarcat în
Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara Comunităţii.
În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de retur este considerat o
operaţiune de transport separată.
(5)
Prin excepţie de la prevederile alin. (3), locul următoarelor servicii este considerat a fi:
a)
locul în care este efectuată operaţiunea principală în conformitate cu
prevederile prezentului titlu, în cazul serviciilor prestate de un
intermediar care acţionează în numele şi în contul altei persoane şi
beneficiarul este o persoană neimpozabilă;
b)
locul unde are loc transportul, proporţional cu distanţele parcurse, în
cazul serviciilor de transport de bunuri, altul decât transportul
intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile;
c)
locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri, pentru
serviciile de transport intracomunitar de bunuri prestate către persoane
neimpozabile. Prin transport intracomunitar de bunuri se înţelege orice
transport de bunuri ale cărui loc de plecare şi loc de sosire sunt
situate pe teritoriile a două state membre diferite. Loc de plecare
înseamnă locul unde începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de
distanţele parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile,
iar loc de sosire înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de
bunuri;
d)
locul în care se prestează efectiv serviciile către persoane neimpozabile, în cazul următoarelor:
1.
servicii constând în activităţi accesorii transportului, precum
încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora;
2.
servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale;
3.
evaluări ale bunurilor mobile corporale;
e)
locul unde beneficiarul este stabilit sau îşi are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită, dacă respectivul beneficiar este o persoană
neimpozabilă care este stabilită sau îşi are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, în cazul următoarelor
servicii:
1.
închirierea bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
2.
operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
3.
transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
4.
serviciile de publicitate;
5.
serviciile consultanţilor, inginerilor, juriştilor şi avocaţilor,
contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii şi alte
servicii similare, precum şi prelucrarea de date şi furnizarea de
informaţii;
6.
operaţiunile de natură financiar-bancară şi de asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepţia închirierii de seifuri;
7.
punerea la dispoziţie de personal;
8.
acordarea accesului la un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul
Comunităţii sau la o reţea conectată la un astfel de sistem, la reţeaua
de energie electrică ori la reţelele de încălzire sau de răcire,
transportul şi distribuţia prin intermediul acestor sisteme ori reţele,
precum şi alte prestări de servicii legate direct de acestea;
9.
serviciile de telecomunicaţii. Sunt considerate servicii de
telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi
recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de
orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace
electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor
pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de
telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua
mondială de informaţii. În cazul în care serviciile de telecomunicaţii
sunt prestate de către o persoană care îşi are stabilit sediul
activităţii economice în afara Comunităţii sau care are un sediu fix în
afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în
absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi
are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii,
către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil
sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării
este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;
10.
serviciile de radiodifuziune şi televiziune. În cazul în care serviciile
de radiodifuziune şi de televiziune sunt prestate de către o persoană
care îşi are stabilit sediul activităţii sale economice în afara
Comunităţii sau care are un sediu fix în afara Comunităţii de la care
serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii
economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa
obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este
stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Comunitate,
se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost
efectiv utilizate în România;
11.
serviciile furnizate pe cale electronică. În cazul serviciilor furnizate
pe cale electronică, prestate de o persoană care îşi are sediul
activităţii economice în afara Comunităţii sau care deţine un sediu fix
în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în
absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi
are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii,
către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil
sau reşedinţa obişnuită în România, se consideră că locul prestării
este în România;
12.
obligaţia de a se abţine de la realizarea sau exercitarea, total sau
parţial, a unei activităţi economice sau a unui drept prevăzut la
prezenta literă;
f)
locul în care activităţile se desfăşoară efectiv, în cazul serviciilor
principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice,
sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau de activităţi
similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv în cazul
serviciilor prestate de organizatorii acestor activităţi, prestate către
persoane neimpozabile.
(6)
Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru serviciile de
închiriere de mijloace de transport, altele decât cele de închiriere pe
termen scurt, şi pentru serviciile de leasing de mijloace de transport,
se consideră că locul prestării este:
a)
în România, când aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă
care îşi are sediul activităţii economice sau care are un sediu fix în
afara Comunităţii, de la care serviciile sunt prestate, către un
beneficiar persoană neimpozabilă care este stabilit sau îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în România, dacă utilizarea şi
exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România;
b)
în afara Comunităţii, când aceste servicii sunt prestate de o persoană
impozabilă care are sediul activităţii economice sau un sediul fix în
România, de la care serviciile sunt prestate, către un beneficiar
persoană neimpozabilă care este stabilit sau îşi are domiciliul stabil
sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, dacă utilizarea şi
exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunităţii.
(7)
Prin excepţie de la prevederile alin. (2), locul următoarelor servicii este considerat a fi:
a)
în România, pentru serviciile constând în activităţi accesorii
transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii
similare acestora, servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile
corporale şi evaluări ale bunurilor mobile corporale, servicii de
transport de bunuri efectuate în România, când aceste servicii sunt
prestate către o persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul
Comunităţii, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au
loc în România;
b)
locul în care evenimentele se desfăşoară efectiv, pentru serviciile
legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice,
sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte evenimente
similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, precum şi pentru
serviciile auxiliare legate de acordarea acestui acces, prestate unei
persoane impozabile.
(8)
Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru serviciile de
transport de bunuri efectuate în afara Comunităţii, când aceste servicii
sunt prestate către o persoană impozabilă stabilită în România, locul
prestării se consideră a fi în afara Comunităţii, dacă utilizarea şi
exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunităţii. În
aplicarea prezentului alineat serviciile de transport de bunuri
efectuate în afara Comunităţii sunt serviciile de transport al cărui
punct de plecare şi punct de sosire se află în afara Comunităţii,
acestea fiind considerate efectiv utilizate şi exploatate în afara
Comunităţii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice
13.
(1)
Pentru stabilirea locului prestării serviciilor potrivit prevederilor
art. 133 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, se are în vedere noţiunea de
persoană impozabilă, astfel cum este aceasta definită din punctul de
vedere al taxei pe valoarea adăugată. Identificarea altor elemente, cum
ar fi faptul că persoana impozabilă realizează operaţiuni scutite de
taxa pe valoarea adăugată sau că aceasta aplică regimul special de
scutire pentru întreprinderi mici, nu influenţează modul în care
regulile care guvernează locul prestării se aplică atunci când persoana
impozabilă prestează sau primeşte servicii. Regulile prevăzute la art.
133 alin. (2) sau (3) din Codul fiscal se aplică numai în situaţia în
care serviciile nu se pot încadra în niciuna dintre excepţiile prevăzute
la art. 133 alin. (4)-(8) din Codul fiscal. Dacă serviciile pot fi
încadrate în una dintre excepţiile prevăzute la art. 133 alin. (4)-(8),
întotdeauna excepţia prevalează, nemaifiind aplicabile regulile generale
stabilite la art. 133 alin. (2) şi (3).
(2)
Locul de prestare a serviciilor către o persoană juridică neimpozabilă
se determină conform art. 133 alin. (3)-(6) din Codul fiscal, cu
excepţia situaţiei în care respectiva persoană este deja înregistrată în
scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare conform art. 1531
sau, pentru alte operaţiuni, conform art. 153 din Codul fiscal ori
conform echivalentului acestor articole din legislaţia altui stat
membru. În această situaţie, locul prestării serviciilor către persoana
juridică neimpozabilă se determină, ca regulă generală, conform art. 133
alin. (2) din Codul fiscal.
(3)
Pentru a se califica drept sediu fix al unei persoane impozabile, gradul
de permanenţă şi structura acestuia în ceea ce priveşte resursele
tehnice şi umane trebuie să fie suficiente pentru a efectua regulat
prestări de servicii impozabile, în cazul sediului fix de la care sunt
prestate servicii conform art. 133 alin. (3) din Codul fiscal, sau
pentru a fi capabil să primească şi să utilizeze serviciile respective,
în cazul sediului fix către care sunt furnizate servicii, conform art.
133 alin. (2) din Codul fiscal.
(4)
În situaţia în care un prestator stabilit în România furnizează servicii
care intră sub incidenţa art. 133 alin. (2) din Codul fiscal către:
a)
o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
României, dar este stabilită în România prin sediu/sedii fix/fixe, se va
considera că locul prestării serviciilor este locul în care
beneficiarul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice sau, după
caz, un sediu fix situat în alt stat, dacă beneficiarul poate prezenta
dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii au
fost prestate către sediul activităţii sale economice sau către un
sediu fix stabilit în alt stat, şi nu către sediul/sediile fix/fixe din
România;
b)
o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România,
dar este stabilită în afara României prin sediu/sedii fix/fixe, se va
considera că locul prestării serviciilor este sediul fix către care
serviciile sunt prestate, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi
suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii nu au
fost prestate către sediul activităţii economice din România, ci către
sediul/sediile fix/fixe din afara României.
Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a demonstra că
serviciile sunt în fapt prestate către sediul activităţii sale
economice sau către un sediu fix pot consta în: contractul şi/sau
formularul de comandă care identifică sediul care primeşte serviciile,
faptul că sediul respectiv este entitatea care plăteşte pentru
serviciile respective sau costul serviciilor este în fapt suportat de
respectiva entitate, natura serviciilor permite identificarea, în mod
particular, a sediului/sediilor către care serviciul este prestat, orice
alte informaţii relevante pentru stabilirea locului prestării.
(5)
În cazul serviciilor care intră sub incidenţa art. 133 alin. (2) din
Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă nestabilită în România
către o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în
România, se consideră că locul prestării nu este în România, dacă
beneficiarul poate face dovada că serviciul este prestat către un sediu
fix situat în afara României. Dovezile pe care beneficiarul poate să le
prezinte pentru a demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către un
sediu fix sunt cele menţionate la alin. (4).
(6)
Un contract global reprezintă un acord de afaceri care poate acoperi
toate serviciile prestate către o persoană impozabilă. Pentru serviciile
prestate în baza unui astfel de contract global, care urmează să fie
utilizate în mai multe locuri, locul de prestare este considerat în
principiu locul în care beneficiarul şi-a stabilit sediul activităţii
sale economice. În situaţia în care serviciile care fac obiectul unui
astfel de contract sunt destinate a fi utilizate de către un sediu fix
şi acest sediu fix suportă costurile respectivelor servicii, locul
prestării acestora este locul în care se află respectivul sediu fix.
(7)
Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din
Codul fiscal, care sunt prestate de prestatori stabiliţi în România
către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliţi pe teritoriul
Comunităţii, se numesc prestări de servicii intracomunitare şi se
declară în declaraţia recapitulativă, conform prevederilor art. 1564
din Codul fiscal, dacă nu beneficiază de o scutire de taxă. Persoanele
impozabile care prestează astfel de servicii şi care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA trebuie să îndeplinească obligaţiile
specifice de înregistrare în scopuri de TVA prevăzute la art. 153 şi 1531 din Codul fiscal.
(8)
Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de
prestatori stabiliţi în România către beneficiari persoane impozabile
care sunt stabiliţi în afara Comunităţii sau, după caz, prestate de
prestatori stabiliţi în afara Comunităţii către beneficiari persoane
impozabile care sunt stabiliţi pe teritoriul României, urmează aceleaşi
reguli ca şi serviciile intracomunitare în ceea ce priveşte determinarea
locului prestării şi celelalte obligaţii impuse de prezentul titlu, dar
nu implică obligaţii referitoare la declararea în declaraţia
recapitulativă, conform prevederilor art. 1564 din Codul
fiscal, indiferent dacă sunt taxabile sau dacă beneficiază de scutire de
taxă, şi nici obligaţii referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA
specifice serviciilor intracomunitare prevăzute la art. 153 şi 1531 din Codul fiscal.
(9)
În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin.
(2) din Codul fiscal, prestate de persoane impozabile stabilite în
România, atunci când beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită
în alt stat membru şi serviciul este prestat către sediul activităţii
economice sau un sediu fix aflat în alt stat membru decât România,
prestatorul trebuie să facă dovada că beneficiarul este o persoană
impozabilă şi că este stabilit în Comunitate. Se consideră că această
condiţie este îndeplinită atunci când beneficiarul comunică
prestatorului o adresă a sediului activităţii economice sau, după caz, a
unui sediu fix din Comunitate, precum şi un cod valabil de TVA atribuit
de autorităţile fiscale din alt stat membru, inclusiv în cazul
persoanelor juridice neimpozabile care sunt înregistrate în scopuri de
TVA. Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera
că un client stabilit în Comunitate are statutul de persoană
impozabilă:
a)
atunci când respectivul client i-a comunicat codul său individual de
înregistrare în scopuri de TVA şi dacă prestatorul obţine confirmarea
validităţii codului de înregistrare respectiv, precum şi a
numelui/denumirii şi adresei aferente acestuia în conformitate cu art.
31 din Regulamentul (CE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie
2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul
taxei pe valoarea adăugată;
b)
atunci când beneficiarul nu a primit încă un cod individual de
înregistrare în scopuri de TVA, însă îl informează pe prestator că a
depus o cerere în acest sens, şi dacă prestatorul obţine orice altă
dovadă care demonstrează că clientul este o persoană impozabilă sau o
persoană juridică neimpozabilă care trebuie să fie înregistrată în
scopuri de TVA, precum şi dacă efectuează o verificare la un nivel
rezonabil a exactităţii informaţiilor furnizate de client, pe baza
procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de
verificarea identităţii ori a plăţii. Dacă nu dispune de informaţii
contrare, prestatorul poate considera că un client stabilit în
Comunitate are statutul de persoană neimpozabilă atunci când
demonstrează că acel client nu i-a comunicat codul său individual de
înregistrare în scopuri de TVA, aplicându-se celelalte reguli prevăzute
de art. 133 din Codul fiscal, în funcţie de natura serviciului.
Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile alin. (4).
___________
Subpunctul (9) a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(10)
În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin.
(2) din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă stabilită în
România către un beneficiar persoană impozabilă stabilit în alt stat
membru, care a comunicat prestatorului un cod valabil de TVA, pentru a
stabili dacă serviciile prestate sunt utilizate în scop personal sau
pentru uzul personal al angajaţilor persoanei impozabile, prestatorul va
ţine cont de natura serviciilor prestate. Numai atunci când datorită
naturii serviciilor prestate se prezumă că acestea ar putea fi utilizate
în scopuri personale prestatorul va solicita o declaraţie din partea
clientului său în ceea ce priveşte scopul în care serviciile vor fi
utilizate. Dacă din această declaraţie reiese că beneficiarul nu va
utiliza respectivele servicii în scop personal sau pentru uzul personal
al angajaţilor, se consideră că prestatorul a acţionat cu bună-credinţă
în ceea ce priveşte determinarea locului prestării serviciilor şi este
scutit de orice viitoare obligaţie de plată a taxei. Atunci când
serviciul urmează a fi utilizat de beneficiar parţial pentru scopuri
personale sau pentru uzul personal al angajaţilor persoanei impozabile
şi parţial în scopul activităţii economice, prestarea respectivului
serviciu va fi tratată ca fiind realizată în relaţia cu o persoană
impozabilă. Atunci când serviciul urmează a fi utilizat de beneficiar
integral în scopuri personale ori pentru uzul personal al angajaţilor
persoanei impozabile, prestarea respectivului serviciu va fi tratată ca
fiind realizată în relaţia cu o persoană neimpozabilă. În ceea ce
priveşte utilizarea fiecărui serviciu pentru stabilirea locului
prestării, vor fi luate în considerare numai circumstanţele existente în
momentul prestării serviciului. Orice modificare subsecventă a uzului
serviciului respectiv de către beneficiar în sensul acestui alineat nu
va avea consecinţe în ceea ce priveşte stabilirea locului prestării, cu
excepţia situaţiei în care se poate face dovada unei practici abuzive.
___________
Subpunctul (10) a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(11)
Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (5) lit. e)
din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă stabilită în România
către un beneficiar persoană neimpozabilă care nu este stabilit pe
teritoriul Comunităţii, nu au locul în România. De asemenea, nu au locul
în România aceleaşi servicii care sunt prestate către persoane
impozabile stabilite în afara Comunităţii, fiind aplicabile prevederile
art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. În ambele situaţii este suficient
ca prestatorul să facă dovada că beneficiarul, indiferent de statutul
său, este stabilit în afara Comunităţii. Această condiţie se consideră
îndeplinită atunci când clientul comunică prestatorului adresa sediului
activităţii economice sau a sediului fix ori, în absenţa acestora, a
domiciliului stabil sau a reşedinţei obişnuite, din afara Comunităţii.
Prestatorul trebuie să verifice autenticitatea acestora prin procedurile
curente de verificare existente.
(12)
Pentru alte servicii decât cele prevăzute la alin. (11), prestate de o
persoană impozabilă stabilită în România către o persoană impozabilă
stabilită în afara Comunităţii şi care intră sub incidenţa art. 133
alin. (2) din Codul fiscal, locul prestării nu este considerat a fi în
România, dacă prestatorul poate face dovada că beneficiarul este o
persoană impozabilă şi că este stabilit în afara Comunităţii. Dacă nu
dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un
beneficiar stabilit în afara Comunităţii are statutul de persoană
impozabilă:
a)
dacă obţine din partea beneficiarului un certificat eliberat de
autorităţile fiscale competente din ţara beneficiarului, prin care se
confirmă că respectivul beneficiar desfăşoară activităţi economice
astfel încât să i se permită acestuia să obţină o rambursare a TVA în
temeiul Directivei 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986
privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la
impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe
valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe
teritoriul Comunităţii;
b)
atunci când beneficiarul nu deţine certificatul respectiv, dacă
prestatorul dispune de codul de înregistrare în scopuri de TVA al
beneficiarului sau de un cod similar atribuit beneficiarului de ţara de
stabilire şi utilizat pentru a identifica societăţile ori de orice altă
dovadă care să ateste faptul că clientul este o persoană impozabilă şi
dacă prestatorul efectuează o verificare la un nivel rezonabil a
exactităţii informaţiilor furnizate de beneficiar, pe baza procedurilor
de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea
identităţii sau a plăţii.
Dacă prestatorul nu poate face dovada că beneficiarul este o persoană
impozabilă, se va considera că prestarea de servicii este realizată
către o persoană neimpozabilă, aplicându-se celelalte reguli prevăzute
de art. 133 din Codul fiscal, în funcţie de natura serviciului.
Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile alin. (4).
___________
Subpunctul (12) a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(13)
Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din
Codul fiscal, de care beneficiază persoane impozabile stabilite în
România şi care sunt prestate de un prestator persoană impozabilă care
nu este stabilit în România, au locul prestării în România, fiind
aplicabile cotele de TVA prevăzute la art. 140 din Codul fiscal sau,
după caz, scutirile de TVA prevăzute la art. 141, 143, 144 sau 1441
din Codul fiscal. Atunci când prestatorul este o persoană impozabilă
stabilită în alt stat membru, beneficiarul persoană impozabilă stabilită
în România realizează o achiziţie intracomunitară de servicii care se
declară în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564
din Codul fiscal, dacă serviciul nu este scutit de taxă. În situaţia în
care beneficiarul persoană impozabilă stabilită în România nu este
înregistrat în scopuri de taxă, trebuie să îndeplinească obligaţiile
specifice de înregistrare pentru achiziţii intracomunitare de servicii
prevăzute la art. 153 sau 1531 din Codul fiscal.
(14)
În aplicarea prevederilor art. 133 alin. (2), alin. (5) lit. d) şi alin.
(7) lit. a) din Codul fiscal, lucrările efectuate asupra bunurilor
mobile corporale cuprind toate operaţiunile umane şi mecanice efectuate
asupra unui bun mobil corporal, altele decât cele de natură intelectuală
sau ştiinţifică, respectiv servicii ce constau, printre altele, în
procesarea, prelucrarea, repararea bunurilor mobile corporale. Evaluarea
bunurilor mobile corporale reprezintă examinarea unor bunuri mobile
corporale în scopul stabilirii valorii acestora. Ambalajele sau alte
bunuri utilizate, în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost
realizate lucrări ori evaluări, sau bunurile încorporate în acestea sunt
accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de
bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. În situaţia în
care pe teritoriul României se efectuează lucrări şi evaluări ale
bunurilor mobile corporale de origine comunitară, persoana care primeşte
bunurile în vederea realizării lucrărilor trebuie să înscrie bunurile
în registrul bunurilor primite prevăzut la pct. 79. Beneficiarul
persoană impozabilă stabilit în România, care trimite bunuri mobile
corporale pentru a fi efectuate lucrări sau evaluări într-un alt stat
membru, va ţine evidenţa bunurilor cu ajutorul registrului
nontransferurilor prevăzut la pct. 79. Pentru determinarea locului
prestării acestor servicii se vor aplica, în funcţie de statutul
beneficiarului, prevederile art. 133 alin. (2), alin. (5) lit. d) sau
alin. (7) lit. a) din Codul fiscal.
(15)
Tipărirea cărţilor sau a altor tipărituri poate fi considerată fie o
livrare de bunuri, fie o prestare de servicii, în funcţie de modul de
derulare a operaţiunilor, astfel:
a)
în situaţia în care clientul care deţine drepturile de editare a unei
cărţi sau a altei tipărituri se limitează la a transmite conţinutul
acestora pe hârtie, pe CD, dischetă sau pe alt suport, iar tipografia se
obligă să tipărească sau, după caz, să şi editeze cartea sau altă
tipăritură, utilizând hârtia şi/sau alte materiale proprii necesare
realizării cărţii sau altei tipărituri, se consideră că tipografia
realizează o livrare de bunuri către clientul său, în sensul art. 128
din Codul fiscal, locul livrării bunurilor stabilindu-se conform
prevederilor art. 132 din Codul fiscal;
b)
în situaţia în care clientul care deţine drepturile de editare a unei
cărţi sau a altei tipărituri transmite tipografiei conţinutul acestora
pe hârtie, pe CD, dischetă sau pe alt suport, precum şi hârtia necesară
realizării acestora şi/sau, după caz, alte materiale care servesc la
realizarea cărţii/tipăriturii, se consideră că tipografia realizează o
prestare de servicii către clientul său, în sensul art. 129 din Codul
fiscal. Locul prestării serviciilor, în acest caz, se stabileşte conform
prevederilor art. 133 alin. (2) sau, după caz, art. 133 alin. (5) lit.
d) sau alin. (7) lit. a) din Codul fiscal, în funcţie de statutul
beneficiarului.
(16)
Transferul certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră efectuat cu
plată de către o persoană impozabilă reprezintă o prestare de servicii,
pentru care locul prestării se stabileşte conform prevederilor art. 133
alin. (2) sau, după caz, art. 133 alin. (5) lit. e) din Codul fiscal.
Dacă locul prestării pentru un astfel de serviciu este în România,
niciuna dintre scutirile prevăzute la art. 141 din Codul fiscal nu poate
fi aplicată.
(17)
În sensul art. 133 alin. (5) lit. f) din Codul fiscal, conceptul
«activităţi» include şi evenimentele la care se face referire în art.
133 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal.
___________
Punctul 13. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
14.
(1)
Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (4) din Codul fiscal fac excepţie
de la regulile generale prevăzute la art. 133 alin. (2) şi (3) din
Codul fiscal în ceea ce priveşte stabilirea locului prestării. Aceste
servicii nu se declară în declaraţia recapitulativă menţionată la art.
1564 din Codul fiscal, indiferent de statutul beneficiarului,
şi nici nu se aplică prevederile referitoare la înregistrarea în
scopuri de taxă, care sunt specifice prestărilor şi achiziţiilor
intracomunitare de servicii.
(2)
Serviciile efectuate în legătură directă cu un bun imobil includ acele
servicii care au o legătură suficient de directă cu respectivele bunuri
imobile şi au locul prestării la locul unde este situat bunul imobil
conform prevederilor art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal.
Serviciile efectuate în legătură cu bunurile imobile cuprind printre
altele operaţiuni precum:
a)
elaborarea de planuri pentru o construcţie sau o parte a unei
construcţii care sunt alocate unei anumite parcele de teren, indiferent
dacă construcţia este ridicată sau nu;
b)
furnizarea de servicii de supraveghere/securitate pe şantier;
c)
construirea unei clădiri sau edificarea unei construcţii, precum şi
lucrările de construcţii şi demolare efectuate asupra unei construcţii
ori asupra unor părţi ale unei construcţii;
d)
lucrări asupra pământului, inclusiv servicii agricole, cum ar fi aratul, semănatul, irigatul şi fertilizarea;
e)
supravegherea şi evaluarea riscurilor şi integrităţii bunurilor imobile;
f)
servicii de evaluare a bunurilor imobile, inclusiv în cazul în care
astfel de servicii sunt necesare în scopul încheierii unei asigurări,
pentru a determina valoarea unei proprietăţi ca garanţie pentru un
împrumut sau pentru evaluarea riscului şi daunelor-interese în contextul
unor litigii;
g)
arendarea, concesionarea, leasingul sau închirierea de bunuri imobile,
altele decât cele reglementate la alin. (3), inclusiv depozitarea de
bunuri pentru care este atribuită o anumită parte din bunul imobil
pentru uzul exclusiv al clientului;
h)
servicii de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcţie
similară, precum tabere de vacanţă ori locuri amenajate pentru a fi
utilizate ca locuri de camping, inclusiv dreptul de a sta într-o anumită
locaţie pe o durată limitată de timp ca rezultat al conversiei
dreptului de utilizare comună a locaţiei respective;
i)
atribuirea şi transmiterea de drepturi, altele decât cele prevăzute la
lit. g) şi h), de a utiliza un bun imobil în întregime sau părţi ale
unui bun imobil, inclusiv autorizarea de a utiliza o parte a unui bun
imobil, cum ar fi acordarea dreptului de pescuit, de vânătoare ori de
acces la sălile de aşteptare din aeroporturi sau utilizarea unei
infrastructuri pentru care se plătesc taxele de trecere, cum ar fi un
pod ori tunel;
j)
lucrări de transformare, finisare, instalare, reparaţii, întreţinere,
renovare a unei construcţii sau a unei părţi de construcţii, inclusiv
lucrări cum ar fi curăţarea, placarea, tapetarea şi parchetarea;
k)
instalarea sau asamblarea de maşini ori echipamente care, după instalare sau asamblare, se califică drept bunuri imobile;
l)
întreţinerea, reparaţia, inspecţia şi supravegherea de maşini, utilaje
sau echipamente, în cazul în care acestea se califică drept bunuri
imobile;
m)
managementul proprietăţii, altul decât managementul portofoliului de
investiţii în proprietăţi imobiliare prevăzut la alin. (3), care constă
în exploatarea proprietăţilor imobiliare de tip comercial, industrial
sau rezidenţial de către ori în numele proprietarului respectivelor
proprietăţi imobiliare;
n)
intermedierea în vânzarea, leasingul sau închirierea de bunuri imobile,
precum şi intermedierea în anumite drepturi asupra bunurilor imobile;
o)
serviciile de natură juridică referitoare la transmiterea sau transferul
unui titlu de proprietate asupra unui bun imobil, la anumite drepturi
asupra bunurilor imobile, cum ar fi serviciile notariale, ori întocmirea
unui contract de vânzare-cumpărare pentru un astfel de bun, indiferent
dacă tranzacţia în sine care ar conduce la modificarea naturii juridice a
proprietăţii se realizează sau nu;
p)
acordarea de credite atunci când o anumită construcţie sau o parte
dintr-o construcţie ori un anumit teren ce urmează a fi achiziţionate,
construite, renovate sau reparate se ipotechează;
q)
servicii de asigurare şi de reasigurare care acoperă riscul de pierdere şi de deteriorare a bunurilor imobile;
r)
punerea la dispoziţie de spaţii de parcare;
s)
închirierea de seifuri care sunt bunuri imobile prin natura lor.
(3)
Nu se consideră servicii legate de bunul imobil în sensul art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal operaţiuni precum:
a)
elaborarea de planuri/schiţe pentru o construcţie sau o parte a unei
construcţii care nu sunt alocate unei anumite parcele de teren;
b)
depozitarea mărfurilor într-un bun imobil fără ca o anume parte a
bunului imobil să fie atribuită pentru uzul exclusiv al clientului;
c)
închirierea unui bun imobil sau a unei părţi a unui bun imobil pentru a
fi utilizat/utilizată în mod concret în scopuri publicitare;
d)
intermedierea în ceea ce priveşte serviciile de cazare la un hotel sau
cazare în sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă ori
locuri amenajate pentru a fi utilizate ca locuri de camping, în cazul în
care este realizată de către un intermediar care acţionează în numele
şi în contul altei persoane;
e)
asigurarea unei locaţii în stand la un târg sau la o expoziţie şi la
alte evenimente similare şi alte servicii specifice prin care se permite
expozantului să îşi expună obiectele, cum ar fi designul standului,
transportul şi depozitarea obiectelor, furnizarea de utilaje, instalarea
de cablu, servicii de asigurare şi furnizarea de materiale publicitare;
f)
instalarea sau asamblarea, întreţinerea şi repararea, verificarea ori
supravegherea de maşini sau echipamente care nu sunt ori nu devin parte
din bunul imobil;
g)
gestionarea unui portofoliu de investiţii în proprietăţi imobiliare;
h)
servicii de natură juridică, altele decât cele reglementate de alin.
(2), în legătură cu contracte, inclusiv recomandări date cu privire la
termenii unui contract de transfer de bunuri imobile, sau în legătură cu
punerea în aplicare a unui astfel de contract ori pentru dovedirea
existenţei unui astfel de contract, în cazul în care astfel de servicii
nu sunt specifice unui transfer de titlu de proprietate pentru un bun
imobil.
(4)
Pentru a determina dacă prestarea unui serviciu juridic complex, format
din diferite elemente, intră sau nu sub incidenţa prevederilor art. 133
alin. (4) lit. a) din Codul fiscal trebuie stabilit scopul final al
acestui serviciu, de la caz la caz.
___________
Punctul 14. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
141.
(1)
Conform art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, locul prestării
pentru serviciile ce constau în transportul, de călători este locul în
care se efectuează transportul, în funcţie de distanţele parcurse.
(2)
Transporturile naţionale de călători sunt transporturi care au locul
prestării în România, având punctul de plecare şi punctul de sosire pe
teritoriul României.
(3)
Transporturile internaţionale de călători sunt transporturile care au
fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara ţării, fie ambele
puncte sunt situate în afara ţării. Locul prestării serviciilor de
transport internaţional de călători este considerat a fi în România
pentru partea din parcursul efectuat în interiorul ţării, denumită
traseu naţional.
(4)
Pentru transportul internaţional de călători, partea din parcursul
efectuat în România este parcursul efectuat între locul de plecare şi
locul de sosire a transportului de călători, determinată după cum
urmează:
a)
pentru transportul care are punctul de plecare în România, locul de
plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor,
iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei
dinspre România în străinătate;
b)
pentru transportul care are punctul de plecare în afara României şi
punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a
frontierei din străinătate spre România, iar locul de sosire este
ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost îmbarcaţi în afara
României;
c)
pentru transportul care tranzitează România, fără a avea nici punctul de
plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este
considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre străinătate în
România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a
frontierei dinspre România în străinătate;
d)
în cazurile prevăzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat
şi debarcat în interiorul ţării, călătorind cu un mijloc de transport
în trafic internaţional, partea de transport dintre locul de îmbarcare
şi locul de debarcare pentru aceşti pasageri se consideră a fi transport
naţional.
(5)
Facturile sau alte documente specifice pentru transportul internaţional
de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, prestat
către persoane neimpozabile, precum şi pentru transportul internaţional
de călători se emit pentru parcursul integral, fără a fi necesară
separarea contravalorii traseului naţional şi a celui internaţional.
Orice scutire de taxă pentru servicii de transport, prevăzută de art.
143 sau 144 din Codul fiscal, se acordă pentru parcursul efectuat în
interiorul ţării, în timp ce distanţa parcursă în afara ţării se
consideră că nu are locul prestării în România şi nu se datorează taxa.
Persoana care efectuează servicii de transport internaţional de bunuri,
altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane
neimpozabile şi/sau servicii de transport internaţional de călători
beneficiază de dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor de
bunuri şi/sau servicii şi pentru partea din transport care nu are locul
prestării în România, în baza art. 145 alin. (2) lit. b) din Codul
fiscal.
___________
Punctul 141. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
142.
În sensul art. 133 alin. (4) lit. d) şi f) din Codul fiscal, atât
serviciile de restaurant, cât şi cele de catering sunt caracterizate
printr-un complex de activităţi în care predomină serviciile, iar
furnizarea de hrană şi/sau de băuturi este doar o componentă. Serviciile
de restaurant constau în furnizarea, la locaţia prestatorului, de hrană
preparată sau nepreparată şi/sau băuturi pentru consum uman, însoţite
de suficiente servicii aferente care să permită consumul imediat, în
timp ce serviciile de catering constau în aceleaşi activităţi,
desfăşurate însă în afara locaţiei prestatorului.
___________
Punctul 142. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
143.
(1)
În scopul aplicării prevederilor art. 133 alin. (2), (3), alin. (4) lit.
e) şi alin. (6) din Codul fiscal, sunt considerate mijloace de
transport vehiculele, motorizate sau nu, şi alte echipamente şi
dispozitive destinate transportului de persoane ori obiecte dintr-un loc
în altul, care pot fi trase, tractate sau împinse de vehicule şi care
sunt în mod normal proiectate să fie utilizate pentru transport şi pot
realiza efectiv acest lucru.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Potrivit prevederilor alin. (1), sunt incluse în categoria mijloacelor de transport în special următoarele vehicule:
a)
vehiculele terestre, precum automobile, motociclete, biciclete, triciclete şi rulote;
b)
remorcile şi semiremorcile;
c)
vagoanele feroviare;
d)
navele;
e)
aeronavele;
f)
vehiculele proiectate special pentru transportul persoanelor bolnave sau rănite;
g)
tractoarele agricole şi alte vehicule agricole;
h)
vehiculele pentru invalizi acţionate manual sau electronic.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Nu sunt considerate mijloace de transport în sensul alin. (1) vehiculele care sunt imobilizate în permanenţă şi containerele.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
În sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, durata posesiei
sau utilizării continue a mijlocului de transport se stabileşte pe baza
prevederilor contractului încheiat între părţile implicate. Totuşi,
organele fiscale competente pot stabili prin orice element de fapt sau
de drept durata reală a posesiei şi utilizării continue a mijlocului de
transport.
(5)
În situaţia în care două sau mai multe contracte de închiriere a
aceluiaşi mijloc de transport încheiate cu acelaşi client se succed cu o
întrerupere de două zile sau mai puţin, termenul primului contract va
fi luat în considerare pentru a se stabili dacă al doilea contract va fi
considerat sau nu pe termen scurt, în sensul art. 133 alin. (4) lit. e)
din Codul fiscal.
(6)
Atunci când se încheie cu un client contracte în aceleaşi condiţii
pentru aceleaşi mijloace de transport, durata fiecăruia dintre
contractele precedente se ia în considerare la stabilirea duratei
contractelor următoare, în sensul aplicării prevederilor art. 133 alin.
(4) lit. e) din Codul fiscal. Cu toate acestea, durata unui contract pe
termen scurt, derulat anterior unui contract care se califică drept
contract pe termen lung ca urmare a contractelor anterioare, nu va fi
reevaluată retroactiv, cu excepţia situaţiei în care se poate face
dovada abuzului de lege.
(7)
În situaţia în care un contract pe termen scurt, în sensul art. 133
alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, face obiectul unei prelungiri care
are ca efect depăşirea termenului de 30, respectiv 90 de zile, este
necesară o reevaluare a respectivului contract, cu excepţia cazului în
care prelungirea contractului se datorează unor circumstanţe
independente de voinţa părţilor, datorate unor cauze de forţă majoră.
(8)
Atunci când un contract pe termen scurt este urmat de un alt contract pe
termen scurt încheiat între aceleaşi părţi, dar pentru mijloace de
transport diferite, fiecare contract va fi analizat separat, în vederea
încadrării sau neîncadrării în prevederile art. 133 alin. (4) lit. e)
din Codul fiscal, dacă nu se dovedeşte o încălcare a legii.
(9)
În sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, un mijloc de
transport este considerat ca fiind pus efectiv la dispoziţia clientului
la locul în care se află mijlocul de transport atunci când clientul
preia efectiv controlul fizic asupra acestuia. Controlul juridic,
respectiv semnarea contractului, intrarea în posesia cheilor, nu este
suficient pentru a determina locul efectiv al punerii la dispoziţia
clientului a mijlocului de transport.
(10)
Acordarea de către o persoană impozabilă care deţine vagoane de tren a
dreptului de utilizare a acestora reprezintă, din punctul de vedere al
taxei pe valoarea adăugată, o prestare de servicii asimilată închirierii
de mijloace de transport, locul prestării fiind stabilit în funcţie de
perioada de utilizare. Acelaşi regim se aplică şi pentru acordarea de
către întreprinderile feroviare a dreptului de utilizare a vagoanelor în
trafic internaţional, pentru care se încasează taxa stabilită prin
Regulamentul pentru folosirea reciprocă a vagoanelor de marfă în trafic
internaţional, aprobat de Uniunea Internaţională a Căilor Ferate.
___________
Punctul 143. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
144.
(1)
Locul prestării este locul de plecare a transportului de călători,
pentru serviciile de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul
navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi a unei
operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate, astfel cum
este prevăzut la art. 133 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal.
Caracteristicile serviciilor de restaurant şi catering sunt cele
prevăzute la pct. 142.
(2)
Pentru a identifica partea transportului de călători efectuată în
interiorul Comunităţii, mijlocul de transport este decisiv, şi nu
călătoria individuală a fiecărui pasager. Prin urmare, se consideră că
se efectuează o singură parte de transport de călători în interiorul
Comunităţii, chiar şi atunci când există opriri în afara Comunităţii, în
situaţia în care călătoria este efectuată cu un singur mijloc de
transport.
(3)
O călătorie efectuată cu aeronave, căreia i s-a atribuit un singur număr
de zbor şi care implică escale în interiorul Comunităţii, se consideră
ca reprezentând o singură parte de transport de călători efectuată în
Comunitate. Pentru călătoriile cu trenul, în vederea identificării
părţii unice a transportului de călători în interiorul Comunităţii,
itinerarul este decisiv.
(4)
Pentru aplicarea art. 133 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal, locurile
în care pasagerii, în mod individual, se îmbarcă sau debarcă în/din
mijlocul de transport nu au relevanţă în stabilirea părţii unei
operaţiuni de transport efectuate în interiorul Comunităţii.
(5)
Partea din serviciile de catering şi restaurant oferite în timpul unei
părţi a unei operaţiuni de transport care nu este considerată a fi
efectuată în Comunitate, dar totuşi este efectuată pe teritoriul unui
stat membru, intră sub incidenţa art. 133 alin. (4) lit. d) din Codul
fiscal, respectiv are locul la locul prestării efective.
___________
Punctul 144. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
15.
(1)
Locul serviciilor prestate către persoane neimpozabile se determină în
conformitate cu prevederile art. 133 alin. (3) din Codul fiscal, dacă nu
se aplică excepţiile prevăzute la art. 133 alin. (4)-(6) din Codul
fiscal.
(2)
În aplicarea prevederilor art. 133 alin. (6) din Codul fiscal, un mijloc
de transport se consideră că este efectiv exploatat şi utilizat pe
teritoriul României dacă mijlocul de transport este utilizat în
principal în România. Se consideră că mijlocul de transport este efectiv
utilizat şi exploatat în afara Comunităţii, dacă mijlocul de transport
este utilizat în principal în afara Comunităţii. Dovada faptului că
mijlocul de transport este utilizat în principal în România sau în afara
Comunităţii constă în declaraţia pe propria răspundere dată de
beneficiar. Pentru încadrarea corectă a mijloacelor de transport se vor
aplica prevederile pct. 143.
___________
Punctul 15. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
151.
(1)
În aplicarea art. 133 alin. (7) lit. a) din Codul fiscal:
a)
serviciile constând în activităţi accesorii transportului, precum
încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora, se
consideră a fi efectiv utilizate şi exploatate în România dacă sunt
prestate pe teritoriul României;
b)
serviciile constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale şi
evaluări ale bunurilor mobile corporale se consideră a fi efectiv
utilizate şi exploatate în România dacă sunt efectuate pe teritoriul
României;
c)
serviciile de transport de bunuri efectuate în România sunt serviciile
al căror punct de plecare şi punct de sosire se află pe teritoriul
României, acestea fiind considerate efectiv utilizate şi exploatate pe
teritoriul României.
(2)
Dacă locul prestării serviciilor conform art. 133 alin. (7) lit. a) din
Codul fiscal este situat pe teritoriul României, operaţiunile sunt
impozabile în România, fiind aplicabile cotele de taxă prevăzute la art.
140 din Codul fiscal sau, după caz, scutirile de taxă prevăzute la art.
141, 143, 144, 1441 şi 152 din Codul fiscal.
(3)
Prevederile art. 133 alin. (7) lit. a) din Codul fiscal nu se aplică în
situaţia în care beneficiarul serviciilor este o persoană impozabilă
care are sediul activităţii economice în afara Comunităţii, dar comunică
prestatorului un cod valabil de TVA din alt stat membru şi adresa unui
sediu fix din Comunitate către care sunt prestate serviciile. Se
consideră că prestatorul a acţionat de bună-credinţă în ceea ce priveşte
determinarea faptului că beneficiarul este o persoană impozabilă atunci
când a obţinut confirmarea validităţii codului de TVA atribuit
beneficiarului de autorităţile fiscale din alt stat membru, prin
intermediul procedurilor de securitate existente la nivel comunitar.
(4)
În sensul art. 133 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal:
a)
acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive,
ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau la alte evenimente
similare include prestarea serviciilor ale căror caracteristici
esenţiale constau în garantarea dreptului de acces la un eveniment în
schimbul unui bilet ori al unei plăţi, inclusiv sub forma unui abonament
sau a unei cotizaţii periodice;
b)
conceptul de acces la un eveniment cuprinde următoarele servicii, fără a se limita la acestea:
1.
dreptul de acces la spectacole, reprezentaţii teatrale, reprezentaţii de
circ, parcuri de distracţii, concerte, târguri, expoziţii şi alte
evenimente similare;
2.
dreptul de acces la evenimente sportive precum meciuri sau competiţii;
3.
dreptul de acces la evenimente educaţionale şi ştiinţifice, precum conferinţe şi seminare;
c)
conceptul de acces la un eveniment nu cuprinde utilizarea unor
facilităţi, în schimbul plăţii unei cotizaţii, precum cele oferite de o
sală de gimnastică sau altele asemănătoare;
d)
serviciile auxiliare prevăzute la art. 133 alin. (7) lit. b) din Codul
fiscal includ serviciile legate în mod direct de accesul la evenimente
culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de
divertisment sau la alte evenimente similare furnizate separat unei
persoane care participă la un eveniment, în schimbul plăţii unei sume de
bani. Astfel de servicii auxiliare includ în special utilizarea
vestiarelor sau a instalaţiilor sanitare, dar nu includ serviciile de
intermediere legate de vânzarea biletelor.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
În sensul art. 133 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal, conceptul de
eveniment nu cuprinde serviciile de instruire, indiferent de durata
procesului de instruire, care nu sunt organizate sub forma unor
seminare.
___________
Subpunctul (5) a fost introdus prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 151. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
Art. 1341. -
(1)
Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data
prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.
(2)
Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se
consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc
la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi.
(3)
Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării
conformităţii, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data
acceptării bunurilor de către beneficiar.
(4)
Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că livrarea
bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc în
vederea utilizării, în principal pentru activitatea de producţie.
(5)
Prin norme sunt definite contractele de consignaţie, stocurile la
dispoziţia clientului, bunurile livrate în vederea testării sau a
verificării conformităţii.
(6)
Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data
livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune
de bunuri ca şi un proprietar. Prin excepţie, în cazul contractelor care
prevăd că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de
contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în
momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de
leasing, data livrării este data la care bunul este predat
beneficiarului.
(7)
Prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum
sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare,
expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data
la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte
documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau,
după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării
acestora de către beneficiari.
(8)
În cazul livrărilor de bunuri şi al prestărilor de servicii care se
efectuează continuu, altele decât cele prevăzute la alin. (7), cum sunt:
livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie, livrările
de energie electrică şi altele asemenea, se consideră că
livrarea/prestarea este efectuată la datele specificate în contract
pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate sau la data
emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate depăşi un an.
(9)
În cazul operaţiunilor de închiriere, leasing, concesionare şi arendare
de bunuri, serviciul se consideră efectuat la fiecare dată specificată
în contract pentru efectuarea plăţii.
(10)
Pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de către
beneficiarul serviciilor în conformitate cu art. 150 alin. (2), care
sunt prestate continuu pe o perioadă mai mare de un an şi care nu
determină decontări sau plăţi în cursul acestei perioade, se consideră
efectuate la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât
prestarea de servicii nu a încetat.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
16.
(1)
Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se
consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc
la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi. În
sensul titlului VI din Codul fiscal, contractul de consignaţie
reprezintă un contract prin care consignantul se angajează să livreze
bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urmă să găsească un
cumpărător pentru aceste bunuri. Consignatarul acţionează în nume
propriu, dar în contul consignantului, când livrează bunurile către
cumpărători.
(2)
Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării
conformităţii, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor a avut
loc la data acceptării lor de către beneficiar. Bunurile transmise în
vederea verificării conformităţii sunt bunurile oferite de furnizor
clienţilor, aceştia având dreptul fie să le achiziţioneze, fie să le
returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea
testării este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a
acestora este condiţionată de obţinerea de rezultate satisfăcătoare în
urma testării de către clientul potenţial, testare ce are scopul de a
stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul
respectiv.
(3)
Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul
proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia
acestora. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o operaţiune
potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit
propriu sau într-un depozit al clientului, iar transferul proprietăţii
bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul
scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în
procesul de producţie, dar şi pentru alte activităţi economice.
(4)
Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în situaţia în care bunurile
provin din import şi beneficiarul înregistrat conform art. 153 din Codul
fiscal a optat pentru calitatea de persoană obligată la plata taxei
pentru import, conform prevederilor pct. 59 alin. (1) lit. e) pct. 1,
fiind aplicabile prevederile art. 136 din Codul fiscal referitoare la
exigibilitatea taxei pentru un import.
___________
Punctul 16. a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
Art. 1342. -
(1)
Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.
(2)
Prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:
a)
la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
b)
la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate
înainte de data la care intervine faptul generator. Avansurile
reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi
serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora;
c)
la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau
prestările de servicii realizate prin maşini automate de vânzare, de
jocuri sau alte maşini similare.
(3)
Taxa este exigibilă la data la care intervine oricare dintre
evenimentele menţionate la art. 138. Totuşi, regimul de impozitare,
cotele aplicabile şi cursul de schimb valutar sunt aceleaşi ca şi ale
operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
161.
(1)
Prevederile art. 1342 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal se
aplică în situaţia în care facturile totale ori parţiale pentru o
livrare de bunuri sau o prestare de servicii au fost emise înaintea
faptului generator de taxă şi includ şi situaţia în care sunt emise
facturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora.
(2)
În aplicarea art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, în cazul
în care intervin evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal,
ulterior datei de 1 iulie 2010, cota aplicabilă pentru ajustarea bazei
de impozitare este cota operaţiunii de bază care a generat aceste
evenimente. Pentru operaţiunile a căror bază impozabilă este determinată
în valută, cursul de schimb valutar utilizat pentru ajustarea bazei de
impozitare este acelaşi ca al operaţiunii de bază care a generat aceste
evenimente, respectiv cursul de schimb valutar utilizat pentru
determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru
operaţiunea de bază. Totuşi, în cazul în care nu se poate determina
operaţiunea de bază care a generat aceste evenimente, se va aplica cota
de TVA în vigoare la data la care a intervenit evenimentul şi,
corespunzător, şi cursul de schimb valutar de la această dată, în cazul
operaţiunilor pentru care baza de impozitare este determinată în valută.
(3)
În cazul în care intervin evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul
fiscal, ulterior datei de 1 iulie 2010, pentru achiziţii intracomunitare
de bunuri, cota aplicabilă pentru ajustarea bazei de impozitare este
cota în vigoare la data la care a intervenit exigibilitatea taxei pentru
achiziţia intracomunitară potrivit art. 135 din Codul fiscal. În
situaţia în care nu se poate determina achiziţia intracomunitară care a
generat aceste evenimente, se va aplica cota de TVA în vigoare la data
la care a intervenit evenimentul.
Exemplu: Societatea A din România a primit o factură pentru un avans la o
achiziţie intracomunitară de bunuri în sumă de 1.000 euro, emisă la
data de 12 mai 2010. Taxa aferentă achiziţiei intracomunitare s-a
determinat pe baza cursului de schimb în vigoare la data de 12 mai 2010,
respectiv 4,18 lei/euro, aplicându-se cota de TVA de 19%, astfel: 1.000
euro x 4,18 lei/euro x 19% = 794,2 lei.
În luna iulie, societatea primeşte factura emisă la data de 16 iulie
2010 pentru diferenţa până la valoarea integrală a bunurilor care sunt
achiziţionate intracomunitar, în sumă de 5.000 euro, valoarea integrală a
bunurilor fiind de 6.000 euro. Taxa aferentă achiziţiei intracomunitare
s-a determinat pe baza cursului de schimb în vigoare la data de 16
iulie 2010, respectiv 4,26 lei/euro, aplicându-se cota de TVA de 24%,
astfel: 5.000 euro x 4,26 lei/euro x 24% = 5.112 lei.
La data de 5 august 2010, furnizorul extern emite un credit-note prin
care acordă o reducere de preţ de 10% aferentă livrării intracomunitare
care a generat achiziţia intracomunitară de bunuri la societatea A din
România. Societatea A are obligaţia să ajusteze baza de impozitare a
achiziţiei intracomunitare cu sumele calculate astfel:
1.000
euro x 10% x 4,18 lei/euro x 19% = 79,42 lei
5.000
euro x 10% x 4,26 lei/euro x 24% = 511,2 lei.
___________
Punctul 161. a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă
Art. 1343.
-
(1)
Prin excepţie de la prevederile art. 1342, în cazul unei
livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă conform art. 143
alin. (2), exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15-a zi a lunii
următoare celei în care a intervenit faptul generator.
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei
intervine la emiterea facturii prevăzute la art. 155 alin. (1) sau, după
caz, la emiterea autofacturii prevăzute la art. 155 alin. (4), dacă
factura sau autofactura este emisă înainte de a 15-a zi a lunii
următoare celei în care a intervenit faptul generator.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
162.
(1)
În sensul art. 1343 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul
livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă, exigibilitatea
intervine la data emiterii unei facturi înainte de a 15-a zi a lunii
următoare celei în care a intervenit faptul generator, indiferent dacă
factura a fost emisă pentru încasarea unui avans sau pentru
contravaloarea integrală sau parţială a livrării.
(2)
Exigibilitatea determină perioada fiscală în care livrarea
intracomunitară scutită se înregistrează în decontul de taxă pe valoarea
adăugată prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal şi în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal.
___________
Punctul 162. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă
Art. 1343.
-
(1)
Prin excepţie de la prevederile art. 1342, în cazul unei
livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă conform art. 143
alin. (2), exigibilitatea taxei intervine în cea de a 15-a zi a lunii
următoare celei în care a intervenit faptul generator.
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1) exigibilitatea taxei intervine
la emiterea facturii prevăzute la art. 155 alin. (1), dacă factura este
emisă înainte de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit
faptul generator.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice:
161.
(1)
În sensul art. 1341 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul
livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă, exigibilitatea
intervine la data emiterii unei facturi înainte de a 15-a zi a lunii
următoare celei în care a intervenit faptul generator, indiferent dacă
factura a fost emisă pentru încasarea unui avans sau pentru
contravaloarea integrală sau parţială a livrării.
(2)
Exigibilitatea determină perioada fiscală în care livrarea
intracomunitară scutită se înregistrează în decontul de taxă pe valoarea
adăugată prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal şi în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
Faptul generator şi exigibilitatea pentru achiziţii intracomunitare de bunuri
Art. 135.
-
(1)
În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, faptul generator
intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrări
de bunuri similare, în statul membru în care se face achiziţia.
(2)
În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei
intervine în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a
intervenit faptul generator.
(3)
Prin excepţie de la prevederile alin. (2), exigibilitatea taxei
intervine la data emiterii facturii prevăzute în legislaţia altui stat
membru la articolul echivalent art. 155 alin. (1) sau, după caz, la data
emiterii autofacturii prevăzute la art. 155 alin. (4), dacă factura sau
autofactura este emisă înainte de cea de-a 15-a zi a lunii următoare
celei în care a intervenit faptul generator.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
17.
Există o relaţie clară între faptul generator în cazul unei livrări
intracomunitare de bunuri şi faptul generator în cazul unei achiziţii
intracomunitare de bunuri, care intervin în acelaşi moment, respectiv în
momentul livrării de bunuri. Pentru a evita orice neconcordanţă între
livrările intracomunitare de bunuri, scutite de TVA, care se includ în
declaraţia recapitulativă pentru astfel de livrări, în statul membru de
origine, şi achiziţiile intracomunitare, evidenţiate în decontul de TVA
şi în declaraţia recapitulativă pentru achiziţii intracomunitare,
prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal, în România, momentul
exigibilităţii a fost stabilit fie în a 15-a zi a lunii următoare celei
în care a avut loc faptul generator, fie la data facturii pentru
contravaloarea totală sau parţială, atât pentru livrările
intracomunitare, cât şi pentru achiziţiile intracomunitare.
Exemplul 1. Factura pentru livrarea intracomunitară este emisă în luna următoare celei în care se efectuează livrarea
| Alt stat | România | |
| Livrare intracomunitară scutită de TVA | Achiziţie intracomunitară supusă TVA şi taxabilă | |
| Data livrării: 25.01.2010 | ||
| Data facturii: 12.02.2010 | ||
| Faptul generator: 25.01.2010 | Faptul generator: 25.01.2010 | |
| Exigibilitatea: 12.02.2010 | Exigibilitatea: 12.02.2010 | |
| Livrarea este inclusă în declaraţia recapitulativă şi decontul de TVA aferente lunii februarie 2010. | Achiziţia intracomunitară se evidenţiază în declaraţia recapitulativă şi decontul de TVA aferente lunii februarie 2010. |
Exemplul 2. Factura pentru livrarea intracomunitară este emisă în aceeaşi lună în care se efectuează livrarea intracomunitară.
| Alt stat | România | |
| Livrare intracomunitară scutită de TVA | Achiziţie intracomunitară supusă TVA şi taxabilă | |
| Data livrării: 25.01.2010 | ||
| Data facturii: 29.01.2010 | ||
| Faptul generator: 25.01.2010 | Faptul generator: 25.01.2010 | |
| Exigibilitatea: 29.01.2010 | Exigibilitatea: 29.01.2010 | |
| Livrarea este inclusă în declaraţia recapitulativă aferentă lunii ianuarie şi se evidenţiază în decontul de TVA din luna ianuarie 2010. | Achiziţia intracomunitară este inclusă în declaraţia recapitulativă aferentă lunii ianuarie şi se evidenţiază în decontul de TVA din luna ianuarie 2010.'' |
___________
Punctul 17. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Faptul generator şi exigibilitatea pentru importul de bunuri
Art. 136.
-
(1)
În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale,
taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare
a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe
valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi
exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.
(2)
În cazul în care, la import, bunurile nu sunt supuse taxelor comunitare
prevăzute la alin. (1), faptul generator şi exigibilitatea taxei pe
valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator
şi exigibilitatea acelor taxe comunitare dacă bunurile importate ar fi
fost supuse unor astfel de taxe.
(3)
În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal
special, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) şi d), faptul generator
şi exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai
fi plasate într-un astfel de regim.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
171.
(1)
În sensul art. 136 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul bunurilor
plasate în regim de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi
de import şi în regim de transformare sub control vamal, regimuri care
din punct de vedere al TVA constituie importuri de bunuri care nu
beneficiază de scutire de la plata taxei pe valoarea adăugată conform
art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, exigibilitatea TVA
intervine atunci când intervine obligaţia de plată a taxelor vamale,
taxelor agricole sau a altor taxe comunitare similare stabilite ca
urmare a politicii comune aplicabile bunurilor respective.
(2)
În cazul în care bunurile plasate în regimurile prevăzute la alin. (1)
sunt scutite de taxe vamale, taxe agricole sau alte taxe comunitare
similare stabilite ca urmare a politicii comune, exigibilitatea TVA
pentru importul bunurilor respective intervine atunci când ar fi
intervenit obligaţia de plată a taxelor vamale, taxelor agricole sau a
altor taxe comunitare similare stabilite ca urmare a politicii comune
aplicabile bunurilor respective, dacă acestea ar fi fost datorate.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării
Art. 137.
-
(1)
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:
a)
pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele
prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida
obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din
partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv
subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni;
b)
pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. c), compensaţia aferentă;
c)
pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (4) şi (5), pentru
transferul prevăzut la art. 128 alin. (10) şi pentru achiziţiile
intracomunitare considerate ca fiind cu plată şi prevăzute la art. 1301
alin. (2) şi (3), preţul de cumpărare al bunurilor respective sau al
unor bunuri similare ori, în absenţa unor astfel de preţuri de
cumpărare, preţul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care
bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se
stabileşte conform procedurii stabilite prin norme;
d)
pentru operaţiunile prevăzute la art. 129 alin. (4), suma cheltuielilor
efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de
servicii;
e)
în cazul schimbului prevăzut la art. 130 şi, în general, atunci când
plata se face parţial ori integral în natură sau atunci când valoarea
plăţii pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii nu a fost
stabilită de părţi sau nu poate fi uşor stabilită, baza de impozitare se
consideră ca fiind valoarea de piaţă pentru respectiva
livrare/prestare. În sensul prezentului titlu, valoare de piaţă înseamnă
suma totală pe care, pentru obţinerea bunurilor sau serviciilor în
cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeaşi etapă de
comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de
servicii ar trebui să o plătească în condiţii de concurenţă loială unui
furnizor sau prestator independent de pe teritoriul statului membru în
care livrarea sau prestarea este supusă taxei. Atunci când nu poate fi
stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă,
valoarea de piaţă înseamnă:
1.
pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât preţul de cumpărare al
bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de
cumpărare, preţul de cost, stabilit la momentul livrării;
2.
pentru servicii, o sumă care nu este mai mică decât costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea serviciului.
(2)
Baza de impozitare cuprinde următoarele:
a)
impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată;
b)
cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de
ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator
cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul
de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac
obiectul unui contract separat şi care sunt legate de livrările de
bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli
accesorii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
18.
(1)
Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, subvenţiile
primite de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul comunitar sau de
la bugetul asigurărilor sociale de stat, legate direct de preţul
bunurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de
impozitare. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru aceste
subvenţii intervine la data încasării lor de la bugetul de stat,
bugetele locale, bugetul comunitar sau de la bugetul asigurărilor
sociale de stat. Se consideră că subvenţia este legată direct de preţ
dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)
subvenţia este concret determinabilă în preţul bunurilor şi/sau al
serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor
livrate şi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual;
b)
cumpărătorii trebuie să beneficieze de subvenţia acordată
furnizorului/prestatorului, în sensul că preţul bunurilor/serviciilor
achiziţionate de aceştia trebuie să fie mai mic decât preţul la care
aceleaşi produse/servicii s-ar vinde/presta în absenţa subvenţiei.
(2)
Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei subvenţiile sau alocaţiile
primite de la bugetul de stat, de la bugetele locale, de la bugetul
comunitar sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat, care nu
îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), respectiv subvenţiile
care sunt acordate pentru atingerea unor parametri de calitate,
subvenţiile acordate pentru acoperirea unor cheltuieli sau alte situaţii
similare.
(3)
Baza de impozitare pentru uniformele de serviciu, echipamentul de lucru
şi/sau de protecţie acordat angajaţilor este constituită din
contravaloarea care este suportată de angajaţi. Dacă echipamentul de
lucru şi/sau de protecţie este acordat gratuit angajaţilor, operaţiunea
nu constituie livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) din Codul
fiscal. Pentru partea din contravaloarea uniformelor de serviciu,
echipamentelor de lucru şi/sau de protecţie acordat angajaţilor, care
este suportată de angajator, acesta îşi păstrează dreptul de deducere în
condiţiile art. 145 din Codul fiscal.
(4)
În sensul art. 137 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, baza de
impozitare pentru active corporale fixe care constituie livrare de
bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, altele decât
bunurile imobile, este constituită din valoarea de înregistrare în
contabilitate diminuată cu amortizarea contabilă, dar nu mai puţin decât
valoarea la care bunurile au fost imputate, în cazul bunurilor
constatate lipsă din gestiune. Dacă activele corporale fixe sunt complet
amortizate, baza de impozitare este zero sau, după caz, valoarea
imputată, în cazul lipsurilor imputabile. Pentru bunurile care fac
obiectul contractelor de leasing financiar şi care constituie pentru
locator/finaţator o livrare de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d)
din Codul fiscal, baza de impozitare este valoarea capitalului rămas de
facturat.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(5)
În situaţiile prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. a)-c) din Codul
fiscal, baza de impozitare a activelor corporale fixe, altele decât
bunurile imobile, se determină conform prevederilor alin. (4).
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(6)
Pentru livrările de bunuri prevăzute la art. 128 alin. (5) din Codul
fiscal, baza de impozitare pentru active corporale fixe, inclusiv pentru
bunurile imobile, se determină conform procedurii stabilite la alin.
(4).
(7)
Orice cheltuieli cu impozitele şi taxele datorate de o persoană
impozabilă în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de
servicii, dacă nu sunt incluse în preţul bunurilor livrate ori al
serviciilor prestate, ci sunt recuperate de la clienţi prin refacturare,
se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, potrivit
prevederilor art. 137 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. De exemplu,
ecotaxa datorată potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, chiar dacă nu este cuprinsă în preţul bunurilor livrate, ci
este facturată separat, se cuprinde în baza impozabilă.
(8)
În sensul art. 137 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, orice cheltuieli
accesorii efectuate de persoana care realizează o livrare de bunuri sau o
prestare de servicii se includ în baza de impozitare a taxei pe
valoarea adăugată, chiar dacă fac obiectul unui contract separat.
Cheltuielile accesorii nu reprezintă o tranzacţie separată, ci sunt
parte componentă a livrării/prestării de care sunt legate, urmând
aceleaşi reguli referitoare, printre altele, la locul
livrării/prestării, cotele, scutirile ca şi livrarea/prestarea de care
sunt legate. Furnizorul/Prestatorul nu poate aplica structura de
comisionar prevăzută la pct. 19 alin. (4) pentru a refactura cheltuieli
accesorii şi nici pentru a refactura cheltuieli cu impozite şi taxe
conform prevederilor alin. (7).
(9)
Cheltuielile cu transportul bunurilor livrate intracomunitar sau alte
cheltuieli accesorii, cum sunt cele de asigurare sau de ambalare, se
cuprind în baza impozabilă a livrării intracomunitare numai dacă,
potrivit prevederilor contractuale, acestea cad în sarcina vânzătorului.
___________
Punctul 18. a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării
Art. 137
[...]
(3)
Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:
a)
rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ,
acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei;
b)
sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă, penalizările şi orice alte
sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor
contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele
negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt,
reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c)
dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere;
d)
valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare;
e)
sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei
persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi sumele încasate
de o persoană impozabilă în numele şi în contul unei alte persoane.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
19.
(1)
În sensul art. 137 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, rabaturile,
remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ nu se cuprind
în baza de impozitare a taxei dacă sunt acordate de furnizor/prestator
direct în beneficiul clientului la momentul livrării/prestării şi nu
constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau unei livrări. De
exemplu, un furnizor livrează bunuri şi, potrivit înţelegerii dintre
părţi, furnizorul va acoperi orice cheltuieli cu eventuale remedieri sau
reparaţii ale bunurilor livrate în condiţiile în care aceste operaţiuni
sunt realizate de către client. Furnizorul nu va putea considera că
sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli sunt considerate reduceri
de preţ, acestea fiind în fapt remunerarea unui serviciu prestat de
către client în contul său.
(2)
În cazul reducerilor de preţ acordate consumatorului final pe bază de
cupoane valorice de către producătorii/distribuitorii de bunuri în
cadrul unor campanii promoţionale, se consideră că aceste reduceri sunt
acordate şi în beneficiul comercianţilor care au acceptat aceste cupoane
valorice de la consumatorii finali, chiar dacă în circuitul acestor
bunuri de la producători/distribuitori la comercianţi s-au interpus unul
sau mai mulţi intermediari cumpărători-revânzători. Cupoanele valorice
trebuie să conţină minimum următoarele elemente:
a)
numele producătorului/distribuitorului care acordă reducerea de preţ în scopuri promoţionale;
b)
produsul pentru care se face promoţia;
c)
valoarea reducerii acordate, în sumă globală, care conţine şi taxa pe
valoarea adăugată aferentă reducerii, fără a fi menţionată distinct în
cupon;
d)
termenul de valabilitate a cuponului;
e)
menţiunea potrivit căreia cupoanele pot fi utilizate numai în magazinele agreate în desfăşurarea promoţiei în cauză;
f)
instrucţiunile privind utilizarea acestor cupoane;
g)
denumirea societăţii specializate în administrarea cupoanelor valorice, dacă este cazul.
(3)
În sensul art. 137 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, sumele achitate
de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane
impozabile reprezintă sumele achitate de o persoană impozabilă pentru
facturi emise de diverşi furnizori/prestatori pe numele altei persoane
şi care apoi sunt recuperate de cel care le achită de la beneficiar.
Persoana care achită sume în numele şi în contul altei persoane nu
primeşte facturi pe numele său şi nici nu emite facturi pe numele său.
Pentru recuperarea sumelor achitate în numele şi în contul altei
persoane se poate emite, în mod opţional, o factură de decontare de
către persoana impozabilă care a achitat respectivele facturi. În
situaţia în care părţile convin să îşi deconteze sumele achitate pe baza
facturii de decontare, taxa nu va fi menţionată distinct, fiind inclusă
în totalul sumei de recuperat. Factura de decontare se transmite
beneficiarului însoţită de factura achitată în numele său. Persoana care
a achitat facturile în numele altei persoane nu exercită dreptul de
deducere pentru sumele achitate, nu colectează taxa pe baza facturii de
decontare şi nu înregistrează aceste sume în conturile de cheltuieli,
respectiv de venituri. Beneficiarul ale cărui facturi au fost achitate
de altă persoană îşi va deduce în condiţiile legii taxa pe baza facturii
care a fost emisă pe numele său de furnizori/prestatori, factura de
decontare fiind doar un document care se anexează la factura achitată.
Exemplul nr. 1: Persoana A emite o factură de servicii de transport
către persoana B, dar factura lui A este plătită de C în numele lui B.
Pentru recuperarea de la B a sumelor plătite, C are posibilitatea să
emită o factură de decontare, dar care nu este obligatorie. B îşi va
exercita dreptul de deducere a TVA în condiţiile stabilite de lege pe
baza facturii emise de A, în timp ce o eventuală factură de decontare de
la C va fi doar ataşată acestei facturi.
(4)
În cazul în care se refacturează cheltuieli efectuate pentru altă
persoană, respectiv atunci când o persoană impozabilă primeşte o factură
sau alt document pe numele său pentru livrări de bunuri/prestări de
servicii/importuri efectuate în beneficiul altei persoane şi
refacturează contravaloarea respectivelor livrări/prestări/importuri, se
aplică structura de comisionar conform prevederilor pct. 6 alin. (3) şi
(4) sau, după caz, ale pct. 7 alin. (2). Totuşi, structura de
comisionar nu se aplică în situaţia în care se aplică prevederile pct.
18 alin. (8). Persoana care refacturează cheltuieli nu este obligată să
aibă înscrisă în obiectul de activitate realizarea
livrărilor/prestărilor pe care le refacturează. Spre deosebire de
situaţia prezentată la alin. (3), în cazul structurii de comisionar
persoana impozabilă are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor
de bunuri/servicii care vor fi refacturate, în condiţiile legii, şi are
obligaţia de a colecta taxa pe valoarea adăugată pentru operaţiunile
taxabile.
Exemplul nr. 2: Un furnizor A din România realizează o livrare
intracomunitară de bunuri către beneficiarul B din Ungaria. Condiţia de
livrare este ex-works, prin urmare transportul este în sarcina
cumpărătorului, a lui B. Totuşi, B îl mandatează pe A să angajeze o
firmă de transport, urmând să îi achite costul transportului.
Transportatorul C facturează lui A serviciul de transport din România în
Ungaria, iar A, aplicând structura de comisionar, va refactura
serviciul lui B. Se consideră că A a primit şi a prestat el însuşi
serviciul de transport. Acest serviciu de transport va fi facturat de
către C către A cu TVA, locul prestării fiind în România, conform art.
133 alin. (2) din Codul fiscal. A va refactura transportul către B fără
TVA, serviciul fiind neimpozabil în România conform art. 133 alin. (2)
din Codul fiscal.
Exemplul nr. 3: O societate care derulează operaţiuni imobiliare are
încheiate contracte de închiriere pentru diverse spaţii dintr-un bun
imobil. Pentru utilităţile necesare, printre care electricitatea, apa,
telefonul, sunt încheiate contracte pe numele societăţii imobiliare, dar
acestea sunt furnizate în beneficiul direct al chiriaşilor. În cazul în
care prin contractul de închiriere se stipulează distinct că plata
utilităţilor nu este inclusă în preţul chiriei, societatea imobiliară
poate aplica structura de comisionar pentru refacturarea acestor
cheltuieli către chiriaşi.
Exemplul nr. 4: Societatea A din Franţa îşi trimite angajaţii în România
pentru negocierea unor contracte cu parteneri din România. Conform
înţelegerii dintre părţi, facturile pentru cazare, transport local şi
alte cheltuieli efectuate pentru angajaţii trimişi din Franţa vor fi
emise către partenerii din România, aceştia urmând să îşi recupereze
sumele achitate prin refacturare către societatea A din Franţa. Pentru
fiecare cheltuială refacturată se va avea în vedere în primul rând locul
prestării serviciului şi, dacă locul este în România, refacturarea se
va face aplicându-se acelaşi regim ca şi cel aplicat de prestatorul
acestor servicii. Astfel, serviciile de cazare au locul în România,
acolo unde este situat bunul imobil [art. 133 alin. (4) lit. a) din
Codul fiscal], şi vor fi refacturate prin aplicarea cotei reduse de TVA
de 9%, serviciile de transport local de călători au locul în România,
acolo unde sunt efectiv prestate [art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul
fiscal], şi vor fi refacturate prin aplicarea cotei standard de TVA de
24%. În situaţia în care factura de transport ar fi fost emisă în luna
iunie 2010 cu cota de 19%, dacă refacturarea ar avea loc în luna iulie
2010, cota de TVA aplicabilă de către persoana impozabilă din România
este de 24%. Se consideră că la aplicarea structurii de comisionar
faptul generator pentru operaţiunile refacturate intervine la data
emiterii facturii de către persoana care refacturează cheltuieli
efectuate pentru alte persoane, indiferent de natura operaţiunilor
refacturate.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Exemplul nr. 5: Societatea A încheie un contract de proiectare a unui
bun imobil cu societatea B. În contract se stipulează că B va suporta
cheltuielile de cazare, transport, masă, diurnă etc. ale salariaţilor
lui A care realizează acest proiect. Pe factura emisă A menţionează
separat costul proiectării şi costul aşa-numitelor cheltuieli suportate
de B. În această situaţie nu este vorba despre o refacturare de
cheltuieli în sensul prevederilor pct. 19 alin. (4). Toate cheltuielile
de cazare, transport, masă, diurnă etc., facturate de A lui B, sunt
cheltuieli accesorii serviciilor de proiectare şi trebuie să urmeze
aceleaşi reguli referitoare la locul prestării, cotele sau regimul
aplicabil ca şi serviciul de proiectare de care sunt legate, conform
prevederilor pct. 18 alin. (8).
(5)
În sensul art. 137 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, sumele încasate
în numele şi în contul altei persoane, care nu se cuprind în baza de
impozitare, cuprind operaţiuni precum:
a)
cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi încasate în contul
unei instituţii publice, dacă pentru acestea instituţia publică nu este
persoană impozabilă în sensul art. 127 din Codul fiscal. În această
categorie se cuprind, printre altele, şi taxa pentru serviciile de
reclamă şi publicitate prevăzută la art. 270 din Codul fiscal, taxa
hotelieră prevăzută la art. 278 din Codul fiscal, contribuţia la Fondul
cinematografic prevăzută la art. 13 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.
39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare,
taxa asupra activităţilor dăunătoare sănătăţii, prevăzută la art. 363
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
b)
sume încasate în contul altei persoane, dacă factura este emisă de
această altă persoană către un terţ. Pentru decontarea sumelor încasate
de la terţ cu persoana care a emis factura, conform înţelegerii dintre
părţi, pot fi întocmite facturi de decontare conform alin. (3).
(6)
În cazul sumelor încasate de persoana impozabilă în contul altei
persoane, dacă persoana impozabilă acţionează în nume propriu, respectiv
emite facturi sau alte documente către clienţi şi primeşte facturi sau
alte documente pe numele său de la persoana în numele căreia încasează
sumele, se aplică structura de comisionar prevăzută la pct. 6 alin. (3)
şi (4) sau, după caz, la pct. 7 alin. (2), chiar dacă nu există un
contract de comision între părţi.
Exemplul nr. 6: O companie B încasează contravaloarea taxei radio TV de
la clienţi, pe care o virează apoi companiilor de radio şi televiziune.
Această taxă este menţionată pe factura emisă de compania B, alături de
propriile sale livrări/prestări efectuate. Întrucât taxa radio TV
reprezintă o operaţiune scutită de TVA conform art. 141 alin. (1) lit.
o) din Codul fiscal, fiind efectuată de posturile publice de radio şi
televiziune, compania B va păstra acelaşi regim la facturarea acestei
taxe către clienţi. Conform structurii de comisionar, posturile de radio
şi televiziune vor factura către compania B serviciile pentru care
aceasta a încasat sumele în contul lor.
(7)
În sensul art. 137 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, ambalajele care
circulă între furnizorii de marfă şi clienţi prin schimb, fără
facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei, chiar dacă
beneficiarii nu deţin cantităţile de ambalaje necesare efectuării
schimbului şi achită o garanţie bănească în schimbul ambalajelor
primite. Pentru vânzările efectuate prin unităţi care au obligaţia
utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, suma garanţiei
băneşti încasate pentru ambalaje se evidenţiază distinct pe bonurile
fiscale, fără taxă. Restituirea garanţiilor băneşti nu se reflectă în
documente fiscale.
(8)
Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanţii băneşti au
obligaţia să comunice periodic furnizorului de ambalaje, dar nu mai
târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale,
cantităţile de ambalaje scoase din evidenţă ca urmare a distrugerii,
uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeaşi natură. În termen de 5
zile lucrătoare de la data comunicării, furnizorii de ambalaje sunt
obligaţi să factureze cu taxă cantităţile de ambalaje respective. Dacă
garanţiile sunt primite de la persoane fizice de către proprietarul
ambalajelor, pe baza evidenţei vechimii garanţiilor primite şi
nerestituite se va colecta taxa pentru ambalajele pentru care s-au
încasat garanţii mai vechi de un an calendaristic.
___________
Punctul 19. a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Ajustarea bazei de impozitare
Art. 138.
-
Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:
a)
dacă a fost emisă o factură şi, ulterior, operaţiunea este anulată total
sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea
serviciilor;
b)
în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea
ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum şi
în cazul anulării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau
prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca
urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau în
urma unui arbitraj;
c)
în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri
de preţ prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
d)
în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor
prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.
Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii
judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările
ulterioare, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă;
e)
în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
20.
(1)
În situaţiile prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, furnizorii de
bunuri şi/sau prestatorii de servicii îşi ajustează baza impozabilă a
taxei după efectuarea livrării/prestării sau după facturarea
livrării/prestării, chiar dacă livrarea/prestarea nu a fost efectuată,
dar evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal intervin
ulterior facturării şi înregistrării taxei în evidenţele persoanei
impozabile. În acest scop furnizorii/prestatorii trebuie să emită
facturi cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se
reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se
majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului. Prevederile acestui
alineat se aplică şi pentru livrări intracomunitare.
(2)
Beneficiarii au obligaţia să ajusteze dreptul de deducere exercitat
iniţial, potrivit prevederilor art. 148 lit. b) şi art. 149 alin. (4)
lit. e) din Codul fiscal, numai pentru operaţiunile prevăzute la art.
138 lit. a)-c) şi e) din Codul fiscal. Prevederile acestui alineat se
aplică şi pentru achiziţiile intracomunitare.
(3)
Ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, prevăzută la
art. 138 lit. d) din Codul fiscal, este permisă numai în situaţia în
care data declarării falimentului beneficiarilor a intervenit după data
de 1 ianuarie 2004, inclusiv pentru facturile emise înainte de această
dată, dacă contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate ori
taxa pe valoarea adăugată aferentă consemnată în aceste facturi nu se
poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.
(4)
Reducerile de preţ acordate de producătorii/distribuitorii de bunuri pe
bază de cupoane valorice în cadrul unor campanii promoţionale se
reflectă în facturi astfel:
a)
facturile de reducere se întocmesc direct de către
producătorii/distribuitorii de bunuri pe numele comercianţilor care au
acceptat cupoanele valorice de la consumatorii finali, chiar dacă
iniţial facturile de livrare a bunurilor pentru care se acordă aceste
reduceri de preţ au fost emise de producători/distribuitori către
diverşi intermediari cumpărători-revânzători. La rubrica "Cumpărător" se
înscriu datele de identificare ale cumpărătorului care a acceptat
cupoanele valorice de la consumatorii finali;
b)
în cazul în care producătorii/distribuitorii de bunuri încheie contracte
cu societăţi specializate în administrarea cupoanelor valorice,
producătorii/distribuitorii emit o singură factură cu semnul minus
pentru valoarea reducerilor de preţ acordate în cursul unei luni şi a
taxei pe valoarea adăugată aferente. Anexa la aceste facturi trebuie să
conţină informaţii din care să rezulte valoarea reducerilor de preţ
acordate de un producător/distribuitor pentru fiecare comerciant, pe
categorii de bunuri. La rubrica "Cumpărător" se vor înscrie datele de
identificare ale societăţii specializate în administrarea cupoanelor
valorice. Societăţile specializate în administrarea cupoanelor valorice
vor emite către fiecare comerciant o singură factură cu semnul minus
pentru toate bunurile în cauză, în care vor înscrie valoarea reducerilor
de preţ acordate de producători/distribuitori în cursul unei luni şi a
taxei pe valoarea adăugată aferente. Anexa la aceste facturi trebuie să
conţină informaţii din care să rezulte valoarea reducerilor de preţ
acordate de un producător/distribuitor pentru fiecare comerciant, pe
categorii de bunuri. La rubrica "Furnizor" se vor înscrie datele de
identificare ale societăţii specializate în administrarea cupoanelor
valorice.
___________
Punctul 20. a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Baza de impozitare pentru achiziţiile intracomunitare
Art. 1381.
-
(1)
Pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se
stabileşte pe baza aceloraşi elemente utilizate conform art. 137 pentru
determinarea bazei de impozitare în cazul livrării aceloraşi bunuri în
interiorul ţării. În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri,
conform art. 1301 alin. (2) lit. a), baza de impozitare se
determină în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c) şi
ale art. 137 alin. (2).
(2)
Baza de impozitare cuprinde şi accizele datorate sau achitate în România
de persoana care efectuează achiziţia intracomunitară a unui produs
supus accizelor. Atunci când după efectuarea achiziţiei intracomunitare
de bunuri, persoana care a achiziţionat bunurile obţine o rambursare a
accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau
transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare
efectuate în România se reduce corespunzător.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
21.
În sensul art. 1381 din Codul fiscal, baza de impozitare a
achiziţiei intracomunitare cuprinde elementele prevăzute la art. 137
alin. (2) din Codul fiscal şi nu cuprinde elementele prevăzute la art.
137 alin. (3) din Codul fiscal şi/sau, după caz, se ajustează în
conformitate cu prevederile art. 138 din Codul fiscal. Cheltuielile de
transport sau alte cheltuieli accesorii, cum sunt cele de asigurare sau
de ambalare, se cuprind în baza impozabilă a bunurilor achiziţionate
intracomunitar numai dacă acestea cad în sarcina vânzătorului conform
contractului dintre părţi.
___________
Punctul 21. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Baza de impozitare pentru import
Art. 139.
-
(1)
Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a
bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se
adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte taxe datorate în afara
României, precum şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor în
România, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi
percepută.
(2)
Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele
şi cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, care intervin până
la primul loc de destinaţie a bunurilor în România, în măsura în care
aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită
conform alin. (1). Primul loc de destinaţie a bunurilor îl reprezintă
destinaţia indicată în documentul de transport sau în orice alt document
însoţitor al bunurilor, când acestea intră în România, sau, în absenţa
unor astfel de documente, primul loc de descărcare a bunurilor în
România.
(3)
Baza de impozitare nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a)-d).
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
211.
(1)
În sensul art. 137 alin. (3) din Codul fiscal, baza de impozitare nu
cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a)-d) din Codul
fiscal, dacă acestea sunt cunoscute în momentul în care intervine
exigibilitatea taxei pentru un import conform art. 136 din Codul fiscal.
(2)
Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu se ajustează în cazul
modificării ulterioare a elementelor care au stat la baza determinării
valorii în vamă a bunurilor, ca urmare a unor evenimente prevăzute la
art. 137 alin. (3) lit. a)-d) din Codul fiscal, cu excepţia situaţiilor
în care aceste modificări sunt cuprinse într-un document pentru
regularizarea situaţiei emis de organele vamale.
(3)
În cazul bunurilor care au fost achiziţionate din afara Comunităţii şi
înainte de a fi importate pe teritoriul comunitar sunt supuse unor
lucrări sau evaluări asupra bunurilor mobile corporale în afara
Comunităţii, pentru evitarea dublei impozitări, atunci când beneficiarul
serviciilor este o persoană impozabilă stabilită în România, inclusiv o
persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform
art. 153 sau 1531 din Codul fiscal, pentru serviciile
prestate în afara Comunităţii se aplică prevederile art. 133 alin. (2)
din Codul fiscal. Contravaloarea acestor servicii nu va fi inclusă în
baza de impozitare a importului de bunuri. Ambalajele sau alte bunuri
utilizate în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost
realizate lucrările sau bunurile încorporate în acestea sunt accesorii
serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de bunuri
separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. Baza de impozitare a
taxei pentru aceste servicii va cuprinde şi eventualele taxe, impozite,
prelevări care sunt percepute pentru importul bunurilor accesorii
serviciilor.
(4)
Atunci când beneficiarul serviciilor prevăzute la alin. (3) prestate în
afara Comunităţii este o persoană neimpozabilă, inclusiv persoana
juridică neimpozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA
conform art. 153 sau 1531 din Codul fiscal, baza de
impozitare a importului va cuprinde şi valoarea serviciilor prestate în
afara Comunităţii, la care se adaugă elementele care nu sunt deja
cuprinse în această valoare, conform art. 139 alin. (2) din Codul
fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Cursul de schimb valutar
Art. 1391.
-
(1)
Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import
de bunuri se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabileşte
conform prevederilor comunitare care reglementează calculul valorii în
vamă.
(2)
Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei
operaţiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul
de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca
Naţională a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se
efectuează decontările, din data la care intervine exigibilitatea taxei
pentru operaţiunea în cauză.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
22.
(1)
În sensul art. 1391 alin. (2) din Codul fiscal, prin ultimul
curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României se înţelege
cursul de schimb comunicat de respectiva bancă în ziua anterioară şi
care este valabil pentru operaţiunile care se vor desfăşura în ziua
următoare.
[(1.000 euro x 3,5 lei/euro) + (4.000 euro x 3,6 lei/euro)] x 19% = 17.900 x 19% = 3.401 lei. [...]
(2)
În contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru
decontări va fi utilizat cursul de schimb al unei bănci comerciale, în
caz contrar aplicându-se cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a
României. În cazul emiterii de facturi înainte de livrarea de bunuri
sau prestarea de servicii ori de încasarea unui avans, cursul de schimb
valutar utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe
valoarea adăugată la data emiterii acestor facturi va rămâne neschimbat
la data definitivării operaţiunii, respectiv la data regularizării
operaţiunii. În cazul încasării de avansuri pentru care factura este
emisă ulterior încasării avansului, cursul de schimb valutar utilizat
pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată la
data încasării avansurilor va rămâne neschimbat la data definitivării
operaţiunii, respectiv atunci când se fac regularizările avansurilor
încasate.
Exemplul nr. 1: În luna august 2010, o persoană impozabilă A
înregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 153 din Codul fiscal
încasează 1.000 euro drept avans pentru livrarea în interiorul ţării a
unui automobil de la o altă societate B; A va emite o factură către B la
cursul de 4,2 lei/euro, valabil la data încasării avansului.
Baza de impozitare a TVA = 1.000 euro x 4,2 lei/euro = 4.200 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului = 4.200 lei x 24% = 1.008 lei.
După o perioadă de 3 luni are loc livrarea automobilului, care costă
5.000 euro. Cursul din data livrării bunului este de 4,3 lei/euro. La
data livrării se vor storna avansul şi taxa pe valoarea adăugată
aferentă acestuia, respectiv 4.200 lei şi 1.008 lei, cu semnul minus.
Baza de impozitare a TVA pentru livrare se determină astfel:
[(1.000 euro x 4,2 lei/euro) + (4.000 euro x 4,3 lei/euro)] = 21.400 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării se determină astfel:
21.400
lei x 24% = 5.136 lei.
Exemplul nr. 2: Compania A încasează în luna iunie 2010 un avans de
2.000 euro pentru livrarea în interiorul ţării a unui utilaj către
clientul său B. Livrarea utilajului are loc în cursul lunii iulie la
preţul de 6.000 euro.
A va emite o factură pentru avansul de 2.000 euro către B la cursul de
4,1 lei/euro, valabil la data încasării avansului în luna iunie.
Baza de impozitare a TVA pentru avans = 2.000 euro x 4,1 lei/euro = 8.200 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului = 8.200 lei x 19% = 1.558 lei.
În luna iulie, la livrarea utilajului se regularizează avansul facturat,
inclusiv cota de taxă pe valoarea adăugată ca urmare a modificării
cotei standard la 1 iulie 2010. Cursul din data livrării bunului este de
4,3 lei/euro. Regularizările efectuate, inclusiv regularizarea cotei de
TVA:
Stornarea avansului, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată aferente acestuia, respectiv 8.200 lei şi 1.558 lei, cu semnul minus.
Baza de impozitare a livrării: [(2.000 euro x 4,1 lei/euro) + (4.000
euro x 4,3 lei/euro)] = 8.200 lei + 17.200 lei = 25.400 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării: 25.400 lei x 24% = 6.096 lei.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii în interiorul ţării,
contractate în valută cu decontare în lei la cursul de schimb din data
plăţii, diferenţele de curs dintre cursul de schimb menţionat în factura
întocmită conform alin. (1) şi cursul de schimb utilizat la data
încasării nu sunt considerate diferenţe de preţ şi nu se emite o factură
în acest sens.
(4)
În cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri, cursul de schimb
utilizat pentru determinarea în lei a bazei impozabile a taxei este
cursul din data exigibilităţii taxei, astfel cum este stabilit la art.
135 din Codul fiscal, indiferent de data la care sunt sau vor fi
recepţionate bunurile.
(5)
În cazul livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă conform
art. 143 alin. (2) din Codul fiscal, cursul de schimb utilizat pentru
determinarea în lei a bazei impozabile a taxei este cursul din data
exigibilităţii taxei, astfel cum este stabilită la art. 1343 din Codul fiscal, indiferent de data la care sunt sau vor fi livrate bunurile.
(6)
Pentru operaţiunile în interiorul ţării, dacă baza impozabilă este
stabilită în valută, transformarea în lei se va efectua la cursul din
data la care intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art.
134-1342.
(7)
Prevederile alin. (6) se aplică şi pentru serviciile prestate către
persoane stabilite în Comunitate sau în afara Comunităţii, precum şi
pentru serviciile achiziţionate de la prestatori stabiliţi în Comunitate
sau în afara Comunităţii, precum şi în cazul livrărilor de bunuri care
nu au locul în România conform art. 132, efectuate de persoane
impozabile stabilite în România, sau al achiziţiilor de bunuri care au
locul în România şi pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei
conform art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
___________
Punctul 22. a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Cotele
Art. 140.
-
(1)
Cota standard este de 24% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru
operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt
supuse cotelor reduse.
(2)
Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:
a)
serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case
memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice,
grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente
culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141
alin. (1) lit. m);
b)
livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;
c)
livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;
d)
livrarea de produse ortopedice;
e)
livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
f)
cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie
similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(21)
Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea
locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care
sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa include şi
amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului titlu, prin locuinţă
livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:
a)
livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite,
destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari;
b)
livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite,
destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi
reabilitare pentru minori cu handicap;
c)
livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m2,
exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe
care sunt construite, nu depăşeşte suma de 380.000 lei, exclusiv taxa
pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau
familie. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea
locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se
aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi
locuite ca atare şi dacă terenul pe care este construită locuinţa nu
depăşeşte suprafaţa de 250 m2, inclusiv amprenta la sol a
locuinţei, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor
care au mai mult de două locuinţe, cota indiviză a terenului aferent
fiecărei locuinţe nu poate depăşi suprafaţa de 250 m2,
inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuinţe. Orice persoană
necăsătorită sau familie poate achiziţiona o singură locuinţă cu cota
redusă de 5%, respectiv:
1.
în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deţinut şi să nu deţină
nicio locuinţă în proprietate pe care au achiziţionat-o cu cota de 5%;
2.
în cazul familiilor, soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu deţină,
fiecare sau împreună, nicio locuinţă în proprietate pe care au
achiziţionat-o cu cota de 5%;
d)
livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către
primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenţionată
unor persoane sau familii a căror situaţie economică nu le permite
accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în
condiţiile pieţei.
(3)
Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1342 alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilităţii taxei.
(4)
În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se
aplica cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de
servicii, pentru cazurile prevăzute la art. 1342 alin. (2).
(5)
Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun.
(6)
Cota aplicabilă pentru achiziţii intracomunitare de bunuri este cota
aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun şi care
este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
23.
(1)
Taxa se determină prin aplicarea cotei standard sau a cotelor reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(2)
Se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei,
respectiv 24 x 100/124 în cazul cotei standard şi 9 x 100/109 sau 5 x
100/105 în cazul cotelor reduse, atunci când preţul de vânzare include
şi taxa. De regulă, preţul include taxa în cazul livrărilor de bunuri
şi/sau prestărilor de servicii direct către populaţie, pentru care nu
este necesară emiterea unei facturi potrivit art. 155 alin. (7) din
Codul fiscal, precum şi în orice situaţie în care prin natura
operaţiunii sau conform prevederilor contractuale preţul include şi
taxa.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(3)
Cota redusă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. b) din Codul
fiscal se aplică pentru livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi
reviste, inclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau
pe alte tipuri de suporturi. Cărţile şi manualele şcolare sunt
tipăriturile care au cod ISBN, indiferent de suportul pe care sunt
livrate. Ziarele şi revistele sunt orice tipărituri care au cod ISSN,
indiferent de suportul pe care sunt livrate. Nu se aplică cota redusă a
taxei pe valoarea adăugată pentru livrarea de cărţi, ziare şi reviste
care sunt destinate în principal sau exclusiv publicităţii. Prin în
principal se înţelege că mai mult de jumătate din conţinutul cărţii,
ziarului sau revistei este destinat publicităţii. De asemenea, nu se
aplică cota redusă a taxei pentru livrarea de cărţi, ziare şi reviste,
în cazul în care acestea sunt furnizate pe cale electronică,
operaţiunile fiind considerate prestări de servicii conform art. 11 din
Regulamentul Consiliului nr. 1.777/2005 de stabilire a măsurilor de
punere în aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul comun
privind taxa pe valoarea adăugată.
(4)
Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. c) din
Codul fiscal se aplică pentru protezele medicale şi accesoriile
acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe
valoarea adăugată în condiţiile prevăzute la art. 141 alin. (1) lit. b)
din Codul fiscal. Proteza medicală este un dispozitiv medical care
amplifică, restabileşte sau înlocuieşte zone din ţesuturile moi ori
dure, precum şi funcţii ale organismului uman; acest dispozitiv poate fi
intern, extern sau atât intern, cât şi extern. Accesoriul unei proteze
este un articol care este prevăzut în mod special de către producător
pentru a fi utilizat împreună cu proteza medicală.
(5)
Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. d) din
Codul fiscal se aplică pentru produsele ortopedice. Sunt produse
ortopedice protezele utilizate pentru amplificarea, restabilirea sau
înlocuirea ţesuturilor moi ori dure, precum şi a unor funcţii ale
sistemului osteoarticular, ortezele utilizate pentru modificarea
caracteristicilor structurale şi funcţionale ale sistemului
neuromuscular şi scheletic, precum şi încălţămintea ortopedică realizată
la recomandarea medicului de specialitate, mijloacele şi dispozitivele
de mers ortopedice, precum fotolii rulante şi/sau alte vehicule similare
pentru invalizi, părţi şi/sau accesorii de fotolii rulante ori de
vehicule similare pentru invalizi.
(6)
Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. f) din
Codul fiscal se aplică pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau
al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor
amenajate pentru camping. În situaţia în care costul micului dejun este
inclus în preţul de cazare, cota redusă se aplică asupra preţului de
cazare, fără a se defalca separat micul dejun. Orice persoană care
acţionează în condiţiile prevăzute la pct. 7 alin. (1) sau care
intermediază astfel de operaţiuni în nume propriu, dar în contul altei
persoane, potrivit art. 129 alin. (2) din Codul fiscal, aplică cota de
9% a taxei, cu excepţia situaţiilor în care este obligatorie aplicarea
regimului special de taxă pentru agenţii de turism, prevăzut la art. 1521 din Codul fiscal.
(7)
Cota redusă de taxă de 5% prevăzută la art. 140 alin. (21)
din Codul fiscal se aplică numai pentru livrarea, astfel cum este
definită la art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, a locuinţelor ca parte a
politicii sociale, respectiv pentru transferul dreptului de a dispune
ca şi un proprietar de bunurile prevăzute la art. 140 alin. (21) lit. a)-d) din Codul fiscal. Pentru livrările prevăzute la art. 140 alin. (21)
lit. a), b) şi d) din Codul fiscal, cota redusă de TVA de 5% se aplică
inclusiv pentru terenul pe care este construită locuinţa.
(8)
În aplicarea art. 140 alin. (21) lit. c) din Codul fiscal,
prin locuinţă se înţelege construcţia alcătuită din una sau mai multe
camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare,
care, la data livrării, satisface cerinţele de locuit ale unei persoane
sau familii.
(9)
În sensul art. 140 alin. (21) lit. c) din Codul fiscal, suprafaţa utilă a locuinţei de 120 m2
nu include anexele gospodăreşti. Suprafaţa terenului pe care este
construită locuinţa, precum şi suprafaţa utilă a locuinţei, menţionate
la art. 140 alin. (21) lit. c) din Codul fiscal, trebuie să
fie înscrise în documentaţia cadastrală anexată la actul de
vânzare-cumpărare încheiat în condiţiile legii. Valoarea-limită de
380.000 lei prevăzută la art. 140 alin. (21) lit. c) din
Codul fiscal cuprinde valoarea locuinţei, inclusiv valoarea cotelor
indivize din părţile comune ale imobilului şi a anexelor gospodăreşti
şi, după caz, a terenului pe care este construită locuinţa, dar exclude
unele drepturi de servitute legate de locuinţa respectivă. În calculul
suprafeţei maxime de 250 m2, prevăzute la art. 140 alin. (21)
lit. c) din Codul fiscal, se cuprind şi suprafeţele anexelor
gospodăreşti, precum şi cotele indivize din orice alte suprafeţe
dobândite împreună cu locuinţa, chiar dacă se află la numere cadastrale
diferite.
(10)
În vederea îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 140 alin. (21)
lit. c) pct. 1 şi 2 din Codul fiscal, cumpărătorul va pune la
dispoziţia vânzătorului, înainte sau în momentul livrării bunului
imobil, o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de un notar,
din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile stabilite la art. 140
alin. (21) lit. c) pct. 1 şi 2 din Codul fiscal, care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%.
(11)
Persoanele impozabile care livrează locuinţe vor aplica cota de 5%
inclusiv pentru avansurile aferente acestor livrări, dacă din
contractele încheiate rezultă că la momentul livrării vor fi îndeplinite
toate condiţiile impuse de art. 140 alin. (21) lit. c) din
Codul fiscal şi sunt în posesia declaraţiei prevăzute la alin. (10) al
prezentului punct. În situaţia în care avansurile au fost facturate prin
aplicarea cotei de 19% sau, după caz, de 24%, datorită neprezentării de
către cumpărător a declaraţiei prevăzute la alin. (10) sau din alte
motive obiective, la livrarea bunului imobil se pot efectua
regularizările prevăzute la art. 140 alin. (4) din Codul fiscal în
vederea aplicării cotei de 5%, dacă toate condiţiile impuse de art. 140
alin. (21) lit. c) din Codul fiscal, astfel cum sunt detaliate şi de prezentele norme metodologice, sunt îndeplinite la data livrării.
___________
Subpunctul (11) a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(12)
Pentru clădirile prevăzute la art. 140 alin. (21) lit. a), b)
şi d) din Codul fiscal, cumpărătorul va pune la dispoziţia vânzătorului
o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care
să rezulte că va utiliza aceste clădiri conform destinaţiei prevăzute
de lege, care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării
cotei reduse de TVA de 5%. Declaraţia trebuie prezentată înainte sau în
momentul livrării locuinţei.
___________
Punctul 23. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
231.
(1)
În cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri nu se fac regularizări
în situaţia modificării cotelor de TVA, în sensul aplicării cotei de TVA
de la data faptului generator de taxă, cota aplicabilă fiind cea în
vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.
(2)
Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii, inclusiv în cazul
în care beneficiarul are obligaţia plăţii taxei potrivit art. 160 sau
art. 150 alin. (2), (3), (5) şi (6) din Codul fiscal, în situaţia
modificărilor de cote se aplică regularizările prevăzute la art. 140
alin. (4) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 1: O societate de construcţii întocmeşte situaţia de
lucrări în cursul lunii iunie, pentru lucrările efectuate în lunile mai
şi iunie. Contractul prevede că situaţia de lucrări trebuie acceptată de
beneficiar. Beneficiarul acceptă situaţia de lucrări în luna iulie
2010. Faptul generator de taxă, respectiv data la care se consideră
serviciul prestat, intervine la data acceptării situaţiei de lucrări de
către beneficiar, potrivit prevederilor art. 1341 alin. (7)
din Codul fiscal. În consecinţă, cota aplicabilă pentru întreaga
contravaloare a serviciilor acceptate de beneficiar este de 24%, cota în
vigoare la data faptului generator de taxă. În situaţia în care
anterior emiterii situaţiei de lucrări au fost emise facturi de avans cu
cota de 19%, după data de 1 iulie 2010 avansurile respective se
regularizează prin aplicarea cotei de 24%.
Exemplul nr. 2: O societate de furnizare a energiei electrice are
încheiate contracte cu persoane fizice şi cu persoane juridice:
A.
Pentru categoria de consumatori casnici, în contractul de furnizare se
prevede că societatea facturează energia electrică furnizată la valoarea
indexului comunicat de client lunar în intervalul 1-10 al fiecărei
luni. După comunicarea indexului pentru energia electrică consumată,
societatea de furnizare emite factura în luna următoare celei în care a
fost comunicat indexul de către client. Faptul generator intervine la
data la care societatea de distribuţie emite factura potrivit art. 1341
alin. (8) din Codul fiscal. Presupunând că indexul a fost comunicat de
client la data de 10 iunie 2010, iar factura este emisă în cursul lunii
iulie 2010, cota de TVA aplicabilă este de 24%.
De asemenea, contractul de furnizare a energiei electrice prevede că în
situaţia în care clientul nu transmite indexul, societatea de furnizare
va emite factura pentru o valoare estimată a consumului de energie
electrică, determinat potrivit consumurilor anterioare efectuate de
client. Presupunând că facturarea s-a realizat în lunile mai, iunie şi
iulie 2010, pe baza consumului estimat, se consideră că faptul generator
de taxă a intervenit la data emiterii fiecărei facturi pentru valoarea
consumului estimat, cu cota de TVA în vigoare în perioadele
respective,19% în mai şi iunie 2010 şi 24% în iulie 2010. În luna august
2010, societatea de furnizare va trimite un reprezentant pentru citirea
indexului în vederea regularizării la consumul efectiv din perioadele
de facturare anterioare. Presupunând că există diferenţe în plus sau în
minus faţă de consumul estimat facturat, în luna august 2010 intervine o
situaţie de ajustare a bazei de impozitare potrivit art. 138 din Codul
fiscal, pentru care societatea de furnizare va emite o factură. În
situaţia în care societatea de furnizare nu poate determina cărei
livrări îi corespund diferenţele respective, se va aplica cota de TVA în
vigoare la data la care a intervenit evenimentul prevăzut la art. 138
din Codul fiscal, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal, respectiv 24%.
B.
Pentru categoria de consumatori mari, potrivit contractului de furnizare
de energie electrică, societatea de furnizare facturează lunar în avans
o valoare a energiei electrice ce urmează a fi livrată în luna în curs,
având la bază criterii de determinare a cantităţii necesare de energie
electrică la punctele de consum ale clientului. La finalul perioadei de
facturare lunare, societatea de furnizare regularizează valoarea
facturată iniţial în vederea reflectării energiei electrice efectiv
furnizate în luna respectivă. În această situaţie, factura emisă iniţial
pentru valoarea energiei electrice ce urmează să fie furnizată se va
considera o factură de avans şi nu dă naştere unui fapt generator de
taxă. În acest sens, faptul generator va interveni la emiterea facturii
pentru cantitatea de energie electrică efectiv furnizată în luna
respectivă. Presupunând că la data de 1 iunie 2010 se emite factura de
avans pentru luna iunie 2010, se va aplica cota de TVA de 19%, iar
regularizarea facturii de avans se realizează la data de 1 iulie 2010,
factura de avans va fi reluată cu semnul minus şi se va factura
cantitatea de energie electrică furnizată la cota de TVA de 24%, cota în
vigoare la data faptului generator de taxă. Presupunând că
regularizarea facturii de avans se realizează la 30 iunie 2010, la
facturarea cantităţii de energie electrică furnizată se va aplica cota
de TVA de 19%.
Exemplul nr. 3: O societate de leasing are încheiate cu utilizatori
contracte de leasing financiar pentru autovehicule, în care se
precizează un scadenţar pentru efectuarea plăţii ratelor de leasing.
Pentru rata de leasing având data scadentă pentru efectuarea plăţii în
luna iunie 2010 se va aplica cota de TVA de 19%. Pentru rata de leasing
având data scadentă pentru efectuarea plăţii în luna iulie 2010 se va
aplica cota de TVA de 24%. Dacă societatea de leasing emite factura
pentru o rată de leasing în avans faţă de data scadentă pentru
efectuarea plăţii prevăzută în contract, aceasta se va considera o
factură de avans. Prin urmare, se va efectua regularizarea facturii de
avans, potrivit prevederilor art. 140 alin. (4) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 4: O societate de consultanţă fiscală prestează servicii de
consultanţă pentru care emite rapoarte de lucru. Prin contract nu se
prevede că este necesară acceptarea raportului de lucru de către client.
Faptul generator de taxă este, prin urmare, data emiterii raportului de
lucru. Dacă societatea de consultanţă fiscală a prestat servicii de
consultanţă în lunile mai şi iunie 2010 pentru care a emis rapoartele de
lucru în luna iunie 2010, factura va fi emisă aplicându-se cota de TVA
de 19%, termenul de emitere a facturii fiind până la data de 15 iulie
2010, potrivit art. 155 alin. (1) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 5: O societate furnizează reviste online pe bază de
abonament, prin care clientul primeşte acces la consultarea revistei
pentru perioada de timp la care se referă abonamentul. Societatea
facturează în luna iunie 2010 abonamente prin care se acordă acces la
revista online pentru o perioadă de 6 luni, aplicând cota de TVA de 19%.
Faptul generator de taxă intervine la data emiterii facturii prin care
se acordă dreptul de acces online la reviste.
Exemplul nr. 6: O societate înregistrată în scopuri de TVA recepţionează
bunuri livrate din Ungaria în România în cursul lunii iunie 2010. Până
la data de 15 iulie 2010 societatea nu primeşte factura aferentă
bunurilor recepţionate în luna iunie 2010 şi, în consecinţă, va emite
autofactura prevăzută la art. 1551 alin. (1) din Codul fiscal
la data de 15 iulie 2010, aplicând cota de TVA de 24%. Achiziţia
intracomunitară de bunuri se declară în decontul de TVA şi în declaraţia
recapitulativă aferente lunii iulie 2010. În luna august 2010,
societatea primeşte factura emisă de furnizor având data de 10 iunie
2010. Întrucât factura are data anterioară faţă de 15 iulie 2010,
exigibilitatea TVA intervine la data la care este emisă factura. Prin
urmare, în luna august 2010, societatea va înscrie pe rândurile de
regularizări din decontul de TVA diferenţele de curs valutar rezultate
între cursul în vigoare la data emiterii autofacturii şi cursul de
schimb în vigoare la data emiterii facturii de către furnizor, pentru a
raporta achiziţia intracomunitară de bunuri la cursul de schimb valutar
valabil la data exigibilităţii de taxă. De asemenea, societatea va
regulariza cota de TVA aferentă acestei achiziţii intracomunitare de
bunuri în sensul aplicării cotei de TVA de 19%, cota de TVA aplicabilă
la data exigibilităţii achiziţiei intracomunitare de bunuri. În ceea ce
priveşte declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564 din
Codul fiscal, societatea va rectifica atât declaraţia recapitulativă
aferentă lunii iulie 2010, în sensul excluderii achiziţiei
intracomunitare de bunuri, cât şi declaraţia recapitulativă aferentă
lunii iunie 2010, în sensul includerii achiziţiei intracomunitare de
bunuri.
___________
Punctul 231. a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1618/2008 începând cu 22.12.2008.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
Art. 141. -
(1)
Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă:
a)
spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de
acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi,
indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de
sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare
medicale, centre de îngrijire medicală şi de diagnostic, baze de
tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să
desfăşoare astfel de activităţi;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
24.
(1)
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplică pentru:
a)
serviciile de spitalizare şi alte servicii al căror scop principal îl
constituie îngrijirea medicală, respectiv protejarea, inclusiv
menţinerea sau refacerea sănătăţii, desfăşurate de unităţile autorizate
prevăzute la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. Se cuprind în
sfera de aplicare a acestei scutiri inclusiv servicii precum: efectuarea
examinărilor medicale ale persoanelor fizice pentru angajatori sau
companiile de asigurare, prelevarea de sânge ori alte probe în vederea
testării prezenţei unor viruşi, infecţii sau alte boli, în numele
angajatorilor ori al asigurătorilor, certificarea stării de sănătate, de
exemplu cu privire la posibilitatea de a călători;
b)
operaţiunile care sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile
medicale, incluzând livrarea de medicamente, bandaje, proteze şi
accesorii ale acestora, produse ortopedice şi alte bunuri similare către
pacienţi în perioada tratamentului, precum şi furnizarea de hrană şi
cazare pacienţilor în timpul spitalizării şi îngrijirii medicale,
desfăşurate de unităţile autorizate prevăzute la art. 141 alin. (1) lit.
a) din Codul fiscal. Totuşi scutirea nu se aplică meselor pe care
spitalul le asigură contra cost vizitatorilor într-o cantină sau în alt
mod şi nici pentru bunurile vândute la cantina spitalului.
(2)
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal nu se aplică pentru:
a)
serviciile care nu au ca scop principal îngrijirea medicală, respectiv
protejarea, menţinerea sau refacerea sănătăţii, ci mai degrabă
furnizarea unor informaţii necesare pentru luarea unei decizii cu
consecinţe juridice, cum sunt: eliberarea de certificate cu privire la
starea de sănătate a unei persoane, destinate utilizării în scopul
acordării dreptului la o pensie, elaborarea unor rapoarte de expertiză
medicală privind stabilirea răspunderii în cazurile de vătămare
corporală, precum şi examinările medicale efectuate în acest scop,
elaborarea unor rapoarte de expertiză medicală privind respectarea
normelor de medicina muncii, în vederea soluţionării unor litigii,
precum şi efectuarea de examinări medicale în acest scop, pregătirea
unor rapoarte medicale bazate pe fişe medicale, fără efectuarea de
examinări medicale;
b)
furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale şi accesorii ale
acestora, produse ortopedice şi alte bunuri similare, care nu este
efectuată în cadrul tratamentului medical sau al spitalizării, cum ar fi
cele efectuate de farmacii, chiar şi în situaţia în care acestea sunt
situate în incinta unui spital ori a unei clinici şi/sau sunt conduse de
către acestea;
c)
serviciile medicale veterinare, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea
Curţii Europene de Justiţie în Cauza CEJ C-122/87 Comisia Comunităţilor
Europene împotriva Republicii Italia.
(3)
În conformitate cu prevederile art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată serviciile de
îngrijire medicală furnizate de unităţi autorizate conform prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr. 109/2000
privind staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice şi asistenţa
medicală balneară şi de recuperare, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 343/2002,
cu modificările ulterioare, precum şi serviciile de cazare şi masă
furnizate pe perioada acordării îngrijirilor medicale. Scutirea se
aplică atât pentru serviciile prestate pacienţilor ale căror bilete sunt
decontate de Casa Naţională de Pensii Publice, cât şi pentru cele
prestate pacienţilor care beneficiază de tratament pe bază de trimitere
de la medic. Serviciile de cazare şi masă beneficiază de scutirea de TVA
în măsura în care sunt furnizate de aceeaşi persoană care furnizează
serviciul de tratament, fiind considerate accesorii serviciului
principal scutit, respectiv serviciului de tratament - Cauza CEJ
C-349/96 - Card Protection Plan Ltd (CPP) împotriva Commissioners of
Customs & Excise. În acest sens, persoana care furnizează pachetul
de servicii poate furniza serviciile de tratament, cazare şi masă cu
mijloace proprii sau achiziţionate de la terţi. Nu beneficiază de
scutirea de TVA serviciile de cazare şi/sau masă furnizate de alte
persoane către persoana impozabilă care furnizează pachetul de servicii
compus din servicii de tratament, masă şi/sau cazare.
___________
Punctul 24. a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
d)
transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule
special amenajate în acest scop, de către entităţi autorizate în acest
sens;
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
25.
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal
privind activitatea de transport al bolnavilor şi răniţilor cu vehicule
special amenajate în acest sens se aplică pentru transporturile
efectuate de staţiile de salvare sau de alte unităţi sau vehicule
autorizate de Ministerul Sănătăţii pentru desfăşurarea acestei
activităţi.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
Art. 141.
-
(1)
Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă: [...]
f)
activitatea de învăţământ prevăzută în Legea învăţământului nr. 84/1995,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formarea
profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii şi livrările
de bunuri strâns legate de aceste activităţi, efectuate de instituţiile
publice sau de alte entităţi autorizate;
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 24. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
251.
(1)
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal pentru
formarea profesională a adulţilor se aplică de persoanele autorizate în
acest scop conform Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000
privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, de persoanele autorizate pentru formarea
profesională a personalului aeronautic civil navigant prevăzut de Legea nr. 223/2007
privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist
din aviaţia civilă din România, cu modificările ulterioare, precum şi de
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici pentru activitatea de
perfecţionare profesională. Sunt de asemenea scutite serviciile de
formare profesională prestate de furnizorii de formare profesională în
baza contractelor de parteneriat încheiate cu Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici în baza art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 1.066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcţionarilor publici.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal nu se
aplică pentru studiile sau cercetarea efectuate cu plată de şcoli,
universităţi sau orice altă instituţie de învăţământ pentru alte
persoane. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de
Justiţie în cazul C-287/00.
(3)
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal se
aplică şi pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii strâns
legate de serviciile educaţionale, precum vânzarea de manuale şcolare,
organizarea de conferinţe legate de activitatea de învăţământ, efectuate
de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate pentru
activităţile de învăţământ sau pentru formare profesională a adulţilor.
(4)
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal nu
este aplicabilă pentru achiziţiile de bunuri sau servicii efectuate de
instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate pentru activităţile
de învăţământ sau pentru formare profesională a adulţilor, destinate
activităţii scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (1) lit. f) din
Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 24. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
i)
prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de
asistenţa şi/sau protecţia socială, efectuate de instituţiile publice
sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
26.
În sensul art. 141 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, entităţile
recunoscute ca având caracter social sunt entităţi precum: căminele de
bătrâni şi de pensionari, centrele de integrare prin terapie
ocupaţională, centrele de plasament autorizate să desfăşoare activităţi
de asistenţă socială.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
j)
prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de
protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau
de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
27.
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, se
aplică centrelor-pilot pentru tineri cu handicap, caselor de copii,
centrelor de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap şi
altor organisme care au ca obiect de activitate asigurarea
supravegherii, întreţinerii sau educării tinerilor.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
k)
prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în
interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform
statutului, de organizaţii fără scop patrimonial care au obiective de
natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică,
filantropică, patronală, profesională sau civică, precum şi obiective de
reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care această
scutire nu provoacă distorsiuni de concurenţă;
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
28.
În sensul art. 141 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal:
a)
Cuantumul cotizaţiilor este stabilit de organul de conducere abilitat,
conform statutului propriu al organizaţiilor fără scop patrimonial;
b)
activităţile desfăşurate în favoarea membrilor în contul cotizaţiilor
încasate în baza art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele
de comerţ şi industrie din România, cu modificările şi completările
ulterioare, de către Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a
Municipiului Bucureşti şi camerele de comerţ şi industrie teritoriale,
sunt scutite de taxă.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
l)
prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a
educaţiei fizice, efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru
persoanele care practică sportul sau educaţia fizică;
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
29.
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal se
aplică pentru prestările de servicii ce au strânsă legătură cu
practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate în beneficiul
persoanelor care practică sportul sau educaţia fizică, în situaţia în
care aceste servicii sunt prestate de către organizaţii fără scop
patrimonial, cum sunt organizaţiile şi ligile sportive, cluburile
sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile şi cantinele pentru
uzul exclusiv al sportivilor. Nu se aplică scutirea de taxă pentru
încasările din publicitate, încasările din cedarea drepturilor de
transmitere la radio şi la televiziune a manifestărilor sportive şi
încasările din acordarea dreptului de a intra la orice manifestări
sportive.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
m)
prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns
legate de acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte
organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către
Ministerul Culturii şi Cultelor;
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
30.
Prestările de servicii culturale prevăzute de art. 141 alin. (1) lit. m)
din Codul fiscal efectuate de instituţiile publice sau de organizaţii
culturale nonprofit cuprind activităţi precum: reprezentaţiile de
teatru, operă, operetă, organizarea de expoziţii, festivaluri şi alte
activităţi culturale recunoscute de Ministerul Culturii şi Cultelor.
Livrările de bunuri strâns legate de aceste servicii cuprind livrări
precum: vânzarea de broşuri, pliante şi alte materiale care
popularizează o activitate culturală.
___________
Punctul 30. a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
n)
prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane
ale căror operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) şi i)-m), cu
ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi
organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri să nu
producă distorsiuni concurenţiale;
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
31.
Potrivit art. 141 alin. (1) lit. n) din Codul fiscal, sunt scutite de
taxa pe valoarea adăugată activităţi cum sunt: reprezentaţii teatrale,
coregrafice sau cinematografice, expoziţii, concerte, conferinţe,
simpozioane, altele decât cele prevăzute la pct. 30, cu condiţia ca
veniturile obţinute din aceste activităţi să servească numai la
acoperirea cheltuielilor persoanelor care le-au organizat.
___________
Punctul 31. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
o)
activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât activităţile de natură comercială;
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
32.
Prin posturi publice naţionale de radio şi televiziune se înţeleg
Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune,
prevăzute de Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii
Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
p)
serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora;
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
33.
Serviciile publice poştale sunt serviciile poştale din sfera serviciului
universal, astfel cum sunt reglementate de Ordonanţa Guvernului nr.
31/2002 privind serviciile poştale, cu modificările şi completările
ulterioare.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
q)
prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de
persoane, ale căror operaţiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de
aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor
de servicii direct legate de exercitarea activităţilor acestora, în
cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea
cotei-părţi de cheltuieli comune, în limitele şi în condiţiile stabilite
prin norme şi în condiţiile în care această scutire nu este de natură a
produce distorsiuni concurenţiale.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
34.
(1)
Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. q) din Codul fiscal se
aplică în situaţia în care membrii unui grup independent de persoane
sunt de acord să împartă cheltuieli comune şi direct necesare pentru
exercitarea activităţii de către membri. În acest caz alocarea de
cheltuieli se consideră a fi o prestare de servicii în beneficiul
membrilor de către grupul independent de persoane. Această prestare de
servicii este scutită de taxă în cazul în care condiţiile stabilite la
alin. (2)-(9) sunt îndeplinite cumulativ.
(2)
Membrii grupului independent trebuie:
a)
să fie persoane neimpozabile sau persoane impozabile, neînregistrate în
scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, care realizează
operaţiuni fără drept de deducere a taxei. În cazul membrului desemnat
să asigure conducerea administrativă, această condiţie se consideră
îndeplinită chiar dacă pe lângă activităţile fără drept de deducere a
taxei acesta desfăşoară şi activităţile de administrare a grupului;
b)
să efectueze activităţi de aceeaşi natură sau să aparţină aceluiaşi grup financiar, economic, profesional sau social.
(3)
Activităţile grupului independent trebuie să aibă un caracter nonprofit.
Unul dintre membri va fi desemnat să asigure conducerea administrativă a
grupului independent.
(4)
În cazul grupurilor independente toate achiziţiile efectuate de la terţi
sau de la alţi membri ai grupului în interesul direct al grupului vor
fi efectuate de membrul desemnat pentru conducerea administrativă a
grupului, care acţionează în numele şi pe contul grupului.
(5)
Grupul independent va presta numai servicii de aceeaşi natură tuturor
membrilor grupului, în interesul direct şi comun al acestora. Grupul
independent nu poate efectua livrări de bunuri, cu excepţia cazului în
care aceste livrări de bunuri sunt auxiliare prestărilor de servicii
menţionate la acest punct. Serviciile prestate de grupul independent în
beneficiul tuturor membrilor săi vor fi decontate fiecărui membru şi
reprezintă contravaloarea cheltuielilor comune aferente perioadei pentru
care se efectuează decontarea. Ca urmare a acestor decontări, grupul
independent nu poate obţine niciun profit.
(6)
Decontarea menţionată la alin. (5) se efectuează în baza unui decont
justificativ întocmit de membrul desemnat să asigure conducerea
administrativă, ce stabileşte:
a)
cota-parte exactă de cheltuieli comune pentru fiecare membru al grupului;
b)
o evaluare exactă a cotei-părţi a fiecărui membru din cheltuielile
comune, în baza criteriilor obiective agreate între membrii grupului.
(7)
Grupul independent poate primi sume în avans de la membrii săi, cu
condiţia ca valoarea totală a acestor avansuri să nu depăşească suma
totală a cheltuielilor comune angajate pe perioada acoperită de fiecare
decont justificativ.
(8)
În situaţia în care membrul desemnat să asigure conducerea
administrativă a grupului decontează costurile de administrare a
grupului independent către ceilalţi membri, acestea nu sunt scutite de
taxă în condiţiile art. 141 alin. (1) lit. q) din Codul fiscal. Chiar
dacă membrul desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului se
înregistrează în scopuri de taxă pe valoarea adăugată pentru
activitatea de administrare, acesta poate face parte din grup.
(9)
Se interzice grupului independent să efectueze operaţiuni către terţi.
De asemenea, se interzice prestarea de servicii de către grupul
independent doar unuia dintre membrii sau numai pentru o parte a
membrilor grupului.
(10)
În vederea implementării grupului independent se depune la Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice o cerere semnată de către toţi membrii grupului, care să
cuprindă următoarele:
a)
numele, adresa, obiectul de activitate şi codul de înregistrare ale fiecărui membru;
b)
elementele care să demonstreze că membrii îndeplinesc condiţiile alin. (2);
c)
numele membrului desemnat să asigure conducerea administrativă.
(11)
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va lua o decizie oficială prin
care să aprobe sau să refuze implementarea grupului independent şi va
comunica acea decizie fiecărui membru al grupului, precum şi fiecărui
organ fiscal în jurisdicţia căruia se află membrii grupului independent,
în termen de 60 de zile de la data primirii cererii menţionate la alin.
(10).
(12)
Implementarea grupului independent va intra în vigoare în prima zi din
cea de-a doua lună următoare datei deciziei menţionate la alin. (11).
(13)
Membrul desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului va
notifica Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală oricare dintre
următoarele evenimente:
a)
încetarea opţiunii prevăzute la alin. (1) de a forma un grup
independent, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea
evenimentului;
b)
neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2), care conduce la
anularea tratamentului persoanelor impozabile ca grup independent, în
termen de 15 zile de la producerea evenimentului care a generat această
situaţie;
c)
numirea unui alt membru desemnat să asigure conducerea administrativă a
grupului independent, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea
evenimentului.
(14)
În situaţiile prevăzute la alin. (13) lit. a) şi b), Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală va anula tratamentul persoanelor impozabile ca
grup independent astfel:
a)
în cazul prevăzut la alin. (13) lit. a), de la data de 1 a lunii următoare celei în care a încetat opţiunea;
b)
în cazul prevăzut la alin. (13) lit. b), de la data de 1 a lunii
următoare celei în care s-a produs evenimentul care a generat această
situaţie.
(15)
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va putea, în urma verificărilor efectuate de organele fiscale competente:
a)
să anuleze tratamentul unei persoane ca membru al unui grup independent
în cazul în care acea persoană nu mai întruneşte criteriile de
eligibilitate pentru a fi considerată un asemenea membru. Această
anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei
în care situaţia a fost constatată de organele fiscale competente;
b)
să anuleze tratamentul persoanelor impozabile ca grup independent în
cazul în care grupul nu îndeplineşte şi/sau nu respectă condiţiile
prevăzute la alin. (1)-(9) pentru a fi considerate un asemenea grup.
Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii
următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele fiscale
competente.
___________
Punctul 34. a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
(2)
Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:
a)
prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară:
1.
acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea creditelor de către persoana care le acordă;
2.
negocierea garanţiilor de credit ori a altor garanţii sau orice
operaţiuni cu astfel de garanţii, precum şi administrarea garanţiilor de
credit de către persoana care acordă creditul;
3.
tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau
conturile curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente
negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;
4.
tranzacţii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele
utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie,
şi anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu
sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de
interes numismatic;
5.
tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau
păstrarea în siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în societăţi
comerciale ori asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte instrumente
financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi asupra
bunurilor;
6.
administrarea de fonduri speciale de investiţii;".
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice:
35.
(1)
În sensul art. 141 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, pentru a se
califica drept operaţiuni scutite de taxă, serviciile externalizate
trebuie să fie servicii distincte care să îndeplinească caracteristicile
specifice şi esenţiale ale serviciului principal scutit de taxă.
Scutirile se aplică numai în funcţie de natura serviciilor, şi nu de
statutul persoanei care le prestează sau căreia îi sunt prestate. În
acest sens au fost date şi deciziile Curţii Europene de Justiţie: C-2/95
SDC; C-235/00 CSC; C-169/04 Abbey National. Serviciile externalizate
aferente operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) din Codul
fiscal, precum serviciile de marketing, cercetare, serviciile juridice,
serviciile de contabilitate şi/sau de audit, nu se cuprind în sfera
operaţiunilor scutite de taxă.
(2)
Este considerată negociere în operaţiuni financiar-bancare asigurarea
tuturor demersurilor necesare pentru ca cele două părţi direct
implicate, respectiv clientul şi prestatorul de servicii
financiar-bancare, să intre în relaţie contractuală. Simpla culegere,
prelucrare a datelor şi furnizare a rezultatelor nu reprezintă negociere
în operaţiuni financiar-bancare, aşa cum rezultă şi din decizia Curţii
Europene de Justiţie în Cazul C-235/00 CSC.
(3)
Printre altele, se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art.
141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal şi împrumuturile acordate
de asociaţi/acţionari societăţilor comerciale în vederea asigurării
resurselor financiare ale societăţii comerciale, împrumuturile garantate
cu bunuri imobile, inclusiv împrumuturile ipotecare, împrumuturile
garantate cu bunuri mobile corporale, inclusiv împrumuturile acordate de
casele de amanet.
(4)
Componentele de finanţare din cadrul vânzărilor de bunuri cu plata în
rate sau din cadrul operaţiunilor de leasing nu se cuprind în sfera
operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din
Codul fiscal, aceste componente reprezentând o parte a remuneraţiei
pentru respectivele bunuri sau servicii.
(5)
Se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2)
lit. a) pct. 3 din Codul fiscal servicii precum depozitarea, transferul
şi retragerea banilor către sau din conturile bancare, inclusiv prin
mijloace electronice, transferul de fonduri dintr-un cont specific în
alte mijloace băneşti, precum carduri telefonice şi alte mijloace prin
care se poate face plata pentru bunuri şi servicii.
(6)
În sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3
din Codul fiscal se cuprind şi servicii auxiliare, precum verificarea
plăţilor, eliberarea extraselor de cont duplicat, punerea la dispoziţia
clienţilor băncii, la cererea acestora, a copiilor mesajelor SWIFT
legate de plăţile acestora.
(7)
Excepţia prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal
referitoare la neaplicarea scutirii de TVA pentru recuperarea de
creanţe se aplică în funcţie de natura operaţiunii, indiferent de
terminologia utilizată, respectiv recuperare de creanţe sau factoring.
___________
Subpunctul (7) a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(8)
În situaţia în care, conform contractului, scopul operaţiunii la care se
face referire la alin. (7) nu îl constituie recuperarea de creanţe, ci
acordarea unui credit, societatea care preia creanţele aferente unui
credit acordat asumându-şi poziţia creditorului, operaţiunea este
scutită de taxa pe valoarea adăugată, nefăcând obiectul excepţiei
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (8) a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(9)
Operaţiunile cu creanţe se clasifică, în funcţie de contractul încheiat între părţi, în:
a)
operaţiuni prin care persoana care deţine creanţele angajează o persoană
în vederea recuperării acestora, care nu presupun cesiunea creanţelor;
b)
operaţiuni care presupun cesiunea creanţelor.
___________
Subpunctul (9) a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(91)
În situaţia prevăzută la alin. (9) lit. b) se disting operaţiuni prin care:
a)
cesionarul cumpără creanţele, fără ca operaţiunea să aibă drept scop recuperarea creanţei;
b)
cesionarul cumpără creanţele, asumându-şi sau nu riscul neîncasării
acestora, percepând un comision de recuperare a creanţelor de la cedent;
c)
cesionarul cumpără creanţele, asumându-şi riscul neîncasării acestora,
la un preţ inferior valorii nominale a creanţelor, fără să perceapă un
comision de recuperare a creanţelor de la cedent.
___________
Subpunctul (91) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(92)
Se consideră că cesionarul realizează o prestare de servicii de
recuperare de creanţe în beneficiul cedentului, taxabilă conform
prevederilor art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal în
situaţia prevăzută la alin. (91) lit. b), întrucât percepe de
la cedent un comision pentru această operaţiune. De asemenea, persoana
care este angajată în scopul recuperării creanţelor în situaţia
prevăzută la alin. (9) lit. a) realizează o prestare de servicii de
recuperare de creanţe în beneficiul persoanei care deţine creanţele,
taxabilă conform prevederilor art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din
Codul fiscal.
___________
Subpunctul (92) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(93)
În situaţia prevăzută la alin. (91) lit. b) se consideră că cesiunea creanţei de către cedent nu reprezintă o operaţiune în sfera de aplicare a TVA.
___________
Subpunctul (93) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(94)
În situaţia prevăzută la alin. (91) lit. a):
a)
dacă preţul de vânzare al creanţei este mai mare decât valoarea nominală
a creanţei, cedentul realizează o operaţiune scutită de TVA conform
prevederilor art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, iar
cesionarul nu realizează o operaţiune în sfera de aplicare a TVA;
b)
dacă preţul de vânzare al creanţei este mai mic sau egal cu valoarea
nominală a creanţei, nici cedentul, nici cesionarul nu realizează
operaţiuni în sfera de aplicare a TVA.
___________
Subpunctul (94) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(95)
În cazul cesiunii de creanţă prevăzute la alin. (91) lit. c):
a)
se consideră că cesiunea creanţei de către cedent reprezintă o
operaţiune scutită de TVA în sensul art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3
din Codul fiscal;
b)
cesionarul se consideră că nu efectuează o prestare de servicii de
recuperare de creanţe în beneficiul cedentului, respectiv nu realizează o
operaţiune în sfera de aplicare a TVA, întrucât nu percepe un comision
pentru această operaţiune.
___________
Subpunctul (95) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(96)
În sensul alin. (9)-(95) au fost pronunţate şi deciziile în
cauzele Curţii Europene de Justiţie nr. C-305/01 Finanzamt Groβ-Gerau
împotriva MKG-Kraftfahrzeuge-Factoring GmbH şi C-93/10 Finanzamt
Essen-NordOst împotriva GFKL Financial Services AG.
___________
Subpunctul (96) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(10)
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru serviciile constând în recuperare de creanţe prevăzute la alin. (92)
este constituită din contravaloarea serviciului, reprezentând toate
componentele comisionului perceput de cesionar, inclusiv componenta de
finanţare.
___________
Subpunctul (10) a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(11)
Se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2)
lit. a) pct. 4 din Codul fiscal operaţiuni precum schimbarea bancnotelor
sau monedelor într-o altă valută sau în aceeaşi valută şi distribuirea
de numerar.
(12)
În sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 4
din Codul fiscal nu se cuprind operaţiuni precum: furnizarea de
informaţii financiare cu caracter general, analize privind evoluţia
cursului valutar sau a ratei dobânzii, vânzarea ori închirierea
dispozitivelor pentru numărarea sau sortarea banilor, serviciile
externalizate privind transportul de numerar.
(13)
Se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2)
lit. a) pct. 5 din Codul fiscal, printre altele, şi transferul şi/sau
orice alte operaţiuni cu părţi sociale şi acţiuni necotate la bursă.
(14)
În sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 5
din Codul fiscal nu se cuprind operaţiuni precum: depozitarea activelor
fondurilor speciale de investiţii, aşa cum rezultă şi din Decizia
Curţii Europene de Justiţie nr. C-169/04 Abbey National, administrarea
şi depozitarea titlurilor de valoare.
(15)
În sensul art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 6 din Codul fiscal, fondurile speciale de investiţii sunt următoarele:
a)
organismele de plasament colectiv definite conform legislaţiei în vigoare care reglementează aceste organisme;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
b)
fondurile de pensii administrate privat şi fondurile de pensii facultative;
c)
fondurile comune de garantare a creanţelor.
___________
Punctul 35. a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
Art. 141.
-
[...]
(2)
Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă: [...]
b)
operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de
servicii în legătură cu operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare
efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de
operaţiuni;".
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 24. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice:
351.
(1)
În sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. b) din
Codul fiscal nu se cuprind operaţiuni precum serviciile de marketing şi
serviciile administrative, cum ar fi acceptarea cererilor de asigurare,
gestionarea modificării contractelor şi a primelor de asigurare,
încheierea, administrarea şi rezilierea poliţelor, organizarea şi
managementul sistemului informatic, furnizarea de informaţii şi
întocmirea rapoartelor pentru părţile asigurate, furnizate de alte
persoane impozabile către persoanele impozabile care realizează
operaţiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. b) din
Codul fiscal. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene
de Justiţie în cazul C-472/03 Arthur Andersen.
(2)
O caracteristică esenţială a unui serviciu de asigurare o reprezintă
existenţa unei relaţii contractuale între prestator şi beneficiarul
serviciilor. Scutirea de taxă pentru serviciile de asigurare şi/sau de
reasigurare se aplică de către societatea care suportă riscul şi care
încheie contractul cu clienţii, inclusiv în cazul externalizării
tranzacţiilor în domeniul asigurărilor/reasigurărilor. În acest sens a
fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-240/99
Skandia.
(3)
Nu sunt scutite de taxă conform art. 141 alin. (2) lit. b) din Codul
fiscal serviciile de evaluare a riscurilor şi/sau a daunelor, furnizate
de alte persoane impozabile către persoanele impozabile care realizează
operaţiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. b) din
Codul fiscal. În acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene
de Justiţie în cazul C-8/01 Taksatorringen.
___________
Punctul 351. a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 24. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
e)
arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, cu următoarele excepţii:
1.
operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier
sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea
terenurilor amenajate pentru camping;
2.
închirierea de spaţii sau locaţii pentru parcarea autovehiculelor;
3.
închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în bunuri imobile;
4.
închirierea seifurilor;
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
36.
În sensul art. 141 alin. (2) lit. e) pct. 3 din Codul fiscal, maşinile
şi utilajele fixate definitiv în bunuri imobile sunt cele care nu pot fi
detaşate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea
imobilelor înseşi.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
f)
livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care
sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin excepţie,
scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de
construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului
articol, se definesc următoarele:
1.
teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe
care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare;
2.
construcţie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;
3.
livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă
livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului
următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau a unei
părţi a acesteia, după caz, în urma transformării;
4.
o construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie transformată sau parte
transformată a unei construcţii, dacă costul transformării, exclusiv
taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piaţă a construcţiei sau a
părţii din construcţie, astfel cum aceasta este stabilită printr-un
raport de expertiză, exclusiv valoarea terenului, ulterior
transformării;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
37.
(1)
În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, atunci când
construcţia şi terenul pe care este edificată formează un singur corp
funciar, identificat printr-un singur număr cadastral:
a)
terenul pe care s-a edificat construcţia urmează regimul construcţiei,
dacă valoarea acestuia este mai mică decât valoarea construcţiei aşa cum
rezultă din raportul de expertiză;
b)
construcţia va urma regimul terenului pe care este edificată, dacă
valoarea acesteia este mai mică decât valoarea terenului aşa cum rezultă
din raportul de expertiză;
c)
dacă terenul şi construcţia au valori egale, aşa cum rezultă din
raportul de expertiză, regimul corpului funciar va fi stabilit în
funcţie de bunul imobil cu suprafaţa cea mai mare. Se va avea în vedere
suprafaţa construită desfăşurată a construcţiei.
(2)
Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care se livrează un
teren pe care se află o construcţie a cărei demolare a început înainte
de livrare şi a fost asumată de vânzător. Asemenea operaţiuni de livrare
şi de demolare formează o operaţiune unică în ceea ce priveşte TVA,
având în ansamblu ca obiect livrarea unui teren, iar nu livrarea
construcţiei existente şi a terenului pe care se află aceasta,
indiferent de stadiul lucrărilor de demolare a construcţiei în momentul
livrării efective a terenului. În acest sens a fost pronunţată Hotărârea
Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-461/08 Don Bosco Onroerend Goed
BV împotriva Staatssecretaris van FinanciĂ½n.
(3)
Se consideră a fi data primei ocupări, în cazul unei construcţii sau al
unei părţi din construcţie care nu a suferit transformări de natura
celor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 4 din Codul fiscal,
data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepţie
definitivă a construcţiei sau a unei părţi din construcţie. Prin
proces-verbal de recepţie definitivă se înţelege procesul-verbal de
recepţie la terminarea lucrărilor, încheiat conform legislaţiei în
vigoare. În cazul unei construcţii realizate în regie proprie, data
primei ocupări este data documentului pe baza căruia construcţia sau
partea din construcţie este înregistrată în evidenţele contabile drept
activ corporal fix.
(4)
Data primei utilizări a unei construcţii se referă la construcţii care
au suferit transformări de natura celor prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. f) pct. 4 din Codul fiscal. Prin data primei utilizări se înţelege
data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepţie
definitivă a lucrărilor de transformare a construcţiei în cauză sau a
unei părţi a construcţiei. Prin proces-verbal de recepţie definitivă se
înţelege procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, încheiat
conform legislaţiei în vigoare. În cazul lucrărilor de transformare în
regie proprie a unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, data
primei utilizări a bunului după transformare este data documentului pe
baza căruia este majorată valoarea construcţiei sau a unei părţi din
construcţie cu valoarea transformării respective.
(5)
Dacă livrarea unei construcţii intervine înainte de data primei ocupări,
astfel cum este definită prima ocupare la alin. (3), se consideră că
are loc livrarea unei construcţii noi.
(6)
În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, calificarea
unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinaţie, la
momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de
urbanism. În situaţia în care livrarea unui teren pe care se află o
construcţie are loc ulterior livrării construcţiei sau independent de
livrarea construcţiei, livrarea fiind realizată de persoana care deţine
titlul de proprietate asupra construcţiei ori de altă persoană care
deţine numai titlul de proprietate asupra terenului, se consideră că are
loc livrarea unui teren construibil în sensul art. 141 alin. (2) lit.
f) din Codul fiscal.
___________
Punctul 37. a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
Art. 141. -
[...]
(2)
Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:
[...]
g)
livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, în
temeiul prezentului articol, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a
fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut
obiectul excluderii dreptului de deducere conform art. 145 alin. (5)
lit. b) sau al limitării totale a dreptului de deducere conform art. 1451.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 24. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
371.
În cazul livrării de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul limitărilor speciale ale dreptului de deducere conform art. 1451
din Codul fiscal, scutirea prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. g) din
Codul fiscal se aplică numai în situaţia în care achiziţia bunurilor a
făcut obiectul limitării totale a dreptului de deducere conform art. 1451
din Codul fiscal. Scutirea nu se aplică pentru livrarea bunurilor a
căror achiziţie a făcut obiectul restricţionării la 50% a dreptului de
deducere, conform prevederilor art. 1451 din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 24. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
(3)
Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor
prevăzute la alin. (2) lit. e) şi f) în condiţiile stabilite prin norme.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
38.
(1)
În sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal şi fără să contravină
prevederilor art. 161 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă
stabilită în România poate opta pentru taxarea oricăreia dintre
operaţiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din
Codul fiscal, în ceea ce priveşte un bun imobil sau o parte a acestuia.
(2)
În aplicarea alin. (1), un bun imobil reprezintă o construcţie care are
înţelesul prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 2 din Codul fiscal
şi orice teren.
(3)
Opţiunea prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale
competente pe formularul prezentat în anexa nr. 1 la prezentele norme
metodologice şi se va exercita de la data înscrisă în notificare. O
copie de pe notificare va fi transmisă clientului. Depunerea cu
întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a
aplica regimul de taxare şi nici dreptul de deducere exercitat de
beneficiar în condiţiile art. 145-1471 din Codul fiscal.
Dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi exercitat la
data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu la data primirii
copiei de pe notificarea transmisă de vânzător. În situaţia în care
opţiunea se exercită numai pentru o parte din bunul imobil, această
parte din bunul imobil care se intenţionează a fi utilizată pentru
operaţiuni taxabile se va comunica în notificarea transmisă organului
fiscal.
(4)
Persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată în scopuri de
TVA conform art. 153 din Codul fiscal, va solicita înregistrarea, dacă
optează pentru taxare, şi va depune şi notificarea prevăzută în anexa
nr. 1 la prezentele norme metodologice. Opţiunea de înregistrare în
scopuri de taxă nu ţine loc de opţiune de taxare a operaţiunilor
prevăzute la alin. (1).
(5)
Persoana impozabilă care a optat pentru regimul de taxare în condiţiile
alin. (1) poate aplica regimul de scutire de taxă prevăzut la art. 141
alin. (2) lit. e) din Codul fiscal de la data înscrisă în notificarea
prevăzută la alin. (7).
(6)
Persoanele impozabile care au depus notificări pentru taxarea
operaţiunilor de închiriere, concesionare sau arendare de bunuri
imobile, înainte de data aderării, nu mai au obligaţia să aplice acest
regim de taxare pe o perioadă de 5 ani de la data înscrisă în
notificare, dacă depun notificarea pentru renunţarea la regimul de
taxare prevăzută la alin. (7), şi nu este necesară modificarea
notificării în sensul menţionării suprafeţei bunului imobil, în loc de
procent din bunul imobil, conform menţiunilor din anexa nr. 1 la
prezentele norme metodologice.
(7)
Persoana impozabilă va notifica organele fiscale competente cu privire
la anularea opţiunii, prin formularul prezentat în anexa nr. 2 la
prezentele norme metodologice. Aplicarea scutirii de taxă este permisă
de la data înscrisă în notificare.
(8)
În cazul în care opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită de către o
persoană impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente imobilului sau părţii din imobil care face
obiectul opţiunii, persoana impozabilă va efectua o ajustare în favoarea
sa în condiţiile prevăzute la art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se
află în cadrul perioadei de ajustare.
(9)
Orice persoană impozabilă care aplică regimul de scutire prevăzut de
art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal şi care a avut dreptul la
deducerea integrală sau parţială a taxei aferente bunului imobil sau
părţii din bunul imobil va efectua ajustarea taxei deduse conform art.
149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul perioadei de
ajustare.
(10)
Prin excepţie de la prevederile alin. (8) şi (9), pentru operaţiunile
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal cu bunuri
imobile sau părţi ale acestora, construite, achiziţionate, transformate
sau modernizate, înainte de data aderării se aplică prevederile
tranzitorii ale art. 161 din Codul fiscal referitoare la ajustarea
dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată.
(11)
În cazul notificărilor prevăzute la alin. (3) şi (7) depuse după data de
1 ianuarie 2010 inclusiv, pentru operaţiunile prevăzute la art. 141
alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, care au fost efectuate în anii
precedenţi sau au început în anii precedenţi şi sunt încă în derulare
după data de 1 ianuarie 2010, se aplică prevederile legale în vigoare la
momentul depunerii notificării.
(12)
Organele de inspecţie fiscală vor permite, în timpul desfăşurării
controlului, depunerea de notificări pentru taxarea operaţiunilor
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, dacă persoana
impozabilă a aplicat regimul de taxare, dar nu a depus notificare,
indiferent dacă inspecţia fiscală are loc la persoana impozabilă care a
realizat operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul
fiscal sau la beneficiarul acestor operaţiuni. Aceleaşi prevederi se
aplică corespunzător şi pentru notificarea prevăzută la alin. (7).
___________
Punctul 38. a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
39.
(1)
În sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă
stabilită în România poate opta pentru taxarea operaţiunilor scutite
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal în ceea ce
priveşte un bun imobil sau o parte a acestuia.
(2)
Opţiunea de taxare prevăzută la alin. (1) nu se va aplica la transferul
titlului de proprietate asupra bunurilor imobile de către persoanele
care au aplicat regimul de scutire prevăzut la art. 141 alin. (2) lit.
e) din Codul fiscal pentru leasingul cu bunuri imobile.
(3)
Opţiunea prevăzută la alin. (1) se notifică organelor fiscale competente
pe formularul prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice
şi se exercită pentru bunurile imobile menţionate în notificare.
Opţiunea se poate exercita şi numai pentru o parte a acestor bunuri.
Depunerea cu întârziere a notificării nu va conduce la anularea opţiunii
de taxare exercitate de vânzător şi nici la anularea dreptului de
deducere exercitat de beneficiar în condiţiile art. 145-1471
din Codul fiscal. Notificarea trebuie transmisă în copie şi
cumpărătorului. Dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi
exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu la data
primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător.
(4)
În cazul în care opţiunea prevăzută la alin. (1) se referă numai la o
parte a bunurilor imobile, această parte care va fi vândută în regim de
taxare, identificată cu exactitate, va fi înscrisă în notificarea
prevăzută la alin. (3). Dacă, după depunerea notificării, persoana
impozabilă doreşte să renunţe la opţiunea de taxare, în cazul în care
livrarea bunului nu a avut loc, va transmite o înştiinţare scrisă în
acest sens organelor fiscale competente.
(5)
În cazul în care opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită de către o
persoană impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente bunului ce face obiectul opţiunii, această
persoană impozabilă va efectua o ajustare în favoarea sa în conformitate
cu prevederile art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul
perioadei de ajustare.
(6)
Orice persoană impozabilă care aplică regimul de scutire prevăzut de
art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal şi care a avut dreptul la
deducerea integrală sau parţială a taxei aferente bunului imobil va
efectua ajustarea taxei deduse conform art. 149 din Codul fiscal, dacă
bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.
(7)
Prin excepţie de la prevederile alin. (5) şi (6), pentru operaţiunile
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal cu bunuri
imobile, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte
de data aderării, se aplică prevederile tranzitorii ale art. 161 din
Codul fiscal, referitoare la ajustarea dreptului de deducere a taxei pe
valoarea adăugată.
(8)
În cazul notificării depuse după data de 1 ianuarie 2010 inclusiv,
pentru operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul
fiscal, care au fost efectuate în anii precedenţi, se aplică prevederile
legale în vigoare la momentul depunerii notificării.
(9)
Organele de inspecţie fiscală vor permite, în timpul desfăşurării
controlului, depunerea de notificări pentru taxarea operaţiunilor
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, dacă persoana
impozabilă a aplicat regimul de taxare, dar nu a depus notificare,
indiferent dacă inspecţia fiscală are loc la persoana impozabilă care a
realizat operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul
fiscal sau la beneficiarul acestor operaţiuni.
___________
Punctul 39. a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
40.
(1)
Cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 141 alin. (3) din Codul
fiscal, persoanele impozabile nu pot aplica taxarea pentru operaţiunile
scutite prevăzute de art. 141 din Codul fiscal. Dacă o persoană
impozabilă a facturat în mod eronat cu taxă livrări de bunuri şi sau
prestări de servicii scutite conform art. 141 din Codul fiscal, este
obligată să storneze facturile emise în conformitate cu prevederile art.
159 din Codul fiscal. Beneficiarii unor astfel de operaţiuni nu au
dreptul de deducere sau de rambursare a taxei aplicate în mod eronat
pentru o astfel de operaţiune scutită. Aceştia trebuie să solicite
furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxă şi emiterea unei
noi facturi fără taxă.
(2)
În cazul operaţiunilor scutite de taxă pentru care prin opţiune se
aplică regimul de taxare conform prevederilor art. 141 alin. (3) din
Codul fiscal, nu se aplică prevederile alin. (1), fiind aplicabile
prevederile pct. 38 şi 39. Prin excepţie, prevederile alin. (1) se
aplică atunci când persoana impozabilă care a realizat operaţiunile
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) şi f) din Codul fiscal nu a
depus notificările prevăzute la pct. 38 şi 39, dar a taxat operaţiunile
şi nu depune notificarea în timpul inspecţiei fiscale.
___________
Punctul 40. a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii intracomunitare
Art. 142.
-
(1)
Sunt scutite de taxă:
[...]
e1)
importul de bunuri de către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană
a Energiei Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de
Investiţii sau de către organismele instituite de Comunităţi cărora li
se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi
imunităţile Comunităţilor Europene, în limitele şi în condiţiile
stabilite de protocolul respectiv şi de acordurile de punere în aplicare
a respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care
nu conduc la denaturarea concurenţei;
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
401.
Scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. e1) din Codul
fiscal se acordă de către direcţiile judeţene şi a municipiului
Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, birourile vamale de
frontieră şi de interior şi punctele vamale, pe baza avizului
Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor şi
condiţiilor precizate în Protocolul din 8 aprilie 1965 privind
privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene sau în acordurile de
sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea concurenţei.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii intracomunitare
Art. 142.
-
(1)
Sunt scutite de taxă:
[...]
f)
importul de bunuri efectuat în România de organismele internaţionale, altele decât cele menţionate la lit. e1),
recunoscute ca atare de autorităţile publice din România, precum şi de
către membrii acestora, în limitele şi în condiţiile stabilite de
convenţiile internaţionale de instituire a acestor organisme sau în
acordurile de sediu;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
41.
Scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal se
acordă de către direcţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru
accize şi operaţiuni vamale, birourile vamale de frontieră şi de
interior şi punctele vamale, pe baza avizului Ministerului Afacerilor
Externe privind respectarea limitelor şi condiţiilor precizate în
convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii sau în acordurile de
sediu.
___________
Punctul 41. a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
h)
reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat
bunurile în afara Comunităţii, în aceeaşi stare în care se aflau la
momentul exportului, şi care beneficiază de scutire de taxe vamale;
___________
Litera h) a fost modificată prin punctul 13. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
42.
În sensul art. 142 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, bunurile
reimportate beneficiază de scutirea de TVA în măsura în care sunt
scutite de taxe vamale potrivit legislaţiei vamale care se referă la
mărfurile reintroduse pe teritoriul Comunităţii, respectiv art. 185-187
din Regulamentul (CE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992
de instituire a Codului Vamal Comunitar.
___________
Punctul 42. a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
i)
reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat
bunurile în afara Comunităţii, pentru a fi supuse unor reparaţii,
transformări, adaptări, asamblări, cu condiţia ca această scutire să fie
limitată la valoarea bunurilor în momentul exportului acestora în afara
Comunităţii;
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
43.
(1)
În sensul art. 142 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, scutirea parţială
de la plata taxei, respectiv pentru valoarea bunurilor în momentul
exportului, se acordă pentru:
a)
reimportul bunurilor care au fost reparate în afara Comunităţii;
b)
reimportul bunurilor care au fost prelucrate sau evaluate în afara Comunităţii, inclusiv asamblate sau montate;
c)
reimportul de părţi de bunuri sau piese de schimb care au fost exportate
în afara Comunităţii pentru a fi încorporate în aceste bunuri;
d)
reimportul bunurilor rezultate din transformarea bunurilor exportate în afara Comunităţii în vederea acestei transformări.
(2)
Scutirea parţială menţionată la alin. (1) se acordă în următoarele condiţii:
a)
bunurile trebuie să fi fost exportate din România în afara Comunităţii, după plasarea acestora în regim de perfecţionare pasivă;
b)
exportul şi reimportul bunurilor trebuie efectuate de aceeaşi persoană.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(3)
Pentru evitarea dublei impozitări, atunci când beneficiarul serviciilor
este o persoană impozabilă stabilită în România, inclusiv o persoană
juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153
sau 1531 din Codul fiscal, pentru serviciile prestate în
afara Comunităţii se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul
fiscal. Contravaloarea acestor servicii nu va fi inclusă în baza de
impozitare a reimportului menţionat la alin. (1). Ambalajele sau alte
bunuri utilizate, în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost
realizate lucrările menţionate la alin. (1), sau bunurile încorporate în
acestea sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca
livrări de bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat.
Baza de impozitare a TVA pentru aceste servicii va cuprinde şi
eventualele taxe, impozite, prelevări care sunt percepute pentru
importul bunurilor accesorii serviciilor.
(4)
Atunci când beneficiarul serviciilor prestate în afara Comunităţii este o
persoană neimpozabilă, inclusiv persoana juridică neimpozabilă care nu
este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531
din Codul fiscal, baza de impozitare a reimportului menţionat la alin.
(1) este constituită din valoarea serviciilor prestate în afara
Comunităţii, la care se adaugă elementele care nu sunt deja cuprinse în
această valoare, conform art. 139 alin. (2) din Codul fiscal.
(5)
Scutirea totală se acordă pentru reimportul de bunuri care deja au fost
supuse în afara Comunităţii uneia sau mai multor operaţiuni, în
condiţiile în care aceleaşi operaţiuni efectuate în România nu ar fi
fost taxate.
___________
Punctul 43. a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
l)
importul în România de bunuri care au fost transportate dintr-un
teritoriu terţ sau o ţară terţă, atunci când livrarea acestor bunuri de
către importator constituie o livrare scutită, conform art. 143 alin.
(2);
___________
Litera l) a fost modificată prin punctul 28. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
44.
Scutirea menţionată la art. 142 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal se
acordă în cazurile în care importul este urmat de livrarea bunurilor
scutite în temeiul art. 143 alin. (2) din Codul fiscal, numai dacă, la
data importului, importatorul a pus la dispoziţia organelor vamale cel
puţin informaţiile următoare:
a)
codul său de înregistrare în scopuri de TVA atribuit conform art. 153 din Codul fiscal;
b)
codul de înregistrare în scopuri de TVA al clientului căruia îi sunt
livrate produsele în conformitate cu art. 143 alin. (2) lit. a) din
Codul fiscal, atribuit în alt stat membru, sau codul său de înregistrare
în scopuri de TVA, atribuit în statul membru în care se încheie
expedierea sau transportul produselor, atunci când acestea sunt
transferate în conformitate cu art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul
fiscal;
c)
dovada faptului că produsele importate urmează să fie transportate sau
expediate din statul membru în care se face importul spre un alt stat
membru în aceeaşi stare în care se aflau în momentul importului.
___________
Punctul 44. a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri
Art. 144.
-
(1)
Sunt scutite de taxă următoarele:
a)
livrarea de bunuri care urmează:
1.
să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor de import;
2.
să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea vămuirii şi, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar;
3.
să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
4.
să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
5.
să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu suspendare de la plata drepturilor de import;
6.
să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
7.
să fie admise în apele teritoriale:
-
pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de producţie, în
scopul construirii, reparării, întreţinerii, modificării sau reutilării
acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de forare sau
de producţie la continent;
-
pentru alimentarea cu carburanţi şi aprovizionarea platformelor de forare sau de producţie;
8.
să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit după cum urmează:
-
pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este
definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 4 lit. (b) din Directiva
92/12/CEE, cu modificările şi completările ulterioare;
-
pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o locaţie situată în România şi definită prin norme;
b)
livrarea de bunuri efectuată în locaţiile prevăzute la lit. a), precum
şi livrarea de bunuri care se află în unul dintre regimurile sau
situaţiile precizate la lit. a);
c)
prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau
efectuate în locaţiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în
regimurile sau situaţiile prevăzute la lit. a);
d)
livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern,
precum şi prestările de servicii aferente acestor livrări, altele decât
cele prevăzute la art. 1441;
e)
importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.
(2)
Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc documentele
necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile
prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care
trebuie respectate pentru aplicarea scutirii de taxă.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
441.
(1)
Scutirile de taxă pe valoarea adăugată prevăzute la art. 144 din Codul
fiscal nu se aplică în cazul regimurilor vamale suspensive care nu se
regăsesc la alin. (1) lit. a) al aceluiaşi articol, cum sunt cele de
admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import,
transformare sub control vamal, perfecţionare activă în sistemul de
rambursare.
(2)
În sensul art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 7 din Codul fiscal, prin ape
teritoriale se înţelege marea teritorială a României, astfel cum este
definită la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 17/1990 privind regimul
juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei
contigue şi al zonei economice exclusive ale României, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 441. a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Sfera de aplicare a dreptului de deducere
Art. 145. -
(1)
Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei.
(2)
Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă
achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul
următoarelor operaţiuni:
a)
operaţiuni taxabile;
b)
operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi
deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în
România;
c)
operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, 144 şi 1441;
d)
operaţiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1-5
şi lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în
afara Comunităţii sau în cazul în care aceste operaţiuni sunt în
legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara
Comunităţii, precum şi în cazul operaţiunilor efectuate de intermediari
care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când
aceştia intervin în derularea unor astfel de operaţiuni;
e)
operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) şi la art. 129 alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
(3)
Dacă nu contravine prevederilor alin. (2), persoana impozabilă are
dreptul de deducere a taxei şi pentru cazurile prevăzute la art. 128
alin. (8) şi la art. 129 alin. (5).
(4)
În condiţiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei
pentru achiziţiile efectuate de o persoană impozabilă înainte de
înregistrarea acesteia în scopuri de TVA conform art. 153.
(41)
În condiţiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei
pentru achiziţiile efectuate în cadrul procedurii de executare silită
de către o persoană impozabilă de la un contribuabil declarat inactiv,
potrivit art. 11, sau de la o persoană impozabilă în inactivitate
temporară, înscrisă în registrul comerţului, potrivit legii.
(5)
Nu sunt deductibile:
a)
taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în contul altei persoane şi
care apoi se decontează acesteia, precum şi taxa aferentă sumelor
încasate în numele şi în contul altei persoane, care nu sunt incluse în
baza de impozitare a livrărilor/prestărilor efectuate conform art. 137
alin. (3) lit. e);
b)
taxa datorată sau achitată pentru achiziţiile de băuturi alcoolice şi
produse din tutun, cu excepţia cazurilor în care aceste bunuri sunt
destinate revânzării sau pentru a fi utilizate pentru prestări de
servicii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
45.
(1)
În sensul art. 145 alin. (4) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă
are dreptul să deducă taxa pentru achiziţiile efectuate de aceasta
înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal din momentul în care această persoană intenţionează să
desfăşoare o activitate economică, cu condiţia să nu se depăşească
perioada prevăzută la art. 1471 alin. (2) din Codul fiscal.
Intenţia persoanei trebuie evaluată în baza elementelor obiective, cum
ar fi faptul că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă
investiţii pregătitoare necesare iniţierii acestei activităţi economice.
Deducerea se exercită prin înscrierea taxei deductibile în decontul de
taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal, depus după
înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153
din Codul fiscal. În cazul persoanelor impozabile nestabilite pe
teritoriul României se aplică prevederile art. 1472 din Codul
fiscal în perioada în care nu au fost înregistrate în scopuri de taxă
conform art. 153 din Codul fiscal, în situaţia în care persoanele
respective au solicitat rambursarea taxei în baza art. 1472
din Codul fiscal şi în perioada respectivă îndeplineau condiţiile pentru
a beneficia de rambursare conform prevederilor art. 1472 din
Codul fiscal. Persoanele impozabile nestabilite în România, dar
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, aplică
prevederile art. 1471 din Codul fiscal inclusiv pentru
achiziţiile efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA, în
situaţia în care pentru respectivele achiziţii nu au solicitat
rambursarea taxei conform art. 1472 din Codul fiscal.
(2)
Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (1) trebuie
îndeplinite condiţiile şi formalităţile prevăzute la art. 145-1471
din Codul fiscal. Prin excepţie de la prevederile art. 155 alin. (5)
din Codul fiscal, factura nu trebuie să conţină menţiunea referitoare la
codul de înregistrare în scopuri de TVA pentru operaţiunile efectuate
înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile
conform art. 153 din Codul fiscal.
(3)
În cazul micilor întreprinderi care au aplicat regimul special de
scutire în conformitate cu prevederile art. 152 din Codul fiscal şi care
se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
taxa pentru achiziţii efectuate înainte de înregistrare se deduce
potrivit prevederilor pct. 61 alin. (6)-(8) şi pct. 62 alin. (4)-(6).
(4)
În aplicarea prevederilor art. 145 alin. (41) din Codul
fiscal, în cazul bunurilor supuse executării silite pentru care se
aplică procedura prevăzută la pct. 75 se acordă dreptul de deducere a
taxei, în limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 145-1471
din Codul fiscal, pentru achiziţiile efectuate de o persoană impozabilă
de la un contribuabil declarat inactiv fiscal potrivit legii sau de la o
persoană impozabilă în inactivitate temporară, înscrisă în registrul
comerţului, potrivit legii, dacă livrarea bunurilor ar fi fost taxabilă,
prin efectul legii ori prin opţiune, în situaţia în care respectiva
persoană impozabilă nu ar fi fost inactivă.
(5)
Prin excepţie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal,
factura pentru achiziţiile de bunuri efectuate în situaţiile prevăzute
la alin. (4) nu trebuie să conţină menţiunea referitoare la codul de
înregistrare în scopuri de TVA atribuit furnizorului conform art. 153
din Codul fiscal.
(6)
În cazul imobilizărilor în curs de execuţie care nu se mai finalizează,
în baza unei decizii de abandonare a executării lucrărilor de
investiţii, fiind scoase din evidenţă pe seama conturilor de cheltuieli,
persoana impozabilă îşi poate păstra dreptul de deducere exercitat în
baza art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu
valorificate prin livrarea imobilizărilor ca atare sau după casare, dacă
din circumstanţe care nu depind de voinţa sa persoana impozabilă nu
utilizează niciodată aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa
economică, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de
Justiţie în Cauza C-37/95 Statul Belgian împotriva Ghent Coal Terminal
NV. Dreptul de deducere poate fi păstrat şi în alte situaţii în care
achiziţiile de bunuri/servicii pentru care dreptul de deducere a fost
exercitat conform art. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt utilizate
pentru activitatea economică a persoanei impozabile, din motive
obiective, care nu depind de voinţa sa, astfel cum a fost pronunţată
Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-110/94 Intercommunale
voor zeewaterontzilting (INZO) împotriva Statului Belgian.
(7)
Justificarea intenţiei persoanei impozabile de a realiza operaţiuni cu
drept de deducere în cazul livrării de bunuri imobile care nu mai
îndeplinesc condiţiile de a fi considerate noi în sensul art. 141 alin.
(2) lit. f) din Codul fiscal şi al închirierii de bunuri imobile,
anterior momentului livrării/închirierii acestora, se realizează prin
depunerea notificărilor prevăzute în anexa nr. 1 sau, după caz, în anexa
nr. 2 la prezentele norme în vederea exercitării opţiunii de taxare a
operaţiunilor respective în conformitate cu art. 141 alin. (3) din
Codul fiscal, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de
Justiţie în Cauza C-268/83 D.A. Rompelman şi E.A. Rompelman - Van Deelen
împotriva Minister van FinanciĂ½n. Organele de inspecţie fiscală vor
permite în timpul desfăşurării controlului depunerea acestor notificări.
___________
Punctul 45. a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Limitări speciale ale dreptului de deducere
Art. 1451. -
(1)
Prin excepţie de la prevederile art. 145 se limitează la 50% dreptul de
deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare,
importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate
şi a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în
proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile, în cazul în care
vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice.
(2)
Restricţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică vehiculelor rutiere
motorizate având o masă totală maximă autorizată care depăşeşte 3.500 kg
sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului.
(3)
Prevederile alin. (1) nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate:
a)
vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
b)
vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
c)
vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
d)
vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către şcolile de şoferi;
e)
vehiculele utilizate pentru închiriere sau a căror folosinţă este
transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar sau operaţional;
f)
vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
(4)
Prevederile alin. (1)-(3) se aplică inclusiv în situaţia în care au fost
emise facturi şi/sau au fost plătite avansuri, pentru contravaloarea
parţială a bunurilor şi/sau serviciilor, înainte de data de 1 iulie
2012, dacă livrarea/prestarea intervine după această dată.
(5)
În cazul vehiculelor care nu fac obiectul limitării dreptului de
deducere conform alin. (1) fiind utilizate exclusiv în scopul
activităţii economice, precum şi a celor exceptate de la limitarea
deducerii potrivit alin. (3), se vor aplica regulile generale de
deducere stabilite la art. 145 şi art. 146-1471.
(6)
Modalitatea de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabileşte prin norme.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
451.
(1)
În aplicarea art. 1451 alin. (1) din Codul fiscal, prin
cheltuieli legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa
persoanei impozabile se înţelege orice cheltuieli direct atribuibile
unui vehicul, cum sunt cheltuielile de reparaţii, de întreţinere,
cheltuielile cu lubrifianţi, cu piese de schimb, cheltuielile cu
combustibilul utilizat pentru funcţionarea vehiculului. Nu reprezintă
cheltuieli legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa
persoanei impozabile orice cheltuieli care nu pot fi direct atribuibile
pentru un anumit vehicul. În sensul prezentelor norme, prin vehicul se
înţelege orice vehicul având o masă totală maximă autorizată care nu
depăşeşte 3.500 kg şi nu are mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul
şoferului.
(2)
În cazul vehiculelor care sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, în sensul art. 1451
alin. (1) din Codul fiscal, taxa aferentă cumpărării, achiziţiei
intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului şi
cheltuielilor legate de aceste vehicule este deductibilă conform
regulilor generale prevăzute la art. 145 şi la art. 146-1471
din Codul fiscal, nefiind aplicabilă limitarea la 50% a deducerii
taxei. Utilizarea în scopul activităţii economice a unui vehicul
cuprinde, fără a se limita la acestea: deplasări în ţară sau în
străinătate la clienţi/furnizori, pentru prospectarea pieţei, deplasări
la locaţii unde se află puncte de lucru, la bancă, la vamă, la oficiile
poştale, la autorităţile fiscale, utilizarea vehiculului de către
personalul de conducere în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
deplasări pentru intervenţie, service, reparaţii, utilizarea vehiculelor
de test-drive de către dealerii auto. Este obligaţia persoanei
impozabile să demonstreze că sunt îndeplinite toate condiţiile legale
pentru acordarea deducerii, astfel cum rezultă şi din Hotărârea Curţii
Europene de Justiţie în Cauza C-268/83 D.A. Rompelman şi E.A. Rompelman -
Van Deelen împotriva Minister van Financien. În vederea exercitării
dreptului de deducere a taxei orice persoană impozabilă trebuie să
deţină documentele prevăzute de lege pentru deducerea taxei şi să
întocmească foaia de parcurs care trebuie să conţină cel puţin
următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul
deplasării, kilometrii parcurşi, norma proprie de consum carburant pe
kilometru parcurs.
(3)
În cazul vehiculelor utilizate pentru transportul angajaţilor la şi de
la locul de muncă se consideră că vehiculul este utilizat în scopul
activităţii economice atunci când există dificultăţi evidente în
folosirea altor mijloace de transport adecvate, cum ar fi lipsa
mijloacelor de transport în comun, decalajul orarului mijloacelor de
transport în comun faţă de programul de lucru al persoanei impozabile.
Reprezintă vehicule utilizate de angajator pentru transportul
angajaţilor la şi de la locul de muncă vehiculele utilizate pentru
transportul angajaţilor de la reşedinţa acestora/locul convenit de comun
acord la locul de muncă, precum şi de la locul de muncă la reşedinţa
angajaţilor/locul convenit de comun acord. Prin angajaţi se înţelege
salariaţii, administratorii societăţilor comerciale, directorii care îşi
desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat, potrivit legii
şi persoanele fizice rezidente şi/sau nerezidente detaşate, potrivit
legii, în situaţia în care persoana impozabilă suportă drepturile legale
cuvenite acestora.
(4)
Utilizarea unui vehicul în folosul propriu de către angajaţii unei
persoane impozabile ori pentru a fi pus la dispoziţie în vederea
utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât
desfăşurarea activităţii sale economice, este denumită în continuare uz
personal. Transportul la şi de la locul de muncă al angajaţilor în alte
condiţii decât cele menţionate la alin.(3), este considerat uz personal
al vehiculului. Se consideră că un vehicul nu este utilizat exclusiv în
scopul activităţii economice, în sensul art. 1451 alin. (1)
din Codul fiscal, în situaţia în care, pe lângă utilizarea în scopul
activităţii economice, vehiculul este utilizat ocazional sau de o
manieră continuă şi pentru uz personal. Dacă vehiculul este utilizat
atât pentru activitatea economică, cât şi pentru uz personal, se
limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării,
achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului şi a
taxei aferente cheltuielilor legate de acesta. Persoana impozabilă care
aplică deducerea limitată de 50% nu trebuie să facă dovada utilizării
vehiculului în scopul activităţii economice sau pentru uz personal cu
ajutorul foii de parcurs prevăzute la alin. (2). Prin limitarea la 50% a
dreptului de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei
intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule
rutiere motorizate şi a taxei aferente cheltuielilor legate de aceste
vehicule, se înţelege limitarea deducerii taxei care ar fi deductibilă
în condiţiile prevăzute la art. 145 şi la art. 146-1471 din Codul fiscal.
(5)
În cazul vehiculelor prevăzute la art. 1451 alin. (3) lit.
b)-f) din Codul fiscal, taxa aferentă cumpărării, achiziţiei
intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului şi taxa
aferentă cheltuielilor legate de aceste vehicule este deductibilă
conform regulilor generale prevăzute la art. 145 şi la art. 146-1471
din Codul fiscal, nefiind aplicabilă limitarea la 50% a deducerii
taxei, utilizarea acestora şi pentru uz personal fiind considerată
neglijabilă cu excepţia situaţiei în care se poate face dovada unei
practici abuzive. În situaţia prevăzută la art. 1451 alin.
(3) lit. a) din Codul fiscal este obligatoriu ca persoana impozabilă să
utilizeze exclusiv vehiculul pentru servicii de urgenţă, servicii de
pază şi protecţie şi servicii de curierat, în vederea deducerii taxei
aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii
sau leasingului şi a taxei aferente cheltuielilor legate de aceste
vehicule conform regulilor generale prevăzute la art. 145 şi la art.
146-1471 din Codul fiscal. Totuşi, în cazul vehiculelor prevăzute la art. 1451
alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, nu se aplică limitarea dreptului de
deducere a taxei dacă acestea sunt utilizate şi pentru alte activităţi
economice ale persoanei impozabile, inclusiv pentru activităţile
prevăzute la art. 1451 alin. (3) lit. b)-f) din Codul fiscal.
(6)
În scopul aplicării art. 1451 alin. (3) lit. a), b) şi d) din Codul fiscal, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)
vehiculele utilizate exclusiv pentru:
(i)
servicii de urgenţă reprezintă vehiculele care pot fi înzestrate sau nu
cu echipamente tehnice specifice, ce deservesc personalul specializat în
vederea unor intervenţii de urgenţă, cum sunt cele asupra reţelelor de
gaz, energie electrică, apă, canalizare;
(ii)
servicii de pază şi protecţie reprezintă vehiculele utilizate în vederea
asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva
oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa
materială a acestora, precum şi protejării persoanelor împotriva
oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică
sau sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare;
(iii)
servicii de curierat reprezintă vehiculele care servesc la primirea,
transportul şi distribuirea scrisorilor, coletelor şi pachetelor;
b)
vehiculele utilizate de agenţii de vânzări reprezintă vehiculele
utilizate în cadrul activităţii unei persoane impozabile de către
angajaţii acesteia care se ocupă în principal cu prospectarea pieţei,
desfăşurarea activităţii de merchandising, negocierea condiţiilor de
vânzare, derularea vânzării bunurilor/serviciilor, asigurarea de
servicii postvânzare şi monitorizarea clienţilor. Exercitarea dreptului
de deducere în conformitate cu prevederile art. 1451 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal se limitează la cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de vânzări;
c)
vehiculele utilizate de agenţii de achiziţii reprezintă vehiculele
utilizate în cadrul activităţii unei persoane impozabile de către
angajaţii acesteia care se ocupă în principal cu negocierea şi
încheierea de contracte pentru cumpărarea de bunuri şi servicii,
întreţinerea bazei de date a furnizorilor potenţiali sau existenţi,
întocmirea documentelor administrative pentru cumpărări, analizarea
cererilor de cumpărare şi propunerea ofertei celei mai bune, urmărirea
performanţelor furnizorilor pentru a atinge obiectivele de calitate,
costuri, termene. Exercitarea dreptului de deducere în conformitate cu
prevederile art. 1451 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal se limitează la cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de achiziţii;
d)
vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată reprezintă
vehiculele care contribuie în mod esenţial la prestarea directă a
serviciilor cu plată şi fără de care serviciile nu pot fi efectuate.
(7)
Utilizarea vehiculului pentru activităţile exceptate prevăzute la art. 1451
alin. (3) din Codul fiscal rezultă, în funcţie de fiecare situaţie în
parte, din informaţii cum sunt: obiectul de activitate al persoanei
impozabile, dovada că persoana impozabilă are personal angajat cu
calificare în domeniile prevăzute de excepţii, foile de parcurs care
trebuie să conţină cel puţin elementele prevăzute la alin. (2) sau orice
alte dovezi care pot fi furnizate.
(8)
Încadrarea vehiculelor în categoriile prevăzute de art. 1451
din Codul fiscal se realizează de fiecare persoană impozabilă luând în
considerare criteriile prevăzute de Codul fiscal şi de prezentele norme
metodologice. Dacă situaţia de fapt constatată de organul fiscal este
diferită de situaţia prezentată de persoana impozabilă în ce priveşte
exercitarea dreptului de deducere a taxei pentru vehicule conform art.
1451 din Codul fiscal, organul fiscal este îndreptăţit să
aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin,
relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege,
întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor
edificatoare în cauză, în conformitate cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 451. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
Condiţii de exercitare a dreptului de deducere
Art. 146.
-
(1)
Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)
pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori
urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să
îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să
deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;
b)
pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie
livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în
beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la
plata taxei, conform art. 150 alin. (2)-(6), să deţină o factură emisă
în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la
art. 1551 alin. (1);
c)
pentru taxa achitată pentru importul de bunuri, altele decât cele
prevăzute la lit. d), să deţină declaraţia vamală de import sau actul
constatator emis de organele vamale care să menţioneze persoana
impozabilă ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei,
precum şi documente care să ateste plata taxei de către importator sau
de către altă persoană în contul său. Importatorii care deţin o
autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt
stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct
de vedere al TVA, pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii
vamale de import, trebuie să deţină o declaraţie de import pentru TVA şi
accize;
d)
pentru taxa datorată pentru importul de bunuri efectuat conform art. 157
alin. (4) şi (5), să deţină declaraţia vamală de import sau actul
constatator emis de organele vamale, care să menţioneze persoana
impozabilă ca importator al bunurilor în scopuri de taxă, precum şi suma
taxei datorate. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să înscrie
taxa pe valoarea adăugată ca taxă colectată în decontul aferent
perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea;
e)
pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare de bunuri, să deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 1551 alin. (1);
f)
pentru taxa aferentă unei operaţiuni asimilate cu o achiziţie intracomunitară de bunuri, prevăzută la art. 1301
alin. (2) lit. a), să deţină documentul prevăzut la art. 155 alin. (4),
emis în statul membru din care bunurile au fost transportate ori
expediate sau documentul prevăzut la art. 1551 alin. (1).
(2)
Prin norme se vor preciza cazurile în care documentele sau obligaţiile,
altele decât cele prevăzute la alin. (1), se vor prezenta sau îndeplini
pentru a justifica dreptul de deducere a taxei.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
46.
(1)
Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original
al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal,
inclusiv facturi transmise pe cale electronică în condiţiile stabilite
la pct. 73, care să conţină cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155
alin. (5) din Codul fiscal, cu excepţia facturilor simplificate
prevăzute la pct. 78. Facturile transmise prin poşta electronică sunt
considerate facturi în original. În cazul pierderii, sustragerii sau
distrugerii exemplarului original al documentului de justificare,
beneficiarul va solicita emitentului un duplicat al facturii, pe care se
va menţiona că înlocuieşte documentul iniţial. Duplicatul poate fi o
factură nouă emisă de furnizor/prestator, care să cuprindă aceleaşi date
ca şi factura iniţială, şi pe care să se menţioneze că este duplicat şi
că înlocuieşte factura iniţială sau o fotocopie a facturii iniţiale, pe
care să se aplice ştampila furnizorului/prestatorului şi să se
menţioneze că este duplicat şi că înlocuieşte factura iniţială. În cazul
pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al
declaraţiei vamale pentru import sau al documentului pentru
regularizarea situaţiei, persoana impozabilă va solicita un duplicat
certificat de organele vamale.
(11)
În cazul utilizării Sistemului român de procesare automată a declaraţiei
vamale de import, justificarea deducerii taxei se face cu exemplarul pe
suport hârtie al declaraţiei vamale care certifică înscrisurile din
documentul electronic de import/documentul electronic de import cu
elemente de securitate şi siguranţă pentru care s-a acordat liber de
vamă, autentificat prin aplicarea semnăturii şi a ştampilei lucrătorului
vamal.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 18. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(2)
Pentru carburanţii auto achiziţionaţi, deducerea taxei poate fi
justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, dacă sunt ştampilate şi au
înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a
autovehiculului. Prevederile acestui alineat se completează cu cele ale
pct. 451.
(3)
Facturile emise pe numele salariaţilor unei persoane impozabile aflaţi
în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în
hoteluri sau alte unităţi similare, permit deducerea taxei pe valoarea
adăugată de către persoana impozabilă dacă sunt însoţite de decontul de
deplasare. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul personalului pus la
dispoziţie de o altă persoană impozabilă sau pentru administratorii unei
societăţi comerciale.
(4)
Pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii pentru care persoana
impozabilă, care este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153
din Codul fiscal, este obligată la plata taxei prin mecanismul taxării
inverse conform art. 151, art. 150 alin. (2)-(6) şi art. 157 alin. (4)
din Codul fiscal, nu poate fi anulat dreptul de deducere a taxei în
situaţia în care obligaţiile prevăzute la art. 157 alin. (2) sau, după
caz, la art. 157 alin. (5) din Codul fiscal nu au fost îndeplinite, dar
achiziţiile sunt destinate operaţiunilor cu drept de deducere conform
art. 145-147 din Codul fiscal şi persoana respectivă deţine un document
care corespunde cerinţelor prevăzute la art. 146 din Codul fiscal. În
acest sens a fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în
cauzele conexate C-95/07 şi C-96/07.
(5)
În situaţia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor
efectuate, constată că nu s-au îndeplinit obligaţiile prevăzute la art.
157 alin. (2) sau, după caz, la art. 157 alin. (5) din Codul fiscal vor
proceda astfel:
a)
dacă achiziţiile de bunuri şi servicii menţionate la alin. (4) sunt
destinate exclusiv realizării de operaţiuni care dau drept de deducere,
dispun aplicarea prevederilor art. 157 alin. (2) sau, după caz, ale art.
157 alin. (5) din Codul fiscal în perioada fiscală în care s-a
finalizat inspecţia fiscală;
b)
dacă achiziţiile de bunuri şi servicii prevăzute la alin. (4) sunt
destinate realizării de operaţiuni care sunt supuse pro-rata, vor
calcula diferenţa dintre taxa colectată şi taxa dedusă potrivit pro rata
aplicabilă la data efectuării operaţiunii. În cazul în care inspecţia
fiscală are loc în cursul anului fiscal în care operaţiunea a avut loc,
pentru determinarea diferenţei menţionate se va avea în vedere pro rata
provizorie aplicată. Dacă inspecţia fiscală are loc într-un alt an
fiscal decât cel în care a avut loc operaţiunea, pentru determinarea
diferenţei menţionate se va avea în vedere pro rata definitivă calculată
pentru anul în care a avut loc operaţiunea. Diferenţele astfel
stabilite vor fi achitate sau, după caz, compensate, în conformitate cu
normele procedurale în vigoare;
c)
dacă achiziţiile de bunuri şi servicii prevăzute la alin. (4) sunt
destinate realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere, vor
stabili taxa datorată bugetului de stat, care va fi achitată sau, după
caz, compensată, în conformitate cu normele procedurale în vigoare.
(6)
Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă
sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în
condiţiile art. 150 alin. (2)-(4) şi (6) şi art. 151 din Codul fiscal,
trebuie să deţină o factură care cuprinde cel puţin informaţiile
prevăzute la art. 155 din Codul fiscal sau o autofactură emisă în
conformitate cu prevederile art. 1551 alin. (1) sau (2) din Codul fiscal.
(7)
În sensul art. 146 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal, prin actul
constatator emis de organele vamale se înţelege documentul pentru
regularizarea situaţiei, emis inclusiv ca urmare a unui control vamal.
___________
Punctul 46. a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Deducerea taxei pentru persoana impozabilă cu regim mixt şi persoana parţial impozabilă
Art. 147.
-
(1)
Persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât
operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau
drept de deducere este denumită în continuare persoană impozabilă cu
regim mixt. Persoana care realizează atât operaţiuni pentru care nu are
calitatea de persoană impozabilă. În conformitate cu prevederile art.
127, cât şi operaţiuni pentru care are calitatea de persoană impozabilă
este denumită persoană parţial impozabilă.
(2)
Dreptul de deducere a taxei deductibile aferente achiziţiilor efectuate
de către o persoană impozabilă cu regim mixt se determină conform
prezentului articol. Persoana parţial impozabilă nu are drept de
deducere pentru achiziţiile destinate activităţii pentru care nu are
calitatea de persoană impozabilă. Dacă persoana parţial impozabilă
desfăşoară activităţi în calitate de persoană impozabilă, din care
rezultă atât operaţiuni cu drept de deducere, cât şi operaţiuni fără
drept de deducere, este considerată persoană impozabilă mixtă pentru
respectivele activităţi şi aplică prevederile prezentului articol. În
condiţiile stabilite prin norme, persoana parţial impozabilă poate
solicita aplicarea unei pro-rata speciale în situaţia în care nu poate
ţine evidenţe separate pentru activitatea desfăşurată în calitate de
persoană impozabilă şi pentru activitatea pentru care nu are calitatea
de persoană impozabilă.
(3)
Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care permit
exercitarea dreptului de deducere, inclusiv de investiţii destinate
realizării de astfel de operaţiuni, se înscriu într-o coloană distinctă
din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestora se
deduce integral.
(4)
Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu dau
drept de deducere, precum şi de investiţii care sunt destinate
realizării de astfel de operaţiuni se înscriu într-o coloană distinctă
din jurnalul pentru cumpărări pentru aceste operaţiuni, iar taxa
deductibilă aferentă acestora nu se deduce.
(5)
Achiziţiile pentru care nu se cunoaşte destinaţia, respectiv dacă vor fi
utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere
sau pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, ori pentru care nu
se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru
operaţiuni care dau drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de
deducere se evidenţiază într-o coloană distinctă din jurnalul pentru
cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestor achiziţii se deduce pe
bază de pro-rată.
(6)
Pro-rata prevăzută la alin. (5) se determină ca raport între:
a)
suma totală, fără taxă, dar cuprinzând subvenţiile legate direct de
preţ, a operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi prestări de
servicii care permit exercitarea dreptului de deducere, la numărător; şi
b)
suma totală, fără taxă, a operaţiunilor prevăzute la lit. a) şi a
operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii care
nu permit exercitarea dreptului de deducere, la numitor. Se includ
sumele primite de la bugetul statului sau bugetele locale, acordate în
scopul finanţării operaţiunilor scutite fără drept de deducere sau
operaţiunilor care nu se află în sfera de aplicare a taxei.
(7)
Se exclud din calculul pro-rată următoarele:
a)
valoarea oricărei livrări de bunuri de capital care au fost utilizate de persoana impozabilă în activitatea sa economică;
b)
valoarea oricăror livrări de bunuri sau prestări de servicii către sine
efectuate de persoana impozabilă şi prevăzute la art. 128 alin. (4) şi
la art. 129 alin. (4), precum şi a transferului prevăzut la art. 128
alin. (10);
c)
valoarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) şi b),
precum şi a operaţiunilor imobiliare, altele decât cele prevăzute la
lit. a), în măsura în care acestea sunt accesorii activităţii
principale.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
47.
(1)
În aplicarea art. 147 alin. (3) şi alin. (4) din Codul fiscal, dacă
bunurile sau serviciile achiziţionate pot fi alocate parţial activităţii
care nu dă drept de deducere şi parţial activităţii care dă drept de
deducere, nu se aplică prevederile art. 147 alin. (5) din Codul fiscal,
respectiv deducerea taxei pe bază de pro-rată.
Exemplu: o societate care cumpără o clădire, cunoaşte din momentul
achiziţionării acesteia partea din clădire care va fi alocată pentru
închiriere în regim de scutire şi partea de clădire care va fi alocată
pentru închiriere în regim de taxare, va deduce taxa corespunzătoare
părţii din clădire care urmează a fi utilizată pentru închiriere în
regim de taxare şi nu va deduce taxa aferentă părţii din clădire, care
va fi utilizată pentru închiriere în regim de scutire.
(2)
În sensul art. 147 alin. (7) lit. c) din Codul fiscal, operaţiunile
imobiliare reprezintă operaţiuni de livrare, închiriere, leasing,
arendare, concesionare şi alte operaţiuni similare efectuate în legătură
cu bunurile imobile.
(3)
O operaţiune este accesorie activităţii principale dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a.
realizarea acestei operaţiuni necesită resurse tehnice limitate privind echipamentele şi utilizarea de personal;
b.
operaţiunea nu este direct legată de activitatea principală a persoanei impozabile; şi
c.
suma achiziţiilor efectuate în scopul operaţiunii şi suma taxei deductibile aferente operaţiunii, sunt nesemnificative.
(4)
Persoanele impozabile cu regim mixt pot opta să nu aplice prevederile
art. 147 în ce priveşte posibilitatea exercitării dreptului de deducere,
situaţie în care taxa aferentă achiziţiilor de bunuri destinate
operaţiunilor cu sau fără drept de deducere nu va fi dedusă.
(5)
În cazul în care ulterior depunerii decontului de taxă se constată erori
în calculul pro rata definitivă pentru perioade anterioare:
a)
dacă pro rata corect determinată este mai mică decât pro rata utilizată,
persoana impozabilă are obligaţia să procedeze la regularizarea
diferenţelor în cadrul perioadei prevăzute la art. 1471 alin. (2) din Codul fiscal;
b)
dacă pro rata corect determinată este mai mare decât pro rata utilizată,
persoana impozabilă are dreptul să procedeze la regularizarea
diferenţelor în cadrul perioadei prevăzute la art. 1471 alin. (2) din Codul fiscal.
Regularizarea se înscrie în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care sunt constate aceste erori.
___________
Subpunctul (5) a fost introdus prin punctul 33. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxă
Art. 1471.
-
(1)
Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art.
153, are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o
perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care, în aceeaşi
perioadă, a luat naştere şi poate fi exercitat dreptul de deducere,
conform art. 145-147.
(2)
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile şi formalităţile de
exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau
în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei
prevăzute la art. 146, persoana impozabilă îşi poate exercita dreptul de
deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite
aceste condiţii şi formalităţi sau printr-un decont ulterior, dar nu
pentru mai mult de 5 ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a
anului care urmează celui în care a luat naştere dreptul de deducere.
(3)
Prin norme se vor preciza condiţiile necesare aplicării prevederilor
alin. (2), pentru situaţia în care dreptul de deducere este exercitat
după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest drept ia
naştere.
(4)
Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu există o taxă colectată
sau taxa de dedus este mai mare decât cea colectată pentru perioada
fiscală prevăzută la alin. (1) şi (2).
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
48.
(1)
Prevederile art. 1471 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal se
aplică de persoanele impozabile şi ulterior unui control fiscal, chiar
dacă taxa înscrisă în facturile pentru achiziţii era exigibilă în
perioada supusă inspecţiei fiscale.
(2)
În aplicarea art. 1471 alin. (3) din Codul fiscal, persoana
impozabilă va notifica organele fiscale competente printr-o scrisoare
recomandată, însoţită de copii de pe facturi sau alte documente
justificative ale dreptului de deducere, faptul că va exercita dreptul
de deducere după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest
drept a luat naştere.
___________
Punctul 48. a fost modificat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de
TVA în România şi rambursarea TVA de către alte state membre către
persoane impozabile stabilite în România
Art. 1472.
-
(1)
În condiţiile stabilite prin norme:
a)
persoana impozabilă nestabilită în România care este stabilită în alt
stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze
în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea taxei pe
valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de
bunuri/servicii, efectuate în România;
b)
persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită în Comunitate,
poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri şi achiziţii
de bunuri/servicii, efectuate în România dacă, în conformitate cu legile
ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România
ar avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea
adăugată sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă;
c)
persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA în România, dar care efectuează în
România o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi scutită,
poate solicita rambursarea taxei achitate pentru achiziţia efectuată de
aceasta în România a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea
nu poate să depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către
această persoană a mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare
taxabilă. Dreptul de deducere ia naştere şi poate fi exercitat doar în
momentul livrării intracomunitare a mijlocului de transport nou;
d)
persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi care nu este
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate
solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute la
art. 145 alin. (2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin norme.
(2)
Persoana impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea
taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de
bunuri/servicii, efectuate în alt stat membru, în condiţiile prevăzute
în norme.
(3)
În cazul în care rambursarea prevăzută la alin. (1) lit. a) a fost
obţinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă, organele
fiscale competente vor recupera sumele plătite în mod eronat şi orice
penalităţi şi dobânzi aferente, fără să contravină dispoziţiilor privind
asistenţa reciprocă pentru recuperarea TVA.
(4)
În cazul în care o dobândă sau o penalitate administrativă a fost
impusă, dar nu a fost plătită, organele fiscale competente vor suspenda
orice altă rambursare suplimentară către persoana impozabilă în cauză
până la concurenţa sumei neplătite.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 35. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Normele metodologice:
49.
(1)
În baza art. 1472 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal orice
persoană impozabilă nestabilită în România, dar stabilită în alt stat
membru, poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată
achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii efectuate în
România. Taxa pe valoarea adăugată se rambursează de către România,
statul membru în care au fost achiziţionate bunuri/servicii sau în care
s-au efectuat importuri de bunuri, dacă persoana impozabilă respectivă
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)
pe parcursul perioadei de rambursare nu a avut în România sediul
activităţii sale economice sau un sediu fix de la care să fi efectuat
operaţiuni economice sau, în lipsa unor astfel de sedii fixe, domiciliul
sau reşedinţa sa obişnuită;
b)
pe parcursul perioadei de rambursare nu este înregistrată şi nici nu
este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România conform
art. 153 din Codul fiscal;
c)
pe parcursul perioadei de rambursare nu a livrat bunuri şi nu a prestat
servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României,
cu excepţia următoarelor operaţiuni:
1.
prestarea de servicii de transport şi de servicii auxiliare acestora,
scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1)
lit. c) şi art. 1441 din Codul fiscal;
___________
Punctul 1. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
2.
livrarea de bunuri şi prestarea de servicii către o persoană care are
obligaţia de a plăti TVA în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din
Codul fiscal.
(2)
Nu se rambursează:
a)
taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost facturată incorect;
b)
taxa pe valoarea adăugată facturată pentru livrări de bunuri care sunt sau pot fi scutite în temeiul art. 143, 144 şi 1441 din Codul fiscal;
c)
taxa pe valoarea adăugată facturată agenţiilor de turism, inclusiv a
tur-operatorilor, care aplică regimul special de taxă, conform
echivalentului din alt stat membru al art. 1521 din Codul fiscal;
d)
taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost facturată
ulterior înregistrării în România în scopuri de TVA a respectivei
persoane impozabile, pentru care se aplică prevederile art. 1471 din Codul fiscal.
(3)
Se rambursează oricărei persoane impozabile nestabilite în România taxa
pe valoarea adăugată achitată pentru achiziţii de bunuri/servicii,
inclusiv pentru importuri, efectuate în România, în măsura în care
bunurile şi serviciile respective sunt utilizate pentru următoarele
operaţiuni:
a)
operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în afara României, dacă taxa ar
fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate
în România;
b)
operaţiuni efectuate către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA
în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
(4)
Dreptul la rambursarea taxei aferente achiziţiilor este determinat în temeiul prevederilor art. 145, 1451 şi 146 din Codul fiscal.
(5)
Pentru a fi eligibilă pentru rambursare în România, o persoană
impozabilă nestabilită în România trebuie să efectueze operaţiuni care
dau dreptul de deducere în statul membru în care este stabilită. În
cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în România efectuează,
în statul membru în care este stabilită, atât operaţiuni care dau drept
de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere în
respectivul stat membru, România va rambursa numai acea parte din TVA
rambursabilă conform alin. (3) care corespunde operaţiunilor cu drept de
deducere. Dreptul de rambursare a taxei se determină conform alin. (4),
respectiv în aceleaşi condiţii ca şi cele aplicabile pentru operaţiuni
care sunt realizate în România.
(6)
Pentru a obţine o rambursare a TVA în România, persoana impozabilă care
nu este stabilită în România adresează o cerere de rambursare pe cale
electronică şi o înaintează statului membru în care este stabilită, prin
intermediul portalului electronic pus la dispoziţie de către statul
membru respectiv.
(7)
Cererea de rambursare conţine următoarele informaţii:
a)
numele şi adresa completă ale solicitantului;
b)
o adresă de contact pe cale electronică;
c)
descrierea activităţii economice a solicitantului pentru care sunt achiziţionate bunurile şi serviciile;
d)
perioada de rambursare acoperită de cerere;
e)
o declaraţie din partea solicitantului că nu a livrat bunuri şi nu a
prestat servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul
României pe parcursul perioadei de rambursare, cu excepţia operaţiunilor
prevăzute la alin. (1) lit. c) pct. 1 şi 2;
f)
codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de înregistrare fiscală al solicitantului;
g)
datele contului bancar, inclusiv codurile IBAN şi BIC.
(8)
În afară de informaţiile menţionate la alin. (7), cererea de rambursare
mai conţine, pentru fiecare factură sau document de import, următoarele
informaţii:
a)
numele şi adresa completă ale furnizorului sau prestatorului;
b)
cu excepţia importurilor, codul de înregistrare în scopuri de TVA al furnizorului sau prestatorului;
c)
cu excepţia importurilor, prefixul statului membru de rambursare în conformitate cu codul ISO 3166 - alfa 2, respectiv codul RO;
d)
data şi numărul facturii sau documentului de import;
e)
baza impozabilă şi cuantumul TVA, exprimate în lei;
f)
cuantumul TVA deductibil, calculat în conformitate cu alin. (3), (4) şi (5), exprimat în lei;
g)
după caz, partea de TVA deductibilă calculată în conformitate cu alin. (5) şi exprimată ca procent;
h)
natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate, descrisă conform codurilor de la alin. (9).
(9)
În cererea de rambursare natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate se descrie conform următoarelor coduri:
1.
combustibil;
2.
închiriere de mijloace de transport;
3.
cheltuieli legate de mijloace de transport (altele decât bunurile şi serviciile prevăzute la codurile 1 şi 2);
4.
taxe rutiere de acces şi taxa de utilizare a drumurilor;
5.
cheltuieli de deplasare, de exemplu, cu taxiul sau cu mijloacele de transport public;
6.
cazare;
7.
servicii de catering şi restaurant;
8.
acces la târguri şi expoziţii;
9.
cheltuieli pentru produse de lux, activităţi de divertisment şi spectacole;
10.
altele. În cazul în care se utilizează codul 10, se specifică natura bunurilor livrate şi a serviciilor prestate.
(10)
Solicitantul trebuie să furnizeze pe cale electronică informaţii
suplimentare codificate cu privire la codurile 1 şi 3 prevăzute la alin.
(9), aceste informaţii fiind necesare pentru a determina existenţa unor
restricţii asupra dreptului de deducere.
(11)
În cazul în care baza de impozitare de pe o factură sau de pe un
document de import este de cel puţin echivalentul în lei a 1000 euro ori
în cazul facturilor pentru combustibil de cel puţin 250 euro, în
vederea obţinerii rambursării taxei pe valoarea adăugată, solicitantul
trebuie să trimită pe cale electronică copii de pe respectivele facturi
sau, după caz, documente de import, împreună cu cererea de rambursare.
Echivalentul în lei se determină pe baza cursului valutar de schimb
comunicat de Banca Naţională a României valabil la data de 1 ianuarie
2010. Pentru facturile sau documentele de import a căror valoare nu
depăşeşte sumele prevăzute în teza anterioară, nu este obligatorie
transmiterea lor în vederea obţinerii rambursării, cu excepţia situaţiei
prevăzute la alin. (22).
(12)
Solicitantul trebuie să furnizeze o descriere a activităţilor sale
economice prin utilizarea sistemului armonizat de coduri detaliat la
nivelul 4, stabilit în conformitate cu art. 34a alin. (3) al doilea
paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1.798/2003 al Consiliului din 7
octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe
valoarea adăugată şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 218/92, cu
modificările ulterioare.
(13)
Solicitantul trebuie să furnizeze informaţiile din cererea de rambursare
şi eventualele informaţii suplimentare solicitate de organul fiscal
competent din România în limba română.
(14)
În cazul în care, ulterior depunerii cererii de rambursare, pro rata de
deducere este modificată, ca urmare a calculului pro rata definitivă,
solicitantul procedează la rectificarea sumei solicitate sau deja
rambursate. Rectificarea se efectuează printr-o altă cerere de
rambursare depusă pe parcursul anului calendaristic care urmează
perioadei de rambursare în cauză sau, în cazul în care solicitantul nu
înaintează nicio cerere de rambursare pe parcursul respectivului an
calendaristic, printr-o declaraţie separată trimisă prin intermediul
portalului electronic creat de statul membru în care este stabilit
solicitantul.
(15)
Cererea de rambursare se referă la următoarele:
a)
achiziţii de bunuri sau servicii care au fost facturate în perioada de
rambursare, achitate până la data solicitării rambursării;
b)
importuri de bunuri efectuate în perioada de rambursare.
(16)
Pe lângă operaţiunile menţionate la alin. (15), cererea de rambursare
poate să se refere, de asemenea, la facturi sau documente de import care
nu au fost acoperite de cererile de rambursare precedente şi care
privesc operaţiuni finalizate pe parcursul anului calendaristic în
cauză.
(17)
Cererea de rambursare este trimisă statului membru în care este stabilit
solicitantul cel târziu până la data de 30 septembrie a anului
calendaristic care urmează perioadei de rambursare. Prin excepţie,
pentru cererile care se referă la rambursări aferente anului 2009,
termenul-limită de transmitere este 31 martie 2011. Se consideră că
cererea a fost depusă numai în cazul în care solicitantul a furnizat
toate informaţiile/documentele cerute conform alin. (7)-(12). Statul
membru în care este stabilit solicitantul îi trimite acestuia, de
îndată, o confirmare electronică de primire a cererii şi transmite pe
cale electronică organului fiscal competent din România cererea de
rambursare completată conform alin. (7)-(9) şi informaţiile/documentele
prevăzute la alin. (10)-(12).
___________
Subpunctul (17) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1355/2010 începând cu 31.12.2010.
(18)
Perioada pentru care se rambursează taxa pe valoarea adăugată este de
maximum un an calendaristic şi de minimum 3 luni calendaristice.
Cererile de rambursare pot însă viza o perioadă mai mică de 3 luni în
cazul în care aceasta reprezintă perioada rămasă până la sfârşitul
anului calendaristic.
(19)
În cazul în care cererea de rambursare vizează o perioadă de rambursare
mai mică de un an calendaristic, dar mai mare de 3 luni, cuantumul TVA
pentru care se solicită o rambursare nu poate fi mai mic decât
echivalentul în lei a 400 euro. Echivalentul în lei se determină pe baza
cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României
valabil la data de 1 ianuarie 2010.
(20)
În cazul în care cererea de rambursare se referă la o perioadă de
rambursare de un an calendaristic sau la perioada rămasă dintr-un an
calendaristic, cuantumul TVA nu poate fi mai mic decât echivalentul în
lei a 50 euro. Echivalentul în lei se determină pe baza cursului valutar
de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil la data de 1
ianuarie 2010.
(21)
După primirea cererii transmise pe cale electronică de autoritatea
competentă din alt stat membru, organul fiscal competent din România îi
comunică de îndată solicitantului, pe cale electronică, data la care a
primit cererea. Decizia de aprobare sau respingere a cererii de
rambursare se comunică solicitantului în termen de 4 luni de la data
primirii cererii, dacă nu se solicită informaţii suplimentare conform
alin. (22).
(22)
În cazul în care organul fiscal competent din România consideră că nu
are toate informaţiile relevante pentru a lua o decizie privind cererea
de rambursare în totalitatea ei sau privind o parte a acesteia, poate
cere, pe cale electronică, informaţii suplimentare, în special de la
solicitant, dar şi de la autorităţile competente din statul membru de
stabilire, pe parcursul perioadei de 4 luni prevăzute la alin. (21). În
cazul în care informaţiile suplimentare sunt cerute de la o altă sursă
decât solicitantul sau o autoritate competentă dintr-un stat membru,
cererea se transmite prin mijloace electronice numai dacă destinatarul
cererii dispune de astfel de mijloace. Dacă este necesar, se pot
solicita alte informaţii suplimentare. Informaţiile solicitate în
conformitate cu prezentul alineat pot cuprinde depunerea facturii sau a
documentului de import respectiv, în original sau în copie, în cazul în
care există îndoieli întemeiate cu privire la validitatea sau acurateţea
unei anumite cereri. În acest caz, plafoanele prevăzute la alin. (11)
nu se aplică.
(23)
Informaţiile solicitate în temeiul alin. (22) trebuie furnizate în
termen de o lună de la data la care solicitarea de informaţii
suplimentare este primită de cel căruia îi este adresată.
(24)
În cazul în care organul fiscal competent din România cere informaţii
suplimentare, acesta comunică solicitantului decizia sa de aprobare sau
respingere a cererii de rambursare în termen de două luni de la data
primirii informaţiilor cerute sau, în cazul în care nu a primit răspuns
la cererea sa de informaţii, în termen de două luni de la data expirării
termenului prevăzut la alin. (23). Cu toate acestea, perioada pentru
luarea deciziei cu privire la cererea de rambursare, în totalitatea ei
sau la o parte a acesteia, trebuie să fie întotdeauna de maximum 6 luni
de la data primirii cererii de către statul membru de rambursare. În
cazul în care organul fiscal competent din România cere alte informaţii
suplimentare, acesta comunică solicitantului decizia sa privind cererea
de rambursare, în totalitatea ei sau privind o parte a acesteia, în
termen de 8 luni de la data primirii cererii.
(25)
În cazul în care cererea de rambursare se aprobă, rambursarea sumei
aprobate este efectuată cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la
data expirării termenului prevăzut la alin. (21) sau, în cazul în care
au fost solicitate informaţii suplimentare sau alte informaţii
ulterioare, a termenelor menţionate la alin. (24).
(26)
Rambursarea se efectuează în lei într-un cont bancar din România sau, la
cererea solicitantului, în oricare alt stat membru. În acest al doilea
caz, eventualele comisioane bancare de transfer sunt reţinute din suma
care urmează a fi plătită solicitantului.
(27)
În cazul în care cererea de rambursare este respinsă, integral sau
parţial, organul fiscal competent din România comunică solicitantului
motivele respingerii, împreună cu decizia. Decizia poate fi contestată
potrivit prevederilor legale în vigoare în România.
(28)
Absenţa unei decizii privind o cerere de rambursare în termenul prevăzut
la alin. (25), nu este considerată ca fiind echivalentă aprobării sau
respingerii cererii, dar poate fi contestată conform normelor
procedurale în vigoare.
(29)
În cazul în care o rambursare a fost obţinută prin fraudă sau printr-o
altă metodă incorectă, organul fiscal competent din România va solicita
persoanei impozabile care a beneficiat de rambursare restituirea sumelor
rambursate în mod eronat şi a majorărilor aferente. În caz de
nerestituire a sumelor, organul fiscal competent din România va suspenda
orice rambursare ulterioară, către persoana impozabilă în cauză până la
concurenţa sumei neplătite sau, dacă nu există o rambursare ulterioară,
va proceda la recuperarea sumelor rambursate eronat şi a majorărilor
aferente potrivit prevederilor referitoare la asistenţa reciprocă în
materie de colectare.
(30)
Orice rectificare făcută în urma unei cereri de rambursare anterioare,
în conformitate cu alin. (14) sau, în cazul în care o declaraţie
separată este depusă, sub forma unei recuperări sau plăţi separate,
reprezintă o majorare sau o reducere a sumei de rambursat.
(31)
În cazul nerespectării termenului de rambursare prevăzut la alin. (25)
se plăteşte o dobândă solicitantului pentru suma ce va fi rambursată
după expirarea acestui termen. Dobânda se calculează începând din ziua
următoare ultimei zile prevăzute pentru plată în temeiul alin. (25) până
în ziua în care suma este efectiv plătită. Ratele dobânzilor sunt egale
cu rata dobânzii aplicabile rambursărilor de TVA către persoanele
impozabile stabilite România.
(32)
În cazul în care solicitantul nu transmite organului fiscal competent
din România, în termenul prevăzut, informaţiile suplimentare sau alte
informaţii solicitate, prevederile alin. (31) nu se aplică. De asemenea,
prevederile alin. (31) nu se aplică până în momentul primirii de către
statul membru de rambursare a documentelor care trebuie trimise pe cale
electronică în temeiul alin. (11).
(33)
Prevederile alin. (1)-(32) se aplică cererilor de rambursare depuse după
31 decembrie 2009. Cererile de rambursare depuse înainte de 1 ianuarie
2010 se soluţionează potrivit prevederilor legale în vigoare la data
depunerii lor.
(34)
Prevederile alin. (1)-(33) transpun prevederile Directivei 2008/9/CE a
Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate
privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva
2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru
decât statul membru de rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene L 44 din 20 februarie 2008, şi ale Directivei
2010/66/UE a Consiliului din 14 octombrie 2010 de modificare a
Directivei Consiliului 2008/9/CE de stabilire a normelor detaliate
privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva
2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru
decât statul membru de rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene L 275 din 20 octombrie 2010.
___________
Subpunctul (34) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1355/2010 începând cu 31.12.2010.
___________
Punctul 49. a fost modificat prin punctul 35. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
491.
(1)
Conform art. 1472 alin. (2) din Codul fiscal, persoana
impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea taxei pe
valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de
bunuri/servicii, efectuate în alt stat membru, denumit în continuare
stat membru de rambursare, în condiţiile şi conform procedurilor
stabilite de legislaţia statului respectiv, care transpune prevederile
Directivei 2008/9/CE şi ale Directivei 2010/66/UE.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1355/2010 începând cu 31.12.2010.
(2)
Dreptul la rambursarea taxei aferente achiziţiilor este determinat conform legislaţiei din statul membru de rambursare.
(3)
Pentru a fi eligibilă pentru rambursare în statul membru de rambursare, o
persoană impozabilă stabilită în România trebuie să efectueze
operaţiuni care dau dreptul de deducere în Romania. În cazul în care o
persoană impozabilă efectuează în România atât operaţiuni care dau drept
de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, statul
membru de rambursare poate rambursa numai acea parte din TVA
rambursabilă care corespunde operaţiunilor cu drept de deducere.
(4)
Pentru a obţine o rambursare a TVA în statul membru de rambursare,
persoana impozabilă stabilită în România adresează o cerere de
rambursare pe cale electronică statului membru respectiv pe care o
înaintează organului fiscal competent din România, prin intermediul
portalului electronic pus la dispoziţie de acesta. Organul fiscal
competent din România va transmite electronic autorităţii competente din
statul membru de rambursare cererea de rambursare completată
corespunzător.
(5)
Cererea de rambursare trebuie să cuprindă:
a)
numele şi adresa completă ale solicitantului;
b)
o adresă de contact pe cale electronică;
c)
descrierea activităţii economice a solicitantului pentru care sunt achiziţionate bunurile şi serviciile;
d)
perioada de rambursare acoperită de cerere;
e)
o declaraţie din partea solicitantului că nu a livrat bunuri şi nu a
prestat servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul
statului membru de rambursare pe parcursul perioadei de rambursare, cu
excepţia serviciilor de transport şi serviciilor auxiliare
transportului, scutite în temeiul art. 144, 146, 148, 149, 151, 153, 159
sau 160 din Directiva 2006/112/CE şi a livrărilor de bunuri şi a
prestărilor de servicii către o persoană care are obligaţia de a plăti
TVA în conformitate cu art. 194-197 şi 199 din Directiva 2006/112/CE,
astfel cum au fost transpuse în legislaţia statutului membru de
rambursare;
f)
codul de înregistrare în scopuri de TVA al solicitantului;
g)
datele contului bancar, inclusiv codurile IBAN şi BIC.
(6)
În afară de informaţiile menţionate la alin. (5), cererea de rambursare
mai conţine, pentru fiecare stat membru de rambursare şi pentru fiecare
factură sau document de import, următoarele informaţii:
a)
numele şi adresa completă ale furnizorului sau prestatorului;
b)
cu excepţia importurilor, codul de înregistrare în scopuri de TVA sau
codul de înregistrare fiscală al furnizorului sau prestatorului, astfel
cum au fost alocate de statul membru de rambursare;
c)
cu excepţia importurilor, prefixul statului membru de rambursare în
conformitate cu codul ISO 3166 - alfa 2, cu excepţia Greciei care
utilizează prefixul "EL";
d)
data şi numărul facturii sau documentului de import;
e)
baza impozabilă şi cuantumul TVA exprimate în moneda statului membru de rambursare;
f)
cuantumul TVA deductibil, exprimat în moneda statului membru de rambursare;
g)
după caz, partea de TVA deductibilă calculată în conformitate cu alin. (3) şi exprimată ca procent;
h)
natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate.
(7)
În cererea de rambursare natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate
se descrie conform codurilor prevăzute la pct. 49 alin. (9).
(8)
În cazul în care, ulterior depunerii cererii de rambursare, pro rata de
deducere este modificată conform art. 147 alin. (8) din Codul fiscal,
solicitantul procedează la rectificarea sumei solicitate sau deja
rambursate. Rectificarea se efectuează printr-o cerere de rambursare pe
parcursul anului calendaristic care urmează perioadei de rambursare în
cauză sau, în cazul în care solicitantul nu înaintează nicio cerere de
rambursare pe parcursul respectivului an calendaristic, printr-o
declaraţie separată trimisă prin intermediul portalului electronic creat
de România.
(9)
Cererea de rambursare se referă la următoarele:
a)
achiziţii de bunuri sau servicii care au fost facturate pe parcursul
perioadei de rambursare, cu condiţia ca TVA să fi devenit exigibilă
înaintea sau la momentul facturării, sau pentru care TVA a devenit
exigibilă pe parcursul perioadei de rambursare, cu condiţia ca
achiziţiile să fi fost facturate înainte ca TVA să devină exigibilă;
b)
importul de bunuri efectuat pe parcursul perioadei de rambursare.
(10)
Pe lângă operaţiunile menţionate la alin. (9), cererea de rambursare
poate să se refere, de asemenea, la facturi sau documente de import care
nu au fost acoperite de cererile de rambursare precedente şi care
privesc operaţiuni finalizate pe parcursul anului calendaristic în
cauză.
(11)
Cererea de rambursare este transmisă electronic organului fiscal
competent din România prin intermediul portalului electronic pus la
dispoziţie de acesta, cel târziu până la data de 30 septembrie a anului
calendaristic care urmează perioadei de rambursare. Prin excepţie,
pentru cererile care se referă la rambursări aferente anului 2009,
termenul-limită de transmitere este 31 martie 2011. Organul fiscal
competent din România va trimite solicitantului, de îndată, o confirmare
electronică de primire a cererii.
___________
Subpunctul (11) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1355/2010 începând cu 31.12.2010.
(12)
Perioada de rambursare este de maximum un an calendaristic şi de minimum
3 luni calendaristice. Cererile de rambursare pot însă viza o perioadă
mai mică de 3 luni, în cazul în care aceasta reprezintă perioada rămasă
până la sfârşitul anului calendaristic.
(13)
În cazul în care cererea de rambursare vizează o perioadă de rambursare
mai mică de un an calendaristic, dar mai mare de 3 luni, cuantumul TVA
pentru care se solicită o rambursare nu poate fi mai mic de 400 euro sau
echivalentul acestei sume în moneda naţională a statului de rambursare.
(14)
În cazul în care cererea de rambursare se referă la o perioadă de
rambursare de un an calendaristic sau la perioada rămasă dintr-un an
calendaristic, cuantumul TVA nu poate fi mai mic de 50 euro sau
echivalentul acestei sume în moneda naţională a statului de rambursare.
(15)
Organul fiscal competent din România nu înaintează cererea statului
membru de rambursare în cazul în care, pe parcursul perioadei de
rambursare, solicitantul se încadrează în oricare dintre situaţiile
următoare:
a)
nu este persoană impozabilă în sensul TVA;
b)
efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii care sunt
scutite de TVA fără drept de deducere în temeiul art. 141 din Codul
fiscal;
c)
beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la art. 152 din Codul fiscal.
(16)
Organul fiscal competent din România îi comunică solicitantului, pe cale
electronică, decizia pe care a luat-o în temeiul alin. (15).
(17)
Contestaţiile împotriva deciziilor de respingere a unor cereri de
rambursare pot fi depuse de solicitant în conformitate cu legislaţia
statului membru de rambursare. În cazul în care absenţa unei decizii
privind o cerere de rambursare în termenele stabilite de Directiva
2008/9/CE nu este considerată conform legislaţiei statului membru de
rambursare ca fiind echivalentă unei aprobări sau unui refuz,
solicitantul poate recurge la orice proceduri administrative sau
judiciare prevăzute de legislaţia statului membru de rambursare. În
cazul în care nu sunt prevăzute astfel de proceduri, absenţa unei
decizii privind o cerere de rambursare în termenele stabilite de
Directiva 2008/9/CE este considerată ca fiind echivalentă respingerii
cererii.
(18)
Prevederile alin. (1)-(17) se aplică cererilor de rambursare depuse după 31 decembrie 2009.
___________
Punctul 491. a fost introdus prin punctul 36. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 35. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
b)
persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA şi nu este stabilită în Comunitate poate
solicita rambursarea taxei achitate dacă, în conformitate cu legile
ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar
avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea
adăugată sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă;
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
50.
(1)
În baza art. 1472 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal persoana
impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze
în scopuri de TVA în România, nestabilită în Comunitate, poate solicita
rambursarea taxei achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri
mobile corporale şi de servicii, efectuate în România. Taxa pe valoarea
adăugată se rambursează de către România, dacă persoana impozabilă
respectivă îndeplineşte următoarele condiţii:
a)
pe parcursul perioadei de rambursare nu a avut în România sediul
activităţii sale economice sau un sediu fix de la care să fi efectuat
operaţiuni economice sau, în lipsa unor astfel de sedii fixe, domiciliul
sau reşedinţa sa obişnuită;
b)
pe parcursul perioadei de rambursare nu a livrat bunuri şi nu a prestat
servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României,
cu excepţia următoarelor operaţiuni:
1.
prestarea de servicii de transport şi de servicii auxiliare acestora,
scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1)
lit. c) şi art. 1441 din Codul fiscal;
___________
Punctul 1. a fost modificat prin punctul 20. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
2.
livrarea de bunuri şi prestarea de servicii către o persoană care are
obligaţia de a plăti TVA în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din
Codul fiscal.
(2)
Nu se va acorda rambursarea pentru:
a)
taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost facturată incorect;
b)
taxa pe valoarea adăugată facturată pentru livrări de bunuri care sunt sau pot fi scutite în temeiul art. 143, 144 şi 1441 din Codul fiscal;
c)
taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri/servicii
pentru a căror livrare/prestare nu se acordă în România deducerea taxei
în condiţiile art. 145, 1451 şi 146 din Codul fiscal;
d)
taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost facturată
ulterior înregistrării în România în scopuri de TVA a respectivei
persoane impozabile, pentru care se aplică prevederile art. 1471 din Codul fiscal.
(3)
Rambursarea prevăzută la alin. (1) se acordă pentru:
a)
operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în afara României, dacă taxa ar
fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate
în România;
b)
operaţiuni efectuate către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA
în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
(4)
Perioada pentru care se rambursează taxa pe valoarea adăugată este de
maximum un an calendaristic şi de minimum 3 luni calendaristice.
Cererile de rambursare pot însă viza o perioadă mai mică de 3 luni, în
cazul în care aceasta reprezintă perioada rămasă până la sfârşitul
anului calendaristic.
(5)
Pentru a îndeplini condiţiile pentru rambursare, orice persoană
impozabilă prevăzută la alin. (3) trebuie să desemneze un reprezentant
în România în scopul rambursării.
(6)
Reprezentantul prevăzut la alin. (5) acţionează în numele şi în contul
persoanei impozabile pe care o reprezintă şi va fi ţinut răspunzător
individual şi în solidar alături de persoana impozabilă prevăzută la
alin. (3) pentru obligaţiile şi drepturile persoanei impozabile cu
privire la cererea de rambursare.
(7)
Reprezentantul trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii, în numele şi în contul solicitantului:
a)
să depună la organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de
Ministerul Finanţelor Publice, anexând toate facturile şi/sau
documentele de import în original, care să evidenţieze taxa a cărei
rambursare se solicită;
b)
să prezinte documente din care să rezulte că solicitantul este angajat
într-o activitate economică ce i-ar conferi acestuia calitatea de
persoană impozabilă în condiţiile art. 127 din Codul fiscal, dacă ar fi
stabilită în România. Prin excepţie, în cazul în care organele fiscale
competente deţin deja o astfel de dovadă, nu este obligatoriu ca
persoana impozabilă să aducă noi dovezi pe o perioadă de un an de la
data prezentării respectivelor dovezi;
c)
să prezinte o declaraţie scrisă a solicitantului ca în perioada la care
se referă cererea de rambursare persoana respectivă nu a efectuat
livrări de bunuri sau prestări de servicii ce au avut loc sau au fost
considerate ca având loc în România, cu excepţia, după caz, a
serviciilor prevăzute la alin. (2).
(8)
Pentru a se asigura că o cerere de rambursare este justificată şi pentru
a preveni fraudele, organele fiscale competente îi vor impune
împuternicitului ce solicită o rambursare conform art. 1472 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal orice alte obligaţii în plus faţă de cele prevăzute la alin. (7).
(9)
Cererea de rambursare prevăzută la alin. (7) lit. a) va fi aferentă
facturilor pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii sau documentelor
pentru importuri efectuate în perioada prevăzută la alin. (1), dar
poate fi aferentă şi facturilor sau documentelor de import necuprinse
încă în cererile anterioare, în măsura în care aceste facturi sau
documente de import sunt aferente operaţiunilor încheiate în anul
calendaristic la care se referă cererea.
(10)
Cererea de rambursare prevăzută la alin. (7) lit. a) trebuie depusă la
autoritatea fiscală competentă în termen de maximum 9 luni de la
sfârşitul anului calendaristic în care taxa devine exigibilă.
(11)
Dacă o cerere se referă la o perioadă:
a)
mai scurtă decât un an calendaristic, dar nu mai mică de 3 luni, suma
pentru care se solicită rambursarea nu poate fi mai mică decât
echivalentul în lei a 400 euro, determinat pe baza cursului de schimb
comunicat de Banca Naţională a României valabil la data de 1 ianuarie
2010;
b)
de un an calendaristic sau perioada rămasă dintr-un an calendaristic,
suma pentru care se solicită rambursarea nu poate fi mai mică decât
echivalentul în lei a 50 euro, determinat pe baza cursului de schimb
comunicat de Banca Naţională a României valabil la data de 1 ianuarie
2010.
(12)
Decizia privind cererea de rambursare va fi emisă în termen de 6 luni de
la data la care cererea, însoţită de documentele necesare pentru
analizarea cererii, se primeşte de organele fiscale competente. În cazul
în care rambursarea este respinsă parţial sau în totalitate, organele
fiscale competente vor prezenta motivele respingerii cererii. Decizia
poate fi contestată potrivit prevederilor legale în vigoare din România.
(13)
Rambursările se efectuează în lei într-un cont deschis în România şi
indicat de reprezentant. Orice comisioane bancare se vor suporta de
către solicitant.
(14)
Organele fiscale competente vor marca documentaţia anexată la o cerere
de rambursare pentru a împiedica utilizarea acestora pentru o altă
cerere. Organele fiscale competente vor returna această documentaţie
reprezentantului în termen de o lună de la data deciziei prevăzute la
alin. (12).
(15)
Atunci când s-a obţinut o rambursare în mod fraudulos sau printr-o
eroare oarecare, organele fiscale competente vor proceda direct la
recuperarea sumelor plătite în mod eronat şi a oricăror accesorii
aferente de la împuternicit.
(16)
În cazul cererilor frauduloase, organele fiscale competente vor respinge
persoanei impozabile respective orice altă rambursare pe o perioadă de
maximum 10 ani de la data depunerii cererii frauduloase.
(17)
La cererea unei persoane impozabile stabilite în România, care doreşte
să solicite rambursarea taxei într-un stat terţ, organele fiscale
competente vor emite un certificat din care să rezulte că persoana
respectivă este persoana impozabilă înregistrată în scopuri de taxă
conform art. 153 din Codul fiscal.
(18)
Persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA şi nu este stabilită în Comunitate poate
solicita rambursarea taxei achitate dacă, în conformitate cu legile
ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar
avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea
adăugată sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă,
fapt dovedit prin existenţa unor acorduri/declaraţii de reciprocitate
semnate de reprezentanţii autorităţilor competente din România şi din
ţara solicitantului. În vederea semnării unor astfel de
acorduri/declaraţii, autorităţile competente ale ţărilor interesate
trebuie să se adreseze Ministerului Finanţelor Publice. Ţările cu care
România a semnat acorduri/declaraţii de reciprocitate în ceea ce
priveşte rambursarea taxei pe valoarea adăugată vor fi publicate pe
pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.
(19)
Prevederile alin. (1)-(18) transpun Directiva 86/560/CEE, a
treisprezecea directivă a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind
armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe
cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată
persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 326 din 21
noiembrie 1986.
___________
Punctul 50. a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
c)
persoana neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în
scopuri de TVA, dar care efectuează în România o livrare intracomunitară
scutită de mijloace de transport noi poate solicita rambursarea taxei
achitate pentru achiziţia efectuată de aceasta în România a
respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să
depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către această persoană
a mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare taxabilă;
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
51.
(1)
Pentru a avea dreptul la rambursare, persoana prevăzută la art. 1472 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal va îndeplini următoarele obligaţii:
a)
va depune la organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice;
b)
va anexa factura şi - după caz - documentele de import în original, sau
orice alt document care să evidenţieze taxa achitată de această persoană
pentru achiziţia a cărei rambursare se solicită;
c)
va prezenta dovezi asupra faptului că mijlocul de transport:
1.
a făcut obiectul unei livrări intracomunitare scutite de taxă în condiţiile art. 143 alin. (2) din Codul fiscal;
2.
era un mijloc de transport nou în condiţiile art. 1251 alin. (3) din Codul fiscal, la momentul livrării care rezultă din documentele prevăzute la lit. b).
(2)
Rambursarea se efectuează în termenul prevăzut de normele procedurale în
vigoare, care începe să curgă de la data depunerii cererii şi a tuturor
documentelor menţionate la alin. (1) lit. b) la organele fiscale
competente. Rambursarea se va efectua în lei într-un cont din România
indicat de persoana prevăzută la alin. (1) şi orice comisioane bancare
vor cădea în sarcina solicitantului.
(3)
Organele fiscale competente vor marca factura, documentul de import sau
orice alt document anexat la o cerere de rambursare pentru a împiedica
utilizarea acestora pentru o altă cerere şi vor returna aceste documente
solicitantului.
(4)
În cazul în care rambursarea este respinsă parţial sau în totalitate,
organele fiscale competente vor prezenta motivele respingerii cererii.
Decizia poate fi contestată potrivit prevederilor legale în vigoare din
România.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
d)
persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi care nu este
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, poate solicita
rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute la art. 145
alin. (2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin norme.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
52.
(1)
Pentru a avea dreptul la rambursare, persoana impozabilă stabilită în
România, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în
scopuri de TVA, prevăzută la art. 1472 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, va îndeplini următoarele obligaţii:
a)
va depune la organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice;
b)
va anexa toate facturile şi - după caz - documentele de import în
original, sau orice alt document care să evidenţieze taxa datorată sau
achitată de aceasta persoană pentru achiziţiile efectuate pentru care se
solicită rambursarea;
c)
va prezenta documente din care să rezulte că taxa prevăzută la lit. b)
este aferentă operaţiunilor ce dau drept de deducere a taxei în
condiţiile art. 145 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.
(2)
Rambursarea se efectuează în termenul prevăzut de normele procedurale în
vigoare, care începe să curgă de la data depunerii cererii şi a tuturor
documentelor menţionate la alin. (1) lit. b) la organele fiscale
competente. Rambursarea se va efectua în lei într-un cont din România
indicat de persoana prevăzută la alin. (1) şi orice comisioane bancare
vor cădea în sarcina solicitantului.
(3)
Organele fiscale competente vor marca documentaţia anexată, la cererea
de rambursare pentru a împiedica utilizarea acestora pentru o altă
cerere şi vor returna aceste documente solicitantului.
(4)
În cazul în care rambursarea este respinsă parţial sau în totalitate,
organele fiscale competente vor prezenta motivele respingerii cererii.
Decizia poate fi contestată potrivit prevederilor legale în vigoare din
România.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Ajustarea taxei deductibile în cazul achiziţiilor de servicii şi bunuri, altele decât bunurile de capital
Art. 148.
-
În condiţiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea
către sine nu se aplică, deducerea iniţială se ajustează în următoarele
cazuri:
a)
deducerea este mai mare sau mai mică decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o opereze;
b)
dacă există modificări ale elementelor luate în considerare pentru
determinarea sumei deductibile, intervenite după depunerea decontului de
taxă, inclusiv în cazurile prevăzute la art. 138;
c)
persoana impozabilă îşi pierde dreptul de deducere a taxei pentru
bunurile mobile nelivrate şi serviciile neutilizate la momentul
pierderii dreptului de deducere.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
53.
(1)
Potrivit prevederilor art. 148 din Codul fiscal, se ajustează taxa pe
valoarea adăugată deductibilă aferentă serviciilor neutilizate,
bunurilor de natura stocurilor şi activelor corporale fixe, altele decât
cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul
fiscal. Ajustarea taxei deductibile se efectuează numai în situaţia în
care nu are loc o livrare/prestare către sine efectuată de persoana
impozabilă, prevăzută la art. 128 alin. (4) sau art. 129 alin. (4) din
Codul fiscal.
(2)
În baza prevederilor art. 148 lit. a) din Codul fiscal, persoana
impozabilă poate să ajusteze taxa nededusă aferentă serviciilor
neutilizate, bunurilor de natura stocurilor şi activelor corporale fixe,
altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art.
149 din Codul fiscal, activelor corporale fixe în curs de execuţie,
constatate pe bază de inventariere, în situaţia în care persoana
impozabilă câştigă dreptul de deducere a taxei ca urmare a unor situaţii
cum ar fi:
a)
modificări legislative;
b)
modificări ale obiectului de activitate;
c)
alocarea de bunuri/servicii pentru operaţiuni care nu dau drept de
deducere şi ulterior alocarea acestora pentru realizarea de operaţiuni
care dau drept de deducere.
Ajustarea în acest caz reprezintă exercitarea dreptului de deducere şi
se evidenţiază în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care a
intervenit evenimentul care a generat ajustarea, sau, după caz, într-un
decont de taxă ulterior.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
În cazul în care persoana impozabilă care aplică regimul special de
scutire, prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, se înregistrează
potrivit legii în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
precum şi în cazul în care persoana înregistrată în scopuri de TVA
conform art. 153 din Codul fiscal solicită scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 152 alin. (7)
din Codul fiscal, se aplică ajustările de taxă prevăzute la pct. 61 şi
62.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(4)
Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (2) trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 145-1471 din Codul fiscal.
(5)
Conform art. 148 lit. b) din Codul fiscal, se ajustează taxa deductibilă, în situaţii precum:
a)
cazurile prevăzute la art. 138 lit. a)-c) şi e) din Codul fiscal;
b)
când pro rata definitivă, calculată la sfârşitul anului, diferă de pro rata provizorie utilizată în cursul anului;
c)
cazul în care persoana impozabilă în mod eronat a dedus o sumă de taxă mai mare decât avea dreptul sau mai mică.
(6)
În baza art. 148 lit. a) şi c) din Codul fiscal, persoana impozabilă
trebuie să ajusteze, la data modificării intervenite, taxa deductibilă
aferentă serviciilor neutilizate, activelor corporale fixe în curs de
execuţie, constatate pe bază de inventariere, în situaţia în care
persoana impozabilă pierde dreptul de deducere a taxei ca urmare a unor
situaţii cum ar fi:
a)
modificări legislative;
b)
modificări ale obiectului de activitate;
c)
alocarea de bunuri/servicii pentru operaţiuni care dau drept de deducere
şi ulterior alocarea acestora pentru realizarea de operaţiuni care nu
dau drept de deducere.
Ajustarea reprezintă în această situaţie anularea dreptului de deducere a
taxei pe valoarea adăugată deduse iniţial şi se evidenţiază în decontul
de taxă aferent perioadei fiscale în care a intervenit evenimentul care
a generat ajustarea.
___________
Subpunctul (6) a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
În cazul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a
fost anulată de organele fiscale competente conform art. 153 alin. (9)
lit. a)-e) din Codul fiscal, se consideră că activele corporale fixe,
care nu sunt amortizate integral, altele decât cele care sunt
considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal, sunt
alocate pe perioada în care nu au avut un cod valabil de TVA unei
activităţi fără drept de deducere, fiind obligatorie ajustarea taxei
conform art. 148 lit. c) din Codul fiscal pentru valoarea rămasă
neamortizată. Ajustarea se efectuează în funcţie de cota de taxă în
vigoare la data achiziţiei activului corporal fix. În sensul prezentelor
norme, prin valoare rămasă neamortizată se înţelege valoarea de
înregistrare în contabilitate diminuată cu amortizarea contabilă.
Ajustarea va fi reflectată în ultimul decont de taxă depus înainte de
anularea înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile. În
cazul în care nu a evidenţiat corect sau nu a efectuat ajustările de
taxă prevăzute, persoana impozabilă va declara şi va plăti sumele
rezultate din ajustarea taxei, potrivit procedurii stabilite prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. După
înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
persoanele impozabile pot ajusta, în conformitate cu prevederile alin.
(2) lit. b), taxa aferentă activelor corporale fixe, altele decât cele
care sunt considerate bunuri de capital potrivit art. 149 din Codul
fiscal, pentru valoarea rămasă neamortizată, inclusiv în situaţia în
care acestea au fost livrate în regim de taxare în perioada în care nu
au avut un cod valabil de TVA, în cadrul procedurii de executare silită.
Ajustarea va fi reflectată în primul decont de taxă depus după
înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile sau, după caz,
într-un decont ulterior.
___________
Subpunctul (7) a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 53. a fost modificat prin punctul 38. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital
Art. 149. -
(1)
În sensul prezentului articol:
a)
bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 1251
alin. (1) pct. 3, precum şi operaţiunile de construcţie, transformare
sau modernizare a bunurilor imobile, exclusiv reparaţiile ori lucrările
de întreţinere a acestor active, chiar în condiţiile în care astfel de
operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere,
leasing sau al oricărui alt contract prin care activele fixe corporale
se pun la dispoziţia unei alte persoane; nu sunt considerate bunuri de
capital activele corporale fixe amortizabile a căror durată normală de
utilizare stabilită pentru amortizarea fiscală este mai mică de 5 ani;
activele corporale fixe de natura mijloacelor fixe amortizabile care fac
obiectul leasingului sunt considerate bunuri de capital la
locator/finanţator dacă limita minimă a duratei normale de utilizare
este egală sau mai mare de 5 ani;
b)
bunurile care fac obiectul închirierii, leasingului, concesionării sau
oricărei alte metode de punere a acestora la dispoziţia unei persoane
sunt considerate bunuri de capital aparţinând persoanei care le
închiriază, le dă în leasing sau le pune la dispoziţia altei persoane;
c)
ambalajele care se pot utiliza de mai multe ori nu sunt considerate bunuri de capital;
d)
taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital reprezintă taxa achitată
sau datorată, aferentă oricărei operaţiuni legate de achiziţia,
fabricarea, construcţia, transformarea sau modernizarea acestor bunuri,
exclusiv taxa achitată sau datorată, aferentă reparării ori întreţinerii
acestor bunuri sau cea aferentă achiziţiei pieselor de schimb destinate
reparării ori întreţinerii bunurilor de capital.
(2)
Taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, în condiţiile în care nu
se aplică regulile privind livrarea către sine sau prestarea către
sine, se ajustează, în situaţiile prevăzute la alin. (4) lit. a)-d):
a)
pe o perioadă de 5 ani, pentru bunurile de capital achiziţionate sau fabricate, altele decât cele prevăzute la lit. b);
b)
pe o perioadă de 20 de ani, pentru construcţia sau achiziţia unui bun
imobil, precum şi pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil,
dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puţin
20% din valoarea totală a bunului imobil astfel transformat sau
modernizat.
(3)
Perioada de ajustare începe:
a)
de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate
sau fabricate, pentru bunurile de capital menţionate la alin. (2) lit.
a), dacă acestea au fost achiziţionate sau fabricate după data aderării;
b)
de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt recepţionate,
pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), care sunt
construite, şi se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile
aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată
înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări este anul aderării
sau un alt an ulterior anului aderării;
c)
de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost
achiziţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit.
b), care sunt achiziţionate, şi se efectuează pentru suma integrală a
taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa
plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă formalităţile legale
pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător
s-au îndeplinit în anul aderării sau într-un an ulterior anului
aderării;
d)
de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt folosite pentru
prima dată după transformare sau modernizare, pentru transformările sau
modernizările bunurilor de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), a
căror valoare este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil
transformat sau modernizat, şi se efectuează pentru suma taxei
deductibile aferente transformării sau modernizării, inclusiv pentru
suma taxei deductibile aferente respectivei transformări sau
modernizări, plătită ori datorată înainte de data aderării, dacă anul
primei utilizări după transformare sau modernizare este anul aderării
sau un an ulterior aderării.
(4)
Ajustarea taxei deductibile prevăzute la alin. (1) lit. d) se efectuează:
a)
în situaţia în care bunul de capital este folosit de persoana impozabilă:
1.
integral sau parţial, pentru alte scopuri decât activităţile economice;
2.
pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei;
3.
pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere a taxei într-o măsură diferită faţă de deducerea iniţială;
b)
în cazurile în care apar modificări ale elementelor folosite la calculul taxei deduse;
c)
în situaţia în care un bun de capital al cărui drept de deducere a fost
integral sau parţial limitat face obiectul oricărei operaţiuni pentru
care taxa este deductibilă. În cazul unei livrări de bunuri, valoarea
suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate
pentru livrarea bunului respectiv;
d)
în situaţia în care bunul de capital îşi încetează existenţa, cu
excepţia cazurilor în care se dovedeşte că respectivul bun de capital a
făcut obiectul unei livrări sau unei livrări către sine pentru care taxa
este deductibilă;
e)
în cazurile prevăzute la art. 138.
(5)
Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel:
a)
pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se efectuează
în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2). Ajustarea
deducerii se face în perioada fiscală în care intervine evenimentul care
generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă
perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare
modificarea destinaţiei de utilizare. Prin norme se stabilesc reguli
tranzitorii pentru situaţia în care pentru anul 2007 s-a efectuat
ajustarea prevăzută la alin. (4) lit. a) pentru o cincime sau, după caz,
o douăzecime din taxa dedusă iniţial;
b)
pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), ajustarea se efectuează de
persoanele impozabile care au aplicat pro rata de deducere pentru bunul
de capital. Ajustarea reprezintă o cincime sau, după caz, o douăzecime
din taxa dedusă iniţial şi se efectuează în ultima perioadă fiscală a
anului calendaristic, pentru fiecare an în care apar modificări ale
elementelor taxei deduse în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la
alin. (2);
c)
pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c) şi d), ajustarea se
efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul care
generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă
perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare
obligaţia ajustării;
d)
pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e), ajustarea se efectuează
atunci când apar situaţiile enumerate la art. 138, conform procedurii
prevăzute în norme.
(51)
Dacă pe parcursul perioadei de ajustare intervin evenimente care vor
genera ajustarea în favoarea persoanei impozabile sau în favoarea
statului, ajustările prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c) se vor efectua
pentru acelaşi bun de capital succesiv în cadrul perioadei de ajustare
ori de câte ori apar respectivele evenimente.
(6)
Persoana impozabilă trebuie să păstreze o situaţie a bunurilor de
capital care fac obiectul ajustării taxei deductibile, care să permită
controlul taxei deductibile şi al ajustărilor efectuate. Această
situaţie trebuie păstrată pe o perioadă care începe în momentul la care
taxa aferentă achiziţiei bunului de capital devine exigibilă şi se
încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita
ajustarea deducerii. Orice alte înregistrări, documente şi jurnale
privind bunurile de capital trebuie păstrate pentru aceeaşi perioadă.
(7)
Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care suma care
ar rezulta ca urmare a ajustărilor este neglijabilă, conform
prevederilor din norme.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
54.
(1)
Ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor care fac obiectul
închirierii, leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de
punere a acestora la dispoziţia unei persoane se efectuează de către
persoana care închiriază, dă în leasing ori pune la dispoziţia altei
persoane bunurile respective, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin.
(2). Data la care bunul se consideră achiziţionat din punctul de vedere
al taxei pe valoarea adăugată de locatar/utilizator este data la care se
face transferul dreptului de proprietate de către locator/finanţator.
Pentru taxa aferentă achiziţiei bunurilor de capital care au fost
cumpărate de locatar/utilizator printr-un contract de leasing, perioada
de ajustare începe la data de 1 ianuarie a anului în care a avut loc
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, dar ajustarea se
efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunurilor
de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data
transferului dreptului de proprietate. În sensul art. 149 alin. (1) lit.
a) din Codul fiscal, prin durată normală de funcţionare se înţelege
durata normală de utilizare stabilită pentru amortizarea fiscală, în
cazul activelor corporale fixe de natura mijloacelor fixe amortizabile
conform prevederilor legale în vigoare. Activele corporale fixe de
natura mijloacelor fixe amortizabile care fac obiectul leasingului sunt
considerate bunuri de capital la locator/finanţator dacă limita minimă a
duratei normale de utilizare este egală sau mai mare de 5 ani.
(2)
Taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă transformării sau
modernizării unui bun imobil ori a unei părţi a acestuia se ajustează de
către persoana la dispoziţia căreia este pus bunul imobil sau o parte a
acestuia în situaţia în care lucrările de transformare ori modernizare
sunt efectuate de către această persoană, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală
după transformarea ori modernizarea bunului imobil sau a părţii de bun
imobil. În situaţia în care valoarea fiecărei transformări sau
modernizări nu depăşeşte 20% din valoarea totală după transformarea ori
modernizarea bunului imobil sau a părţii de bun imobil, nu se efectuează
ajustări privind taxa pe valoarea adăugată conform art. 149 sau art.
148 din Codul fiscal. În sensul prezentelor norme metodologice sunt
luate în considerare operaţiunile de transformare sau modernizare care
conduc la majorarea valorii bunului imobil. În scopul calculării acestei
depăşiri se vor avea în vedere valorile reevaluate ale bunurilor
respective, aşa cum sunt înregistrate în contabilitate. Se consideră că
bunurile sunt folosite pentru prima dată după transformare ori
modernizare, pentru transformările sau modernizările bunurilor de
capital prevăzute la art. 149 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, la
data semnării de către beneficiar a procesului-verbal de recepţie
definitivă a lucrărilor de transformare a construcţiei în cauză. Prin
proces-verbal de recepţie definitivă se înţelege procesul-verbal de
recepţie la terminarea lucrărilor. În cazul lucrărilor de transformare
în regie proprie a unei construcţii, data primei utilizări a bunului
după transformare este data documentului pe baza căruia este majorată
valoarea activului corporal fix cu valoarea transformării respective.
(3)
În situaţia în care în cursul perioadei de ajustare expiră contractul de
închiriere, leasing, concesionare sau orice alt tip de contract prin
care bunul imobil ori o parte a acestuia a fost pus/pusă la dispoziţia
altei persoane şi bunul de capital este restituit proprietarului, se
consideră că bunul de capital constând în modernizările/transformările
efectuate conform alin. (2) îşi încetează existenţa în cadrul
activităţii economice a persoanei impozabile care a utilizat bunul
respectiv, conform art. 149 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal.
Ajustarea deducerii aferente operaţiunilor de transformare sau
modernizare se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase
din perioada de ajustare, incluzând anul în care bunul este restituit
proprietarului, în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (5) lit.
c) din Codul fiscal.
(4)
În cazul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a
fost anulată de organele fiscale competente conform art. 153 alin. (9)
lit. a)-e) din Codul fiscal, se consideră că bunurile de capital nu sunt
alocate unei activităţi economice pe perioada în care nu au avut un cod
valabil de TVA, fiind obligatorie ajustarea taxei conform art. 149
alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal. Ajustarea va fi reflectată în
ultimul decont de taxă depus înainte de anularea înregistrării în
scopuri de TVA a persoanei impozabile. După înregistrarea în scopuri de
TVA conform art. 153 din Codul fiscal, persoanele impozabile pot ajusta
taxa aferentă bunurilor de capital proporţional cu perioada rămasă din
perioada de ajustare, în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4)
lit. c) din Codul fiscal. În situaţia bunurilor de capital livrate în
cadrul procedurii de executare silită, în regim de taxare, în perioada
în care persoanele impozabile nu au avut un cod valabil de TVA,
persoanele impozabile pot ajusta taxa aferentă acestora proporţional cu
perioada rămasă din perioada de ajustare, determinată în funcţie de anul
în care a avut loc livrarea bunurilor respective. Ajustarea va fi
reflectată în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri
de TVA a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.
(5)
Începând cu anul 2008, conform art. 149 alin. (4) lit. a) din Codul
fiscal, dacă bunul de capital este utilizat total sau parţial în alte
scopuri decât activităţile economice ori pentru realizarea de operaţiuni
care nu dau drept de deducere a taxei, ajustarea deducerii se
realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de
ajustare, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de
utilizare şi proporţional cu partea din bunul de capital utilizată în
aceste scopuri. În cazul în care dreptul de deducere aferent bunului de
capital achiziţionat se exercită pe bază de pro rata, se aplică
prevederile alin. (6). Dispoziţii tranzitorii pentru bunurile de capital
pentru care în anul 2007 nu s-a exercitat dreptul de deducere pe bază
de pro rata, ci s-a aplicat ajustarea pentru o cincime sau, după caz, o
douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru fiecare an în care apare o
modificare a destinaţiei de utilizare, datorită faptului că nu erau
utilizate integral pentru operaţiuni care dau drept de deducere: la
finele anului 2008, taxa aferentă părţii din bunul de capital utilizate
pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, respectiv diferenţa
rămasă de 4/5 sau 19/20, va fi ajustată o singură dată şi înscrisă în
decontul lunii decembrie 2008 la rândul corespunzător din decontul de
taxă. Dispoziţia tranzitorie nu se aplică în cazul în care în cursul
anului 2008 trebuie efectuată ajustarea o singură dată pentru întreaga
perioadă de ajustare rămasă, conform art. 149 alin. (5) lit. c) din
Codul fiscal.
Exemplul nr. 1, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal:
O persoană impozabilă cumpără o clădire pentru activitatea sa economică
la data de 23 iulie 2007. La 1 august 2009, această persoană se decide
să utilizeze clădirea integral în scop de locuinţă sau pentru operaţiuni
scutite fără drept de deducere. Perioada de ajustare este de 20 de ani,
cu începere de la 1 ianuarie 2007 şi până în anul 2026 inclusiv.
Ajustarea trebuie să se efectueze pentru toată taxa aferentă perioadei
rămase din perioada de ajustare (2009-2026) şi persoana respectivă
trebuie să restituie 18 douăzecimi din TVA dedusă iniţial. Dacă ulterior
clădirea va fi din nou utilizată pentru operaţiuni cu drept de
deducere, se va realiza ajustarea pentru toată taxa aferentă perioadei
rămase din perioada de ajustare, în favoarea persoanei impozabile,
conform art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Numărul ajustărilor
poate fi nelimitat, acesta depinzând de modificarea destinaţiei bunului
respectiv în perioada de ajustare, respectiv pentru operaţiuni care dau
sau nu drept de deducere.
Exemplul nr. 2, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 2 din Codul fiscal:
O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153
din Codul fiscal achiziţionează un imobil în anul 2007 în vederea
desfăşurării de operaţiuni cu drept de deducere şi deduce integral taxa
pe valoarea adăugată la data achiziţionării. În anul 2009 închiriază în
întregime imobilul în regim de scutire de taxa pe valoarea adăugată.
Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie
2007 şi până în anul 2026 inclusiv. Ajustarea trebuie să se efectueze
pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare
(2009-2026) şi persoana respectivă trebuie să restituie 18 douăzecimi
din TVA dedusă iniţial.
Exemplul nr. 3, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal:
O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153
din Codul fiscal deţine un hotel care a fost cumpărat în anul 2007 şi
s-a dedus TVA de 6 milioane lei pentru cumpărarea acestui imobil. În
anul 2010, la parterul hotelului se amenajează un cazinou care ocupă 30%
din suprafaţa clădirii. Activitatea de jocuri de noroc fiind scutită de
TVA fără drept de deducere, persoana respectivă trebuie să ajusteze
taxa dedusă iniţial, proporţional cu suprafaţa ocupată de cazinou.
Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie
2007 şi până la finele anului 2026. Ajustarea trebuie să se efectueze
pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, la
schimbarea destinaţiei unei părţi din clădire, astfel:
-
pentru 2007, 2008, 2009, persoana impozabilă nu ajustează taxa dedusă
iniţial, aferentă acestor ani, care reprezintă 300.000 lei x 3 ani =
900.000 lei;
-
pentru perioada rămasă, 2010-2026 = 17 ani, taxa se ajustează astfel:
-
5.100.000 lei x 30% = 1.530.000 lei - taxa nedeductibilă, care se
înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată din perioada fiscală în
care apare modificarea de destinaţie. În situaţia în care partea
alocată cazinoului de 30% din clădire se măreşte sau se micşorează, se
fac ajustări suplimentare în plus ori în minus conform aceleiaşi
proceduri.
Exemplul nr. 4, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, dispoziţii tranzitorii:
O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153
din Codul fiscal închiriază în cursul anului 2007 o clădire care a fost
cumpărată în cursul aceluiaşi an şi s-a dedus TVA de 9 milioane lei
aferentă bunului cumpărat. În cursul anului 2007, o parte din bunul
imobil este închiriată în regim de scutire conform art. 141 alin. (2)
lit. e) din Codul fiscal, respectiv 50% din suprafaţa bunului imobil.
Persoana impozabilă a efectuat următoarea ajustare în anul 2007:
9.000.000
: 20 = 450.000; 450.000 x 50% = 225.000 lei, taxă de ajustat aferentă
anului 2007, care s-a înscris în decontul din decembrie 2007 la rubrica
corespunzătoare cu semnul minus.
În anul 2008, persoana impozabilă trebuie să efectueze următoarea
ajustare: 225.000 x 19 = 4.275.000 lei, care se va înscrie în decontul
lunii decembrie cu semnul minus. Dacă, începând cu data de 1 ianuarie
2008 şi până în anul 2026 inclusiv, se va modifica suprafaţa închiriată
în regim de scutire în plus sau în minus, de fiecare dată se vor efectua
ajustări ale taxei pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din
perioada de ajustare în decontul lunii în care a apărut fiecare
modificare.
Dacă taxa aferentă aceluiaşi bun imobil s-ar fi dedus pe bază de pro
rata în anul 2007, nu se mai aplică ajustările din exemplul nr. 4, ci se
aplică ajustarea prevăzută la alin. (6).
(6)
Pentru cazul prevăzut la art. 149 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal,
ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la
art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, pentru o cincime sau o douăzecime
din taxa dedusă iniţial pentru fiecare an în care apar modificări ale
elementelor taxei deduse, în funcţie de pro rata definitivă la finele
fiecărui an, conform procedurii descrise în exemplu. Această ajustare se
aplică pentru bunurile la achiziţia cărora se aplică prevederile art.
147 alin. (5) din Codul fiscal. Faţă de ajustarea prevăzută la art. 149
alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, care se face de câte ori apare un
eveniment care conduce la ajustare, în cazul prevăzut la prezentul
alineat ajustarea se va realiza anual, pe durata întregii perioade de
ajustare, atâta timp cât bunul de capital este alocat unei activităţi în
cazul căreia nu se poate determina proporţia în care este utilizat
pentru operaţiuni cu drept de deducere şi fără drept de deducere. Dacă
în cursul perioadei de ajustare a unui bun de capital, pentru care se
aplică metoda de ajustare prevăzută de prezentul alineat, apare unul
dintre următoarele evenimente: bunul de capital este utilizat pentru
alte scopuri decât activitatea economică, este alocat unui sector de
activitate care nu dă drept de deducere, face obiectul unei operaţiuni
pentru care taxa este deductibilă integral sau îşi încetează existenţa,
taxa se ajustează conform prevederilor alin. (5), (8) sau (9).
Exemplu: O persoană impozabilă cu regim mixt cumpără un utilaj la data
de 1 noiembrie 2008, în valoare de 20.000 lei, plus 19% TVA, adică 3.800
lei. Pro rata provizorie pentru anul 2008 este 40%, iar taxa dedusă
este de 1.520 lei (3.800 lei x 40%). Pro rata definitivă calculată la
sfârşitul anului 2008 este de 30%.
La sfârşitul anului 2008 se realizează ajustarea taxei pe baza pro rata
definitivă, respectiv 3.800 lei x 30% = 1.140 lei taxă de dedus, care se
compară cu taxa dedusă pe baza pro rata provizorie (1.520 lei), iar
diferenţa de 380 lei se înscrie în decontul din luna decembrie ca taxă
nedeductibilă. Această ajustare a deducerii se referă la întreaga sumă
dedusă iniţial provizoriu şi prin urmare acoperă şi ajustarea aferentă
primei cincimi pentru bunurile de capital.
Ajustările pentru anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 se realizează astfel:
TVA deductibilă se împarte la 5: 3.800 lei: 5 = 760 lei.
TVA efectiv dedusă în baza pro rata definitivă pentru prima perioadă se împarte la rândul său la 5: 1.140 lei: 5 = 228 lei.
Rezultatul înmulţirii taxei pe valoarea adăugată deductibile de 760 lei
cu pro rata definitivă pentru fiecare dintre perioadele următoare se va
compara apoi cu 228 lei.
Diferenţa rezultată va constitui ajustarea deducerii în favoarea fie a statului, fie a persoanei impozabile.
Ajustarea pentru anul 2009:
-
pro rata definitivă pentru anul 2009 este de 50%;
-
deducere autorizată: 760 lei x 50% = 380 lei;
-
deja dedus: 228 lei;
-
deducerea suplimentară permisă: 380 lei - 228 lei = 152 lei.
Ajustarea pentru anul 2010:
-
pro rata definitivă pentru anul 2010 este de 20%;
-
deducere autorizată: 760 lei x 20% = 152 lei;
-
deja dedus: 228 lei;
-
ajustare în favoarea statului: 228 lei - 152 lei = 76 lei.
Ajustarea pentru anul 2011:
-
pro rata definitivă pentru anul 2011 este de 25%;
-
deducere autorizată: 760 lei x 25% = 190 lei;
-
deja dedus: 228 lei;
-
ajustare în favoarea statului: 228 lei - 190 lei = 38 lei.
Ajustarea pentru anul 2012:
-
pro rata definitivă pentru anul 2012 este de 70%;
-
deducere autorizată: 760 lei x 70% = 532 lei;
-
deja dedus: 228 lei;
-
deducere suplimentară permisă: 532 lei - 228 lei = 304 lei.
Orice modificare a pro rata în anii următori, respectiv după scurgerea
ultimului an de ajustare (2012), nu va mai influenţa deducerile
efectuate pentru acest utilaj. Dar pentru livrări către sine nu există
limită de timp.
Dacă presupunem că utilajul ar fi vândut în cursul anului 2011 la
valoarea de 15.000 lei plus 3.600 lei, reprezentând TVA calculată
aplicând cota de 24%, persoana impozabilă ar avea dreptul să efectueze o
ajustare în favoarea sa astfel:
-
taxa nededusă: 2.660 lei;
-
taxa colectată: 3.600 lei;
-
ajustare permisă: 2.660 lei x 2/5 = 1.064 lei (deoarece este mai mică decât taxa colectată).
Dacă presupunem că acelaşi utilaj ar fi alocat în cursul anului 2010
unui sector de activitate care nu dă drept de deducere sau îşi încetează
existenţa ori este utilizat pentru alte scopuri decât activitatea
economică, persoana impozabilă ar avea obligaţia să efectueze
următoarele ajustări:
-
perioada rămasă din perioada de ajustare: 2 ani;
-
taxa dedusă iniţial: 1.140 lei;
-
ajustare în favoarea bugetului de stat: 228 lei x 2/5 = 456 lei.
(7)
Ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal nu se
efectuează în situaţia în care sunt aplicabile prevederile art. 128
alin. (4) lit. a), b) şi d) din Codul fiscal referitoare la livrarea
către sine, precum şi în situaţia în care nu are loc o livrare de bunuri
în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (8) din Codul fiscal, cu
excepţia casării activelor corporale fixe care sunt bunuri de capital în
conformitate cu prevederile art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal. În situaţia în care casarea activelor corporale fixe care sunt
bunuri de capital în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (1) lit.
a) din Codul fiscal este realizată în conformitate cu prevederile unui
act normativ care impune casarea respectivelor active, nu se efectuează
ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal.
(8)
Ajustarea taxei deductibile prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. c) din
Codul fiscal se efectuează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase
din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligaţia
ajustării, fiind de până la o cincime ori, după caz, o douăzecime pe an
din valoarea taxei nededuse până la momentul ajustării, şi se înscrie în
decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care apare livrarea sau
orice altă operaţiune pentru care taxa aferentă bunului de capital este
deductibilă. Prevederile prezentului alineat se completează cu cele ale
pct. 38 şi 39.
(9)
Ajustarea taxei deductibile prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. d) din
Codul fiscal se efectuează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase
din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligaţia
ajustării, şi este de până la o cincime sau, după caz, o douăzecime pe
an din valoarea taxei deduse iniţial, fiind operată în decontul de TVA
aferent perioadei fiscale în care bunurile de capital îşi încetează
existenţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (7). Casarea unui
bun de capital înainte de expirarea duratei normale de funcţionare a
acestuia nu este considerată livrare către sine, dar se aplică
prevederile referitoare la ajustare, dacă bunul îşi încetează existenţa
în cadrul perioadei de ajustare.
Exemplu: O persoană impozabilă cumpără un mijloc fix a cărui durată
normală de funcţionare este de 7 ani, la data de 30 noiembrie 2007, în
valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900 lei), şi deduce 1.900 lei.
La data de 2 decembrie 2009, mijlocul fix este casat. În acest caz
există o ajustare în favoarea statului, în valoare de 3 cincimi din
1.900 lei, respectiv 1.140 lei.
(10)
Ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor de capital, conform art.
149 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, se efectuează în cazul în care
furnizorul ajustează baza de impozitare conform art. 138 lit. a)-c) din
Codul fiscal. Ajustarea se efectuează pentru toată taxa aferentă
perioadei rămase din perioada de ajustare în perioada fiscală în care
apar situaţiile prevăzute la art. 138 lit. a)-c) din Codul fiscal, pe
baza facturii emise de furnizor. Ajustările ulterioare prevăzute la art.
149 alin. (4) lit. a)-d) din Codul fiscal se vor efectua ţinându-se
cont de taxa dedusă după efectuarea ajustării prevăzute de prezentul
alineat.
(11)
În vederea ajustării taxei deductibile aferente bunurilor de capital,
persoanele impozabile sunt obligate să ţină un registru al bunurilor de
capital, în care să evidenţieze pentru fiecare bun de capital, astfel
cum este definit la art. 149 alin. (1) din Codul fiscal, următoarele
informaţii:
a)
data achiziţiei, fabricării, finalizării construirii sau transformării/modernizării;
b)
valoarea (baza de impozitare) bunului de capital;
c)
taxa deductibilă aferentă bunului de capital;
d)
taxa dedusă;
e)
ajustările efectuate conform art. 149 alin. (4) din Codul fiscal.
(12)
Prevederile art. 149 din Codul fiscal şi ale prezentului punct se aplică
şi de către persoanele impozabile care efectuează operaţiuni imobiliare
constând în operaţiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare,
concesionare şi alte operaţiuni similare, efectuate în legătură cu
bunurile imobile.
(13)
În sensul art. 149 alin. (7) din Codul fiscal, nu se efectuează
ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor de capital în situaţia în
care suma care ar rezulta ca urmare a ajustării fiecărui bun de capital
este mai mică de 1.000 lei.
___________
Punctul 54. a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Persoana obligată la plata taxei pentru operaţiunile taxabile din România
Art. 150. -
(1)
Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este
datorată în conformitate cu prevederile prezentului titlu, este
persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de
servicii, cu excepţia cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la
plata taxei conform alin. (2)-(6) şi art. 160.
(2)
Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către
persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform
art. 153 sau 1531, care este beneficiar al serviciilor care
au locul prestării în România conform art. 133 alin. (2) şi care sunt
furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe
teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru
respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform
prevederilor art. 1251 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).
(3)
Taxa este datorată de orice persoană înregistrată conform art. 153 sau 1531,
căreia i se livrează gaze naturale sau energie electrică în condiţiile
prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt
realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România
sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de
bunuri pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).
(4)
Taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, în următoarele condiţii:
1.
cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în România, să
fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru şi să fi efectuat o
achiziţie intracomunitară a acestor bunuri în România care nu este
impozabilă conform art. 126 alin. (8) lit. b); şi
2.
bunurile aferente achiziţiei intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi
fost transportate de furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de
altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului revânzător,
dintr-un stat membru, altul decât statul în care cumpărătorul revânzător
este înregistrat în scopuri de TVA, direct către beneficiarul livrării;
şi
3.
cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe beneficiarul livrării
ulterioare ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea
respectivă.
(5)
Taxa este datorată de persoana din cauza căreia bunurile ies din
regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) şi d).
(6)
În alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2)-(5), în cazul în care
livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană
impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a
fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii
pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin.
(2) şi care nu este înregistrată în România conform art. 153, persoana
obligată la plata taxei este persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România, dar
înregistrată în România conform art. 153, care este beneficiar al unor
livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform
art. 132 sau 133.
[...]
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
55.
(1)
O persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România
şi livrează bunuri sau prestează servicii de la un sediu fix situat în
afara României către beneficiari persoane impozabile stabilite în
România, iar locul acestor operaţiuni este considerat a fi în România,
conform art. 132 sau 133 din Codul fiscal, nu poate fi considerată ca
nefiind stabilită în România, chiar dacă sediul activităţii economice nu
participă la livrarea bunurilor şi/sau la prestarea serviciilor, fiind
persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul
fiscal.
(2)
În sensul art. 150 alin. (5) din Codul fiscal, persoana obligată la
plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din cauza căreia bunurile
ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit.
a) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care bunurile ies din
regimurile ori situaţiile respective printr-un import, caz în care se
aplică prevederile art. 1511 din Codul fiscal şi pct. 59.
(3)
Prevederile art. 150 alin. (6) din Codul fiscal nu se aplică în cazul
vânzărilor la distanţă realizate dintr-un stat membru în România de o
persoană nestabilită în România, pentru care locul livrării este în
România conform art. 132 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, persoana
nestabilită în România fiind obligată să se înregistreze în România în
scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal.
(4)
În cazul serviciilor taxabile achiziţionate intracomunitar, taxa este
datorată conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv în
situaţia în care beneficiarul persoană impozabilă stabilit în România nu
şi-a îndeplinit obligaţia de a se înregistra în scopuri de TVA conform
art. 153 sau 1531 din Codul fiscal.
___________
Punctul 55. a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
(7)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1):
a)
atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o
persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România,
respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin norme, să
desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;
b)
atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o
persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate, respectiva
persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze
un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
56.
Desemnarea reprezentantului fiscal se realizează conform prevederilor pct. 661.
___________
Punctul 56. a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Persoana obligată la plata taxei pentru achiziţii intracomunitare
Art. 151.
-
(1)
Persoana care efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri care este
taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei.
(2)
Atunci când persoana obligată la plata taxei pentru achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), este:
a)
o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România,
respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin norme, să
desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;
b)
o persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate, respectiva
persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin norme, să desemneze
un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 42. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
57.
Desemnarea reprezentantului fiscal se realizează conform prevederilor pct. 661.
___________
Punctul 57. a fost modificat prin punctul 42. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 42. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Abrogat prin punctul 43. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Abrogat prin punctul 43. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Persoana obligată la plata taxei pentru importul de bunuri
Art. 1511.
-
Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu, este obligaţia importatorului.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
59.
(1)
În aplicarea art. 1511 din Codul fiscal, importatorul care are obligaţia plăţii taxei pentru un import de bunuri taxabil este:
a)
cumpărătorul către care se expediază bunurile la data la care taxa
devine exigibilă la import sau, în absenţa acestui cumpărător,
proprietarul bunurilor la această dată. Prin excepţie, furnizorul
bunului sau un furnizor anterior poate opta pentru calitatea de
importator. Orice livrări anterioare importului nu sunt impozabile în
România, cu excepţia livrărilor de bunuri pentru care se aplică regulile
prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul fiscal;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 30. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
b)
furnizorul bunurilor, pentru livrările de bunuri care sunt instalate sau
asamblate în interiorul României de către furnizor ori în numele
acestuia şi dacă livrarea acestor bunuri are loc în România în
condiţiile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, sau cumpărătorul
către care se expediază bunurile, dacă acesta a optat pentru calitatea
de importator;
c)
proprietarul bunurilor, pentru bunurile importate în vederea efectuării de operaţiuni de închiriere sau leasing în România;
d)
persoana care reimportă în România bunurile exportate în afara
Comunităţii, pentru aplicarea scutirilor prevăzute la art. 142 alin. (1)
lit. h) şi i) din Codul fiscal;
e)
proprietarul bunurilor sau persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, care importă bunuri în România:
1.
în regim de consignaţie sau stocuri la dispoziţia clientului, pentru
verificarea conformităţii ori pentru testare. Beneficiarul înregistrat
conform art. 153 din Codul fiscal poate fi importatorul bunurilor care
are obligaţia plăţii taxei pentru respectivul import, cu condiţia ca
bunurile respective să fie cumpărate de acesta sau dacă nu le
achiziţionează să le reexporte în afara Comunităţii;
2.
în vederea reparării, transformării, modificării sau prelucrării acestor
bunuri, cu condiţia ca bunurile rezultate ca urmare a acestor
operaţiuni să fie reexportate în afara Comunităţii sau să fie
achiziţionate de către persoana impozabilă înregistrată conform art. 153
din Codul fiscal care a efectuat importul.
(2)
Orice persoană care nu este obligată la plata taxei pentru un import
conform alin. (1), dar pe numele căreia au fost declarate bunurile în
momentul în care taxa devine exigibilă conform art. 136 din Codul
fiscal, nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente
importului respectiv decât în situaţia în care va aplica structura de
comisionar, respectiv va refactura valoarea bunurilor importate şi taxa
pe valoarea adăugată aferentă către persoana care ar fi avut calitatea
de importator conform alin. (1).
(3)
Persoanele impozabile care au obligaţia plăţii taxei în calitate de
importatori conform alin. (1) au dreptul să deducă taxa în limitele şi
în condiţiile stabilite la art. 145-1472 din Codul fiscal.
___________
Punctul 59. a fost modificat prin punctul 44. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Răspunderea individuală şi în solidar pentru plata taxei
Art. 1512.
-
(1)
Beneficiarul este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru
plata taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxei este
furnizorul sau prestatorul, conform art. 150 alin. (1), dacă factura
prevăzută la art. 155 alin. (5):
a)
nu este emisă;
b)
cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre
următoarele informaţii: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare
în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea
bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare
calculării bazei de impozitare;
c)
nu menţionează valoarea taxei sau o menţionează incorect.
(2)
Prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă beneficiarul dovedeşte
achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este
ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei.
(3)
Furnizorul sau prestatorul este ţinut răspunzător individual şi în
solidar pentru plata taxei, în situaţia în care persoana obligată la
plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2)-(4) şi (6),
dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5) sau autofactura prevăzută
la art. 1551 alin. (1):
a)
nu este emisă;
b)
cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre
următoarele informaţii: numele/denumirea, adresa, codul de înregistrare
în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea
bunurilor livrate/serviciilor prestate, elementele necesare calculării
bazei de impozitare.
(4)
Furnizorul este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata
taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxei pentru o
achiziţie intracomunitară de bunuri este beneficiarul, conform art. 151,
dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5) sau autofactura prevăzută
la art. 1551 alin. (1):
a)
nu este emisă;
b)
cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre
următoarele informaţii: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare
în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea
bunurilor livrate, elementele necesare calculării bazei de impozitare.
(5)
Persoana care îl reprezintă pe importator, persoana care depune
declaraţia vamală de import sau declaraţia de import pentru TVA şi
accize şi proprietarul bunurilor sunt ţinuţi răspunzători individual şi
în solidar pentru plata taxei, împreună cu importatorul prevăzut la art.
1511.
(6)
Pentru aplicarea regimului de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată,
prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8, antrepozitarul şi
transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana responsabilă
pentru transport sunt ţinuţi răspunzători individual şi în solidar
pentru plata taxei, împreună cu persoana obligată la plata acesteia,
conform art. 150 alin. (1), (5) şi (6) şi art. 1511.
(7)
Persoana care desemnează o altă persoană ca reprezentant fiscal, conform
art. 150 alin. (7) şi/sau art. 151 alin. (2), este ţinută răspunzătoare
individual şi în solidar pentru plata taxei, împreună cu reprezentantul
său fiscal.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
60.
Obligaţiile beneficiarului prevăzute la art. 1512 alin. (1) din Codul fiscal nu afectează exercitarea dreptului de deducere în condiţiile prevăzute la art. 145 din Codul fiscal.
___________
Punctul 60. a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici
Art. 152. -
(1)
Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 1251
alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau
realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro, al cărui
echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea
mie, respectiv 220.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în
continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la
art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace
de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(2)
Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin.
(1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa, în situaţia
persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA a livrărilor de bunuri şi a prestărilor
de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an
calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi
desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor rezultate din
activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră
ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care
aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin.
(2) lit. b), a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi a celor
scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a),
b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu
excepţia următoarelor:
a)
livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;
b)
livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(3)
Persoana impozabilă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1)
pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru
aplicarea regimului normal de taxă.
(4)
O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea
regimului special de scutire, dacă la momentul începerii activităţii
economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, conform alin. (2),
sub plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea regimului normal
de taxare, conform alin. (3).
(5)
Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care începe o activitate
economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire este
plafonul prevăzut la alin. (1).
(6)
Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei
cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu
plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile
de la data atingerii ori depăşirii plafonului. Data atingerii sau
depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice
următoare celei în care plafonul a fost atins ori depăşit. Regimul
special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de
TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită
sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au
dreptul să stabilească obligaţii privind taxa de plată şi accesoriile
aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri
de taxă conform art. 153.
(7)
Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 care
în cursul anului calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de
scutire prevăzut la alin. (1) poate solicita scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 în vederea
aplicării regimului special de scutire, cu condiţia ca la data
solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire pentru anul în curs.
Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de
1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de
persoana impozabilă în conformitate cu prevederile art. 1561.
Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind
anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au
obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor
impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, cel
târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea. Până la
comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA,
persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153. Persoana
impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţă are obligaţia să
depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 1562, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 1561,
până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată
decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont
de taxă depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze
valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă,
conform prezentului titlu.
(71)
Dacă, ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în
scopuri de TVA, conform art. 153, potrivit alin. (7), persoana
impozabilă realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de
afaceri, determinată conform alin. (2), mai mare sau egală cu plafonul
de scutire prevăzut la alin. (1), are obligaţia să respecte prevederile
prezentului articol şi, după înregistrarea în scopuri de taxă conform
art. 153, are dreptul să efectueze ajustările de taxă conform
prezentului titlu. Ajustările vor fi reflectate în primul decont de taxă
depus după înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 a persoanei
impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.
(72)
Persoana impozabilă care solicită, conform alin. (7), scoaterea din
evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform
art. 153, dar are obligaţia de a se înregistra în scopuri de taxă,
conform art. 1531, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 1531,
concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor
impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.
Înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 1531, va fi
valabilă începând cu data anulării înregistrării în scopuri de TVA
conform art. 153. Prevederile prezentului alineat se aplică şi în cazul
în care persoana impozabilă optează pentru înregistrarea în scopuri de
TVA, conform art. 1531, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.
(8)
Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:
a)
nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile art. 145 şi 146;
b)
nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt document;
c)
abrogată.
(9)
Prin norme se stabilesc regulile de înregistrare şi ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de taxă.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
61.
(1)
În sensul art. 152
alin. (2) din Codul fiscal, o operaţiune este accesorie activităţii
principale dacă se îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 47
alin. (3).
(2)
La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1) din
Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri
încasate sau neîncasate şi alte facturi emise înainte de data
livrării/prestării pentru operaţiunile prevăzute la art. 152 alin. (2)
din Codul fiscal.
(3)
Persoanele impozabile care, dacă ar fi înregistrate normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, ar aplica un regim special de taxă conform prevederilor art. 1521 şi 1522
din Codul fiscal vor lua în calculul determinării cifrei de afaceri
prevăzute la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal numai baza impozabilă
pentru respectivele operaţiuni determinată în conformitate cu
prevederile art. 1521 şi 1522 din Codul fiscal.
(4)
Activele fixe corporale prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sunt cele definite la art. 1251
alin. (1) pct. 3 din Codul fiscal, iar activele necorporale sunt cele
definite de legislaţia contabilă şi care din punctul de vedere al taxei
sunt considerate servicii.
(5)
În sensul art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, persoana impozabilă care
optează pentru aplicarea regimului normal de taxă trebuie să solicite
înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal şi să aplice regimul
normal de taxă începând cu data înregistrării.
(6)
Persoana impozabilă care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal în
vederea aplicării regimului special de scutire are obligaţia să ajusteze
taxa deductibilă aferentă:
a)
bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, constatate pe bază
de inventariere, în momentul trecerii la regimul de scutire;
b)
activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care
perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum şi activelor
corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de inventariere,
aflate în proprietatea sa în momentul trecerii la regimul de scutire. În
cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, se
ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la momentul trecerii
la regimul de scutire. În cazul bunurilor de capital se aplică
prevederile art. 149 din Codul fiscal;
c)
achiziţiilor de bunuri şi servicii care urmează a fi obţinute, respectiv
pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 1342
alin. (2) lit. a) şi b) din Codul fiscal înainte de data anulării
calităţii de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul fiscal şi al căror fapt generator de taxă, respectiv
livrarea/prestarea, are loc după această dată.
(7)
Ajustarea taxei deductibile pentru bunurile mobile corporale, altele
decât bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) din Codul
fiscal, prevăzută la alin. (6), se realizează potrivit prevederilor art.
128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Ajustarea pentru activele
corporale fixe în curs de execuţie, pentru serviciile neutilizate,
precum şi pentru situaţiile prevăzute la alin. (6) lit. c) se efectuează
potrivit art. 148 din Codul fiscal, prin anularea taxei deductibile.
Ajustările de taxă realizate conform art. 128 alin. (4) lit. c) şi art.
148 din Codul fiscal se efectuează în funcţie de cota de taxă în vigoare
la data achiziţiei bunurilor mobile corporale.
(8)
Valoarea rezultată ca urmare a efectuării ajustărilor de taxă conform
alin. (6) se evidenţiază în ultimul decont de taxă sau, după caz, în
declaraţia prevăzută la art. 1563 alin. (9) din Codul fiscal.
În situaţia în care organele de inspecţie fiscală constată că persoana
impozabilă nu a evidenţiat corect sau nu a efectuat ajustările de taxă
prevăzute la alin. (6), acestea vor stabili valoarea corectă a
ajustărilor de taxă şi, după caz, vor solicita plata sau vor dispune
restituirea taxei rezultate ca urmare a ajustării.
(9)
În cazul activelor corporale fixe achiziţionate printr-un contract de
leasing, dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor are
loc după scoaterea locatarului/utilizatorului din evidenţa persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special de
scutire pentru întreprinderile mici, acesta are obligaţia, până cel
târziu pe data de 25 a lunii următoare celei în care a intervenit
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, să ajusteze:
a)
taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, inclusiv taxa plătită
sau datorată înainte de data transferului dreptului de proprietate,
potrivit prevederilor art. 149 din Codul fiscal şi pct. 54;
b)
taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, constatate pe bază
de inventariere, altele decât cele care sunt considerate bunuri de
capital conform art. 149 din Codul fiscal, corespunzător valorii rămase
neamortizate la momentul transferului dreptului de proprietate, conform
art. 128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.
Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
se stabileşte procedura de declarare şi plată a sumelor rezultate din
ajustarea taxei.
(10)
În sensul art. 152 alin. (9) din Codul fiscal, persoanele impozabile
care solicită înregistrarea în scopuri de taxă prin opţiune conform
prevederilor art. 152 alin. (3), coroborate cu prevederile art. 153
alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, şi persoanele impozabile care
solicită înregistrarea în scopuri de taxă în cazul depăşirii plafonului
de scutire în termenul stabilit la art. 152 alin. (6) din Codul fiscal
au dreptul la ajustarea taxei deductibile aferente:
a)
bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, constatate pe bază
de inventariere, în momentul trecerii la regimul normal de taxare;
b)
activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care
perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum şi activelor
corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de inventariere,
aflate în proprietatea sa în momentul trecerii la regimul normal de
taxă. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de
capital, se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la
momentul trecerii la regimul normal de taxă. În cazul bunurilor de
capital se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal;
c)
achiziţiilor de bunuri şi servicii care urmează a fi obţinute, respectiv
pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 1342
alin. (2) lit. a) şi b) din Codul fiscal înainte de data trecerii la
regimul normal de taxă şi al căror fapt generator de taxă, respectiv
livrarea/prestarea, are loc după această dată.
(11)
Ajustările efectuate conform alin. (10) se înscriu în primul decont de
taxă depus după înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 153 din
Codul fiscal a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont
ulterior.
(12)
Pentru ajustarea taxei prevăzute la alin. (10), persoana impozabilă
trebuie să îndeplinească condiţiile şi formalităţile prevăzute la art.
145-149 din Codul fiscal. Prin excepţie de la prevederile art. 155 alin.
(5) din Codul fiscal, factura pentru achiziţii de bunuri/servicii
efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei
impozabile nu trebuie să conţină menţiunea referitoare la codul de
înregistrare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile conform
art. 153 din Codul fiscal.
___________
Punctul 61. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
62.
(1)
Persoanele care aplică regimul special de scutire, conform art. 152 din
Codul fiscal, au obligaţia să ţină evidenţa livrărilor de bunuri şi a
prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi realizate de o
mică întreprindere, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări, precum şi
evidenţa bunurilor şi a serviciilor taxabile achiziţionate, cu ajutorul
jurnalului pentru cumpărări.
(2)
În cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depăşit plafonul de
scutire şi nu a solicitat înregistrarea în scopuri de TVA conform legii,
organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:
a)
în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de
organele de inspecţie fiscală înainte de înregistrarea persoanei
impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea
vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o
colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform
art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care
persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de TVA dacă ar fi
solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea şi data
identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organul
fiscal competent va înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de
taxă. Înregistrarea în scopuri de TVA se consideră valabilă începând cu
data comunicării de către organul fiscal competent a deciziei privind
înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA;
b)
în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată
după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art.
153 din Codul fiscal, organele de control vor solicita plata taxei pe
care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost
înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul
fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar
fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat
înregistrarea în termenul prevăzut de lege şi data la care a fost
înregistrată.
(3)
În cazul în care persoana impozabilă a solicitat în mod eronat scoaterea
din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art.
153 din Codul fiscal, în vederea aplicării regimului special de scutire
pentru întreprinderile mici, organele fiscale competente vor proceda
după cum urmează:
a)
în cazul în care persoana impozabilă, ulterior scoaterii din evidenţă,
nu s-a înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal
până la data identificării acestei erori de către organele de inspecţie
fiscală, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar
fi trebuit să o colecteze pe perioada cuprinsă între data anulării
codului de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul
fiscal şi data identificării acestei erori. Totodată, organele fiscale
competente vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă.
Înregistrarea în scopuri de TVA se consideră valabilă începând cu data
comunicării de către organul fiscal competent a deciziei privind
înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA;
b)
în cazul în care, ulterior scoaterii din evidenţă, persoana impozabilă
s-a înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal până
la data identificării acestei erori de către organele de inspecţie
fiscală, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar
fi trebuit să o colecteze pe perioada cuprinsă între data la care
persoanei respective i s-a anulat codul de înregistrare în scopuri de
TVA conform art. 153 din Codul fiscal şi data la care a fost
înregistrată.
(4)
După determinarea taxei de plată conform alin. (2) şi (3), organele
fiscale competente vor stabili obligaţiile fiscale accesorii aferente
conform prevederilor legale în vigoare.
(5)
Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în scopuri de
TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă au făcut sau nu
obiectul inspecţiei fiscale, au dreptul să ajusteze în primul decont
depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în
condiţiile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal:
a)
taxa deductibilă aferentă bunurilor aflate în stoc şi serviciilor
neutilizate la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată
în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul
prevăzut de lege;
b)
taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, inclusiv celor
aflate în curs de execuţie, aflate în proprietatea sa la data la care
persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar
fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege, cu condiţia, în
cazul bunurilor de capital, ca perioada de ajustare a deducerii,
prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi expirat. În
cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, se
ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la data respectivă.
În cazul bunurilor de capital se aplică prevederile art. 149 din Codul
fiscal;
c)
taxa deductibilă aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate
în perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost
înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul
prevăzut de lege înregistrarea şi data la care a fost înregistrată,
inclusiv taxa deductibilă aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii
pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 1342
alin. (2) lit. a) şi b) din Codul fiscal înainte de data la care
persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar
fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege şi al căror fapt
generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc în perioada
cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată
în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege
înregistrarea şi data la care a fost înregistrată;
d)
taxa deductibilă aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii care
urmează a fi obţinute, respectiv pentru care exigibilitatea de taxă a
intervenit conform art. 1342 alin. (2) lit. a) şi b) din
Codul fiscal înainte de data la care persoana respectivă ar fi fost
înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în
termenul prevăzut de lege şi al căror fapt generator de taxă, respectiv
livrarea/prestarea, are loc după înregistrarea persoanei impozabile în
scopuri de taxă.
(6)
Persoanele impozabile care au solicitat în mod eronat scoaterea din
evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal, în vederea aplicării regimului special de scutire pentru
întreprinderile mici, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul
inspecţiei fiscale, au dreptul să anuleze ajustările de taxă
corespunzătoare scoaterii din evidenţă şi să îşi exercite dreptul de
deducere a taxei aferente achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate
în perioada cuprinsă între data la care persoanei respective i s-a
anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal şi data la care a fost înregistrată, în primul decont depus
după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în condiţiile
prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal.
(7)
Pentru ajustarea taxei prevăzute la alin. (5) şi (6), persoana
impozabilă trebuie să îndeplinească condiţiile şi formalităţile
prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal. Prin excepţie de la
prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura pentru
achiziţii de bunuri/servicii efectuate înainte de înregistrarea în
scopuri de TVA a persoanei impozabile nu trebuie să conţină menţiunea
referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit
persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
(8)
Persoanele impozabile care au aplicat regimul special de scutire pentru
întreprinderi mici prevăzut la art. 152 din Codul fiscal şi care au fost
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (1) lit. b) sau
c) din Codul fiscal, dacă ulterior înregistrării realizează numai
operaţiuni fără drept de deducere, vor solicita scoaterea din evidenţă
conform art. 153 alin. (11) din Codul fiscal. Dacă, ulterior scoaterii
din evidenţă, aceste persoane impozabile vor realiza operaţiuni care dau
drept de deducere a taxei, vor aplica prevederile art. 152 din Codul
fiscal.
___________
Punctul 62. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
Regimul special pentru agenţiile de turism
Art. 1521.
-
(1)
În sensul aplicării prezentului articol, prin agenţie de turism se
înţelege orice persoană care în nume propriu sau în calitate de agent,
intermediază, oferă informaţii sau se angajează să furnizeze persoanelor
care călătoresc individual sau în grup, servicii de călătorie, care
includ cazarea la hotel, case de oaspeţi, cămine, locuinţe de vacanţă şi
alte spaţii folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru sau
maritim, excursii organizate şi alte servicii turistice. Agenţiile de
turism includ şi touroperatorii.
(2)
În cazul în care o agenţie de turism acţionează în nume propriu în
beneficiul direct al călătorului şi utilizează livrări de bunuri şi
prestări de servicii efectuate de alte persoane, toate operaţiunile
realizate de agenţia de turism în legătură cu călătoria sunt considerate
un serviciu unic prestat de agenţie în beneficiul călătorului.
(3)
Serviciul unic prevăzut la alin. (2) are locul prestării în România,
dacă agenţia de turism este stabilită sau are un sediu fix în România şi
serviciul este prestat prin sediul din România.
(4)
Baza de impozitare a serviciului unic prevăzut la alin. (2) este
constituită din marja de profit, exclusiv taxa, care se determină ca
diferenţă între suma totală care va fi plătită de călător, fără taxă, şi
costurile agenţiei de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de
bunuri şi prestărilor de servicii în beneficiul direct al călătorului,
în cazul în care aceste livrări şi prestări sunt realizate de alte
persoane impozabile.
(5)
În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate
în beneficiul direct al clientului sunt realizate în afara Comunităţii,
serviciul unic al agenţiei de turism este considerat serviciu prestat
de un intermediar şi este scutit de taxă. În cazul în care livrările de
bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al
clientului sunt realizate atât în interiorul, cât şi în afara
Comunităţii, se consideră ca fiind scutită de taxă numai partea
serviciului unic prestat de agenţia de turism aferentă operaţiunilor
realizate în afara Comunităţii.
(6)
Fără să contravină prevederilor art. 145 alin. (2), agenţia de turism nu
are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei facturate de persoanele
impozabile pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii în
beneficiul direct al călătorului şi utilizate de agenţia de turism
pentru furnizarea serviciului unic prevăzut la alin. (2).
(7)
Agenţia de turism poate opta şi pentru aplicarea regimului normal de
taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (2), cu următoarele
excepţii, pentru care este obligatorie taxarea în regim special:
a)
când călătorul este o persoană fizică;
b)
în situaţia în care serviciile de călătorie cuprind şi componente pentru
care locul operaţiunii se consideră ca fiind în afara României.
(8)
Agenţia de turism trebuie să ţină, în plus faţă de evidenţele care
trebuie ţinute conform prezentului titlu, orice alte evidenţe necesare
pentru stabilirea taxei datorate conform prezentului articol.
(9)
Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în
facturi sau în alte documente legale care se transmit călătorului,
pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special.
(10)
Atunci când agenţia de turism efectuează atât operaţiuni supuse
regimului normal de taxare, cât şi operaţiuni supuse regimului special,
aceasta trebuie să păstreze evidenţe contabile separate pentru fiecare
tip de operaţiune în parte.
(11)
Regimul special prevăzut de prezentul articol nu se aplică pentru
agenţiile de turism care acţionează în calitate de intermediar şi pentru
care sunt aplicabile prevederile art. 137 alin. (3) lit. e) în ceea ce
priveşte baza de impozitare.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 47. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
63.
(1)
În sensul art. 1521 din Codul fiscal, călătorul poate fi o
persoană impozabilă, o persoană juridică neimpozabilă şi orice altă
persoană neimpozabilă.
(2)
Regimul special nu se aplică pentru serviciile prestate de agenţia de turism exclusiv cu mijloace proprii.
(3)
În sensul art. 1521 alin. (4) din Codul fiscal, următorii termeni se definesc astfel:
a)
suma totală ce va fi plătită de călător reprezintă tot ceea ce
constituie contrapartidă obţinută sau care va fi obţinută de agenţia de
turism din partea călătorului sau de la un terţ pentru serviciul unic,
inclusiv subvenţiile direct legate de acest serviciu, impozitele,
taxele, cheltuielile accesorii cum ar fi comisioanele şi cheltuielile de
asigurare, dar fără a cuprinde sumele prevăzute la art. 137 alin. (3)
din Codul fiscal. Dacă elementele folosite pentru stabilirea sumei ce va
fi plătită de călător sunt exprimate în valută, cursul de schimb care
se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a
României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează
decontările, din data întocmirii facturii pentru vânzarea serviciilor,
inclusiv pentru facturile parţiale sau de avans;
b)
costurile agenţiei de turism pentru livrările de bunuri şi prestările de
servicii în beneficiul direct al călătorului reprezintă preţul,
inclusiv taxa pe valoarea adăugată, facturat de furnizorii operaţiunilor
specifice, precum servicii de transport, hoteliere, catering şi alte
cheltuieli precum cele cu asigurarea mijloacelor de transport utilizate,
taxe pentru viză, diurnă şi cazarea pentru şofer, taxele de drum,
taxele de parcare, combustibilul, cu excepţia cheltuielilor generale ale
agenţiei de turism care sunt incluse în costul serviciului unic. Dacă
elementele folosite pentru stabilirea costurilor sunt exprimate în
valută, cursul de schimb se determină potrivit art. 1391 din Codul fiscal.
(4)
Pentru a stabili valoarea taxei colectate pentru serviciile unice
efectuate într-o perioadă fiscală, agenţiile de turism vor ţine jurnale
de vânzări sau, după caz, borderouri de încasări, în care se
înregistrează numai totalul de pe documentul de vânzare care include
taxa. Aceste jurnale, respectiv borderouri se vor ţine separat de
operaţiunile pentru care se aplică regimul normal de taxare. De
asemenea, agenţiile de turism vor ţine jurnale de cumpărări separate în
care se vor evidenţia achiziţiile de bunuri şi/sau servicii cuprinse în
costurile serviciului unic. Baza de impozitare şi valoarea taxei
colectate pentru serviciile unice prestate într-o perioadă fiscală vor
fi stabilite în baza calculelor efectuate pentru toate operaţiunile
supuse regimului special de taxare în perioada fiscală respectivă şi
evidenţiate corespunzător în decontul de taxă. La determinarea bazei
impozabile nu vor fi luate în considerare sumele încasate în avans
pentru care nu pot fi determinate cheltuielile aferente şi, de asemenea,
nu pot fi scăzute cheltuielile aferente unor livrări de bunuri sau
prestări de servicii care nu au fost vândute către client.
(5)
În sensul art. 1521 alin. (7) coroborat cu art. 129 alin. (2)
din Codul fiscal, atunci când agenţia de turism aplică regimul normal
de taxare, va refactura fiecare componentă a serviciului unic la cota
taxei corespunzătoare fiecărei componente în parte. În plus, baza de
impozitare a fiecărei componente facturate în regim normal de taxă va
cuprinde şi marja de profit a agenţiei de turism.
(6)
Agenţiile de turism acţionează în calitate de intermediari, conform art. 1521 alin. (11) din Codul fiscal, pentru serviciile prevăzute la art. 1521
alin. (5) din Codul fiscal, precum şi în situaţia în care acţionează în
numele şi în contul altei persoane, potrivit art. 129 alin. (3) lit. e)
din Codul fiscal şi pct. 7 alin. (4). De exemplu, agenţia de turism
acţionează în calitate de intermediar atunci când intermediază
operaţiuni de asigurare medicală în folosul călătorilor şi acestea nu
sunt vândute împreună cu alte servicii turistice.
(7)
Începând cu data de 1 ianuarie 2010, agenţiile de turism vor aplica regimul special prevăzut la art. 1521
din Codul fiscal şi în cazul când serviciul unic cuprinde şi o singură
prestare de servicii, cu excepţiile prevăzute la alin. (2) şi cu
excepţia situaţiei în care optează pentru regimul normal de taxă în
limitele art. 1521 alin. (7) din Codul fiscal. În acest sens a
fost pronunţată hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C-163/91
Van Ginkel. Totuşi pentru transportul de călători agenţia de turism
poate aplica regimul normal de taxă, cu excepţia situaţiei în care
transportul este vândut împreună cu alte servicii turistice.
___________
Punctul 63. a fost modificat prin punctul 47. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 47. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi
Art. 1522.
-
(1)
În sensul prezentului articol:
a)
operele de artă reprezintă:
1.
tablouri, colaje şi plachete decorative similare, picturi şi desene,
executate integral de mână, altele decât planurile şi desenele de
arhitectură, de inginerie şi alte planuri şi desene industriale,
comerciale, topografice sau similare, originale, executate manual, texte
manuscrise, reproduceri fotografice pe hârtie sensibilizată şi copii
carbon obţinute după planurile, desenele sau textele enumerate mai sus
şi articolele industriale decorate manual (NC cod tarifar 9701);
2.
gravuri, stampe şi litografii, originale vechi sau moderne, care au fost
trase direct în alb-negru sau color, ale uneia sau mai multor
plăci/planşe executate în întregime manual de către artist, indiferent
de proces sau de materialul folosit de acesta, fără a include procese
mecanice sau fotomecanice (NC cod tarifar 9702 00 00);
3.
producţii originale de artă statuară sau de sculptură, în orice
material, numai dacă sunt executate în întregime de către artist;
copiile executate de către un alt artist decât autorul originalului (NC
cod tarifar 9703 00 00);
4.
tapiserii (NC cod tarifar 5805 00 00) şi carpete de perete (NC cod
tarifar 6304 00 00), executate manual după modele originale asigurate de
artist, cu condiţia să existe cel mult 8 copii din fiecare;
5.
piese individuale de ceramică executate integral de către artist şi semnate de acesta;
6.
emailuri pe cupru, executate integral manual, în cel mult 8 copii
numerotate care poartă semnătura artistului sau denumirea/numele
atelierului, cu excepţia bijuteriilor din aur sau argint;
7.
fotografiile executate de către artist, scoase pe suport hârtie doar de
el sau sub supravegherea sa, semnate, numerotate şi limitate la 30 de
copii, incluzându-se toate dimensiunile şi monturile;
b)
obiectele de colecţie reprezintă:
1.
timbre poştale, timbre fiscale, mărci poştale, plicuri "prima zi", serii
poştale complete şi similare, obliterate sau neobliterate, dar care nu
au curs, nici destinate să aibă curs (NC cod tarifar 9704 00 00);
2.
colecţii şi piese de colecţie de zoologie, botanică, mineralogie,
anatomie sau care prezintă un interes istoric, arheologic,
paleontologic, etnografic sau numismatic (NC cod tarifar 9705 00 00);
c)
antichităţile sunt obiectele, altele decât operele de artă şi obiectele
de colecţie, cu o vechime mai mare de 100 de ani (NC cod tarifar 9706 00
00);
d)
bunurile second-hand sunt bunurile mobile corporale care pot fi
refolosite în starea în care se află sau după efectuarea unor reparaţii,
altele decât operele de artă, obiectele de colecţie sau antichităţile,
pietrele preţioase şi alte bunuri prevăzute în norme;
e)
persoana impozabilă revânzătoare este persoana impozabilă care, în
cursul desfăşurării activităţii economice, achiziţionează sau importă
bunuri second-hand şi/sau opere de artă, obiecte de colecţie sau
antichităţi în scopul revânzării, indiferent dacă respectiva persoană
impozabilă acţionează în nume propriu sau în numele altei persoane în
cadrul unui contract de comision la cumpărare sau vânzare;
f)
organizatorul unei vânzări prin licitaţie publică este persoana
impozabilă care, în desfăşurarea activităţii sale economice, oferă
bunuri spre vânzare prin licitaţie publică, în scopul adjudecării
acestora de către ofertantul cu preţul cel mai mare;
g)
marja profitului este diferenţa dintre preţul de vânzare aplicat de
persoana impozabilă revânzătoare şi preţul de cumpărare, în care:
1.
preţul de vânzare constituie suma obţinută de persoana impozabilă
revânzătoare de la cumpărător sau de la un terţ, inclusiv subvenţiile
direct legate de această tranzacţie, impozitele, obligaţiile de plată,
taxele şi alte cheltuieli, cum ar fi cele de comision, ambalare,
transport şi asigurare, percepute de persoana impozabilă revânzătoare
cumpărătorului, cu excepţia reducerilor de preţ;
2.
preţul de cumpărare reprezintă tot ce constituie suma obţinută, conform
definiţiei preţului de vânzare, de furnizor, de la persoana impozabilă
revânzătoare;
h)
regimul special reprezintă reglementările speciale prevăzute de
prezentul articol pentru taxarea livrărilor de bunuri second-hand, opere
de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi la cota de marjă a
profitului.
(2)
Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru
livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi
antichităţi, altele decât operele de artă livrate de autorii sau
succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligaţia colectării
taxei, bunuri pe care le-a achiziţionat din interiorul Comunităţii, de
la unul dintre următorii furnizori:
a)
o persoană neimpozabilă;
b)
o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de
respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă, conform art. 141
alin. (2) lit. g);
c)
o întreprindere mică, în măsura în care achiziţia respectivă se referă la bunuri de capital;
d)
o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.
(3)
În condiţiile stabilite prin norme, persoana impozabilă revânzătoare
poate opta pentru aplicarea regimului special pentru livrarea
următoarelor bunuri:
a)
opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi pe care le-a importat;
b)
opere de artă achiziţionate de persoana impozabilă revânzătoare de la
autorii acestora sau de la succesorii în drept ai acestora, pentru care
există obligaţia colectării taxei.
(4)
În cazul livrărilor prevăzute la alin. (2) şi (3), pentru care se
exercită opţiunea prevăzută la alin. (3), baza de impozitare este marja
profitului, determinată conform alin. (1) lit. g), exclusiv valoarea
taxei aferente. Prin excepţie, pentru livrările de opere de artă,
obiecte de colecţie sau antichităţi importate direct de persoana
impozabilă revânzătoare, conform alin. (3), preţul de cumpărare pentru
calculul marjei de profit este constituit din baza de impozitare la
import, stabilită conform art. 139, plus taxa datorată sau achitată la
import.
(5)
Orice livrare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie
sau antichităţi, efectuată în regim special, este scutită de taxă, în
condiţiile art. 143 alin. (1) lit. a), b), h)-m) şi o).
(6)
Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul la deducerea taxei
datorate sau achitate pentru bunurile prevăzute la alin. (2) şi (3), în
măsura în care livrarea acestor bunuri se taxează în regim special.
(7)
Persoana impozabilă revânzătoare poate aplica regimul normal de taxare
pentru orice livrare eligibilă pentru aplicarea regimului special,
inclusiv pentru livrările de bunuri pentru care se poate exercita
opţiunea de aplicare a regimului special prevăzut la alin. (3).
(8)
În cazul în care persoana impozabilă revânzătoare aplică regimul normal
de taxare pentru bunurile pentru care putea opta să aplice regimul
special prevăzut la alin. (3), persoana respectivă va avea dreptul de
deducere a taxei datorate sau achitate pentru:
a)
importul de opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi;
b)
pentru opere de artă achiziţionate de la autorii acestora sau succesorii în drept ai acestora.
(9)
Dreptul de deducere prevăzut la alin. (8) ia naştere la data la care
este exigibilă taxa colectată aferentă livrării pentru care persoana
impozabilă revânzătoare optează pentru regimul normal de taxă.
(10)
Persoanele impozabile nu au dreptul la deducerea taxei datorate sau
achitate pentru bunuri care au fost sau urmează să fie achiziţionate de
la persoana impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea acestor
bunuri de către persoana impozabilă revânzătoare este supusă regimului
special.
(11)
Regimul special nu se aplică pentru:
a)
livrările efectuate de o persoană impozabilă revânzătoare pentru
bunurile achiziţionate în interiorul Comunităţii de la persoane care au
beneficiat de scutire de taxă, conform art. 142 alin. (1) lit. a) şi
e)-g) şi art. 143 alin. (1) lit. h)-m), la cumpărare, la achiziţia
intracomunitară sau la importul de astfel de bunuri ori care au
beneficiat de rambursarea taxei;
b)
livrarea intracomunitară de către o persoană impozabilă revânzătoare de
mijloace de transport noi scutite de taxă, conform art. 143 alin. (2)
lit. b).
(12)
Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă
livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod distinct, în
facturile emise clienţilor.
(13)
În condiţiile stabilite prin norme, persoana impozabilă revânzătoare
care aplică regimul special trebuie să îndeplinească următoarele
obligaţii:
a)
să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare
perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de taxă, conform
art. 1561 şi 1562;
b)
să ţină evidenţa operaţiunilor pentru care se aplică regimul special.
(14)
În condiţiile stabilite prin norme, persoana impozabilă revânzătoare
care efectuează atât operaţiuni supuse regimului normal de taxă, cât şi
regimului special, trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
a)
să ţină evidenţe separate pentru operaţiunile supuse fiecărui regim;
b)
să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare
perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de taxă, conform
art. 1561 şi 1562.
(15)
Dispoziţiile alin. (1)-(14) se aplică şi vânzărilor prin licitaţie
publică efectuate de persoanele impozabile revânzătoare care acţionează
ca organizatori de vânzări prin licitaţie publică în condiţiile
stabilite prin norme.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
64.
(1)
În sensul art. 1522 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal,
bunurile second-hand includ orice obiecte vechi care mai pot fi
utilizate «ca atare» sau în urma unor reparaţii, dar nu cuprind bunurile
prevăzute la alin. (2).
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(2)
Nu sunt considerate bunuri second-hand în sensul art. 1522 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal:
a)
aurul, argintul şi platina prezentate sub formă de bare, plachete,
lingouri, pulbere, foiţe, folie, tuburi, sârmă sau în orice alt mod, ce
pot fi folosite ca materie primă pentru producerea altor bunuri, fie
pure, fie în aliaj cu alte metale;
b)
aurul de investiţii conform definiţiei prevăzute la art. 1523 alin. (1) din Codul fiscal;
c)
monedele din argint sau platină care nu constituie obiecte de colecţie în sensul art. 1522 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d)
reziduuri de obiecte vechi formate din metale preţioase recuperate în scopul topirii şi refolosirii ca materii prime;
e)
pietrele preţioase şi semipreţioase şi perlele, indiferent dacă sunt sau
nu tăiate, sparte în lungul fibrei, gradate sau şlefuite însă nu pe
fir, montate sau fixate, ce pot fi utilizate pentru producerea de
bijuterii clasice şi fantezie, obiecte de aurărie şi argintărie şi
similare;
f)
bunurile vechi reparate sau restaurate astfel încât nu se pot deosebi de bunuri noi similare;
g)
bunurile vechi care au suferit înainte de revânzare o astfel de
transformare încât la revânzare nu mai este posibilă nicio identificare
cu bunul în starea iniţială de la data achiziţiei;
h)
bunurile care se consumă la prima utilizare;
i)
bunurile ce nu mai pot fi refolosite în niciun fel;
j)
obiectele vechi care sunt executate din metale preţioase sau şi cu
pietre preţioase sau semipreţioase, cum ar fi bijuteriile (clasice şi
fantezie, obiectele de aurărie şi argintărie şi toate celelalte obiecte
vechi, inclusiv uneltele, integral sau parţial formate din aur, argint,
platină, pietre preţioase şi/sau perle, indiferent de gradul de puritate
a metalelor şi pietrelor preţioase).
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(3)
Opţiunea prevăzută la art. 1522 alin. (3) din Codul fiscal:
a)
se exercită pentru toate categoriile de bunuri prevăzute la respectivul alineat;
b)
se notifică organului fiscal competent şi rămâne în vigoare până la data
de 31 decembrie a celui de-al doilea an calendaristic următor
exercitării opţiunii.
(4)
În scopul aplicării art. 1522 alin. (13) şi (14) din Codul fiscal:
a)
baza de impozitare pentru livrările de bunuri cărora li se aplică
aceeaşi cotă de taxă este diferenţa dintre totalul marjei de profit
realizate de persoana impozabilă revânzătoare şi valoarea taxei aferente
marjei respective;
b)
totalul marjei profitului pentru o perioadă fiscală, alta decât ultima
perioadă fiscală a anului calendaristic, va fi egal cu diferenţa dintre:
1.
suma totală, egală cu preţurile de vânzare totale stabilite conform art. 1522
alin. (1) lit. g) pct. 1 din Codul fiscal, a livrărilor de bunuri
supuse regimului special efectuate de persoana impozabilă revânzătoare
în acea perioadă; şi
2.
suma totală, egală cu preţurile de cumpărare totale stabilite conform art. 1522 alin. (1) lit. g) pct. 2 din Codul fiscal, a achiziţiilor de bunuri prevăzute la art. 1522 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, efectuate de persoana impozabilă revânzătoare în acea perioadă;
c)
totalul marjei profitului pentru ultima perioadă fiscală a anului calendaristic va fi egal cu diferenţa dintre:
1.
suma totală, egală cu preţurile de vânzare totale stabilite conform art. 1522
alin. (1) lit. g) pct. 1 din Codul fiscal, a livrărilor de bunuri
supuse regimului special efectuate de persoana impozabilă revânzătoare
în anul respectiv; şi
___________
Punctul 1. a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
2.
suma totală, egală cu preţurile de cumpărare totale stabilite conform art. 1522 alin. (1) lit. g) pct. 2 din Codul fiscal, a achiziţiilor de bunuri prevăzute la art. 1522
alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, efectuate de persoana impozabilă
revânzătoare în regim special în anul respectiv, plus valoarea totală a
bunurilor aflate în stoc la începutul anului calendaristic, minus
valoarea totală a bunurilor aflate în stoc la sfârşitul anului
calendaristic, plus valoarea marjelor de profit, pozitive sau negative,
deja declarate pentru perioadele fiscale anterioare ale anului
respectiv.
(5)
În cazul în care totalul marjei profitului pentru o perioadă fiscală,
alta decât ultima perioadă fiscală a anului calendaristic, este
negativă, marja se reportează pe perioada fiscală următoare prin
înregistrarea acestei marje negative ca atare în jurnalul special
prevăzut la alin. (7).
(6)
În cazul în care totalul marjei profitului pentru ultima perioadă
fiscală a anului calendaristic este negativă, marja nu poate fi
reportată pentru anul calendaristic următor.
(7)
În scopul aplicării art. 1522 alin. (13) şi (14) din Codul fiscal, persoana impozabilă revânzătoare va îndeplini următoarele obligaţii:
a)
va ţine un jurnal special de cumpărări în care se înscriu toate bunurile supuse regimului special;
b)
va ţine un jurnal special de vânzări în care se înscriu toate bunurile livrate în regim special;
c)
va ţine un registru care permite să se stabilească, la finele fiecărei
perioade fiscale, alta decât ultima perioadă fiscală a anului
calendaristic, totalul bazei de impozitare pentru livrările efectuate în
respectiva perioadă fiscală şi, după caz, taxa colectată;
___________
Litera c) a fost modificată prin punctul 26. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
d)
va ţine evidenţa separată pentru stocurile de bunuri supuse regimului special;
e)
va emite o factură prin autofacturare către fiecare furnizor de la care
achiziţionează bunuri supuse regimului special şi care nu este obligat
să emită o factură. Factura emisă prin autofacturare trebuie să cuprindă
următoarele informaţii:
1.
numărul de ordine şi data emiterii facturii;
2.
data achiziţiei şi numărul cu care a fost înregistrată în jurnalul
special de cumpărări prevăzut la lit. a) sau data primirii bunurilor;
3.
numele şi adresa părţilor;
4.
codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile revânzătoare;
5.
descrierea şi cantitatea de bunuri cumpărate sau primite;
6.
preţul de cumpărare, care se înscrie în factură la momentul cumpărării pentru bunurile în regim de consignaţie.
___________
Litera e) a fost modificată prin punctul 26. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(8)
O întreprindere mică care livrează bunuri unei persoane impozabile revânzătoare, conform art. 1522
alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, va menţiona în factura emisă că
livrarea în cauză se referă la bunurile prevăzute la art. 1522
alin. (1) lit. a)-d) din Codul fiscal şi că aceste bunuri au fost
utilizate de întreprinderea mică ca active corporale fixe, aşa cum sunt
acestea definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3 din Codul fiscal.
(9)
În scopul aplicării art. 1522 alin. (15) din Codul fiscal,
baza de impozitare pentru livrările de bunuri second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, efectuate de un organizator
de vânzări prin licitaţie publică, acţionând în nume propriu în cadrul
unui contract de comision la vânzare în contul persoanei prevăzute la
art. 1522 alin. (2) lit. a)-d) din Codul fiscal, este
constituită din suma totală facturată conform alin. (11) cumpărătorului
de către organizatorul vânzării prin licitaţie publică, din care se scad
următoarele:
1.
suma netă de plată sau plătită de organizatorul vânzării prin licitaţie
publică comitentului său, stabilită conform alin. (10); şi
2.
suma taxei colectate de organizatorul vânzării prin licitaţie publică pentru livrarea sa.
(10)
Suma netă de plată sau plătită de organizatorul vânzării prin licitaţie
publică comitentului său va fi egală cu diferenţa dintre:
a)
preţul bunurilor la licitaţia publică; şi
b)
valoarea comisionului, inclusiv taxa aferentă, obţinut sau care va fi
obţinut de organizatorul vânzării prin licitaţie publică de la
comitentul său, în cadrul contractului de comision la vânzare.
(11)
Organizatorul vânzării prin licitaţie publică trebuie să emită
cumpărătorului o factură sau, după caz, bonurile fiscale emise conform
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care nu trebuie
să menţioneze separat valoarea taxei, dar care trebuie să menţioneze
următoarele informaţii:
a)
preţul bunurilor vândute la licitaţie;
b)
impozitele, taxele şi alte sume de plată;
c)
cheltuielile accesorii cum ar fi comisionul, cheltuielile de ambalare,
transport şi asigurare, percepute de organizator de la cumpărătorul de
bunuri.
(12)
Organizatorul vânzării prin licitaţie publică căruia i-au fost transmise
bunuri în cadrul unui contract de comision la vânzare trebuie să emită
un document către comitentul său, care trebuie să indice valoarea
tranzacţiei, adică preţul bunurilor la licitaţie, fără a cuprinde
valoarea comisionului obţinut sau ce va fi obţinut de la comitent şi pe
baza căreia comitentul, atunci când este persoană impozabilă, trebuie să
emită factura organizatorului vânzării prin licitaţie publică conform
art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, sau care va servi drept factură
pentru orice alte persoane decât cele impozabile înregistrate conform
art. 153 din Codul fiscal.
(13)
Organizatorii de vânzări prin licitaţie publică care livrează bunuri în
condiţiile prevăzute la alin. (9) trebuie să evidenţieze în conturile de
terţi (Debitori/Creditori diverşi) sumele obţinute sau ce vor fi
obţinute de la cumpărătorul de bunuri şi suma plătită sau de plată
vânzătorului de bunuri. Aceste sume trebuie justificate corespunzător cu
documente.
(14)
Livrarea de bunuri către o persoană impozabilă care este organizator de
vânzări prin licitaţie publică va fi considerată ca fiind efectuată când
vânzarea respectivelor bunuri prin licitaţie publică este efectuată.
Prin excepţie, în situaţia în care o licitaţie publică are loc pe
parcursul mai multor zile, livrarea tuturor bunurilor vândute pe
parcursul acelei licitaţii publice se consideră a fi efectuată în ultima
zi a licitaţiei în cauză.
___________
Punctul 64. a fost modificat prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
Regimul special pentru aurul de investiţii
Art. 1523. -
(1)
Aurul de investiţii înseamnă:
a)
aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele de
metale preţioase, având puritatea minimă de 995‰, reprezentate sau nu
prin hârtii de valoare, cu excepţia lingourilor sau plachetelor cu
greutatea de cel mult 1 g;
b)
monedele de aur care îndeplinesc următoarele condiţii:
1.
au titlul mai mare sau egal cu 900‰;
2.
sunt reconfecţionate după anul 1800;
3.
sunt sau au constituit moneda legală de schimb în statul de origine; şi
4.
sunt vândute în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de
piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de 80%.
(2)
În sensul prezentului articol, monedele prevăzute la alin. (1) lit. b) nu se consideră ca fiind vândute în scop numismatic.
(3)
Următoarele operaţiuni sunt scutite de taxă:
a)
livrările, achiziţiile intracomunitare şi importul de aur de investiţii,
inclusiv investiţiile în hârtii de valoare, pentru aurul nominalizat
sau nenominalizat ori negociat în conturi de aur şi cuprinzând mai ales
împrumuturile şi schimburile cu aur care conferă un drept de proprietate
sau de creanţă asupra aurului de investiţii, precum şi operaţiunile
referitoare la aurul de investiţii care constau în contracte la termen
futures şi forward, care dau naştere unui transfer al dreptului de
proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii;
b)
serviciile de intermediere în livrarea de aur de investiţii, prestate de
agenţi care acţionează în numele şi pe seama unui mandant.
(4)
Persoana impozabilă care produce aurul de investiţii sau transformă
orice aur în aur de investiţii poate opta pentru regimul normal de taxă
pentru livrările de aur de investiţii către altă persoană impozabilă,
care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit.
a).
(5)
Persoana impozabilă care livrează în mod curent aur în scopuri
industriale poate opta pentru regimul normal de taxă, pentru livrările
de aur de investiţii prevăzut la alin. (1) lit. a) către altă persoană
impozabilă, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin.
(3) lit. a).
(6)
Intermediarul care prestează servicii de intermediere în livrarea de
aur, în numele şi în contul unui mandant, poate opta pentru taxare, dacă
mandantul şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin. (4).
(7)
Opţiunile prevăzute la alin. (4)-(6) se exercită printr-o notificare
transmisă organului fiscal competent. Opţiunea intră în vigoare la data
înregistrării notificării la organele fiscale sau la data depunerii
acesteia la poştă, cu confirmare de primire, după caz, şi se aplică
tuturor livrărilor de aur de investiţii efectuate de la data respectivă.
În cazul opţiunii exercitate de un intermediar, opţiunea se aplică
pentru toate serviciile de intermediere prestate de respectivul
intermediar în beneficiul aceluiaşi mandant care şi-a exercitat opţiunea
prevăzută la alin. (5). În cazul exercitării opţiunilor prevăzute la
alin. (4)-(6), persoanele impozabile nu pot reveni la regimul special.
(8)
În cazul în care livrarea de aur de investiţii este scutită de taxă,
conform prezentului articol, persoana impozabilă are dreptul să deducă:
a)
taxa datorată sau achitată, pentru achiziţiile de aur de investiţii
efectuate de la o persoană care şi-a exercitat opţiunea de taxare;
b)
taxa datorată sau achitată, pentru achiziţiile intracomunitare sau
importul de aur, care este ulterior transformat în aur de investiţii de
persoana impozabilă sau de un terţ în numele persoanei impozabile;
c)
taxa datorată sau achitată, pentru serviciile prestate în beneficiul
său, constând în schimbarea formei, greutăţii sau purităţii aurului,
inclusiv aurului de investiţii.
(9)
Persoana impozabilă care produce aur de investiţii sau transformă aurul
în aur de investiţii are dreptul la deducerea taxei datorate sau
achitate pentru achiziţii legate de producţia sau transformarea aurului
respectiv.
(10)
Pentru livrările de aliaje sau semifabricate din aur cu titlul mai mare
sau egal cu 325‰, precum şi pentru livrările de aur de investiţii,
efectuate de persoane impozabile care şi-au exercitat opţiunea de taxare
către cumpărători persoane impozabile, cumpărătorul este persoana
obligată la plata taxei, conform normelor.
(11)
Persoana impozabilă care comercializează aur de investiţii va ţine
evidenţa tuturor tranzacţiilor cu aur de investiţii şi va păstra
documentaţia care să permită identificarea clientului în aceste
tranzacţii. Aceste evidenţe se vor păstra minimum 5 ani de la sfârşitul
anului în care operaţiunile au fost efectuate.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
65.
(1)
În scopul implementării art. 1523 alin. (1) din Codul fiscal, greutăţile acceptate pe pieţele de lingouri cuprind cel puţin următoarele unităţi şi greutăţi:
| Unitate | Greutăţi tranzacţionate | |
| Kg | 12,5/1 | |
| Gram | 500/250/100/50/20/10/5/2,5/2 | |
| Uncie (1 oz = 31,1035 g) | 100/10/5/1/1/2/1/4 | |
| Tael (1 tael = 1,193 oz (unitate de măsură chinezească) | 10/5/1 | |
| Tola (10 tolas = 3,75 oz) (unitate de măsură indiană) | 10 |
(2)
În sensul art. 1523 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Codul
fiscal, prin monede reconfecţionate după anul 1800 se înţelege monedele
care sunt bătute după anul 1800.
(3)
Notificarea prevăzută la art. 1523 alin. (7) din Codul fiscal
trebuie să fie efectuată anterior operaţiunilor cărora le este aferentă
şi trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
a)
prevederile legale în baza cărora este efectuată, precum şi dacă
persoana impozabilă exercită opţiunea în calitate de furnizor sau de
intermediar;
b)
numele şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei
impozabile în beneficiul căreia s-au efectuat sau se vor efectua
livrările, precum şi baza de impozitare a acestora.
(4)
În aplicarea prevederilor art. 1523 alin. (10) din Codul
fiscal, cumpărătorul, persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA
conform art. 153 din Codul fiscal, este persoana obligată la plata
taxei pentru:
a)
livrările în interiorul ţării de aliaje ori semifabricate din aur cu titlul mai mare sau egal cu 325 la mie;
b)
livrările de aur de investiţii efectuate în interiorul ţării de persoane
impozabile care şi-au exercitat opţiunea de taxare pentru respectivele
livrări.
(5)
Regulile de aplicare a taxării inverse prevăzute la art. 160 din Codul
fiscal se aplică în mod corespunzător şi în situaţiile prevăzute la art.
1523 alin. (10) din Codul fiscal.
___________
Punctul 65. a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal
Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA
Art. 153. -
(1)
Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi
realizează sau intenţionează să realizeze o activitate economică ce
implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată
cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA
la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare
normală în scopuri de taxă, după cum urmează:
a)
înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în următoarele cazuri:
1.
dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau
depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), cu privire
la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;
2.
dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară
plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru
aplicarea regimului normal de taxă;
b)
dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăşeşte plafonul de
scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la
sfârşitul lunii în care a atins sau a depăşit acest plafon;
c)
dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este
inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar
optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
d)
dacă efectuează operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).
(2)
Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix conform art.
1251 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:
a)
înaintea primirii serviciilor, în situaţia în care urmează să primească
pentru sediul fix din România servicii pentru care este obligată la
plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), dacă serviciile sunt
prestate de o persoană impozabilă care este stabilită în sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru;
b)
înainte de prestarea serviciilor, în situaţia în care urmează să
presteze serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) de la sediul fix din
România pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în sensul
art. 1251 alin. (2) în alt stat membru care are obligaţia de a
plăti TVA în alt stat membru, conform echivalentului din legislaţia
statului membru respectiv al art. 150 alin. (2);
c)
înainte de realizarea unor activităţi economice de la respectivul sediu fix în condiţiile stabilite la art. 1251 alin. (2) lit. b) şi c) care implică:
1.
livrări de bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv
livrări intracomunitare scutite de TVA conform art. 143 alin. (2);
2.
prestări de servicii taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea
adăugată cu drept de deducere, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi
b);
3.
operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);
4.
achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile.
(3)
Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei tratate ca persoană
impozabilă numai pentru că efectuează ocazional livrări intracomunitare
de mijloace de transport noi.
(4)
O persoană impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 1251
alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform
art. 153 va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale
competente pentru operaţiuni realizate pe teritoriul României care dau
drept de deducere a taxei, altele decât serviciile de transport şi
serviciile auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1)
lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 1441, înainte
de efectuarea respectivelor operaţiuni, cu excepţia situaţiilor în care
persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150
alin. (2)-(6). Nu sunt obligate să se înregistreze în România, conform
prezentului articol, persoanele stabilite în afara Comunităţii Europene
care prestează servicii electronice către persoane neimpozabile din
România şi care sunt înregistrate într-un alt stat membru, conform
regimului special pentru servicii electronice, pentru toate serviciile
electronice prestate în Comunitatea Europeană. Persoana impozabilă care
nu este stabilită în România conform art. 1251 alin. (2) şi
nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 poate
solicita înregistrarea în scopuri de TVA dacă efectuează în România
oricare dintre următoarele operaţiuni:
a)
importuri de bunuri;
b)
operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), dacă optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);
c)
operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), dacă acestea sunt
taxabile prin efectul legii sau prin opţiune conform art. 141 alin. (3).
(5)
Va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform acestui articol,
înainte de realizarea operaţiunilor, persoana impozabilă nestabilită în
România şi neînregistrată în scopuri de TVA în România, care
intenţionează:
a)
să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri pentru care este obligată la plata taxei conform art. 151; sau
b)
să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.
(6)
Persoana impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, care are
obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate, în
condiţiile stabilite prin norme, să îşi îndeplinească această obligaţie
prin desemnarea unui reprezentant fiscal. Persoana impozabilă
nestabilită în Comunitate care are obligaţia să se înregistreze în
scopuri de TVA în România este obligată, în condiţiile stabilite prin
norme, să se înregistreze prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
(7)
Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform
prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu
prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea,
conform alin. (1), (2), (4) sau (5).
(71)
Prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot stabili criterii
pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA a societăţilor
comerciale cu sediul activităţii economice în România înfiinţate în baza
Legii nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, care sunt supuse înmatriculării la registrul
comerţului. Organele fiscale competente stabilesc, pe baza acestor
criterii, dacă persoana impozabilă justifică intenţia şi are capacitatea
de a desfăşura activitate economică, pentru a fi înregistrată în
scopuri de TVA. Prin excepţie de la prevederile alin. (7), organele
fiscale competente nu vor înregistra în scopuri de TVA persoanele
impozabile care nu îndeplinesc criteriile stabilite prin ordin al
ministrului finanţelor publice.
(8)
În cazul în care o persoană este obligată să se înregistreze în scopuri
de TVA, în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b), alin. (2), (4)
sau (5), şi nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor
înregistra persoana respectivă din oficiu.
(9)
Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a)
dacă este declarată inactivă conform prevederilor art. 781 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de la data declarării ca inactivă;
b)
dacă a intrat în inactivitate temporară, înscrisă în registrul
comerţului, potrivit legii, de la data înscrierii menţiunii privind
inactivitatea temporară în registrul comerţului;
c)
dacă asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana
impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau
faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001
privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, de la data comunicării deciziei
de anulare de către organele fiscale competente;
d)
dacă nu a depus pe parcursul unui semestru calendaristic niciun decont de taxă prevăzut la art. 1562,
dar nu este în situaţia prevăzută la lit. a) sau b), din prima zi a
celei de-a doua luni următoare respectivului semestru calendaristic.
Aceste prevederi se aplică numai în cazul persoanelor pentru care
perioada fiscală este luna sau trimestrul. Începând cu decontul aferent
lunii iulie 2012, în cazul persoanei impozabile care are perioada
fiscală luna calendaristică, respectiv începând cu decontul aferent
trimestrului III al anului 2012, în cazul persoanei impozabile care are
perioada fiscală trimestrul calendaristic, organele fiscale competente
anulează înregistrarea unei persoane impozabile în scopuri de TVA dacă
nu a depus niciun decont de taxă prevăzut la art. 1562 pentru
6 luni consecutive, în cazul persoanei care are perioada fiscală luna
calendaristică, şi pentru două trimestre calendaristice consecutive, în
cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală trimestrul
calendaristic, dar nu este în situaţia prevăzută la lit. a) ori b), din
prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit termenul de
depunere al celui de-al şaselea decont de taxă în prima situaţie şi,
respectiv, din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit
termenul de depunere al celui de-al doilea decont de taxă în a doua
situaţie.
e)
dacă în deconturile de taxă depuse pentru 6 luni consecutive în cursul
unui semestru calendaristic, în cazul persoanelor care au perioada
fiscală luna calendaristică, şi pentru două perioade fiscale consecutive
în cursul unui semestru calendaristic, în cazul persoanelor impozabile
care au perioada fiscală trimestrul calendaristic, nu au fost
evidenţiate achiziţii de bunuri/servicii şi nici livrări de
bunuri/prestări de servicii, realizate în cursul acestor perioade de
raportare, din prima zi a celei de-a doua luni următoare respectivului
semestru calendaristic. Începând cu decontul aferent lunii iulie 2012,
în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală luna
calendaristică, respectiv începând cu decontul aferent trimestrului III
al anului 2012, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală
trimestrul calendaristic, organele fiscale competente anulează
înregistrarea unei persoane impozabile în scopuri de TVA dacă în
deconturile de taxă depuse pentru 6 luni consecutive, în cazul persoanei
impozabile care are perioada fiscală luna calendaristică, şi pentru
două trimestre calendaristice consecutive, în cazul persoanei impozabile
care are perioada fiscală trimestrul calendaristic, nu au fost
evidenţiate achiziţii de bunuri/servicii şi nici livrări de
bunuri/prestări de servicii, realizate în cursul acestor perioade de
raportare, din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit
termenul de depunere al celui de-al şaselea decont de taxă în prima
situaţie şi, respectiv, din prima zi a lunii următoare celei în care a
intervenit termenul de depunere al celui de-al doilea decont de taxă în a
doua situaţie;
f)
dacă, potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana impozabilă nu
era obligată şi nici nu avea dreptul să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA conform prezentului articol;
g)
în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării
regimului special de scutire prevăzut la art. 152.
Pentru situaţiile prevăzute la lit. a)-e), anularea înregistrării în
scopuri de TVA a persoanei impozabile este realizată din oficiu de către
organele fiscale competente. Pentru situaţia prevăzută la lit. f),
anularea înregistrării în scopuri de TVA se realizează la solicitarea
persoanei impozabile sau din oficiu de către organele fiscale
competente, după caz. Pentru situaţia prevăzută la lit. g), anularea
înregistrării în scopuri de TVA se realizează la solicitarea persoanei
impozabile.
(91)
Procedura de anulare a înregistrării în scopuri de TVA este stabilită
prin normele procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în
scopuri de TVA conform alin. (9) lit. a)-e), organele fiscale competente
înregistrează persoanele impozabile în scopuri de TVA astfel:
a)
din oficiu, de la data la care a încetat situaţia care a condus la
anularea înregistrării, pentru situaţiile prevăzute la alin. (9) lit. a)
şi b);
b)
la solicitarea persoanei impozabile, în situaţia prevăzută la alin. (9)
lit. c), dacă încetează situaţia care a condus la anulare, de la data
comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA;
c)
la solicitarea persoanei impozabile, în situaţia prevăzută la alin. (9)
lit. d), de la data comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de
TVA, pe baza următoarelor informaţii/documente furnizate de persoana
impozabilă:
1.
prezentarea deconturilor de taxă nedepuse la termen;
2.
prezentarea unei cereri motivate din care să rezulte că se angajează să
depună la termenele prevăzute de lege deconturile de taxă;
După prima abatere prevăzută la alin. (9) lit. d), persoanele impozabile
vor fi înregistrate în scopuri de TVA, dacă îndeplinesc toate
condiţiile prevăzute de lege, numai după o perioadă de 3 luni de la
anularea înregistrării. În cazul în care abaterea se repetă după
reînregistrarea persoanei impozabile, organele fiscale vor anula codul
de înregistrare în scopuri de TVA şi nu vor aproba eventuale cereri
ulterioare de reînregistrare în scopuri de TVA.
d)
la solicitarea persoanei impozabile, în situaţia prevăzută la alin. (9)
lit. e), pe baza unei declaraţii pe propria răspundere din care să
rezulte că va desfăşura activităţi economice cel mai târziu în cursul
lunii următoare celei în care a solicitat înregistrarea în scopuri de
TVA. Data înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile este
data comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA. În situaţia
în care persoana impozabilă nu depune o cerere de înregistrare în
scopuri de TVA în maximum 180 de zile de la data anulării, organele
fiscale nu vor aproba eventuale cereri ulterioare de reînregistrare în
scopuri de TVA.
Persoanele impozabile aflate în situaţiile prevăzute de prezentul
alineat nu pot aplica prevederile referitoare la plafonul de scutire
pentru mici întreprinderi prevăzut la art. 152 până la data
înregistrării în scopuri de TVA, fiind obligate să aplice prevederile
art. 11 alin. (11) şi (13).
(92)
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală organizează Registrul
persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153
şi Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de
TVA conform art. 153 a fost anulată. Registrele sunt publice şi se
afişează pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Înscrierea în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în
scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulată se face de către organul
fiscal competent, după comunicarea deciziei de anulare a înregistrării
în scopuri de TVA, în termen de cel mult 3 zile de la data comunicării.
(10)
Persoana înregistrată conform prezentului articol va anunţa în scris
organele fiscale competente cu privire la modificările informaţiilor
declarate în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă metodă
organului fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care
apar în certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la
producerea oricăruia dintre aceste evenimente.
(11)
În cazul încetării desfăşurării de operaţiuni care dau drept de deducere
a taxei sau în cazul încetării activităţii sale economice, orice
persoană înregistrată conform prezentului articol va anunţa în scris
organele fiscale competente în termen de 15 zile de la producerea
oricăruia dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme procedurale se
stabilesc data de la care are loc scoaterea din evidenţă şi procedura
aplicabilă.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
66.
(1)
În cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea în
condiţiile art. 153 alin. (1), (2), (4) sau (5) din Codul fiscal ori
optează pentru înregistrare conform art. 153 alin. (4) din Codul fiscal,
înregistrarea respectivei persoane se va considera valabilă începând
cu:
a)
data comunicării certificatului de înregistrare în scopuri de TVA sau a
deciziei privind înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA, în
cazurile prevăzute la art. 153 alin. (2), (4) şi (5) din Codul fiscal;
b)
prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă optează
pentru aplicarea regimului normal de taxă, în cazurile prevăzute la art.
153 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal;
c)
prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă solicită
înregistrarea, în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. b) din
Codul fiscal;
d)
data comunicării deciziei de aprobare a înregistrării în scopuri de TVA
sau a deciziei privind înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA, în
cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (8) din
Codul fiscal.
(2)
În aplicarea art. 153 alin. (1) din Codul fiscal, activitatea economică
se consideră ca fiind începută din momentul în care o persoană
intenţionează să efectueze o astfel de activitate. Intenţia persoanei
trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că
aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă investiţii
pregătitoare necesare iniţierii unei activităţi economice.
(3)
Instituţiilor publice care solicită înregistrarea în scopuri de TVA sau
care sunt înregistrate din oficiu, conform art. 153 alin. (8) din Codul
fiscal, li se va atribui un cod de înregistrare în scopuri de TVA numai
pentru partea din structura/activitatea pentru care au calitatea de
persoană impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 127
din Codul fiscal, în timp ce pentru activităţile pentru care nu au
calitatea de persoană impozabilă, respectiv pentru partea din structură
prin care desfăşoară numai activităţi în calitate de autoritate publică,
li se va atribui un cod de înregistrare fiscală distinct. Instituţiilor
publice care desfăşoară numai activităţi pentru care au calitatea de
persoană impozabilă, respectiv operaţiuni taxabile, scutite fără drept
de deducere potrivit prevederilor art. 141 din Codul fiscal sau scutite cu drept de deducere conform art. 143, 144, 1441
din Codul fiscal, şi care solicită înregistrarea în scopuri de TVA sau
sunt înregistrate din oficiu, conform art. 153 alin. (8) din Codul
fiscal, li se va atribui un singur cod de înregistrare în scopuri de
TVA. După atribuirea codului de înregistrare în scopuri de TVA, acesta
va fi valabil pentru orice alte operaţiuni taxabile, scutite cu sau fără
drept de deducere, pe care le va realiza ulterior. Orice instituţie
publică căreia i s-a atribuit un cod de înregistrare în scopuri de TVA
conform art. 153 din Codul fiscal va fi considerată persoană impozabilă
conform art. 133 alin. (1) din Codul fiscal, dar numai în ceea ce
priveşte stabilirea locului prestării serviciilor conform art. 133 din Codul fiscal.
(4)
Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi
care are pe teritoriul României sucursale şi alte sedii secundare, fără
personalitate juridică, va fi identificată printr-un singur cod de
înregistrare în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal.
(5)
Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
României şi este stabilită în România printr-unul sau mai multe sedii
fixe fără personalitate juridică, conform art. 1251 alin. (2)
lit. b) din Codul fiscal, va fi identificată printr-un singur cod de
înregistrare în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal. În
acest scop persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în
afara României va desemna unul dintre sediile fixe aflate pe teritoriul
României să depună decontul de taxă şi să fie responsabil pentru toate
obligaţiile în scopuri de TVA, conform acestui titlu, ale tuturor
sediilor fixe stabilite în România ale acestei persoane impozabile.
Sediul fix este întotdeauna o structură fără personalitate juridică şi
poate fi, de exemplu, o sucursală, un birou de vânzări, un depozit, care
trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 1251 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal.
(6)
Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
României şi nu este stabilită prin sediu/sedii fix/fixe în România este
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România pentru
operaţiunile prevăzute la art. 153 alin. (4) din Codul fiscal, cu
excepţia celor pentru care înregistrarea este opţională, şi la art. 153
alin. (5) din Codul fiscal. În cazul operaţiunilor prevăzute la art. 153
alin. (4) din Codul fiscal, altele decât cele pentru care înregistrarea
este opţională, organul fiscal competent nu va înregistra în scopuri de
TVA persoana impozabilă nestabilită în România dacă aceasta urmează să
realizeze în România numai operaţiuni pentru care, potrivit prevederilor
art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal, beneficiarul este persoana
obligată la plata TVA. Organul fiscal competent va înregistra în scopuri
de TVA persoana impozabilă nestabilită în România care urmează să
realizeze operaţiuni pentru care înregistrarea este opţională conform
art. 153 alin. (4) din Codul fiscal, respectiv: servicii de transport şi
servicii auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit.
c)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 1441 din Codul
fiscal, importuri de bunuri, operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. e) din Codul fiscal, dacă optează pentru taxarea acestora, conform
art. 141 alin. (3), şi/sau operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. f) din Codul fiscal, dacă acestea sunt taxabile prin efectul legii
sau prin opţiune, conform art. 141 alin. (3) din Codul fiscal. În
vederea înregistrării în scopuri de TVA:
a)
persoana impozabilă nestabilită în România obligată să se înregistreze
în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (4) din Codul fiscal trebuie să
furnizeze o declaraţie pe propria răspundere organului fiscal
competent, în care să menţioneze că va realiza în România operaţiuni
taxabile pentru care este persoana obligată la plata taxei conform art.
150 alin. (1) din Codul fiscal şi/sau că urmează să desfăşoare
operaţiuni scutite cu drept de deducere, cu excepţia serviciilor de
transport şi a serviciilor auxiliare acestora, scutite în temeiul art.
143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 1441
din Codul fiscal, pentru care înregistrarea este opţională. Pe lângă
declaraţia pe propria răspundere, vor fi prezentate contractele sau
comenzile din care rezultă aceste informaţii;
b)
persoana impozabilă nestabilită în România care optează pentru
înregistrarea în scopuri de TVA în condiţiile stabilite la art. 153
alin. (4) din Codul fiscal:
1.
trebuie să depună în vederea înregistrării notificările prevăzute în
anexele nr. 1 şi 2 la prezentele norme metodologice pentru operaţiuni
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) şi f) din Codul fiscal, dacă
optează pentru taxarea acestora conform art. 141 alin. (3) din Codul
fiscal;
2.
trebuie să furnizeze o declaraţie pe propria răspundere organului fiscal
competent, în care să menţioneze că va realiza în România importuri,
operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal,
dacă acestea sunt taxabile prin efectul legii, şi/sau pentru alte
operaţiuni pentru care înregistrarea este opţională, respectiv: servicii
de transport şi servicii auxiliare acestora, scutite în temeiul art.
143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 1441 din Codul fiscal, precum şi contractele sau comenzile din care rezultă aceste informaţii;
c)
persoana impozabilă nestabilită în România care solicită înregistrarea
conform art. 153 alin. (5) din Codul fiscal trebuie să prezinte
contractele/comenzile în baza cărora urmează să efectueze livrări şi/sau
achiziţii intracomunitare care au locul în România.
(7)
Persoana impozabilă nestabilită în România se va înregistra la autoritatea fiscală competentă după cum urmează:
a)
fie direct, fie prin desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana
este stabilită în spaţiul comunitar. În cazul înregistrării directe,
această persoană va declara adresa din România la care pot fi examinate
toate evidenţele şi documentele ce trebuie păstrate în conformitate cu
prevederile normelor metodologice de aplicare a titlului VI din Codul
fiscal;
b)
prin desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana nu este stabilită în spaţiul comunitar.
(8)
În situaţia în care, ulterior înregistrării directe în scopuri de taxă
conform alin. (7) lit. a), persoana impozabilă nestabilită în România va
fi stabilită în România printr-un sediu fix, inclusiv o sucursală,
organele fiscale competente nu vor atribui un alt cod de înregistrare în
scopuri de taxă, fiind păstrat codul de înregistrare în scopuri de taxă
acordat iniţial.
(9)
În cazul persoanelor impozabile care au sediul activităţii economice în
afara României şi care se înregistrează în scopuri de taxă conform art.
153 alin. (2) din Codul fiscal prin sedii fixe, altele decât
sucursalele, şi ulterior vor înfiinţa sucursale în România, organele
fiscale competente nu vor atribui un alt cod de înregistrare în scopuri
de taxă, fiind păstrat codul de înregistrare în scopuri de taxă acordat
iniţial.
(10)
Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi care,
ulterior înregistrării respective, desfăşoară exclusiv operaţiuni ce nu
dau dreptul la deducere va solicita anularea înregistrării în termen de
15 zile de la încheierea lunii în care se desfăşoară exclusiv operaţiuni
fără drept de deducere. Dovada faptului că persoana nu mai realizează
operaţiuni cu drept de deducere trebuie să rezulte din obiectul de
activitate şi, după caz, din declaraţia pe propria răspundere dată de
împuternicitul legal al persoanei impozabile în cazul operaţiunilor
scutite pentru care persoana impozabilă poate opta pentru taxare conform
art. 141 alin. (3) din Codul fiscal.
(11)
Anularea înregistrării în scopuri de TVA se va efectua în prima zi a
lunii următoare celei în care persoana impozabilă a solicitat anularea
înregistrării conform art. 153 alin. (11) din Codul fiscal. Persoana
impozabilă care a solicitat anularea înregistrării în scopuri de TVA
conform alin. (10) are obligaţia, indiferent de perioada fiscală
utilizată, să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal până la data de 25 a lunii în care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA.
(12)
Orice persoană impozabilă stabilită în România şi înregistrată în
scopuri de TVA care îşi încetează activitatea economică trebuie să
solicite anularea înregistrării în scopuri de TVA în termen de 15 zile
de la data documentelor ce evidenţiază acest fapt. Persoana impozabilă
nestabilită în România, care s-a înregistrat conform art. 153 alin. (4)
sau (5) din Codul fiscal, trebuie să solicite anularea înregistrării în
scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează în România operaţiuni
pentru care ar fi obligată să fie înregistrată în scopuri de TVA conform
art. 153 alin. (4) sau (5) din Codul fiscal. Persoana impozabilă
nestabilită în România, care s-a înregistrat prin opţiune conform art.
153 alin. (4) din Codul fiscal, trebuie să solicite anularea
înregistrării în scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează în
România operaţiuni de natura celor pentru care a solicitat înregistrarea
şi nici alte operaţiuni pentru care ar fi obligată să fie înregistrată
în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (4) sau (5) din Codul fiscal.
Anularea înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă din prima zi a
lunii următoare celei în care s-a depus declaraţia de încetare a
activităţii. Persoana impozabilă care a solicitat anularea înregistrării
în scopuri de TVA are obligaţia, indiferent de perioada fiscală
utilizată, să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal până la data de 25 a lunii în care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA.
(13)
În situaţia în care art. 153 din Codul fiscal prevede că persoana
impozabilă trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA
anticipat, respectiv înainte de realizarea unei operaţiuni, dar această
obligaţie este îndeplinită ulterior, organele fiscale vor înregistra
persoana respectivă atunci când aceasta solicită înregistrarea, dacă
între timp nu a fost înregistrată din oficiu. Pentru neînregistrarea
anticipată prevăzută de lege, organele fiscale vor stabili consecinţele
acesteia în conformitate cu prevederile normelor metodologice de
aplicare a titlului VI din Codul fiscal, precum şi ale Codului de
procedură fiscală.
(14)
Organele fiscale competente vor înregistra din oficiu persoanele
impozabile obligate să se înregistreze în scopuri de TVA, în
conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1), (2), (4) sau (5) din
Codul fiscal, şi care nu solicită înregistrarea, indiferent dacă sunt
persoane care au sediul activităţii economice în România, un sediu fix
în România sau sunt nestabilite în România.
(15)
Pentru situaţia prevăzută la art. 153 alin. (9) lit. f) din Codul
fiscal, anularea înregistrării în scopuri de TVA se realizează la
solicitarea persoanei impozabile sau din oficiu de către organele
fiscale competente, după caz. Anularea înregistrării în scopuri de TVA
este valabilă de la data comunicării deciziei de anulare de către
organele fiscale competente.
___________
Punctul 66. a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
661.
(1)
Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bază de cerere depusă de
persoana impozabilă nestabilită în România la organul fiscal competent
la care reprezentantul propus este înregistrat în scopuri de TVA.
Cererea trebuie însoţită de:
a)
declaraţia de începere a activităţii, care va cuprinde: data, volumul şi
natura activităţii pe care o va desfăşura în România. Ulterior
începerii activităţii, volumul şi natura activităţii pot fi modificate
potrivit prevederilor contractuale, aceste modificări urmând a fi
comunicate şi organului fiscal competent la care reprezentantul fiscal
este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, conform art. 153 din
Codul fiscal;
b)
copie de pe actul de constituire în străinătate al persoanei impozabile nestabilite în România;
c)
acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care
aceasta se angajează să îndeplinească obligaţiile ce îi revin conform
legii şi în care aceasta trebuie să precizeze natura operaţiunilor şi
valoarea estimată a acestora.
(2)
Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul
operaţiunilor desfăşurate în România de persoana impozabilă nestabilită
în România. Nu se admite coexistenţa mai multor reprezentanţi fiscali cu
angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanţi fiscali orice
persoane impozabile stabilite în România conform art. 1251 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.
(3)
Organul fiscal competent verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la
alin. (1) şi (2) şi, în termen de cel mult 30 de zile de la data
primirii cererii, comunică decizia luată atât persoanei impozabile
nestabilite în România, cât şi persoanei propuse ca reprezentant fiscal
de aceasta. În cazul acceptării cererii, concomitent cu transmiterea
deciziei de aprobare se indică şi codul de înregistrare în scopuri de
TVA atribuit reprezentantului fiscal ca mandatar al persoanei
impozabile, care trebuie să fie diferit de codul de înregistrare în
scopuri de TVA atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. În cazul
respingerii cererii, decizia se comunică ambelor părţi, cu motivarea
refuzului.
(4)
Reprezentantul fiscal, după ce a fost acceptat de organul fiscal
competent, este angajat, din punctul de vedere al drepturilor şi
obligaţiilor privind taxa pe valoarea adăugată, pentru toate
operaţiunile efectuate în România de persoana impozabilă nestabilită în
România atât timp cât durează mandatul său. În situaţia în care mandatul
reprezentantului fiscal încetează înainte de sfârşitul perioadei în
care, potrivit legii, persoana impozabilă nestabilită în România ar avea
obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată în România, aceasta este
obligată fie să prelungească mandatul reprezentantului fiscal, fie să
mandateze alt reprezentant fiscal pe perioada rămasă sau să se
înregistreze conform art. 153 alin. (4) sau art. 153 alin. (5) din Codul
fiscal, dacă este o persoană impozabilă stabilită în Comunitate.
Operaţiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei
impozabile nestabilite în România nu se evidenţiază în contabilitatea
proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal. Prevederile art.
152 din Codul fiscal cu privire la întreprinderile mici nu sunt
aplicabile persoanelor impozabile nestabilite în România.
(5)
Reprezentantul fiscal poate să renunţe la angajamentul asumat printr-o
cerere adresată organului fiscal competent. În cerere trebuie să
precizeze ultimul decont de taxă pe valoarea adăugată pe care îl va
depune în această calitate şi să propună o dată ulterioară depunerii
cererii când va lua sfârşit mandatul său. De asemenea, este obligat să
precizeze dacă renunţarea la mandat se datorează încetării activităţii
în România a persoanei impozabile nestabilite în România sau se
datorează înregistrării directe în România, fără reprezentant fiscal, a
persoanei impozabile stabilite în Comunitate pe care o reprezintă.
(6)
În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România îşi continuă
activitatea economică în România, cererea poate fi acceptată numai dacă
persoana impozabilă nestabilită în România a întocmit toate
formalităţile necesare desemnării unui alt reprezentant fiscal, iar
acest nou reprezentant fiscal a fost acceptat ca atare de către organul
fiscal competent sau, după caz, în situaţia în care persoana impozabilă,
dacă este stabilită în Comunitate, optează să se înregistreze în
România fără să desemneze un reprezentant fiscal.
(7)
Persoana impozabilă nestabilită în România poate mandata reprezentantul
fiscal să emită factura destinată beneficiarului său. Persoana
impozabilă nestabilită în România sau, după caz, reprezentantul fiscal
emite factura pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii
efectuate de persoana impozabilă nestabilită în România, aplicând
regimul de taxă corespunzător operaţiunilor respective, pe care o
transmite beneficiarului. Prezentele norme metodologice nu instituie
obligaţii privind moneda în care se fac decontările sau privind
modalitatea în care se realizează decontările, respectiv prin
reprezentantul fiscal sau direct între persoana impozabilă nestabilită
în România şi clienţii/furnizorii acesteia.
(8)
Factura emisă de persoana impozabilă nestabilită în România trebuie să
conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal,
inclusiv denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de
TVA conform art. 153 din Codul fiscal ale reprezentantului fiscal.
(9)
Reprezentantul fiscal depune decontul de taxă prevăzut la art. 1562
din Codul fiscal pentru operaţiunile desfăşurate în România de persoana
impozabilă nestabilită în România pe care o reprezintă, în care include
şi facturile emise de persoana impozabilă nestabilită în România sub
codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal
conform art. 153 din Codul fiscal. În situaţia în care reprezentantul
fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în
străinătate, trebuie să depună câte un decont de taxă pentru fiecare
persoană impozabilă nestabilită în România pe care o reprezintă. Nu îi
este permis reprezentantului fiscal să evidenţieze în decontul de taxă
depus pentru activitatea proprie, pentru care este înregistrat în
scopuri de TVA, operaţiunile desfăşurate în numele persoanei impozabile
nestabilite în România, pentru care depune un decont de taxă separat.
(10)
Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente achiziţiilor
efectuate în numele persoanei impozabile nestabilite în România,
reprezentantul fiscal trebuie să deţină documentele prevăzute de lege.
(11)
Orice persoană stabilită printr-un sediu fix în România, conform prevederilor art. 1251
alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, nu mai poate să îşi desemneze un
reprezentant fiscal în România. Această persoană se înregistrează în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal la organul fiscal
competent.
(12)
Dacă ulterior desemnării unui reprezentant fiscal persoana impozabilă
nestabilită în România va avea unul sau mai multe sedii fixe pe
teritoriul României în conformitate cu prevederile art. 1251
alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, codul de înregistrare în scopuri de
TVA atribuit reprezentantului fiscal este preluat de persoana impozabilă
care devine înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul
fiscal, ca persoană stabilită în România. Suma negativă de taxă sau taxa
de plată din ultimul decont de taxă depus de reprezentantul fiscal este
preluată de persoana impozabilă care a devenit stabilită în România.
Din punctul de vedere al taxei, operaţiunile realizate prin reprezentant
fiscal sunt operaţiuni aparţinând persoanei impozabile care iniţial nu a
fost stabilită în România, iar ulterior a devenit stabilită în România
prin sediu fix.
___________
Punctul 661. a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal
Înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care efectuează achiziţii intracomunitare sau pentru servicii
Art. 1531. -
(1)
Are obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a)
persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi
persoana juridică neimpozabilă stabilită în România, neînregistrate şi
care nu au obligaţia să se înregistreze conform art. 153 şi care nu sunt
deja înregistrate conform lit. b) sau c) sau alin. (2), care efectuează
o achiziţie intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea
achiziţiei intracomunitare, dacă valoarea achiziţiei intracomunitare
respective depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare în anul
calendaristic în care are loc achiziţia intracomunitară;
b)
persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România,
neînregistrată şi care nu are obligaţia să se înregistreze conform art.
153, şi care nu este deja înregistrată conform lit. a) sau c) sau alin.
(2), dacă prestează servicii care au locul în alt stat membru, pentru
care beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata taxei
conform echivalentului din legislaţia altui stat membru al art. 150
alin. (2), înainte de prestarea serviciului;
c)
persoana impozabilă care îşi are stabilit sediul activităţii economice
în România, care nu este înregistrată şi nu are obligaţia să se
înregistreze conform art. 153 şi care nu este deja înregistrată conform
lit. a) sau b) sau alin. (2), dacă primeşte de la un prestator, persoană
impozabilă stabilită în alt stat membru, servicii pentru care este
obligată la plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), înaintea
primirii serviciilor respective.
(2)
Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România,
dacă nu este înregistrată şi nu este obligată să se înregistreze conform
art. 153, şi persoana juridică neimpozabilă stabilită în România pot
solicita să se înregistreze, conform prezentului articol, în cazul în
care realizează achiziţii intracomunitare, conform art. 126 alin. (6).
(3)
Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform
prezentului articol, orice persoană care solicită înregistrarea, conform
alin. (1) sau (2).
(4)
Dacă persoana obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în
condiţiile alin. (1), nu solicită înregistrarea, organele fiscale
competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(5)
Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (1) lit. a) poate
solicita anularea înregistrării sale oricând, după expirarea anului
calendaristic următor celui în care a fost înregistrată, dacă valoarea
achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul de achiziţii în
anul în care face solicitarea sau în anul calendaristic anterior şi dacă
nu şi-a exercitat opţiunea conform alin. (7).
(6)
Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (2) poate solicita
anularea înregistrării oricând după expirarea a 2 ani calendaristici
care urmează anului în care a optat pentru înregistrare, dacă valoarea
achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul de achiziţii în
anul în care depune această solicitare sau în anul calendaristic
anterior, dacă nu şi-a exercitat opţiunea conform alin. (7).
(7)
Dacă după expirarea anului calendaristic prevăzut la alin. (5) sau a
celor 2 ani calendaristici prevăzuţi la alin. (6), care urmează celui în
care s-a efectuat înregistrarea, persoana impozabilă efectuează o
achiziţie intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de
TVA, obţinut conform prezentului articol, se consideră că persoana a
optat conform art. 126 alin. (6), cu excepţia cazului în care a depăşit
plafonul de achiziţii intracomunitare.
(8)
Persoana înregistrată conform alin. (1) lit. b) şi c) poate solicita
anularea înregistrării sale oricând după expirarea anului calendaristic
în care a fost înregistrată, cu excepţia situaţiei în care trebuie să
rămână înregistrată conform alin. (5)-(7).
(9)
Organele fiscale competente vor anula înregistrarea unei persoane,
conform prezentului articol, din oficiu sau, după caz, la cerere, în
următoarele situaţii:
a)
persoana respectivă este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153; sau
b)
persoana respectivă are dreptul la anularea înregistrării în scopuri de
TVA, conform prezentului articol, şi solicită anularea conform alin.
(5), (6) şi (8); sau
c)
persoana respectivă îşi încetează activitatea economică.
(10)
Înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului articol nu conferă
persoanei impozabile calitatea de persoană înregistrată normal în
scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat numai pentru achiziţii
intracomunitare sau pentru serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2),
primite de la persoane impozabile stabilite în alt stat membru sau
prestate către persoane impozabile stabilite în alt stat membru.
(11)
Prevederile art. 153 alin. (9) lit. a), b) şi f) se aplică corespunzător
şi pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului
articol.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
67.
(1)
Au obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 1531 din Codul fiscal numai persoanele impozabile care au sediul activităţii economice în România.
(2)
Persoanele impozabile prevăzute la art. 126 alin. (4) din Codul fiscal
sunt obligate să solicite înregistrarea în scopuri de TVA pentru
achiziţii intracomunitare de bunuri conform art. 1531 alin.
(1) lit. a) din Codul fiscal, dacă depăşesc plafonul pentru achiziţii
intracomunitare de 10.000 euro stabilit conform pct. 2 alin. (5)-(7). În
cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea în
condiţiile art. 1531 alin. (1) din Codul fiscal,
înregistrarea respectivei persoane conform acestui articol va fi
considerată valabilă de la data solicitării înregistrării.
(3)
În situaţia în care obligaţia înregistrării în scopuri de TVA conform art. 1531
alin. (1) lit. b) sau c) din Codul fiscal revine unei persoane
impozabile care realizează achiziţii intracomunitare de bunuri care nu
sunt impozabile în România conform art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul
fiscal, respectiva persoană poate aplica regulile referitoare la
plafonul pentru achiziţii intracomunitare şi după înregistrare, până la
depăşirea respectivului plafon. În acest scop nu va comunica codul de
înregistrare în scopuri de TVA furnizorilor săi din alte state membre.
(4)
Înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 1531 alin. (1)
lit. b) şi c) din Codul fiscal se solicită numai de persoanele care nu
sunt deja înregistrate conform art. 153 din Codul fiscal sau pentru
achiziţiile intracomunitare de bunuri conform art. 1531 alin.
(1) lit. a) din Codul fiscal şi numai în cazul serviciilor
intracomunitare pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din
Codul fiscal sau echivalentul acestui articol din legislaţia altui stat
membru, altele decât cele scutite de taxă. Înregistrarea respectivei
persoane conform acestui articol va fi considerată valabilă de la data
solicitării înregistrării. Nu se va solicita înregistrarea în scopuri de
TVA conform art. 1531 din Codul fiscal dacă serviciile se
încadrează în oricare din prevederile art. 133 alin. (3)-(7) din Codul
fiscal. De asemenea nu se va solicita înregistrarea în scopuri de TVA
conform art. 1531 din Codul fiscal în cazul serviciilor
pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal,
dar care nu sunt servicii intracomunitare, respectiv sunt prestate de o
persoană impozabilă din România către o persoană impozabilă stabilită în
afara Comunităţii sau sunt prestate de o persoană impozabilă stabilită
în afara Comunităţii în beneficiul unei persoane impozabile stabilite în
România.
(5)
În cazul în care o persoană solicită înregistrarea în scopuri de TVA în condiţiile art. 1531
alin. (2) din Codul fiscal, respectiv prin opţiunea de a aplica regimul
general prevăzut la art. 126 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal,
înregistrarea respectivei persoane conform acestui articol va fi
considerată valabilă de la data solicitării înregistrării.
(6)
În cazul în care o persoană solicită anularea înregistrării în condiţiile art. 1531
alin. (5), (6) sau (8) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei
persoane se va considera anulată din prima zi a anului calendaristic în
care se face cererea de anulare.
(7)
Persoanele înregistrate conform art. 1531 din Codul fiscal nu
pot comunica acest cod pentru livrările de bunuri sau prestările de
servicii efectuate către alte persoane, acesta fiind comunicat altor
persoane numai pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, pentru
prestări de servicii intracomunitare şi pentru achiziţii de servicii
intracomunitare.
(8)
Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă care nu este
înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal şi care efectuează
achiziţii intracomunitare de bunuri accizabile nu are obligaţia să se
înregistreze conform art. 1531 din Codul fiscal pentru plata taxei aferente respectivei achiziţii intracomunitare.
(9)
Orice persoană care efectuează achiziţii intracomunitare de mijloace noi
de transport, care nu este înregistrată conform art. 153 din Codul
fiscal, nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 1531 din Codul fiscal pentru plata taxei aferente respectivei achiziţii intracomunitare.
(10)
Prevederile prezentelor norme metodologice se completează cu prevederile pct. 2.
(11)
Instituţiile publice care sunt înregistrate în scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul fiscal, pentru întreaga activitate sau numai pentru o
parte din structură, nu vor solicita înregistrarea conform art. 1531
din Codul fiscal. Pentru toate achiziţiile intracomunitare de bunuri,
pentru prestările de servicii intracomunitare şi pentru achiziţiile de
servicii intracomunitare vor comunica codul de înregistrare în scopuri
de TVA acordat conform art. 153, indiferent dacă achiziţiile sunt
destinate utilizării pentru activitatea desfăşurată în calitate de
autoritate publică, pentru care instituţia publică nu are calitatea de
persoană impozabilă, sau pentru activităţi pentru care instituţia
publică are calitatea de persoană impozabilă. Orice instituţie publică
căreia i s-a atribuit un cod de înregistrare în scopuri de TVA conform
art. 1531 din Codul fiscal va fi considerată persoană
impozabilă conform art. 133 alin. (1) din Codul fiscal, dar numai în
ceea ce priveşte stabilirea locului prestării serviciilor conform art.
133 din Codul fiscal.
___________
Punctul 67. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
Prevederi generale referitoare la înregistrare
Art. 154.
-
(1)
Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 şi 1531, are prefixul «RO», conform Standardului internaţional ISO 3166 - alpha 2.
(2)
Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei persoane nu o exonerează
de răspunderea care îi revine, conform prezentului titlu, pentru orice
acţiune anterioară datei anulării şi de obligaţia de a solicita
înregistrarea în condiţiile prezentului titlu.
(3)
Prin norme se stabilesc cazurile în care persoanele nestabilite în
România care sunt obligate la plata TVA în România, conform art. 150
alin. (1), pot fi scutite de înregistrarea în scopuri de TVA în România.
(4)
Persoanele înregistrate:
a)
conform art. 153, vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor;
b)
conform art. 1531, vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA:
1)
furnizorului/prestatorului, atunci când au obligaţia plăţii taxei conform art. 150 alin. (2)-(6) şi art. 151;
2)
beneficiarului, persoană impozabilă din alt stat membru, către care
prestează servicii pentru care acesta este obligat la plata taxei
conform echivalentului din alt stat membru al art. 150 alin. (2).
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 52. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
68.
(1)
În sensul art. 154. alin. (3) din Codul fiscal, persoana impozabilă
nestabilită în România care este obligată la plata TVA în România
conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal poate fi scutită de
obligaţia înregistrării în scopuri de TVA în următoarele situaţii:
a)
când efectuează în România servicii prestate ocazional, dacă aceste
operaţiuni nu sunt precedate de achiziţii intracomunitare de bunuri
efectuate în România;
b)
când efectuează în România livrări ocazionale de bunuri, cu excepţia:
1.
vânzărilor la distanţă;
2.
livrărilor de bunuri precedate de achiziţii intracomunitare de bunuri în România;
(2)
În sensul alin. (1) lit. a) şi b), livrările de bunuri şi prestările de
servicii sunt considerate ocazionale dacă sunt realizate o singură dată
în cursul unui an.
(3)
Persoanele nestabilite în România sunt obligate să facă plata taxei
datorate în România în condiţiile prevăzute la art. 157 alin. (6) din
Codul fiscal.
___________
Punctul 68. a fost modificat prin punctul 52. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 52. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
(5)
Persoanele înregistrate:
a)
conform art. 153 vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA
tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor. Informarea este
opţională, dacă persoana beneficiază de prestări de servicii, conform
art. 133 alin. (2) lit. c)-f), lit. h) pct 2 şi lit. i);
b)
conform art. 1531 vor comunica codul de înregistrare în
scopuri de TVA furnizorului, de fiecare dată când realizează o achiziţie
intracomunitară de bunuri. Comunicarea codului este opţională în cazul
în care persoana respectivă beneficiază de prestări de servicii, conform
art. 133 alin. (2) lit. c)-f), lit. h) pct. 2 şi lit. i). Pentru alte
operaţiuni constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii este
interzisă comunicarea codului de înregistrare în scopuri de TVA, obţinut
în temeiul art. 153, furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor.
(6)
Persoana impozabilă nestabilită în România, care şi-a desemnat un
reprezentant fiscal, va comunica denumirea/numele, adresa şi codul de
înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153
reprezentantului său fiscal, clienţilor şi furnizorilor săi, pentru
operaţiunile efectuate sau de care a beneficiat în România.
Facturarea
Art. 155.
-
(1)
Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare
de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a
taxei, conform art. 141 alin. (1) şi (2), trebuie să emită o factură
către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare
a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei,
cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea,
persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar,
pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau
o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a
lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepţia cazului
în care factura a fost deja emisă.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
69.
(1)
Prevederile art. 155 alin. (1) din Codul fiscal se aplică şi pentru situaţiile prevăzute la art. 132 alin. (3) din Codul fiscal.
(2)
Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare
de servicii scutită fără drept de deducere a taxei, conform art. 141
alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, nu are obligaţia întocmirii unei
facturi, dar operaţiunile vor fi consemnate în documente potrivit
legislaţiei contabile. Emiterea facturii nu este interzisă fiind
opţiunea persoanei impozabile de a factura operaţiunile respective. În
situaţia în care factura este emisă, aceasta trebuie să conţină cel
puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.
(3)
Regularizarea facturilor emise de către furnizori/prestatori pentru
avansuri, sau în cazul emiterii de facturi parţiale pentru livrări de
bunuri sau prestări de servicii, se realizează prin stornarea facturii
de avans la data emiterii facturii pentru contravaloarea integrală a
livrării de bunuri şi/sau prestării de servicii. Stornarea se poate face
separat sau pe aceeaşi factură pe care se evidenţiază contravaloarea
integrală a livrării de bunuri şi/sau prestării de servicii. Pe factura
emisă se va face o referire la facturile de avans sau facturile parţiale
emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi pentru aceeaşi
operaţiune, în conformitate cu prevederile art. 155 alin. (5) lit. n)
din Codul fiscal. În cazul operaţiunilor pentru care baza impozabilă
este stabilită în valută, la regularizare se vor avea în vedere
prevederile art. 1391 din Codul fiscal şi pct. 22. Nu se
impune regularizarea de către beneficiarul care are obligaţia plăţii
taxei, conform art. 150 alin. (2)-(6), art. 151 sau art. 1511
din Codul fiscal, în cazul facturilor de avans sau a facturilor
parţiale emise de furnizorii de bunuri sau de prestatorii de servicii.
(31)
Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul schimbării cotei de
TVA, pentru a se aplica cota în vigoare la data faptului generator de
taxă potrivit art. 140 alin. (4) din Codul fiscal, se impune efectuarea
următoarelor regularizări:
a)
regularizarea facturilor emise de către furnizori/prestatori pentru
avansurile parţiale sau integrale încasate, precum şi a facturilor emise
înainte de livrare/prestare pentru contravaloarea parţială sau
integrală a bunurilor livrate/serviciilor prestate;
b)
regularizarea de către beneficiarul care are obligaţia plăţii taxei,
potrivit art. 150 alin. (2), (3), (5) şi (6) din Codul fiscal, a
facturilor de avans parţial sau integral ori a facturilor emise de
furnizorii de bunuri sau de prestatorii de servicii înainte de
livrare/prestare pentru contravaloarea parţială sau integrală a
bunurilor livrate/serviciilor prestate.
___________
Subpunctul (31) a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(4)
În cazul reducerilor de preţ acordate de producătorii/distribuitorii de
bunuri potrivit prevederilor pct. 19 alin. (2), pe bază de cupoane
valorice, facturile de reducere se întocmesc direct pe numele
comercianţilor care au acceptat cupoanele valorice de la consumatorii
finali, chiar dacă iniţial facturile de livrare a bunurilor pentru care
se acordă aceste reduceri de preţ au fost emise de
producători/distribuitori către diverşi intermediari
cumpărători-revânzători. La rubrica «Cumpărător» se înscriu datele de
identificare ale cumpărătorului care a acceptat cupoanele valorice de la
consumatorii finali.
___________
Punctul 69. a fost modificat prin punctul 53. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
(2)
Persoana înregistrată conform art. 153 trebuie să autofactureze, în
termenul prevăzut la alin. (1), fiecare livrare de bunuri sau prestare
de servicii către sine.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
70.
(1)
Auto-factura pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii către
sine trebuie emisă numai dacă operaţiunile în cauză sunt taxabile şi
numai în scopul taxei, fiind obligatorie menţionarea următoarelor
informaţii:
a)
numărul facturii, care va fi un număr secvenţial acordat în baza uneia
sau mai multor serii, care identifică în mod unic o factură;
b)
data emiterii;
c)
numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile, la rubrica furnizor;
d)
pentru situaţiile prevăzute la 128 alin. (4) lit. a), c) şi d) din Codul
fiscal, şi la prima teză a art. 129 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal,
la rubrica cumpărător se înscriu informaţiile menţionate la lit. c);
e)
numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA ale
beneficiarului, la rubrica cumpărător, pentru situaţiile prevăzute la
art. 128 alin. (4) lit. b), şi a doua teză a art. 129 alin. (4) lit. b)
din Codul fiscal;
f)
denumirea şi descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate;
g)
valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa;
h)
cota de taxă aplicabilă;
i)
valoarea taxei colectate.
(2)
Informaţiile din factura emisă prin autofacturare se înscriu în
jurnalele pentru vânzări şi sunt preluate corespunzător în decontul de
taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal, ca taxă colectată.
(3)
În cazul depăşirii plafoanelor stabilite la pct. 6 alin. (15) pentru
operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (8) lit. f) şi art. 129 alin.
(5) lit. a) din Codul fiscal, persoanele impozabile înregistrate în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal au obligaţia să
întocmească autofactura conform prevederilor alin. (1) numai în scopuri
de TVA. Autofactura va cuprinde la rubrica «Cumpărător» informaţiile de
la alin. (1) lit. c), iar în cazul bunurilor/serviciilor acordate
gratuit în cadrul acţiunilor de protocol, sponsorizare, mecenat, în loc
de denumirea şi descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate se
poate menţiona, după caz: depăşire plafon protocol, sponsorizare sau
mecenat.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 30. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
(3)
Persoana impozabilă va emite o factură, în termenul stabilit la alin.
(1), pentru fiecare vânzare la distanţă pe care a efectuat-o, în
condiţiile art. 132 alin. (2).
(4)
Persoana impozabilă va emite o autofactură în termenul stabilit la alin.
(1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în alt stat membru,
în condiţiile art. 128 alin. (10) şi pentru fiecare achiziţie
intracomunitară efectuată în România în condiţiile stabilite la art. 1301 alin. (2) lit. a).
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
71.
(1)
Persoana înregistrată sau care ar fi fost obligată să se înregistreze în
scopuri de TVA în România, conform art. 153 din Codul fiscal, este
obligată să emită facturi prin autofacturare, potrivit prevederilor art.
155 alin. (4) din Codul fiscal, pentru fiecare transfer pe care l-a
efectuat în alt stat membru. Factura se emite numai în scopul taxei,
fiind obligatorie menţionarea următoarelor informaţii:
a)
numărul facturii va fi un număr secvenţial acordat în baza uneia sau mai multor serii, care identifică în mod unic o factură;
b)
data emiterii;
c)
la rubrica furnizor, numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România al persoanei impozabile, iar în cazul persoanei
impozabile nestabilite în România, care şi-a desemnat un reprezentant
fiscal în România, se va înscrie denumirea/numele persoanei care
efectuează transferul, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de
înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, ale
reprezentantului fiscal;
d)
numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA acordat de
autorităţile fiscale din alt stat membru persoanei impozabile care
realizează transferul, la rubrica cumpărător;
e)
adresa exactă a locului din care au fost transferate bunurile, precum şi
adresa exactă a locului în care au fost transferate bunurile;
f)
denumirea şi cantitatea bunurilor transferate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 1251 alin. (3) din Codul fiscal, în definirea bunurilor în cazul transferului de mijloace de transport noi;
g)
data la care au fost transferate bunurile;
h)
valoarea bunurilor transferate;
(2)
Persoana înregistrată sau care ar fi fost obligată să se înregistreze în
scopuri de TVA în România, conform art. 153 din Codul fiscal, este
obligată să emită facturi prin autofacturare, potrivit prevederilor art.
155 alin. (4) din Codul fiscal, pentru fiecare achiziţie
intracomunitară de bunuri efectuată în România în condiţiile stabilite
la art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, respectiv
care urmează unui transfer pe care l-a efectuat din alt stat membru.
Autofactura nu se va emite în situaţia în care a fost emis un document
pentru transferul realizat în alt stat membru şi care cuprinde cel puţin
elementele menţionate la alin. (1), pe baza căruia se va înregistra
achiziţia intracomunitară de bunuri în România. Factura se emite numai
în scopul taxei, fiind obligatorie menţionarea următoarelor informaţii:
a)
numărul facturii va fi un număr secvenţial acordat în baza uneia sau mai multor serii, care identifică în mod unic o factură;
b)
data emiterii;
c)
la rubrica cumpărător, numele, adresa şi codul de înregistrare în
scopuri de TVA din România al persoanei impozabile, iar în cazul
persoanei impozabile nestabilite în România, care şi-a desemnat un
reprezentant fiscal în România, se va înscrie denumirea/numele persoanei
care efectuează achiziţia intracomunitară de bunuri, precum şi
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA,
conform art. 153 din Codul fiscal, ale reprezentantului fiscal;
d)
numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA acordat de
autorităţile fiscale din alt stat membru persoanei impozabile care
realizează transferul, la rubrica furnizor;
e)
adresa exactă a locului din care au fost transferate bunurile din alt
stat membru, precum şi adresa exactă din România în care au fost
achiziţionate bunurile;
f)
denumirea şi cantitatea bunurilor achiziţionate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 1251 alin. (3) din Codul fiscal, în definirea bunurilor în cazul transferului de mijloace de transport noi;
g)
data la care au fost transferate bunurile din alt stat membru;
h)
valoarea bunurilor transferate;
(3)
Informaţiile din facturile emise prin autofacturare conform alin. (1) se
înscriu în jurnalele pentru vânzări, iar cele emise conform alin. (2)
se înscriu în jurnalul pentru cumpărări şi sunt preluate corespunzător
în decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal.
___________
Punctul 71. a fost modificat prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Codul fiscal:
(5)
Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informaţii:
a)
numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
b)
data emiterii facturii;
c)
data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data
încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă de data
emiterii facturii;
d)
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau,
după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care
emite factura;
e)
denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în
România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA
conform art. 153 ale reprezentantului fiscal;
f)
denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor,
precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de
identificare fiscală ale beneficiarului, dacă acesta este o persoană
impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă;
g)
denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care
şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele,
adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 ale
reprezentantului fiscal;
h)
denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 1251 alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;
i)
baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor sau, după caz, avansurile
facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă,
preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele
şi alte reduceri de preţ;
j)
indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;
k)
în cazul în care nu se datorează taxa, trimiterea la dispoziţiile
aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau orice altă
menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri sau prestarea de
servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă;
l)
în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, trimiterea la art. 1521, la art. 306 din Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat regimul special;
m)
dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi,
trimiterea la art. 1522, la art. 313, 326 ori 333 din
Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a fost
aplicat unul dintre regimurile respective;
n)
o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se
emit mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune.
(6)
Semnarea şi ştampilarea facturilor nu sunt obligatorii.
(7)
Prin derogare de la alin. (1) şi fără să contravină prevederilor alin.
(3), persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii,
pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul
solicită factura:
a)
transportul persoanelor cu taximetre, precum şi transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;
b)
livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările
de servicii către populaţie, consemnate în documente, fără
nominalizarea cumpărătorului;
c)
Abrogat.
(8)
Prin norme se stabilesc condiţiile în care:
a)
se poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri sau prestări separate de servicii;
b)
se pot emite facturi de către cumpărător sau client în numele şi în contul furnizorului/prestatorului;
c)
se pot transmite facturi prin mijloace electronice;
d)
se pot emite facturi de către un terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului;
e)
se pot păstra facturile într-un anumit loc.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
Norme metodologice:
72.
(1)
Factura prevăzută la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal va fi întocmită
în orice limbă oficială a statelor membre ale Uniunii Europene, dar la
solicitarea organelor de inspecţie fiscală trebuie asigurată traducerea
în limba română. Baza de impozitare poate fi înscrisă în valută, dar,
dacă operaţiunea nu este scutită de taxă, suma taxei trebuie înscrisă şi
în lei. Pentru înregistrarea în jurnalele de vânzări, baza impozabilă
va fi convertită în lei, utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 1391 din Codul fiscal.
(2)
În situaţia în care denumirea bunurilor livrate/serviciilor prestate nu
poate fi înscrisă pe o singură pagină, elementele prevăzute la art. 155
alin. (5), cu excepţia informaţiilor prevăzute la art. 155 alin. (5)
lit. h)-m) din Codul fiscal, se înscriu numai pe prima pagină a
facturii. În această situaţie este obligatorie înscrierea pe prima
pagină a facturii a numărului de pagini pe care le conţine factura şi a
numărului total de poziţii cuprinse în factura respectivă. Pe facturile
emise şi achitate prin numerar pe bază de bonuri fiscale emise conform
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
republicată, cu modificările ulterioare, nu este necesară menţionarea
bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, fiind suficientă menţiunea
«conform bon fiscal nr./data».
(3)
Potrivit prevederilor art. 155 alin. (5) lit. b) şi c) din Codul fiscal:
a)
dacă factura este emisă înainte de data livrării/prestării sau înainte
de data încasării unui avans, pe factură se va menţiona numai data
emiterii facturii;
b)
în cazul în care factura este emisă în data în care a avut loc
livrarea/prestarea sau încasarea unui avans, pe factură se va menţiona
numai data emiterii facturii, care este aceeaşi cu data
livrării/prestării sau încasării unui avans;
c)
în cazul în care factura este emisă ulterior datei livrării/prestării
sau a încasării unui avans, pe factură se va menţiona atât data emiterii
facturii, cât şi data livrării/prestării sau a încasării unui avans;
(4)
Prevederile art. 155 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal referitoare la
adresa furnizorului/prestatorului vor cuprinde cel puţin următoarele
informaţii: localitatea, strada şi numărul. În cazul
furnizorilor/prestatorilor cu sediul activităţii economice în România,
care au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul
României, pe facturile emise se va înscrie adresa sediului activităţii
economice a persoanei juridice şi, opţional, se poate înscrie şi adresa
sediului secundar prin care au fost livrate bunurile şi/sau au fost
prestate serviciile. În cazul furnizorilor/prestatorilor cu sediul
activităţii economice în afara României, care au sedii fixe pe
teritoriul României, pe facturile emise se va înscrie adresa sediului
fix din România care a realizat livrarea de bunuri şi/sau prestarea de
servicii. Persoanele impozabile care au sediul activităţii economice în
România şi au sedii fixe în alte state de la care livrează bunuri sau
prestează servicii vor înscrie pe facturi adresa sediului fix prin care
au fost realizate aceste operaţiuni.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 31. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(5)
Prevederile art. 155 alin. (5) lit. f) din Codul fiscal referitoare la
adresa beneficiarului vor cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
localitatea, strada şi numărul. În cazul beneficiarilor cu sediul
activităţii economice în România, care au sedii secundare fără
personalitate juridică pe teritoriul României, pe facturile emise de
furnizori/prestatori stabiliţi în România se va înscrie adresa persoanei
juridice şi, opţional, se poate înscrie şi adresa sediului secundar
către care au fost livrate bunurile şi/sau au fost prestate serviciile.
În cazul beneficiarilor cu sediul activităţii economice în afara
României, care au sedii fixe pe teritoriul României, pe facturile emise
de furnizori/prestatori stabiliţi în România se va înscrie adresa
sediului fix din România către care au fost livrate bunurile şi/sau au
fost prestate serviciile. De asemenea, în cazul beneficiarilor cu sediul
activităţii economice în afara României, care au sedii fixe în alt stat
decât cel în care îşi au stabilit sediul activităţii economice, pe
facturile emise de furnizori/prestatori stabiliţi în România se va
înscrie adresa sediului fix din România către care au fost livrate
bunurile şi/sau au fost prestate serviciile.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 31. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(6)
Prevederile art. 155 alin. (5) lit. n) din Codul fiscal cu privire la
alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit facturi
de avans sau facturi parţiale pentru aceeaşi operaţiune, se aplică
atunci când se efectuează regularizările prevăzute la pct. 69 alin. (3).
(7)
În sensul art. 155 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal, factura
centralizatoare se poate întocmi dacă se îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a)
să se refere la livrări de bunuri, inclusiv livrări intracomunitare,
şi/sau prestări de servicii către acelaşi client, pentru care faptul
generator al taxei ia naştere într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună
calendaristică;
b)
toate documentele emise la data livrării de bunuri sau prestării de
servicii să fie obligatoriu anexate la factura centralizatoare.
(8)
Potrivit prevederilor art. 155 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal,
factura se poate întocmi de către cumpărătorul unui bun sau serviciu în
următoarele condiţii:
a)
părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;
b)
să existe o procedură scrisă de acceptare a facturii;
c)
cumpărătorul să fie stabilit în Comunitate;
d)
atât furnizorul/prestatorul, cât şi cumpărătorul, în cazul în care sunt
înregistraţi în România conform art. 153 din Codul fiscal, să notifice
prin scrisoare recomandată organului fiscal competent aplicarea acestei
proceduri de facturare, înainte de a se emite facturi de către
cumpărător în numele şi în contul furnizorului/prestatorului, şi să
anexeze la notificare acordul şi procedura de acceptare prevăzute la
lit. a) şi, respectiv, lit. b). În situaţia în care numai una dintre
părţi este înregistrată în România conform art. 153 din Codul fiscal,
numai partea respectivă are obligaţia notificării organului fiscal
competent;
e)
factura să fie emisă în numele şi în contul furnizorului/prestatorului
de către cumpărător şi trimisă furnizorului/prestatorului;
f)
factura să cuprindă elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal;
g)
factura să fie înregistrată într-un jurnal special de vânzări de către
furnizor/prestator, dacă este înregistrat în România conform art. 153
din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (8) a fost modificat prin punctul 36. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 72. a fost modificat prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
73.
(1)
În sensul art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal, se pot transmite
facturi prin mijloace electronice în următoarele condiţii:
a)
pentru operaţiuni efectuate în România, inclusiv pentru livrări intracomunitare:
1.
părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;
2.
să se garanteze autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturii prin:
(i)
semnătură electronică, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică; sau
___________
Subpunctul (i) a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(ii)
schimbul electronic de date EDI definit la art. 2 din Recomandările
Comisiei 1994/820/CE din 19 octombrie 1994 referitor la aspectele legale
ale schimbului electronic de date; sau".
___________
Subpunctul (ii) a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(iii)
alte modalităţi de garantare a autenticităţii sursei şi integrităţii
conţinutului facturii decât cele prevăzute la pct. (i) şi (ii);
___________
Subpunctul (iii) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
3.
să existe un document centralizator pe suport hârtie, cu evidenţa
tuturor facturilor transmise prin schimbul electronic de date EDI într-o
lună calendaristică de o persoană impozabilă înregistrată conform art.
153 din Codul fiscal sau a tuturor facturilor astfel primite într-o lună
calendaristică de orice persoană obligată la plata taxei, în cazul în
care furnizorul/prestatorul nu este înregistrat conform art. 153 din
Codul fiscal;
b)
pentru achiziţiile intracomunitare efectuate în România:
1.
părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;
2.
să existe un document pe suport hârtie cu evidenţa tuturor facturilor
primite prin schimbul electronic de date EDI într-o lună calendaristică
de orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă
înregistrată conform art. 1531 din Codul fiscal;
(2)
În sensul alin. (1) lit. b) condiţiile pentru facturarea prin mijloace
electronice sunt stabilite de ţara în care au loc livrările
intracomunitare.
___________
Punctul 73. a fost modificat prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
74.
(1)
În sensul art. 155 alin. (8) lit. d) din Codul fiscal, emiterea facturii
poate fi externalizată, respectiv factura se poate întocmi de un terţ
în următoarele condiţii:
a)
furnizorul/prestatorul să notifice prin scrisoare recomandată organul
fiscal competent că emiterea de facturi va fi realizată de un terţ, cu
cel puţin o lună calendaristică înainte de a iniţia această procedură,
şi să anexeze la scrisoare numele, adresa şi, după caz, codul de
înregistrare în scopuri de TVA al terţului;".
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 44. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
b)
factura să fie emisă de către terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului;
c)
factura să cuprindă toate elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal;
d)
facturile să fie puse la dispoziţia organelor fiscale competente fără
nici o întârziere, ori de câte ori se solicită acest lucru.
75.
(1)
În sensul art. 155 alin. (8) lit. d) din Codul fiscal, în cazul
bunurilor supuse executării silite care sunt livrate prin organele de
executare silită, factura se va întocmi de către organele de executare
silită pe numele şi în contul debitorului executat silit. În factură se
face o menţiune cu privire la faptul că facturarea este realizată de
organul de executare silită către care se fac şi plăţile de către
cumpărător. Originalul facturii se transmite cumpărătorului, respectiv
adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului
executat silit. Prin organe de executare silită se înţelege persoanele
abilitate prin lege să efectueze procedura de executare silită. Organele
de executare silită vor emite facturi cu TVA numai în cazul
operaţiunilor taxabile, cu excepţia celor pentru care sunt aplicabile
prevederile art. 160 din Codul fiscal. În cazul în care debitorul
executat silit este inactiv la data livrării, organul de executare
silită are obligaţia să emită factura cu TVA dacă livrarea bunurilor ar
fi fost taxabilă în situaţia în care respectivul debitor executat silit
nu ar fi fost inactiv. În cazul operaţiunilor scutite conform art. 141
alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, debitorul executat silit poate să
opteze pentru taxare conform art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, prin
depunerea notificării prevăzute la pct. 39.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(2)
Dacă organul de executare silită încasează contravaloarea bunurilor,
inclusiv taxa de la cumpărător sau de la adjudecatar, are obligaţia să
vireze la bugetul de stat taxa încasată de la cumpărător sau adjudecatar
în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care adjudecarea a devenit
executorie. Pe baza documentului de plată a taxei pe valoarea adăugată
transmis de organele de executare silită, debitorul executat silit
evidenţiază suma achitată, cu semnul minus, în decontul de taxă pe
valoarea adăugată la rândul de regularizări taxa colectată din decontul
de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal. Prin
excepţie, în cazul în care debitorul executat silit nu este înregistrat
la data livrării în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal ca
urmare a declarării sale ca inactiv, acesta va înregistra documentul de
plată în primul decont depus în calitate de persoană înregistrată în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, după încetarea
situaţiei de inactivare.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(3)
Dacă, potrivit legii, cumpărătorul sau adjudecatarul are obligaţia să
plătească la unităţile Trezoreriei Statului taxa aferentă bunurilor
cumpărate, organului de executare silită nu-i mai revin obligaţii
referitoare la plata taxei. Organul de executare silită sau, după caz,
cumpărătorul/adjudecatarul transmite o copie de pe documentul prin care
s-a efectuat plata taxei debitorului executat silit. Prevederile acestui
alineat nu se aplică pentru situaţiile prevăzute la art. 160 din Codul
fiscal, fiind aplicabile regulile specifice referitoare la taxarea
inversă.
(4)
Organele de executare silită înregistrează taxa din facturile pentru
operaţiuni de executare silită emise în alte conturi contabile decât
cele specifice taxei pe valoarea adăugată. Dacă organul de executare
silită este persoană înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal, nu va evidenţia în decontul de taxă operaţiunile
respective.
(5)
În situaţia în care valorificarea bunurilor supuse executării silite a
fost realizată prin organele de executare silită, debitorul executat
silit trebuie să înregistreze în evidenţa proprie operaţiunea de livrare
de bunuri pe baza facturii de executare silită transmise de organele de
executare silită, inclusiv taxa colectată aferentă. Prevederile acestui
alineat nu se aplică pentru situaţiile prevăzute la art. 160 din Codul
fiscal, fiind aplicabile regulile specifice referitoare la taxarea
inversă. În cazul în care debitorul executat silit nu este înregistrat
la data livrării în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal ca
urmare a declarării sale ca inactiv sau a inactivităţii temporare
înscrise în registrul comerţului, acesta va înregistra în evidenţa
proprie factura şi taxa colectată aferentă în primul decont depus în
calitate de persoană înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal, după încetarea situaţiei de inactivare.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(6)
Factura de executare silită emisă de organul de executare silită va
conţine, pe lângă informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul
fiscal, numele şi datele de identificare ale organului de executare
silită prin care se realizează livrarea bunurilor.
___________
Subpunctul (6) a fost modificat prin punctul 56. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
76.
În sensul art. 155 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal, facturile emise
şi primite se pot stoca prin orice metode şi în orice loc în următoarele
condiţii:
a)
locul de stocare să se afle pe teritoriul României, cu excepţia
facturilor transmise şi primite prin mijloace electronice, care se pot
stoca în orice loc dacă, pe perioada stocării:
1.
se garantează accesul on-line la datele respective;
2.
se garantează autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturilor, precum şi faptul că acestea sunt lizibile;
3.
datele care garantează autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturilor sunt de asemenea stocate;
b)
facturile sau conţinutul facturilor transmise şi primite, în cazul
stocării prin mijloace electronice, să fie puse la dispoziţia organelor
fiscale competente fără nicio întârziere ori de câte ori se solicită
acest lucru.
___________
Punctul 76. a fost modificat prin punctul 45. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
77.
Transmiterea şi stocarea prin mijloace electronice a facturilor
reprezintă transmiterea sau punerea la dispoziţia beneficiarului, precum
şi stocarea, prin echipamente electronice de procesare şi stocarea de
date, inclusiv compresia digitală, pe baza de cabluri telegrafice,
transmisie radio, tehnologiilor optice sau de alte mijloace
electromagnetice.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
(9)
Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (5) se pot întocmi facturi
simplificate în cazurile stabilite prin norme. Indiferent de situaţie,
trebuie ca facturile emise în sistem simplificat să conţină cel puţin
următoarele informaţii:
a)
data emiterii;
b)
identificarea persoanei impozabile emitente;
c)
identificarea tipurilor de bunuri şi servicii furnizate;
d)
suma taxei de achitat sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 46. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice:
78.
(1)
Nu se pot emite facturi simplificate pentru livrările intracomunitare de
bunuri, prevăzute la art. 143 alin. (2) din Codul fiscal.
(2)
În vederea emiterii de facturi simplificate, persoanele impozabile
interesate trebuie să depună o solicitare la Direcţia de legislaţie în
domeniul TVA din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, care trebuie să
conţină modelul facturii simplificate propuse, motivaţia solicitării
unui model simplificat de factură şi, după caz, instrucţiuni de
completare. Din motivaţia prezentată trebuie să rezulte cu certitudine
motivele obiective pentru care nu este posibilă emiterea facturilor care
conţin toate elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul
fiscal. Direcţia de legislaţie în domeniul TVA va analiza dacă modelul
propus respectă condiţiile minimale prevăzute lege şi dacă există motive
obiective pentru care se solicită un model simplificat de factură. Dacă
nu sunt îndeplinite condiţiile minimale prevăzute de lege şi/sau se
constată că nu există motive obiective pentru solicitare, aceste
informaţii se comunică solicitantului. Solicitările avizate favorabil de
Direcţia de legislaţie în domeniul TVA se transmit în vederea
consultării Comitetului TVA, conform prevederilor Directivei 112.
Facturile simplificate se pot emite numai după consultarea Comitetului
TVA şi după transmiterea unui răspuns pozitiv către solicitanţi.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 57. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Punctul 78. a fost modificat prin punctul 46. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Evidenţa operaţiunilor
Art. 156.
-
(1)
Persoanele impozabile stabilite în România trebuie să ţină evidenţe
corecte şi complete ale tuturor operaţiunilor efectuate în desfăşurarea
activităţii lor economice.
(2)
Persoanele obligate la plata taxei pentru orice operaţiune sau care se
identifică drept persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform
prezentului titlu, în scopul desfăşurării oricărei operaţiuni, trebuie
să ţină evidenţe pentru orice operaţiune reglementată de prezentul
titlu.
(3)
Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile trebuie să
ţină evidenţe corecte şi complete ale tuturor achiziţiilor
intracomunitare.
(4)
Evidenţele prevăzute la alin. (1)-(3) trebuie întocmite şi păstrate
astfel încât să cuprindă informaţiile, documentele şi conturile,
inclusiv registrul nontransferurilor şi registrul bunurilor primite din
alt stat membru, în conformitate cu prevederile din norme.
(5)
În cazul asociaţiilor în participaţiune care nu constituie o persoană
impozabilă, drepturile şi obligaţiile legale privind taxa revin
asociatului care contabilizează veniturile şi cheltuielile, potrivit
contractului încheiat între părţi.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
79.
(1)
În sensul art. 156 alin. (4) din Codul fiscal, fiecare persoană impozabilă va ţine următoarele evidenţe şi documente:
a)
evidenţe contabile ale activităţii sale economice;
b)
al doilea exemplar al facturilor sau altor documente emise de aceasta şi
legate de activitatea sa economică, conform prevederilor pct. 76;
c)
facturile sau alte documente primite şi legate de activitatea sa economică;
d)
documentele vamale şi, după caz, cele privind accizele legate de
importul, exportul, livrarea intracomunitară şi achiziţia
intracomunitară de bunuri realizate de respectiva persoană;
e)
facturile şi alte documente emise sau primite de respectiva persoană
pentru majorarea sau reducerea contravalorii livrărilor de bunuri,
prestărilor de servicii, achiziţiilor intracomunitare sau importurilor;
f)
un registru al nontransferurilor de bunuri transportate de persoana
impozabilă sau de altă persoană în contul acesteia în afara României,
dar în interiorul Comunităţii pentru operaţiunile prevăzute la art. 128
alin. (12) lit. f)-h) din Codul fiscal, precum şi pentru alte situaţii
în care se aplică măsuri de simplificare aprobate prin ordin al
ministrului finanţelor publice. Registrul nontransferurilor va cuprinde:
denumirea şi adresa primitorului, un număr de ordine, data
transportului bunurilor, descrierea bunurilor transportate, cantitatea
bunurilor transportate, valoarea bunurilor transportate, data
transportului bunurilor care se întorc după prelucrare sau expertiză,
descrierea bunurilor returnate, cantitatea bunurilor returnate,
descrierea bunurilor care nu sunt returnate, cantitatea acestora şi o
menţiune referitoare la documentele emise în legătură cu aceste
operaţiuni, după caz, precum şi data emiterii acestor documente. Nu
trebuie completat acest registru pentru următoarele bunuri:
1.
mijloacele de transport înmatriculate în România;
2.
paleţi, containere şi alte ambalaje care circulă fără facturare;
3.
bunurile necesare desfăşurării activităţii de presă, radiodifuziune şi televiziune;
4.
bunurile necesare exercitării unei profesii sau meserii dacă:
-
preţul sau valoarea normală pe fiecare bun nu depăşeşte nivelul de 1.250
de euro la cursul de schimb din data la care bunul este transportat ori
expediat în alt stat membru şi cu condiţia ca bunul să nu fie utilizat
mai mult de 7 zile în afara României; sau
-
preţul sau valoarea normală pe fiecare bun nu depăşeşte nivelul de 250
de euro la cursul de schimb din data la care bunul este transportat ori
expediat în alt stat membru şi cu condiţia ca bunul să nu fie utilizat
mai mult de 24 de luni în afara României;
5.
computerele portabile şi alt material profesional similar care este
transportat în afara României în cadrul unei deplasări de afaceri de
către personalul unei entităţi economice sau de către o persoană fizică
autorizată;
g)
un registru pentru bunurile mobile corporale primite care au fost
transportate din alt stat membru al Comunităţii în România sau care au
fost importate în România ori achiziţionate din România de o persoană
impozabilă nestabilită în România şi care sunt date unei persoane
impozabile în România în scopul expertizării sau pentru lucrări
efectuate asupra acestor bunuri în România, cu excepţia situaţiilor în
care prin ordin al ministrului finanţelor publice nu se impune o
asemenea obligaţie. Registrul bunurilor primite nu trebuie ţinut în
cazul bunurilor care sunt plasate în regimul vamal de perfecţionare
activă. Acest registru va cuprinde:
1.
denumirea şi adresa expeditorului;
2.
un număr de ordine;
3.
data primirii bunurilor;
4.
descrierea bunurilor primite;
5.
cantitatea bunurilor primite;
6.
data transportului bunurilor transmise clientului după expertizare sau prelucrare;
7.
cantitatea şi descrierea bunurilor care sunt returnate clientului după expertizare sau prelucrare;
8.
cantitatea şi descrierea bunurilor care nu sunt returnate clientului;
9.
o menţiune referitoare la documentele emise în legătură cu serviciile prestate, precum şi data emiterii acestor documente.
(2)
Jurnalele pentru vânzări şi pentru cumpărări, registrele, evidenţele şi
alte documente similare ale activităţii economice a fiecărei persoane
impozabile se vor întocmi astfel încât să permită stabilirea
următoarelor elemente:
a)
valoarea totală, fără taxă, a tuturor livrărilor de bunuri şi/sau
prestărilor de servicii efectuate de această persoană în fiecare
perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:
1.
livrările intracomunitare de bunuri scutite;
2.
livrări/prestări scutite de taxă sau pentru care locul livrării/prestării este în afara României;
3.
livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii taxabile şi cărora li se aplică cote diferite de taxă;
4.
prestările de servicii efectuate conform art. 133 alin. (2) din Codul
fiscal către beneficiari persoane impozabile stabilite în Comunitate,
denumite prestări de servicii intracomunitare, pentru care locul este în
afara României.
b)
valoarea totală, fără taxă, a tuturor achiziţiilor pentru fiecare perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:
1.
achiziţii intracomunitare de bunuri;
2.
achiziţii de bunuri/servicii pentru care persoana impozabilă este
obligată la plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (3)-(6) din Codul
fiscal;
3.
achiziţii de bunuri, inclusiv provenite din import, şi de servicii, taxabile, cărora li se aplică cote diferite de taxă;
4.
achiziţii de servicii pentru care persoana impozabilă este obligată la
plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, care sunt
prestate de către persoane impozabile stabilite în Comunitate, denumite
achiziţii intracomunitare de servicii.
c)
taxa colectată de respectiva persoană pentru fiecare perioadă fiscală;
d)
taxa totală deductibilă şi taxa dedusă pentru fiecare perioadă fiscală;
e)
calculul taxei deduse provizoriu pentru fiecare perioadă fiscală, al
taxei deduse efectiv pentru fiecare an calendaristic şi al ajustărilor
efectuate, atunci când dreptul de deducere se exercită pe bază de pro
rata, evidenţiind distinct:
1.
taxa dedusă conform art. 147 alin. (3) din Codul fiscal;
2.
taxa nededusă conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal;
3.
taxa dedusă pe bază de pro rata conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal.
(3)
Documentele prevăzute la alin. (2) nu sunt formulare tipizate stabilite
de Ministerul Finanţelor Publice. Fiecare persoană impozabilă poate să
îşi stabilească modelul documentelor pe baza cărora determină taxa
colectată şi taxa deductibilă conform specificului propriu de
activitate, dar acestea trebuie să conţină informaţiile minimale
stabilite la alin. (2) şi să asigure întocmirea decontului de taxă
prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal.
___________
Punctul 79. a fost modificat prin punctul 58. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
791.
(1)
În cazul asocierilor în participaţiune sau al altor asocieri tratate
drept asocieri în participaţiune conform art. 127 alin. (10) din Codul
fiscal, denumite în continuare asocieri, drepturile şi obligaţiile
legale privind taxa pe valoarea adăugată prevăzute de titlul VI al
Codului fiscal revin asociatului desemnat în acest scop potrivit
contractului încheiat între părţi, care contabilizează veniturile şi
cheltuielile, denumit în continuare asociatul administrator. Prin
drepturi şi obligaţii legale se înţelege, printre altele, dreptul de a
exercita deducerea taxei pentru achiziţii conform prevederilor art.
145-1471 din Codul fiscal, obligaţia de a emite facturi către
beneficiar şi de a colecta taxa în cazul operaţiunilor taxabile,
dreptul/obligaţia de ajustare a taxei conform art 148, 149 sau 161 din
Codul fiscal.
(2)
Bunurile/serviciile care sunt puse la dispoziţia asocierii de către
membrii săi fără plată, ca aport la asociere în limita cotei de
participare stabilite prin contract, nu constituie prestare de
servicii/livrare de bunuri cu plată în sensul art. 129, respectiv 128
din Codul fiscal. Asociaţii care au pus la dispoziţia asocierii bunurile
şi serviciile menţionate în teza anterioară, ca aport la asociere, îşi
păstrează dreptul de deducere şi nu vor efectua ajustări pe perioada
funcţionării asocierii, cu condiţia ca asociatul administrator să
ajusteze taxa aferentă în conformitate cu prevederile alin. (5). În
cazul bunurilor de capital se va face o menţiune referitoare la perioada
în care bunurile au fost puse la dispoziţia asocierii, perioadă în care
membrii asociaţi nu fac ajustări.
(3)
Bunurile/serviciile care sunt puse la dispoziţia asocierii de către
membrii săi, altele decât cele prevăzute la alin. (2), reprezintă
livrare de bunuri sau prestare de servicii cu plată în sensul art. 128,
respectiv 129 din Codul fiscal.
(4)
Asociatul administrator efectuează achiziţiile asocierii pe numele său
şi emite facturi în nume propriu către terţi pentru livrările de bunuri
şi prestările de servicii realizate de asociere, urmând ca veniturile şi
cheltuielile să fie atribuite fiecărui asociat corespunzător cotei de
participare în asociere.
(5)
Asociatul administrator are dreptul/obligaţia de ajustare a taxei pentru
bunuri/servicii conform art. 148, 149 sau 161 din Codul fiscal, pe
perioada de existenţă a asocierii, astfel:
a)
pentru bunurile/serviciile achiziţionate de asociatul administrator,
după constituirea asocierii, care sunt destinate utilizării în scopul
pentru care a fost constituită asocierea;
b)
pentru bunurile/serviciile achiziţionate de asociatul administrator
înainte de constituirea asocierii şi care ulterior sunt alocate pentru
realizarea scopului pentru care a fost constituită asocierea;
c)
pentru bunurile/serviciile pe care membrii asociaţi le aduc ca aport la asociere, conform prevederilor alin. (2).
(6)
În situaţiile prevăzute la alin. (5) lit. a) şi b), asociatul
administrator va aplica regulile privind ajustarea taxei din perspectiva
persoanei care deţine aceste bunuri/servicii. În situaţia prevăzută la
alin. (5) lit. c), momentul de referinţă pentru determinarea datei de la
care începe ajustarea taxei, în cazul bunurilor de capital, este data
obţinerii bunului de către asociatul care le-a pus la dispoziţia
asocierii. Membrii asocierii trebuie să transmită asociatului
administrator o copie de pe registrul bunurilor de capital, dacă acestea
sunt obţinute după data aderării, iar în cazul altor bunuri decât cele
de capital sau în cazul serviciilor, o copie de pe facturile de
achiziţie. Asociatul administrator va păstra copia de pe registrul
bunurilor de capital pe perioada prevăzută la art. 149 alin. (6) din
Codul fiscal şi va menţiona ajustările pe care le-a efectuat în perioada
de existenţă a asocierii. În cazul altor bunuri decât cele de capital
sau în cazul serviciilor, asociatul administrator va păstra copii de pe
facturile de achiziţie transmise de membrii asociaţi, pe perioada
prevăzută la art. 1471 alin. (2) din Codul fiscal. Atunci
când asocierea îşi încetează existenţa sau unul ori mai mulţi asociaţi
se retrag din asociere, asociatul administrator are dreptul/obligaţia să
ajusteze taxa aferentă bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (5)
lit. c) restituite membrului asocierii căruia i-au aparţinut. În cazul
bunurilor de capital, ajustarea se va realiza pentru perioada rămasă din
perioada de ajustare. Se consideră, din perspectiva asociatului
administrator, că bunurile/serviciile restituite membrului asociat
căruia îi aparţin sunt alocate unei activităţi cu drept de deducere,
pentru a permite continuarea ajustării de către acesta din urmă în
funcţie de activităţile pe care le va realiza după încetarea existenţei
asocierii.
___________
Subpunctul (6) a fost modificat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(7)
Alocarea cheltuielilor şi veniturilor asocierii de către asociatul
administrator către membrii asociaţi nu constituie operaţiune impozabilă
în sensul art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacă alocarea se face
proporţional cu cota de participare a fiecărui membru al asocierii,
astfel cum este stabilită în contractul de asociere.
(8)
În cazul în care scopul asocierii este acela de a atinge obiective
comune, dar membrii asociaţi acţionează în nume propriu faţă de terţi,
fiecare persoană va fi tratată drept o persoană impozabilă separată în
conformitate cu prevederile art. 127 alin. (9) din Codul fiscal şi
tranzacţiile respective se impozitează distinct în conformitate cu
regulile stabilite la titlul VI din Codul fiscal. În această situaţie nu
se aplică prevederile alin. (1)-(7).
___________
Punctul 791. a fost introdus prin punctul 59. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Perioada fiscală
Art. 1561. -
(1)
Perioada fiscală este luna calendaristică.
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada fiscală este
trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul
anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din
operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau
neimpozabile în România conform art. 132 şi 133, dar care dau drept de
deducere conform art. 145 alin. (2) lit. b), care nu a depăşit plafonul
de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform
normelor, cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă a efectuat
în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziţii
intracomunitare de bunuri.
(3)
Persoana impozabilă care se înregistrează în cursul anului trebuie să
declare, cu ocazia înregistrării conform art. 153, cifra de afaceri pe
care preconizează să o realizeze în perioada rămasă până la sfârşitul
anului calendaristic. Dacă cifra de afaceri estimată nu depăşeşte
plafonul prevăzut la alin. (2), recalculat corespunzător numărului de
luni rămase până la sfârşitul anului calendaristic, persoana impozabilă
va depune deconturi trimestriale în anul înregistrării.
(4)
Întreprinderile mici care se înregistrează în scopuri de TVA, conform
art. 153, în cursul anului, trebuie să declare cu ocazia înregistrării
cifra de afaceri obţinută, recalculată în baza activităţii
corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră de
afaceri recalculată depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul
respectiv perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1).
Dacă această cifră de afaceri recalculată nu depăşeşte plafonul
prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza trimestrul
calendaristic ca perioadă fiscală, cu excepţia situaţiei în care a
efectuat în cursul anului calendaristic respectiv una sau mai multe
achiziţii intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea în scopuri
de TVA conform art. 153.
(5)
Dacă cifra de afaceri efectiv obţinută în anul înregistrării,
recalculată în baza activităţii corespunzătoare unui an calendaristic
întreg, depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul următor
perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă
această cifră de afaceri efectivă nu depăşeşte plafonul prevăzut la
alin. (2), persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca
perioadă fiscală cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă a
efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe
achiziţii intracomunitare de bunuri.
(6)
Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) şi (5), are obligaţia
depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la organele
fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o declaraţie
de menţiuni în care să înscrie cifra de afaceri din anul precedent şi o
menţiune referitoare la faptul că nu a efectuat achiziţii
intracomunitare de bunuri în anul precedent. Fac excepţie de la
prevederile prezentului alineat persoanele impozabile care solicită
scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153, în vederea aplicării regimului special de scutire
prevăzut la art. 152.
(61)
Prin excepţie de la prevederile alin. (2)-(6), pentru persoana
impozabilă care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală
şi care efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri taxabilă în
România, perioada fiscală devine luna calendaristică începând cu:
a)
prima lună a unui trimestru calendaristic, dacă exigibilitatea taxei
aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în această primă
lună a respectivului trimestru;
b)
a treia lună a trimestrului calendaristic, dacă exigibilitatea taxei
aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în a doua lună a
respectivului trimestru. Primele două luni ale trimestrului respectiv
vor constitui o perioadă fiscală distinctă, pentru care persoana
impozabilă va avea obligaţia depunerii unui decont de taxă conform art.
1562 alin. (1);
c)
prima lună a trimestrului calendaristic următor, dacă exigibilitatea
taxei aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în a treia
lună a unui trimestru calendaristic.
(62)
Persoana impozabilă care potrivit alin. (61) este obligată să
îşi schimbe perioada fiscală trebuie să depună o declaraţie de menţiuni
la organul fiscal competent, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de
la finele lunii în care intervine exigibilitatea achiziţiei
intracomunitare care generează această obligaţie, şi va utiliza ca
perioadă fiscală luna calendaristică pentru anul curent şi pentru anul
următor. Dacă în cursul anului următor nu efectuează nicio achiziţie
intracomunitară de bunuri, persoana respectivă va reveni conform alin.
(1) la trimestrul calendaristic drept perioadă fiscală. În acest sens va
trebui să depună declaraţia de menţiuni prevăzută la alin. (6).
(7)
Prin norme se stabilesc situaţiile şi condiţiile în care se poate folosi
o altă perioadă fiscală decât luna sau trimestrul calendaristic, cu
condiţia ca această perioadă să nu depăşească un an calendaristic.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
80.
(1)
În sensul art. 1561 alin. (2) din Codul fiscal, în orice
situaţie, echivalentul în lei al plafonului de 100.000 euro se determină
pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României
valabil pentru data de 31 decembrie a anului precedent, inclusiv pentru
persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA
conform art. 153 din Codul fiscal în cursul anului. La determinarea
cifrei de afaceri prevăzute la art. 1561 alin. (2) din Codul
fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau
neîncasate şi alte facturi emise înainte de data livrării/prestării
pentru operaţiunile prevăzute la art. 1561 alin. (2) din Codul fiscal.
(2)
În sensul art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal, organele
fiscale competente pot aproba, la solicitarea justificată a persoanei
impozabile, o altă perioadă fiscală, respectiv:
a)
semestrul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează operaţiuni
impozabile numai pe maximum 3 luni calendaristice dintr-un semestru;
b)
anul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează operaţiuni
impozabile numai pe maximum 6 luni calendaristice dintr-o perioadă de un
an calendaristic.
(3)
Solicitarea prevăzută la alin. (2) se va transmite autorităţilor fiscale
competente până la data de 25 februarie a anului în care se exercită
opţiunea şi va fi valabilă pe durata păstrării condiţiilor prevăzute la
alin. (2).
(4)
Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru Administraţia
Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale şi pentru unităţile
cu personalitate juridică din subordinea acesteia, perioada fiscală este
anul calendaristic.
___________
Punctul 80. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
Decontul special de taxă şi alte declaraţii
Art. 1563. -
(1)
Decontul special de taxă se depune la organele fiscale competente de
către persoanele care nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se
înregistreze conform art. 153, astfel:
a)
pentru achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile, altele decât cele
prevăzute la lit. b) şi c), de către persoanele impozabile înregistrate
conform art. 1531;
b)
pentru achiziţii intracomunitare de mijloace de transport noi, de către
orice persoană, indiferent dacă este sau nu înregistrată conform art.
1531;
c)
pentru achiziţii intracomunitare de produse accizabile, de către
persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile, indiferent
dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 1531;
d)
pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata taxei, conform art. 150 alin. (2)-(4) şi (6);
e)
pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata taxei
conform art. 150 alin. (5), cu excepţia situaţiei în care are loc un
import de bunuri sau o achiziţie intracomunitară de bunuri.
(2)
Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit modelului stabilit
prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
şi se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care
ia naştere exigibilitatea operaţiunilor menţionate la alin. (1).
Decontul special de taxă trebuie depus numai pentru perioadele în care
ia naştere exigibilitatea taxei. Prin excepţie, persoanele care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, indiferent dacă sunt
sau nu înregistrate conform art. 1531, sunt obligate să
depună decontul special de taxă pentru achiziţiile intracomunitare de
mijloace de transport noi, înainte de înmatricularea acestora în
România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care
ia naştere exigibilitatea taxei aferente respectivei achiziţii
intracomunitare. De asemenea, persoanele care sunt înregistrate în
scopuri de TVA, conform art. 1531, şi care au obligaţia
plăţii taxei pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport
care nu sunt considerate noi, conform art. 1251 alin. (3),
au obligaţia să depună decontul special de taxă pentru respectivele
achiziţii intracomunitare înainte de înmatricularea mijloacelor de
transport în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare
celei în care ia naştere exigibilitatea taxei aferente achiziţiei
intracomunitare.
(3)
În aplicarea alin. (2), organele fiscale competente în administrarea
persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b), respectiv a persoanelor care
nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze conform art.
153, indiferent dacă sunt sau nu sunt înregistrate conform art. 1531,
vor elibera, în scopul înmatriculării mijlocului de transport nou, un
certificat care să ateste plata taxei, ale cărui model şi conţinut vor
fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală. În cazul achiziţiilor intracomunitare de mijloace
de transport care nu sunt noi în sensul art. 1251 alin. (3), efectuate de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 1531,
în vederea înmatriculării, organele fiscale competente vor elibera un
certificat care să ateste plata taxei în România sau din care să rezulte
că nu se datorează taxa în România, în conformitate cu prevederile
legale.
(4)
Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, a
căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152 alin.
(2), realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară sumei de
220.000 de lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă
organelor fiscale de care aparţin, până la data de 25 februarie inclusiv
a anului următor, următoarele informaţii:
a)
suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către
persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, precum şi
suma taxei aferente;
b)
suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către
persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153,
precum şi suma taxei aferente.
(5)
Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, conform art.
153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152
alin. (2), dar excluzând veniturile obţinute din vânzarea de bilete de
transport internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui an
calendaristic, este inferioară sumei de 220.000 de lei, trebuie să
comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până
la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele
informaţii:
a)
suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
b)
suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către
persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
c)
suma totală şi taxa aferentă achiziţiilor de la persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
d)
suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.
(6)
Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153,
care prestează servicii de transport internaţional, trebuie să comunice
printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de
25 februarie inclusiv a anului următor, suma totală a veniturilor
obţinute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier internaţional
de persoane cu locul de plecare din România.
(7)
Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale
simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri
de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au
obligaţia de a depune declaraţii vamale de import trebuie să depună la
organele vamale o declaraţie de import pentru TVA şi accize la data la
care intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 136.
(8)
Persoana impozabilă care este beneficiar al transferului de active
prevăzut la art. 128 alin. (7), care nu este înregistrată în scopuri de
TVA, conform art. 153, şi nu se va înregistra în scopuri de TVA ca
urmare a transferului, trebuie să depună, până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care a avut loc transferul, o declaraţie
privind sumele rezultate ca urmare a ajustărilor taxei pe valoarea
adăugată efectuate conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161.
(9)
Persoanele impozabile pentru care înregistrarea în scopuri de TVA a fost
anulată conform art. 153 alin. (9) lit. g) care nu au efectuat
ajustările de taxă prevăzute de lege în ultimul decont depus înainte de
scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA sau au
efectuat ajustări incorecte pot depune o declaraţie privind sumele
rezultate ca urmare a ajustărilor taxei pe valoarea adăugată efectuate
conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 sau privind corecţia
ajustărilor efectuate. Persoanele impozabile pentru care înregistrarea
în scopuri de TVA a fost anulată conform art. 153 alin. (9) lit. g) şi
care trebuie să efectueze alte ajustări de TVA în conformitate cu
prevederile din norme depun până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a intervenit această obligaţie o declaraţie
privind sumele rezultate ca urmare a ajustărilor taxei pe valoarea
adăugată.
(10)
Persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a
fost anulat potrivit prevederilor art. 153 alin. (9) lit. a)-e) trebuie
să depună o declaraţie privind taxa colectată care trebuie plătită, în
conformitate cu prevederile art. 11 alin. (11) şi (13),
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a
intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri/prestări de
servicii efectuate şi/sau pentru achiziţii de bunuri şi/sau servicii
pentru care sunt persoane obligate la plata taxei, efectuate în perioada
în care persoana impozabilă nu are un cod valabil de TVA.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
801.
(1)
În aplicarea prevederilor art. 1563 alin. (3) din Codul
fiscal, în cazul persoanelor care realizează achiziţii intracomunitare
de mijloace de transport, organele fiscale competente trebuie să
analizeze dacă din documentaţia care atestă dobândirea mijlocului de
transport rezultă că acesta se încadrează sau nu în categoria
mijloacelor de transport noi în sensul art. 1251 alin. (3) din Codul fiscal şi dacă se datorează sau nu taxa aferentă respectivei achiziţii intracomunitare în România, astfel:
a)
în cazul în care achiziţia intracomunitară este realizată de orice
persoană care nu este înregistrată şi care nu avea obligaţia să se
înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
indiferent dacă este sau nu înregistrată conform art. 1531
din Codul fiscal, şi în urma analizei rezultă că mijlocul de transport
este nou, organele fiscale competente vor elibera, la solicitarea
acestei persoane, un certificat din care să rezulte:
1.
fie că s-a efectuat plata taxei de către persoana care a achiziţionat
intracomunitar mijlocul de transport respectiv, după depunerea
decontului special şi achitarea taxei, în condiţiile prevăzute la art.
1563 alin. (2) şi art. 157
alin. (1) din Codul fiscal, dacă din documentele care atestă dobândirea
mijlocului de transport rezultă că achiziţia intracomunitară este
taxabilă în România în conformitate cu prevederile titlului VI din Codul
fiscal;
2.
fie că nu se datorează taxa:
(i)
în situaţia în care respectiva persoană realizează în România o
achiziţie intracomunitară, dar aceasta nu este impozabilă în România
conform art. 126 din Codul fiscal sau este scutită de taxă conform art.
142 din Codul fiscal;
(ii)
în situaţia transferului unui mijloc de transport nou din alt stat
membru în România de către o persoană neimpozabilă cu ocazia unei
schimbări de reşedinţă, dacă la momentul livrării nu a putut fi aplicată
scutirea prevăzută la echivalentul din legislaţia altui stat membru al
art. 143 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, având în vedere că
respectivul transfer nu determină o achiziţie intracomunitară de bunuri
în România;
b)
în cazul în care, în urma analizei, rezultă că mijlocul de transport nu
este nou, iar achiziţia intracomunitară a fost efectuată de o persoană
care nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531 din Codul fiscal şi care nu are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531
din Codul fiscal, organele fiscale competente vor elibera, la
solicitarea acestei persoane, un certificat din care să rezulte că nu se
datorează taxa în România;
c)
în cazul în care achiziţia intracomunitară este realizată de o persoană
impozabilă care nu este înregistrată şi care nu trebuie să se
înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, dar
care este sau ar trebui să fie înregistrată conform art. 1531
din Codul fiscal, şi în urma analizei rezultă că mijlocul de transport
nu este nou, organele fiscale competente vor elibera, la solicitarea
acestei persoane, un certificat din care să rezulte:
1.
fie că s-a efectuat plata taxei de către persoana care a achiziţionat
intracomunitar mijlocul de transport respectiv, după depunerea
decontului special şi achitarea taxei, în condiţiile prevăzute la art.
1563 alin. (2) şi art. 157 alin. (1) din Codul fiscal, dacă
din documentele care atestă dobândirea mijlocului de transport rezultă
că achiziţia intracomunitară este taxabilă în România în conformitate cu
prevederile titlului VI din Codul fiscal;
2.
fie că nu se datorează taxa în România, dacă din documentele care atestă
dobândirea mijlocului de transport rezultă că achiziţia intracomunitară
nu este taxabilă în România în conformitate cu prevederile titlului VI
din Codul fiscal. De exemplu, mijloacele de transport care nu sunt noi
şi sunt achiziţionate intracomunitar de la persoane fizice, mici
întreprinderi, de la persoane impozabile care au aplicat regimul special
pentru bunuri second-hand potrivit unor prevederi din alte state membre
similare art. 1522 din Codul fiscal nu sunt achiziţii
intracomunitare impozabile în România, potrivit art. 126 alin. (3) lit.
a) şi alin. (8) lit. c) din Codul fiscal.
(2)
Persoanele impozabile care se află în situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (11) şi (13) din Codul fiscal, care efectuează livrări de bunuri prin organele de executare silită, depun declaraţia prevăzută la art. 1563
alin. (10) din Codul fiscal, dar plata taxei se efectuează de organul
de executare silită sau, după caz, de cumpărător, conform prevederilor
pct. 75.
___________
Punctul 801. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
Declaraţia recapitulativă
Art. 1564. -
(1)
Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531
trebuie să întocmească şi să depună la organele fiscale competente,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare unei luni calendaristice, o
declaraţie recapitulativă în care menţionează:
a)
livrările intracomunitare scutite de taxă în condiţiile prevăzute la
art. 143 alin. (2) lit. a) şi d), pentru care exigibilitatea taxei a
luat naştere în luna calendaristică respectivă;
b)
livrările de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare prevăzute la art. 1321
alin. (5) efectuate în statul membru de sosire a bunurilor şi care se
declară drept livrări intracomunitare cu cod T, pentru care
exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
c)
prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2) efectuate în
beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România, dar
stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite de TVA în statul
membru în care acestea sunt impozabile, pentru care exigibilitatea de
taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
d)
achiziţiile intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care
exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
e)
achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), efectuate de
persoane impozabile din România care au obligaţia plăţii taxei conform
art. 150 alin. (2), pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în
luna calendaristică respectivă, de la persoane impozabile nestabilite
în România, dar stabilite în Comunitate.
(2)
Declaraţia recapitulativă se întocmeşte conform modelului stabilit prin
ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
pentru fiecare lună calendaristică în care ia naştere exigibilitatea
taxei pentru astfel de operaţiuni.
(3)
Declaraţia recapitulativă cuprinde următoarele informaţii:
a)
codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din
România, pe baza căruia respectiva persoană a efectuat livrări
intracomunitare de bunuri în condiţiile menţionate la art. 143 alin. (2)
lit. a), a prestat servicii în condiţiile stabilite la art. 133 alin.
(2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea
sunt impozabile, a efectuat achiziţii intracomunitare taxabile de bunuri
din alt stat membru sau a achiziţionat serviciile prevăzute la art. 133
alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
b)
codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care achiziţionează
bunurile sau primeşte serviciile în alt stat membru decât România, pe
baza căruia furnizorul sau prestatorul din România i-a efectuat o
livrare intracomunitară scutită de TVA conform art. 143 alin. (2) lit.
a) sau prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), altele
decât cele scutite de TVA;
c)
codul de identificare în scopuri de TVA din alt stat membru atribuit
furnizorului/prestatorului care efectuează o livrare intracomunitară/o
prestare de servicii în condiţiile stabilite la art. 133 alin. (2) sau,
după caz, doar codul statului membru din care are loc livrarea
intracomunitară sau prestarea de servicii, în cazul în care
furnizorul/prestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare în
scopuri de TVA în statul respectiv, pentru persoanele din România care
realizează achiziţii intracomunitare taxabile sau achiziţionează
serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de
TVA;
d)
codul de identificare în scopuri de TVA din România al persoanei
impozabile care efectuează un transfer în alt stat membru şi pe baza
căruia a efectuat acest transfer, în conformitate cu art. 143 alin. (2)
lit. d), precum şi codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei
impozabile din statul membru în care s-a încheiat expedierea sau
transportul bunurilor;
e)
codul de identificare în scopuri de TVA din statul membru în care a
început expedierea sau transportul bunurilor al persoanei impozabile
care efectuează în România o achiziţie intracomunitară taxabilă conform
art. 1301 alin. (2) lit. a) sau, după caz, doar codul
statului membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este
identificată în scopuri de TVA în acel stat membru, precum şi codul de
identificare în scopuri de TVA din România al acestei persoane;
f)
pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA conform art.
143 alin. (2) lit. a) şi pentru prestările de servicii prevăzute la art.
133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în
care acestea sunt impozabile, valoarea totală a livrărilor/prestărilor
pe fiecare client în parte;
g)
pentru livrările intracomunitare de bunuri ce constau în transferuri
scutite conform art. 143 alin. (2) lit. d), valoarea totală a
livrărilor, determinată în conformitate cu prevederile art. 137 alin.
(1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit
persoanei impozabile de statul membru în care s-a încheiat expedierea
sau transportul bunurilor;
h)
pentru achiziţiile intracomunitare taxabile, valoarea totală pe fiecare furnizor în parte;
i)
pentru achiziţiile intracomunitare asimilate care urmează unui transfer
din alt stat membru, valoarea totală a acestora stabilită în
conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod
de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de
statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor
sau, după caz, pe codul statului membru respectiv, în cazul în care
persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat
membru;
j)
pentru achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), altele
decât cele scutite de TVA, valoarea totală a acestora pe fiecare
prestator în parte;
k)
valoarea ajustărilor de TVA efectuate în conformitate cu prevederile art. 138 şi art. 1381. Acestea se declară pentru luna calendaristică în cursul căreia regularizarea a fost comunicată clientului.
(4)
Declaraţiile recapitulative se depun numai pentru perioadele în care ia
naştere exigibilitatea taxei pentru operaţiunile menţionate la alin.
(1).
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 40. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
802.
(1)
În sensul art. 1564 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, în
cazul prestărilor de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul
fiscal efectuate în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în
România, dar stabilite în Comunitate, prestatorul va raporta în
declaraţia recapitulativă numai serviciile care nu beneficiază de
scutire de taxă în statul membru în care acestea sunt impozabile. În
acest scop, se va considera că operaţiunea este scutită de taxă în
statul membru în care este impozabilă dacă respectiva operaţiune ar fi
scutită de taxă în România. În situaţia în care în România nu este
aplicabilă o scutire de taxă, prestatorul este exonerat de obligaţia de a
declara în declaraţia recapitulativă respectivul serviciu, dacă
primeşte o confirmare oficială din partea autorităţii fiscale din statul
membru în care operaţiunea este impozabilă, din care să rezulte că în
statul membru respectiv se aplică o scutire de taxă.
(2)
În sensul art. 1564 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal,
beneficiarii persoane impozabile din România au obligaţia de a declara
în declaraţia recapitulativă achiziţiile de servicii prevăzute la art.
133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de persoane impozabile
nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate, atunci când au
obligaţia plăţii taxei pentru respectivele servicii conform art. 150
alin. (2) din Codul fiscal, respectiv atunci când nu se aplică nicio
scutire de taxă pentru serviciul respectiv.
___________
Punctul 802. a fost modificat prin punctul 40. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 40. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Plata taxei la buget
Art. 157.
-
(1)
Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la
data la care are obligaţia depunerii unuia dintre deconturile sau
declaraţiile prevăzute la art. 1562 şi 1563.
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă
înregistrată conform art. 153 va evidenţia în decontul prevăzut la art.
1562, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-1471,
taxa aferentă achiziţiilor intracomunitare, bunurilor şi serviciilor
achiziţionate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este
obligată la plata taxei, în condiţiile art. 150 alin. (2)-(6).
(3)
Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepţia importurilor scutite de
taxă, se plăteşte la organul vamal în conformitate cu reglementările în
vigoare privind plata drepturilor de import. Importatorii care deţin o
autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de alt
stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri în România din
punctul de vedere al TVA pentru care nu au obligaţia de a depune
declaraţii vamale de import trebuie să plătească taxa pe valoarea
adăugată la organul vamal până la data la care au obligaţia depunerii
declaraţiei de import pentru TVA şi accize.
(4)
Prin exceptare de la prevederile alin. (3), până la data de 31 decembrie
2012 inclusiv, nu se face plata efectivă la organele vamale de către
persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153,
care au obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile
stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice. De la data de 1
ianuarie 2013, prin exceptare de la prevederile alin. (3), nu se face
plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153.
(5)
Persoanele impozabile prevăzute la alin. (4) evidenţiază taxa aferentă bunurilor importate în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-1471.
(6)
În cazul în care persoana impozabilă nu este stabilită în România şi
este scutită, în condiţiile art. 154 alin. (3), de la înregistrare,
conform art. 153, organele fiscale competente trebuie să emită o decizie
în care să precizeze modalitatea de plată a taxei pentru livrările de
bunuri şi/sau prestările de servicii realizate ocazional, pentru care
persoana impozabilă este obligată la plata taxei.
(7)
Pentru importul de bunuri scutit de taxă în condiţiile prevăzute la art.
142 alin. (1) lit. l), organele vamale pot solicita constituirea de
garanţii privind taxa pe valoarea adăugată. Garanţia privind taxa pe
valoarea adăugată aferentă acestor importuri se constituie şi se
eliberează în conformitate cu condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului finanţelor publice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
81.
(1)
În scopul aplicării prevederilor art. 157 alin. (4) din Codul fiscal,
organele vamale nu vor solicita plata taxei pe valoarea adăugată pentru
importuri de bunuri persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de
TVA potrivit art. 153 care au obţinut certificat de amânare de la plată,
în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2)
Începând cu data de 1 ianuarie 2013, organele vamale nu vor solicita
plata taxei pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri persoanelor
care fac dovada că sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153
din Codul fiscal. Nu se aplică aceste prevederi în cazul persoanelor
care sunt înregistrate în scopuri de TVA pentru achiziţii
intracomunitare conform art. 1531 din Codul fiscal, care fac plata taxei în conformitate cu prevederile art. 157 alin. (3) din Codul fiscal.
(3)
În cursul perioadei fiscale, importatorii înregistraţi în scopuri de TVA
conform art. 153 din Codul fiscal care au obţinut certificat de amânare
de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului
finanţelor publice, reflectă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor
importuri în jurnalele pentru cumpărări pe baza declaraţiei vamale de
import sau, după caz, a documentului pentru regularizarea situaţiei emis
de autoritatea vamală. Contabil, taxa aferentă importului se
înregistrează concomitent atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă
deductibilă. În decontul de taxă pe valoarea adăugată, taxa se
evidenţiază atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în
limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 145-1471 din Codul fiscal.
___________
Punctul 81. a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Registrul operatorilor intracomunitari
Art. 1582. -
(1)
Începând cu data de 1 august 2010, se înfiinţează şi se organizează în
cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Registrul operatorilor
intracomunitari care cuprinde toate persoanele impozabile şi persoanele
juridice neimpozabile care efectuează operaţiuni intracomunitare,
respectiv:
a)
livrări intracomunitare de bunuri care au locul în România potrivit art.
132 alin. (1) lit. a) şi care sunt scutite de taxă în condiţiile
prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) şi d);
b)
livrări ulterioare de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare prevăzute la art. 1321
alin. (5), efectuate în statul membru de sosire a bunurilor şi care se
declară drept livrări intracomunitare cu cod T în România;
c)
prestări de servicii intracomunitare, respectiv servicii pentru care se
aplică prevederile art. 133 alin. (2), efectuate de persoane impozabile
stabilite în România în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite
în România, dar stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite de
TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile;
d)
achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile care au locul în România potrivit prevederilor art. 1321;
e)
achiziţii intracomunitare de servicii, respectiv cele pentru care se
aplică prevederile art. 133 alin. (2), efectuate în beneficiul unor
persoane impozabile stabilite în România, inclusiv persoane juridice
neimpozabile înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 153 sau 1531,
de către persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în
Comunitate, şi pentru care beneficiarul are obligaţia plăţii taxei
potrivit art. 150 alin. (2).
(2)
La data solicitării înregistrării în scopuri de TVA potrivit art. 153 sau 1531
persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile vor solicita
organului fiscal competent şi înscrierea în Registrul operatorilor
intracomunitari dacă intenţionează să efectueze una sau mai multe
operaţiuni intracomunitare, de natura celor prevăzute la alin. (1).
(3)
Persoanele înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 153 şi 1531
vor solicita înscrierea în Registrul operatorilor intracomunitari, dacă
intenţionează să efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare
de natura celor prevăzute la alin. (1), înainte de efectuarea
respectivelor operaţiuni.
(4)
În vederea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari,
persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile trebuie să
depună la organul fiscal competent o cerere de înregistrare însoţită şi
de alte documente doveditoare, stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În cazul persoanelor
impozabile este obligatorie prezentarea cazierului judiciar eliberat de
autoritatea competentă din România al asociaţilor, cu excepţia
societăţilor pe acţiuni, şi al administratorilor.
(5)
În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), organul fiscal va analiza
şi va dispune aprobarea sau respingerea motivată a cererii de
înregistrare în Registrul operatorilor intracomunitari, odată cu
înregistrarea în scopuri de TVA, sau, după caz, odată cu comunicarea
deciziei de respingere a cererii de înregistrare în scopuri de TVA.
(6)
În cazul persoanelor prevăzute la alin. (3), organul fiscal va verifica
îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (8) lit. b) şi va dispune
aprobarea sau respingerea de îndată a cererii.
(7)
Aprobarea sau respingerea cererii de înscriere în Registrul operatorilor
intracomunitari se face prin decizie emisă de organul fiscal competent,
care se comunică solicitantului conform Codului de procedură fiscală.
Înregistrarea în Registrul operatorilor intracomunitari produce efecte
începând cu data comunicării deciziei în condiţiile prevăzute de Codul
de procedură fiscală.
(8)
Nu pot fi înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari:
a)
persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531;
b)
persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o persoană
împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi/sau care are
înscrise în cazierul judiciar infracţiuni în legătură cu oricare dintre
operaţiunile prevăzute la alin. (1).
(9)
Organul fiscal competent va radia din Registrul operatorilor
intracomunitari persoanele impozabile care depun o cerere în acest sens.
(10)
Organul fiscal competent va radia din oficiu din Registrul operatorilor intracomunitari:
a)
persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile al căror cod
de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat din oficiu de organele
fiscale competente potrivit prevederilor art. 153 alin. (9);
b)
persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153,
care în anul următor înscrierii în registru nu au mai efectuat
operaţiuni intracomunitare de natura celor prevăzute la alin. (1);
c)
persoanele înregistrate conform art. 153 sau 1531, care solicită anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivit legii;
d)
persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o persoană
împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală în legătură cu
oricare dintre operaţiunile prevăzute la alin. (1).
(11)
Radierea din Registrul operatorilor intracomunitari se face în baza
deciziei emise de către organul fiscal competent, care se comunică
solicitantului conform Codului de procedură fiscală. Radierea din
Registrul operatorilor intracomunitari produce efecte începând cu data
comunicării deciziei în condiţiile prevăzute de Codul de procedură
fiscală.
(12)
Persoanele radiate din Registrul operatorilor intracomunitari conform
alin. (9) şi (10) pot solicita reînscrierea în acest registru după
înlăturarea cauzelor care au determinat radierea, dacă intenţionează să
efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare, de natura celor
prevăzute la alin. (1). Reînscrierea în Registrul operatorilor
intracomunitari se efectuează de către organele fiscale în condiţiile
prevăzute de prezentul articol. De asemenea pot solicita înregistrarea
în Registrul operatorilor intracomunitari persoanele prevăzute la alin.
(8) lit. a), dacă la data solicitării sunt înregistrate în scopuri de
TVA conform art. 153 sau 1531, precum şi persoanele prevăzute
la alin. (8) lit. b), după înlăturarea cauzelor pentru care persoanele
respective nu au fost eligibile pentru înscrierea în registru.
(121)
Persoanele impozabile înregistrate în Registrul operatorilor
intracomunitari îşi păstrează această calitate, în cazul modificării
tipului de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153 sau 1531, cu actualizarea corespunzătoare a informaţiilor din acest registru.
(13)
Organizarea şi funcţionarea Registrului operatorilor intracomunitari,
inclusiv procedura de înscriere şi de radiere din acest registru, se
aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
(14)
Persoanele care nu figurează în Registrul operatorilor intracomunitari
nu au un cod valabil de TVA pentru operaţiuni intracomunitare, chiar
dacă acestea sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 sau
1531.
(15)
În sensul prezentului articol, prin asociaţi se înţelege asociaţii care deţin minimum 5% din capitalul social al societăţii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
811.
(1)
În sensul art. 1582 alin. (4) din Codul fiscal, în cazul
persoanelor impozabile care au sediul activităţii economice în România,
prin asociaţi şi administratori se înţelege numai asociaţii şi
administratorii societăţilor comerciale reglementate de Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
(2)
În cazul societăţilor pe acţiuni, inclusiv al celor în comandită pe
acţiuni, care au sediul activităţii economice în România, în vederea
înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari se va prezenta
cazierul judiciar al administratorilor, nu şi al asociaţilor.
(3)
Instituţiile publice, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 500/2002
privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi orice alte persoane impozabile stabilite sau nestabilite în
România, care nu sunt constituite în baza Legii nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu au obligaţia
prezentării cazierului judiciar în vederea înscrierii în Registrul
operatorilor intracomunitari.
(4)
Prevederile alin. (1)-(3) se aplică corespunzător şi în situaţiile prevăzute la art. 1582 alin. (8) lit. b) şi alin. (10) lit. d) din Codul fiscal.
___________
Punctul 811. a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Corectarea documentelor
Art. 159. -
(1)
Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură se efectuează astfel:
a)
în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează şi se emite un nou document;
b)
în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite
un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile
din documentul iniţial, numărul şi data documentului corectat, valorile
cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte,
fie se emite un nou document conţinând informaţiile şi valorile corecte
şi concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care
se înscriu numărul şi data documentului corectat.
(2)
În situaţiile prevăzute la art. 138 furnizorii de bunuri şi/sau
prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu
valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce
sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează,
care vor fi transmise şi beneficiarului, cu excepţia situaţiei prevăzute
la art. 138 lit. d).
(3)
Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal şi au fost
constatate şi stabilite erori în ceea ce priveşte stabilirea corectă a
taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului
administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi
de corecţie conform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile
emise se va face menţiunea că sunt emise după control şi vor fi înscrise
într-o rubrică separată în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de
deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile
stabilite la art. 145-1472.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 42. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
812.
(1)
În sensul prevederilor art. 159 alin. (1) din Codul fiscal, documentul
care ţine loc de factură este documentul emis pentru o livrare de bunuri
sau o prestare de servicii, în conformitate cu obligaţiile impuse de un
acord sau tratat la care România este parte, care conţine cel puţin
informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.
(2)
În situaţia în care o persoană impozabilă a emis facturi aplicând
regimul de taxare şi ulterior intră în posesia documentelor
justificative care îi dau dreptul la aplicarea unei scutiri de taxă pe
valoarea adăugată prevăzute la art. 143, 144 sau 1441 din
Codul fiscal, aceasta poate corecta facturile emise, potrivit art. 159
alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, aplicând regimul de scutire
corespunzător operaţiunilor realizate.
(3)
Organele de inspecţie fiscală vor permite deducerea taxei pe valoarea
adăugată în cazul în care documentele controlate aferente achiziţiilor
nu conţin toate informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul
fiscal sau/şi acestea sunt incorecte, dacă pe perioada desfăşurării
inspecţiei fiscale la beneficiar documentele respective vor fi corectate
de furnizor/prestator în conformitate cu art. 159 din Codul fiscal.
Furnizorul/Prestatorul are dreptul să aplice prevederile art. 159 alin.
(1) lit. b) din Codul fiscal pentru a corecta anumite informaţii din
factură care sunt obligatorii potrivit art. 155 alin. (5) din Codul
fiscal, care au fost omise sau înscrise eronat, dar care nu sunt de
natură să modifice baza de impozitare şi/sau taxa aferentă operaţiunilor
ori nu modifică regimul fiscal al operaţiunii facturate iniţial, chiar
dacă a fost supus unei inspecţii fiscale. Această factură va fi ataşată
facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al
perioadei fiscale în care se operează corecţia, nici la
furnizor/prestator, nici la beneficiar.
(4)
Furnizorii/Prestatorii care emit facturi de corecţie după inspecţia
fiscală, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) din Codul
fiscal, vor înscrie aceste facturi în jurnalul pentru vânzări într-o
rubrică separată, iar acestea vor fi preluate de asemenea într-o rubrică
separată din decontul de taxă, fără a avea obligaţia să colecteze taxa
pe valoarea adăugată înscrisă în respectivele facturi. Pentru a evita
situaţiile de abuz şi pentru a permite identificarea situaţiilor în care
se emit facturi după inspecţia fiscală, în cuprinsul acestor facturi
furnizorii/prestatorii vor menţiona că sunt emise după inspecţia
fiscală. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adăugată înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile
stabilite la art. 145-1471 din Codul fiscal, taxa fiind
înscrisă în rubricile din decontul de taxă aferente achiziţiilor de
bunuri şi servicii. Emiterea facturilor de corecţie nu poate depăşi
perioada prevăzută la art. 1471 alin. (2) din Codul fiscal.
(5)
Prevederile alin. (4) şi ale art. 159 alin. (3) din Codul fiscal se
aplică şi pentru situaţiile în care facturile de corecţie se referă la
perioade fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2010.
(6)
Prevederile alin. (4) şi (5) se aplică inclusiv în cazul micilor
întreprinderi care nu s-au înregistrat în scopuri de TVA potrivit art.
153 din Codul fiscal la depăşirea plafonului prevăzut de art. 152 din
Codul fiscal şi organele de inspecţie fiscală au stabilit diferenţe de
taxă colectată de plată conform pct. 62 alin. (2).
(7)
Prevederile art. 159 din Codul fiscal se aplică numai de către
persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România. În cazul
persoanelor care nu sunt înregistrate şi nu au obligaţia înregistrării
în scopuri de TVA în România, se aplică prevederile art. 155 alin. (11)
din Codul fiscal.
(8)
În cazul autofacturilor emise conform art. 155 alin. (2) şi (4) şi art. 1551
alin. (2) din Codul fiscal, dacă persoana impozabilă emitentă constată
că a înscris informaţii în mod eronat în respectivele autofacturi, fie
va emite o nouă autofactură care trebuie să cuprindă, pe de o parte,
informaţiile din autofactura iniţială, numărul şi data autofacturii
corectate, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile
şi valorile corecte, fie va emite o nouă autofactură conţinând
informaţiile şi valorile corecte şi concomitent va emite o autofactură
cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul şi data
autofacturii corectate. În situaţia în care autofactura a fost emisă în
mod eronat sau prin norme se prevede că în anumite situaţii se poate
anula livrarea/prestarea către sine, persoana impozabilă emite o
autofactură cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul şi
data autofacturii anulate.
___________
Punctul 812. a fost modificat prin punctul 42. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 42. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Măsuri de simplificare
Art. 160. -
(1)
Prin excepţie de la prevederile art. 150 alin. (1), în cazul
operaţiunilor taxabile persoana obligată la plata taxei este
beneficiarul pentru operaţiunile prevăzute la alin. (2). Condiţia
obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul,
cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art.
153.
(2)
Operaţiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt:
a)
livrarea următoarelor categorii de bunuri:
1.
livrarea de deşeuri feroase şi neferoase, de rebuturi feroase şi
neferoase, inclusiv livrarea de produse semifinite rezultate din
prelucrarea, fabricarea sau topirea acestora;
2.
livrarea de reziduuri şi alte materiale reciclabile alcătuite din metale
feroase şi neferoase, aliajele acestora, zgură, cenuşă şi reziduuri
industriale ce conţin metale sau aliajele lor;
3.
livrarea de deşeuri de materiale reciclabile şi materiale reciclabile
uzate constând în hârtie, carton, material textil, cabluri, cauciuc,
plastic, cioburi de sticlă şi sticlă;
4.
livrarea materialelor prevăzute la pct. 1-3 după
prelucrarea/transformarea acestora prin operaţiuni de curăţare,
polizare, selecţie, tăiere, fragmentare, presare sau turnare în
lingouri, inclusiv a lingourilor de metale neferoase pentru obţinerea
cărora s-au adăugat alte elemente de aliere;
b)
livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare;
c)
livrarea de cereale şi plante tehnice menţionate în continuare, care
figurează în nomenclatura combinată stabilită prin Regulamentul (CEE)
nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura
tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun:
| Cod NC | Produs | |
| 1001 10 00 | Grâu dur | |
| 1001 90 10 | Alac (Triticum spelta), destinat însămânţării | |
| ex 1001 90 91 | Grâu comun destinat însămânţării | |
| ex 1001 90 99 | Alt alac (Triticum spelta) şi grâu comun, nedestinate însămânţării | |
| 1002 00 00 | Secară | |
| 1003 00 | Orz | |
| 1005 | Porumb | |
| 1201 00 | Boabe de soia, chiar sfărâmate | |
| 1205 | Seminţe de rapiţă sau de rapiţă sălbatică, chiar sfărâmate | |
| 1206 00 | Seminţe de floarea-soarelui, chiar sfărâmate | |
| 1212 91 | Sfeclă de zahăr |
d)
transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum
sunt definite la art. 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui
sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în
cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a
Consiliului, transferabile în conformitate cu art. 12 din directivă,
precum şi transferul altor unităţi care pot fi utilizate de operatori în
conformitate cu aceeaşi directivă.
(3)
Pe facturile emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii
prevăzute la alin. (2) furnizorii/prestatorii nu vor înscrie taxa
colectată aferentă. Beneficiarii vor determina taxa aferentă, care se va
evidenţia în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă
colectată, cât şi ca taxă deductibilă. Beneficiarii au drept de deducere
a taxei în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-1471.
(4)
De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât
furnizorii, cât şi beneficiarii. Prin norme se stabilesc
responsabilităţile părţilor implicate în situaţia în care nu s-a aplicat
taxare inversă.
(5)
Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul ţării.
(6)
Prevederile alin. (2) lit. c) se aplică până la data de 31 mai 2013 inclusiv.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 43. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
82.
(1)
În sensul art. 160 alin. (5) din Codul fiscal, prin livrări de
bunuri/prestări de servicii în interiorul ţării se înţelege operaţiunile
realizate numai între persoane care sunt înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153, care au locul livrării sau locul prestării în România
conform art. 132, respectiv art. 133 din Codul fiscal, şi sunt
operaţiuni taxabile conform titlului VI din Codul fiscal.
(2)
În sensul art. 160 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte unităţi
care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu Directiva
2003/87/CE se înţelege unităţile prevăzute la art. 3 lit. (m) şi (n) din
Directiva 2003/87/CE, cu modificările ulterioare.
(3)
În cazul livrărilor de bunuri prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul
fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii emit facturi
fără taxă şi înscriu în aceste facturi o menţiune referitoare la faptul
că au aplicat taxarea inversă. Taxa se calculează de către beneficiar şi
se înscrie în facturi şi în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată
atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă.
Din punct de vedere contabil, beneficiarul va înregistra în cursul
perioadei fiscale 4426 = 4427 cu suma taxei aferente.
(4)
Înregistrarea taxei de către cumpărător atât ca taxă colectată, cât şi
ca taxă deductibilă în decontul de taxă este denumită autolichidarea
taxei pe valoarea adăugată. Colectarea taxei pe valoarea adăugată la
nivelul taxei deductibile este asimilată cu plata taxei către
furnizor/prestator. Prevederile acestui alineat sunt valabile pentru
orice alte situaţii în care se aplică taxarea inversă.
(5)
Persoanele impozabile cu regim mixt care sunt beneficiari ai unor
achiziţii supuse taxării inverse, conform art. 160 din Codul fiscal, vor
deduce taxa în decontul de taxă în limitele şi în condiţiile stabilite
la art. 145, 1451, 146, 147 şi 1471 din Codul fiscal.
(6)
Furnizorii/Prestatorii care sunt persoane impozabile cu regim mixt vor
lua în calculul pro rata, ca operaţiuni taxabile, valoarea
livrărilor/prestărilor pentru care au aplicat taxarea inversă.
(7)
În cazul neaplicării taxării inverse prevăzute de lege, organele de
inspecţie fiscală vor dispune măsuri pentru obligarea
furnizorilor/prestatorilor şi a beneficiarilor la corectarea
operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse conform prevederilor
prezentelor norme metodologice. În cadrul inspecţiei fiscale la
beneficiarii operaţiunilor, organele de inspecţie fiscală vor avea în
vedere că beneficiarul avea obligaţia să colecteze TVA la momentul
exigibilităţii operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de
deducere.
(8)
Prin excepţie de la prevederile alin. (7), dacă la data constatării de
către organele de inspecţie fiscală a neaplicării taxării inverse
furnizorii/prestatorii şi/sau beneficiarii se află în situaţie de
insolvenţă potrivit Legii nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările
ulterioare, de insolvabilitate în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură fiscală, precum şi în situaţii în care măsurile prevăzute la
alin. (7) nu pot fi aplicate concomitent şi la furnizor/prestator, şi la
beneficiar, deoarece cel puţin unul dintre aceştia se află în situaţii
cum ar fi starea de inactivitate conform art. 781 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, suspendare din registrul comerţului, radiere
din registrul comerţului, anulare a codului de înregistrare în scopuri
de TVA potrivit legii, regimul normal de taxare rămâne valabil aplicat
dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)
potrivit constatărilor organelor de inspecţie fiscală nu s-au produs
consecinţe fiscal-bugetare negative la furnizori/prestatori şi/sau la
beneficiari ca urmare a aplicării regimului normal de taxare;
b)
aplicarea taxării inverse la furnizori/prestatori şi/sau la beneficiari poate genera consecinţe fiscal-bugetare negative.
(9)
Pentru soluţionarea situaţiilor tranzitorii care pot apărea ca urmare a
eliminării sau a includerii unor operaţiuni din/în categoria celor
pentru care se aplică taxarea inversă în cadrul art. 160 din Codul
fiscal, se aplică prevederile art. 134 alin. (6) din Codul fiscal,
respectiv se va aplica regimul în vigoare la data exigibilităţii de
taxă. În acest sens se va proceda conform următorului exemplu:
Exemplu: O persoană impozabilă aflată în stare de insolvenţă a emis
facturi parţiale şi/sau de avansuri în cursul anului 2009. Faptul
generator de taxă are loc după data de 1 ianuarie 2010. La regularizarea
facturilor parţiale şi/sau de avansuri emise în anul 2009 se va menţine
regimul aplicat la data exigibilităţii de taxă, respectiv taxarea
inversă, furnizorul/prestatorul fiind obligat la plata taxei conform
art. 150 alin. (1) din Codul fiscal numai pentru diferenţa dintre
valoarea livrării/prestării şi sumele facturate în anul 2009.
___________
Punctul 82. a fost modificat prin punctul 43. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 43. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Dispoziţii tranzitorii
Art. 161.
-
(1)
În aplicarea alin. (2)-(14):
a)
un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat ca fiind construit
înainte de data aderării, dacă acel bun imobil sau o parte a acestuia a
fost utilizat prima dată înainte de data aderării;
b)
un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat achiziţionat
înainte de data aderării, dacă formalităţile legale pentru transferul
titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător s-au îndeplinit
înainte de data aderării;
c)
un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat transformat sau
modernizat până la data aderării dacă, după transformare sau
modernizare, a fost utilizat prima dată înainte de data aderării.
(2)
Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei şi care, la sau după data aderării, nu optează pentru
taxare sau anulează opţiunea de taxare a oricăreia dintre operaţiunile
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), pentru un bun imobil sau o
parte din acesta, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat
înainte de data aderării, prin derogare de la prevederile art. 149, va
ajusta taxa, conform normelor.
(3)
Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente pentru un bun imobil sau o parte din acesta,
construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data
aderării, optează pentru taxarea oricăreia dintre operaţiunile prevăzute
la art. 141 alin. (2) lit. e), la sau după data aderării, prin derogare
de la prevederile art. 149, va ajusta taxa deductibilă aferentă,
conform normelor.
(4)
În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit,
achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este
transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte
20% din valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care
a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente,
care nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin.
(2) lit. e) sau anulează opţiunea de taxare, la sau după data aderării,
prin derogare de la prevederile art. 149, va ajusta taxa, conform
normelor.
(5)
În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit,
achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este
transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20%
din valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a
avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, nu
optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. e) sau anulează opţiunea de taxare, la sau după data aderării, va
ajusta taxa deductibilă aferentă, conform prevederilor art. 149.
(6)
În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit,
achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este
transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte
20% din valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care
nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente,
optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. e), la sau după data aderării, prin derogare de la prevederile art.
149, va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform normelor.
(7)
În situaţia în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit,
achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este
transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării depăşeşte 20%
din valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care
nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente,
optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. e), la sau după data aderării, va ajusta taxa, conform prevederilor
art. 149.
(8)
Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente unei construcţii sau unei părţi din aceasta,
terenului pe care este situată sau oricărui alt teren care nu este
construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate
înainte de data aderării, şi care, la sau după data aderării, nu optează
pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f),
va ajusta taxa deductibilă aferentă, în condiţiile prevăzute la art.
149, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(9)
Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente unei construcţii sau unei părţi din aceasta,
terenului pe care este situată sau oricărui alt teren care nu este
construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate
înainte de data aderării, şi care optează la sau după data aderării,
pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), va
ajusta taxa deductibilă aferentă conform art. 149, dar perioada de
ajustare este limitată la 5 ani.
(10)
În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe
care este situată sau orice alt teren care nu este construibil,
construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data
aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar
valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data
aderării nu depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, prin derogare de la
prevederile art. 149, persoana impozabilă, care a avut dreptul la
deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, nu optează pentru
taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), la sau
după data aderării, va ajusta taxa dedusă înainte şi după data aderării,
conform art. 149, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(11)
În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe
care este situată sau orice alt teren care nu este construibil,
construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data
aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar
valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data
aderării depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a
avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, nu
optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. f), la sau după data aderării, va ajusta taxa dedusă înainte şi
după data aderării, conform art. 149.
(12)
În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe
care este situată sau orice alt teren care nu este construibil,
construite, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt
transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depăşeşte
20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea terenului, după
transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut
dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, optează
pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), la
sau după data aderării, va ajusta taxa nededusă înainte şi după data
aderării, conform art. 149, dar perioada de ajustare este limitată la 5
ani.
(13)
În situaţia în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe
care este situată sau orice alt teren care nu este construibil,
construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data
aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar
valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data
aderării depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, prin derogare de la
prevederile art. 149, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la
deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, optează pentru
taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) la sau
după data aderării, va ajusta taxa nededusă înainte şi după data
aderării, conform art. 149.
(14)
Prevederile alin. (8)-(13) nu sunt aplicabile în cazul livrării unei
construcţii noi sau a unei părţi din aceasta, astfel cum este definită
la art. 141 alin. (2) lit. f).
(15)
În cazul contractelor de vânzare de bunuri cu plata în rate, încheiate
valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, care se derulează
şi după data aderării, exigibilitatea taxei aferente ratelor scadente
după data aderării intervine la fiecare dintre datele specificate în
contract pentru plata ratelor. În cazul contractelor de leasing
încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, şi care
se derulează şi după data aderării, dobânzile aferente ratelor scadente
după data aderării nu se cuprind în baza de impozitare a taxei.
(16)
În cazul bunurilor mobile corporale introduse în ţară înainte de data
aderării de societăţile de leasing, persoane juridice române, în baza
unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau
juridice române, şi care au fost plasate în regimul vamal de import, cu
exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import,
inclusiv a taxei pe valoarea adăugată, dacă sunt achiziţionate după data
aderării de către utilizatori, se vor aplica reglementările în vigoare
la data intrării în vigoare a contractului.
(17)
Obiectivele de investiţii finalizate printr-un bun de capital, al căror
an următor celui de punere în funcţiune este anul aderării României la
Uniunea Europeană, se supun regimului de ajustare a taxei deductibile
prevăzut la art. 149.
(18)
Certificatele de scutire de taxă eliberate până la data aderării pentru
livrări de bunuri şi prestări de servicii finanţate din ajutoare sau
împrumuturi nerambursabile, acordate de guverne străine, de organisme
internaţionale şi de organizaţii non profit şi de caritate din ţară şi
din străinătate sau de persoane fizice, îşi păstrează valabilitatea pe
perioada derulării obiectivelor. Nu sunt admise suplimentări ale
certificatelor de scutire după data de 1 ianuarie 2006.
(19)
În cazul contractelor ferme, încheiate până la data de 31 decembrie 2006
inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data intrării în
vigoare a contractelor, pentru următoarele operaţiuni:
a)
activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea
programelor, subprogramelor şi proiectelor, precum şi a acţiunilor
cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, în
programele-nucleu şi în planurile sectoriale prevăzute de Ordonanţa
Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea
tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
324/2003, cu modificările ulterioare, precum şi activităţile de
cercetare-dezvoltare şi inovare finanţate în parteneriat internaţional,
regional şi bilateral;
b)
lucrările de construcţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere la
monumentele care comemorează combatanţi, eroi, victime ale războiului şi
ale Revoluţiei din decembrie 1989.
(20)
Actelor adiţionale la contractele prevăzute la alin. (19), încheiate
după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv, le sunt aplicabile prevederile
legale în vigoare după data aderării.
(21)
Pentru garanţiile de bună execuţie reţinute din contravaloarea
lucrărilor de construcţii-montaj, evidenţiate ca atare în facturi
fiscale până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică
prevederile legale în vigoare la data constituirii garanţiilor
respective, în ceea ce priveşte exigibilitatea taxei pe valoarea
adăugată.
(22)
Pentru lucrările imobiliare care se finalizează într-un bun imobil,
pentru care antreprenorii generali au optat, înainte de data de 1
ianuarie 2007, ca plata taxei să se efectueze la data livrării bunului
imobil, se aplică prevederile legale în vigoare la data la care şi-au
exprimat această opţiune.
(23)
Asocierile în participaţiune dintre persoane impozabile române şi
persoane impozabile stabilite în străinătate sau exclusiv din persoane
impozabile stabilite în străinătate, înregistrate ca plătitori de taxă
pe valoarea adăugată, până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv,
conform legislaţiei în vigoare la data constituirii, se consideră
persoane impozabile distincte şi rămân înregistrate în scopuri de TVA,
până la data finalizării contractelor pentru care au fost constituite.
(24)
Operaţiunile efectuate de la data aderării în baza unor contracte în
derulare la această dată vor fi supuse prevederilor prezentului titlu,
cu excepţiile prevăzute de prezentul articol şi de art. 1611.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
83.
(1)
Pentru aplicarea art. 161 alin. (2) şi (4) din Codul fiscal, persoanele
impozabile au obligaţia să ajusteze taxa dedusă pentru bunurile imobile
achiziţionate, construite, transformate sau modernizate în ultimii 5
ani, proporţional cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizată
pentru realizarea operaţiunilor scutite şi proporţional cu numărul de
luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare. Aplicarea
prevederilor art. 161 alin. (4) se limitează la modernizările şi
transformările care au fost începute înainte de aderare şi finalizate
după data aderării. Orice modernizare sau transformare începută după
data aderării va fi considerată bun de capital obţinut după aderare
numai în condiţiile prevăzute la art. 149 din Codul fiscal. Ajustarea
este operată într-o perioadă de 5 ani în cadrul căreia bunurile imobile
au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost
dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt transformate sau
modernizate, ajustarea taxei deduse aferente acestor lucrări este
operată, de asemenea, într-o perioadă de 5 ani de la data finalizării
fiecărei lucrări de transformare sau modernizare. Pentru ajustare, suma
taxei pentru fiecare an reprezintă o cincime din taxa dedusă aferentă
achiziţiei, construirii sau modernizării bunurilor imobile. Pentru
determinarea ajustării lunare se împarte fiecare cincime la 12. Suma
care nu poate fi dedusă se calculează astfel: din perioada de 5 ani se
scade numărul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de
taxare, iar rezultatul se înmulţeşte cu ajustarea lunară. Fracţiunile de
lună se consideră lună întreagă. Taxa nedeductibilă obţinută prin
ajustare se înregistrează din punct de vedere contabil pe cheltuieli,
precum şi în jurnalul pentru cumpărări şi se preia corespunzător în
decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală în care
persoana impozabilă începe aplicarea regimului de scutire.
Exemplu de ajustare a dreptului de deducere
O persoană impozabilă dobândeşte la data de 15 aprilie 2005, prin
achiziţie sau investiţii, un bun imobil având o valoare de 30.000.000
lei. Taxa dedusă aferentă acestui imobil a fost de 5.700.000 lei. În
anul 2006 au fost începute lucrări de modernizare, finalizate în data de
20 aprilie 2007, care au mărit valoarea bunului imobil cu 1.000.000 lei
(mai puţin de 20% din valoarea bunului imobil), pentru care taxa dedusă
aferentă este de 190.000 lei.
De la data de 15 aprilie 2005 până la 31 decembrie 2007, persoana impozabilă închiriază imobilul 100% în regim de taxare.
Pe data de 1 ianuarie 2008, persoana impozabilă renunţă la opţiunea de a
taxa operaţiunea de închiriere, aplicând scutirea prevăzută la art. 141
alin. (2) lit. e) din Codul fiscal.
Ajustarea dreptului de deducere se efectuează astfel:
A.
Ajustarea pentru taxa dedusă aferentă dobândirii bunului imobil
-
Taxa dedusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
-
Taxa dedusă pentru perioada 15 aprilie 2005-31 decembrie 2007, respectiv 33 de luni, nu se ajustează.
-
Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008-1 aprilie 2010:
-
5.700.000 lei: 5 ani = 1.140.000 lei
-
1.140.000 lei: 12 luni = 95.000 lei
-
5 * 12 = 60 luni - 33 luni = 27 luni x 95.000 lei = 2.565.000 lei - taxa care se ajustează.
B.
Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007
-
Taxa dedusă aferentă modernizării: 190.000 lei
-
Taxa dedusă pentru perioada 20 aprilie 2007-31 decembrie 2007, respectiv 9 luni, nu se ajustează.
-
Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008-1 aprilie 2011:
-
190.000 lei: 5 ani = 38.000 lei
-
38.000 lei: 12 luni = 3.166,7 lei
-
60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei - taxa care se ajustează.
Suma de 2.565.000 lei + 161.501,7 lei, rezultată din ajustările
efectuate la lit. A şi B, reprezintă diferenţa de taxă care va fi
înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din luna
ianuarie 2008, cu semnul minus, şi corespunzător va fi preluată în
decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală
respectivă. Aceeaşi procedură de ajustare se aplică şi în cazul
transformărilor sau modernizărilor începute şi finalizate înainte de
data aderării, indiferent de valoarea acestora.
(2)
Pentru aplicarea art. 161 alin. (5) din Codul fiscal, persoanele
impozabile au obligaţia să ajusteze taxa dedusă conform art. 149 din
Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte
de data aderării şi finalizate după data aderării sau începute şi
finalizate după data aderării, care depăşesc 20% din valoarea bunului
imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după
transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din
Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (1) prin perioada de
ajustare, care este de 20 de ani, faţă de 5 ani, şi metoda de ajustare,
care se face pe ani calendaristici întregi, şi nu lunar. Pentru taxa
dedusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor
efectuate înainte de data aderării şi modernizărilor sau transformărilor
începute înainte de data aderării şi finalizate după data aderării,
care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a
acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau
modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (1).
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă
a făcut lucrări de modernizare, începute în 2006, în valoare de
20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000
lei şi întrucât valoarea modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului
imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie
să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada
şi metoda de ajustare.
Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (1) lit. A.
(3)
Pentru aplicarea art. 161 alin. (3) şi (6) din Codul fiscal, persoanele
impozabile pot deduce din taxa nededusă, aferentă bunurilor imobile
achiziţionate, construite, transformate sau modernizate în ultimii 5
ani, o sumă proporţională cu partea din fiecare bun imobil care va fi
utilizată pentru aceste operaţiuni şi cu numărul de luni în care bunul
va fi utilizat în regim de taxare. Aplicarea prevederilor art. 161 alin.
(6) se limitează la modernizările şi transformările care au fost
începute înainte de aderare şi finalizate după data aderării. Orice
modernizare sau transformare începută după data aderării va fi
considerată bun de capital obţinut după aderare numai în condiţiile
prevăzute la art. 149 din Codul fiscal. Ajustarea se realizează într-o
perioadă de 5 ani în cadrul căreia bunurile imobile au fost dobândite,
începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru
bunurile imobile care sunt modernizate sau transformate, ajustarea taxei
nededuse aferente acestor lucrări este operată, de asemenea, într-o
perioadă de 5 ani de la data finalizării fiecărei lucrări de modernizare
sau transformare. Pentru ajustare se va ţine cont de suma taxei
nededuse pentru fiecare an, care reprezintă o cincime din taxa aferentă
achiziţiei, construirii, transformării sau modernizării bunurilor
imobile. Pentru determinarea ajustării lunare se împarte fiecare cincime
la 12. Stabilirea sumei care poate fi dedusă se calculează astfel: din
perioada de 5 ani se scade numărul de luni în care bunul imobil a fost
utilizat în regim de scutire, iar rezultatul va fi înmulţit cu ajustarea
lunară. Fracţiunile de lună se consideră lună întreagă. Taxa de dedus
rezultată în urma ajustării se înregistrează din punct de vedere
contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru
cumpărări şi se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea
adăugată pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă începe
aplicarea regimului de taxare.
Exemplu de ajustare a dreptului de deducere:
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), dar, inversând datele situaţiei,
considerăm că persoana a închiriat în regim de scutire bunul imobil în
totalitate şi nu a dedus TVA aferentă achiziţiei şi nici modernizării
efectuate şi optează pentru regimul de taxare a tuturor operaţiunilor de
închiriere de la data de 1 ianuarie 2008. Aceeaşi procedură de ajustare
se aplică şi în cazul transformărilor sau modernizărilor începute şi
finalizate înainte de data aderării, indiferent de valoarea acestora.
A.
Ajustarea taxei nededuse aferente dobândirii bunului imobil
-
Taxa nededusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
-
Ajustarea pentru restul perioadei de 5 ani: 27 luni (60 luni - 33 luni):
-
5.700.000 lei: 5 ani = 1.140.000 lei
-
1.140.000 lei: 12 luni = 95.000 lei
-
5 * 12 = 60 luni - 33 luni = 27 luni x 95.000 lei = 2.565.000 lei - taxa care se ajustează.
B.
Ajustarea taxei nededuse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007
-
Taxa nededusă: 190.000 lei
-
Taxa nededusă pentru perioada 20 aprilie 2007-31 decembrie 2007, respectiv 9 luni, nu se ajustează.
-
Ajustarea taxei pentru perioada 1 ianuarie 2008-1 aprilie 2011:
-
190.000 lei : 5 ani = 38.000 lei
-
38.000 lei : 12 luni = 3.166,7 lei
-
60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei - taxa care se ajustează.
Suma de 2.565.000 lei + 161.501,7 lei, rezultată din ajustările
efectuate la lit. A şi B, se înregistrează din punct de vedere contabil
prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru cumpărări
din luna ianuarie 2008, cu semnul plus, şi se preia corespunzător în
decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală
respectivă.
(4)
Pentru aplicarea art. 161 alin. (7) din Codul fiscal, persoanele
impozabile vor ajusta taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal,
pentru modernizările sau transformările începute înainte de data
aderării şi finalizate după data aderării sau începute şi finalizate
după data aderării, care depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a
unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare
sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal
diferă de ajustarea prevăzută la alin. (3) prin perioada de ajustare,
care este de 20 de ani, faţă de 5 ani, şi prin metoda de ajustare, care
se face pe ani calendaristici întregi, şi nu lunar. Pentru taxa nededusă
aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate
înainte de data aderării şi modernizărilor sau transformărilor începute
înainte de data aderării şi finalizate după data aderării, care nu
depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia,
exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare,
ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (3).
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), dar inversând datele situaţiei,
considerăm că persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare,
începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007, în valoare de
20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei, a închiriat în regim de scutire
bunul imobil în totalitate şi nu a dedus TVA aferentă modernizării
efectuate şi optează pentru regimul de taxare a tuturor operaţiunilor de
închiriere de la data de 1 ianuarie 2008.
Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000
lei şi întrucât valoarea modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului
imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie
să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada
şi metoda de ajustare.
Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (3) lit. A.
(5)
Pentru aplicarea art. 161 alin. (8) şi (10) din Codul fiscal, persoanele
impozabile au obligaţia să ajusteze taxa dedusă conform art. 149 din
Codul fiscal, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă
vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008 şi nu a optat pentru taxarea
acestei vânzări.
A.
Ajustarea taxei deduse aferente dobândirii bunului imobil: 2/5
-
Taxa dedusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
-
Anul 2005 (anul achiziţiei şi al primei utilizări), precum şi anii 2006
şi 2007 sunt luaţi în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia se
pierde dreptul de deducere, nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată:
5.700.000 lei x 2/5 = 2.280.000 lei
B.
Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007: 4/5
-
Taxa dedusă: 190.000 lei
-
Anul 2007 (anul în care se termină lucrările de modernizare) este luat
în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia se pierde dreptul de
deducere, nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată:
190.000 lei x 4/5 = 152.000 lei
Suma de 2.280.000 lei + 152.000 lei, rezultată din ajustările efectuate
la lit. A şi B, reprezintă diferenţa de taxă care va fi înregistrată pe
cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din luna ianuarie 2008, cu
semnul minus, şi corespunzător va fi preluată în decontul privind taxa
pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă.
(6)
Pentru aplicarea art. 161 alin. (11) din Codul fiscal, persoanele
impozabile au obligaţia să ajusteze taxa dedusă conform art. 149 din
Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte
de data aderării şi finalizate după data aderării sau începute şi
finalizate după data aderării, care depăşesc 20% din valoarea bunului
imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după
transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din
Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (5) prin perioada de
ajustare, care este de 20 de ani, faţă de 5 ani. Pentru taxa dedusă
aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate
înainte de data aderării şi modernizărilor sau transformărilor începute
înainte de data aderării şi finalizate după data aderării, care nu
depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia,
exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare,
ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (5).
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă
vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008 şi nu a optat pentru taxarea
acestei vânzări. Persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare,
începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007, în valoare de
20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000
lei şi întrucât valoarea modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului
imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie
să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada
şi metoda de ajustare.
Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (5) lit. A.
(7)
Pentru aplicarea art. 161 alin. (9) şi (12) din Codul fiscal, persoanele
impozabile ajustează taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal,
dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani. Valoarea suplimentară a
taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea
bunului respectiv.
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), dar, inversând datele situaţiei,
considerăm că persoana nu a dedus TVA aferentă achiziţiei şi nici
modernizării efectuate şi vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008,
optând pentru taxarea acestei vânzări. Valoarea de vânzare a bunului
imobil este de 30.000.000 lei, taxa colectată aferentă fiind de
5.700.000 lei.
A.
Ajustarea taxei nededuse aferente dobândirii bunului imobil: 2/5
-
Taxa nededusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
-
Anul 2005 (anul achiziţiei şi al primei utilizări), precum şi anii 2006
şi 2007 sunt luaţi în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia ia
naştere dreptul de deducere, nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată:
5.700.000 lei x 2/5 = 2.280.000 lei
B.
Ajustarea taxei nededuse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007: 4/5
-
Taxa nededusă: 190.000 lei
-
Anul 2007 (anul în care se termină lucrările de modernizare) este luat
în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia ia naştere dreptul de
deducere, nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată:
190.000 lei x 4/5 = 152.000 lei
Suma de 2.280.000 lei + 152.000 lei, rezultată din ajustările efectuate
la lit. A şi B, reprezintă diferenţa de taxă care va fi înregistrată
prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru cumpărări
din luna ianuarie 2008, cu semnul plus, şi se preia corespunzător în
decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală
respectivă, taxa de dedus rezultată în urma ajustării fiind mai mică
decât taxa colectată.
(8)
Pentru aplicarea art. 161 alin. (13) din Codul fiscal, persoanele
impozabile ajustează taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal,
pentru modernizările sau transformările începute înainte de data
aderării şi finalizate după data aderării sau începute şi finalizate
după data aderării, care depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a
unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare
sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal
diferă de ajustarea prevăzută la alin. (7) prin perioada de ajustare,
care este de 20 de ani, faţă de 5 ani. Pentru taxa nededusă aferentă
bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate înainte de
data aderării şi modernizărilor sau transformărilor efectuate după data
aderării, care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei
părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau
modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (7).
Valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei
colectate pentru livrarea bunului respectiv.
Acelaşi exemplu ca la alin. (1), dar, inversând datele situaţiei,
considerăm că persoana nu a dedus TVA aferentă achiziţiei şi nici
modernizării efectuate şi vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008,
optând pentru taxarea acelei vânzări.
Persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare începute în anul 2006
şi finalizate în anul 2007, în valoare de 20.000.000 lei, în loc de
1.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000
lei şi întrucât valoarea modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului
imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie
să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada
şi metoda de ajustare.
Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (7) lit. A.
___________
Punctul 83. a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 1618/2008 începând cu 22.12.2008.
84.
În sensul art. 161 alin. (16) din Codul fiscal, prin aplicarea
reglementărilor în vigoare la data intrării în vigoare a contractului de
leasing, se înţelege că bunurile respective vor fi importate din punct
de vedere al taxei pe valoarea adăugată la data finalizării contractelor
şi se datorează taxa pe valoarea adăugată la valoarea reziduală a
bunurilor. Taxa pe valoarea adăugată datorată pentru aceste importuri,
nu se plăteşte efectiv la organele vamale de către persoanele impozabile
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, ci se
evidenţiază în decontul de taxă, conform prevederilor art. 157 alin.
(5) din Codul fiscal.
85.
În sensul art. 161 alin. (18) din Codul fiscal, nu este permisă
suplimentarea certificatelor de scutire după data de 1 ianuarie 2007.
Totuşi, în situaţia în care în cadrul aceleiaşi sume înscrise în
certificatul de scutire se modifică contractorii şi/sau subcontractorii,
aceste corecţii pot fi efectuate de către organele fiscale competente
la solicitarea beneficiarilor fondurilor nerambursabile, în certificatul
deja eliberat.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Operaţiuni efectuate înainte şi de la data aderării
Art. 1611.
-
(1)
Prevederile în vigoare, la momentul în care bunurile au fost plasate în
unul dintre regimurile suspensive prevăzute la art. 144 alin. (1) lit.
a) pct. 1-7 sau într-un regim similar în Bulgaria, se vor aplica în
continuare de la data aderării, până la ieşirea bunurilor din aceste
regimuri, atunci când respectivele bunuri, originare din Bulgaria sau
din spaţiul comunitar, aşa cum era acesta înaintea datei aderării:
a)
au intrat în România înaintea datei aderării; şi
b)
au fost plasate într-un astfel de regim la intrarea în România; şi
c)
nu au fost scoase din respectivul regim înaintea datei aderării.
(2)
Apariţia oricăruia dintre evenimentele de mai jos la sau după data aderării se va considera ca import în România:
a)
ieşirea bunurilor în România din regimul de admitere temporară în care
au fost plasate înaintea datei aderării în condiţiile menţionate la
alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale;
b)
scoaterea bunurilor în România din regimurile vamale suspensive în care
au fost plasate înaintea datei aderării, în condiţiile prevăzute la
alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale;
c)
încheierea în România a unei proceduri interne de tranzit iniţiate în
România înaintea datei aderării, în scopul livrării de bunuri cu plata
în România înaintea datei aderării, de către o persoană impozabilă care
acţionează ca atare. Livrarea de bunuri prin poştă va fi considerată în
acest scop procedură internă de tranzit;
d)
încheierea în România a unei proceduri de tranzit extern iniţiate înaintea datei aderării;
e)
orice neregulă sau încălcare a legii, săvârşită în România în timpul
unei proceduri interne de tranzit iniţiate în condiţiile prevăzute la
lit. c) sau în timpul unei proceduri de tranzit extern prevăzute la lit.
d);
f)
utilizarea în România, de la data aderării, de către orice persoană, a
bunurilor livrate acesteia înaintea datei aderării, din Bulgaria sau din
teritoriul comunitar, aşa cum era acesta înaintea datei aderării, dacă:
1.
livrarea bunurilor a fost scutită sau era probabil că va fi scutită, în condiţiile art. 143 alin. (1) lit. a) şi b); şi
2.
bunurile nu au fost importate înaintea datei aderării, în Bulgaria sau
în spaţiul comunitar, astfel cum era acesta înaintea datei aderării.
(3)
Când are loc un import de bunuri în oricare dintre situaţiile menţionate
la alin. (2), nu există niciun fapt generator de taxă dacă:
a)
bunurile sunt expediate sau transportate în afara teritoriului comunitar, astfel cum este acesta de la data aderării; sau
b)
bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), nu reprezintă mijloace
de transport şi sunt reexpediate sau transportate către statul membru
din care au fost exportate şi către persoana care le-a exportat; sau
c)
bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), reprezintă mijloace de
transport care au fost achiziţionate sau importate înaintea datei
aderării, în condiţiile generale de impozitare din România, Bulgaria sau
alt stat membru din teritoriul comunitar, astfel cum era acesta
înaintea datei aderării, şi/sau nu au beneficiat de scutire de la plata
taxei ori de rambursarea acesteia ca urmare a exportului. Această
condiţie se consideră îndeplinită atunci când data primei utilizări a
respectivelor mijloace de transport este anterioară datei de 1 ianuarie
1999 şi suma taxei datorate la import este nesemnificativă, conform
prevederilor din norme.
___________
Alineatul (3) a fost modificat prin punctul 52. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
86.
(1)
În sensul art. 1611 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, suma taxei datorate la import este nesemnificativă dacă este mai mică de 1.000 de lei.
(2)
În aplicarea art. 1611 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal nu
există niciun fapt generator de taxă pe valoarea adăugată şi organele
vamale nu vor percepe plata taxei dacă importatorul face dovada că
importul este direct destinat reexpedierii sau transportului bunurilor
către statul membru din care au fost exportate şi către persoana care
le-a exportat şi, după caz, dovada încheierii unui contract de transport
şi/sau asigurare.
___________
Punctul 86. a fost modificat prin punctul 52. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
87.
Abrogat prin punctul 53. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
ANEXA Nr. 1
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor prevăzute
la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor prevăzute
la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal
1.
Denumirea solicitantului .................................................
2.
Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din
Codul fiscal
...................................................................
3.
Adresa ...................................................................
4.
Data de la care se optează pentru taxare .................................
5.
Bunurile imobile pentru care se aplică opţiunea (adresa completă dacă
opţiunea se referă la bunul imobil integral sau, dacă se referă la o
parte din bunul imobil, se va înscrie suprafaţa din bunul imobil. În
cazul operaţiunilor de leasing cu bunuri imobile se va menţiona dacă
opţiunea se referă la bunul imobil integral sau, dacă se referă la o
parte din bunul imobil, pe lângă suprafaţă trebuie să se identifice cu
exactitate partea din bunul imobil care face obiectul contractului)
....................................................
Confirm că datele declarate sunt corecte şi complete.
Numele şi prenumele
........................................................, funcţia
...................................................................... .
Semnătura şi ştampila
............................................
............................................
___________
ANEXA Nr. 1 a fost modificată prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
ANEXA Nr. 2
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE
privind anularea opţiunii de taxare a operaţiunilor
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal
privind anularea opţiunii de taxare a operaţiunilor
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal
1.
Denumirea solicitantului .................................................
2.
Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din
Codul fiscal
...................................................................
3.
Adresa ...................................................................
4.
Data de la care se anulează opţiunea de taxare ...........................
5.
Bunurile imobile pentru care se anulează opţiunea de taxare (adresa
completă, dacă opţiunea s-a referit la bunul imobil integral, sau dacă
s-a referit la o parte din bunul imobil se va înscrie suprafaţa din
bunul imobil. În cazul operaţiunilor de leasing cu bunuri imobile se va
menţiona dacă opţiunea s-a referit la bunul imobil integral, sau dacă
s-a referit la o parte din bunul imobil, pe lângă suprafaţă trebuie să
se identifice cu exactitate partea din bunul imobil care face obiectul
contractului).
| ............................................................................................... | |
| ............................................................................................... | |
| ............................................................................................... | |
| ............................................................................................... |
Confirm că datele declarate sunt complete şi corecte.
Numele şi prenumele ......................., funcţia ........................
Semnătura şi ştampila
___________
ANEXA Nr. 2 a fost modificată prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
ANEXA Nr. 3
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor prevăzute la
art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor prevăzute la
art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal
1.
Denumirea solicitantului .................................................
2.
Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din
Codul fiscal
...................................................................
3.
Adresa....................................................................
4.
Bunurile imobile (construcţii, terenuri) pentru care se aplică opţiunea
de taxare (adresa completă a bunului imobil, adresa completă şi
suprafaţa terenului, în cazul în care opţiunea de taxare priveşte numai o
parte a bunului imobil se va identifica cu exactitate această parte a
bunului imobil).
| ............................................................................................... | |
| ............................................................................................... | |
| ............................................................................................... | |
| ............................................................................................... |
Confirm că datele declarate sunt corecte şi complete.
Numele şi prenumele ................., funcţia ..............................
Semnătura şi ştampila
___________
ANEXA Nr. 3 a fost introdusă prin litera F. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Nivelul accizelor
Art. 176.
-
(1)
Nivelul accizelor armonizate în perioada 2007-2010 este cel prevăzut în
anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice;
51.4.
(1)
În cazul produselor energetice şi al electricităţii, utilizare în scop
comercial reprezintă utilizarea de către un operator economic -
consumator final, care, în mod independent, realizează, în orice loc,
furnizarea de bunuri şi servicii, oricare ar fi scopul sau rezultatele
unor astfel de activităţi economice.
(2)
Activităţile economice cuprind toate activităţile producătorilor,
comercianţilor şi persoanelor care furnizează servicii, inclusiv
activităţile agricole şi de minerit şi activităţile profesiilor libere
sau asimilate.
(3)
Autorităţile guvernamentale şi locale şi alte instituţii publice nu vor
fi considerate ca efectuând activităţi economice, în cazul activităţilor
sau tranzacţiilor în care se angajează în calitate de autorităţi
publice.
(4)
În înţelesul prezentelor norme, nu se consideră a fi operator economic o
parte a unei societăţi sau a unui organism juridic care din punct de
vedere organizaţional constituie o organizaţie independentă, capabilă să
funcţioneze prin mijloacele sale proprii.
(5)
Utilizarea energiei electrice pentru iluminatul public se consideră utilizare în scop comercial.
(6)
Când are loc o utilizare combinată între utilizarea în scop comercial şi
utilizarea în scop necomercial, accizarea se va aplica proporţional cu
fiecare tip de utilizare corespunzător.
(7)
Pentru semestrul I al anului 2007, structura accizei la ţigarete este
16,28 euro/1000 ţigarete + 29% aplicat la preţul maxim de vânzare cu
amănuntul declarat.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Abrogat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Calculul accizei pentru ţigarete
Art. 177.
-
(1)
Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem.
(2)
Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal asupra
preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum,
procent prevăzut în anexa nr. 6.
(3)
Acciza specifică exprimată în echivalent euro/1.000 de ţigarete se
determină anual, pe baza preţului mediu ponderat de vânzare cu
amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem şi a accizei
totale al cărei nivel este prevăzut în anexa nr. 6. Această acciză
specifică se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Finanţelor Publice. Hotărârea Guvernului se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, cu cel puţin 15 zile înainte de
intrarea în vigoare a nivelului accizei totale.
(4)
Acciza datorată determinată potrivit alin. (1) nu poate fi mai mică
decât nivelul accizei minime exprimate în echivalent euro/1.000 de
ţigarete, prevăzută în anexa nr. 6.
(5)
Preţul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul se calculează în funcţie
de valoarea totală a tuturor ţigaretelor eliberate pentru consum, pe
baza preţului de vânzare cu amănuntul incluzând toate taxele, împărţit
la cantitatea totală de ţigarete eliberate pentru consum. Acest preţ
mediu ponderat se stabileşte până la data de 1 martie în fiecare an, pe
baza datelor privind cantităţile totale de ţigarete eliberate pentru
consum în cursul anului calendaristic precedent.
(6)
Preţul de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se
stabileşte şi se declară de către persoana care eliberează pentru consum
ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la
cunoştinţa publică, în conformitate cu cerinţele prevăzute de normele
metodologice.
(7)
Este interzisă vânzarea de către orice persoană a ţigaretelor pentru
care nu s-au stabilit şi declarat preţuri de vânzare cu amănuntul.
(8)
Este interzisă vânzarea de ţigarete de către orice persoană la un preţ ce depăşeşte preţul de vânzare cu amănuntul declarat.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
6.
(1)
Preţurile de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se stabilesc de
antrepozitarul autorizat pentru producţie ori persoanele afiliate
acestuia care eliberează pentru consum, de destinatarul înregistrat sau
de importatorul autorizat de astfel de produse şi se notifică la
autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea
legislaţiei în domeniul accizelor.
(2)
Înregistrarea de către autoritatea fiscală centrală a preţurilor de
vânzare cu amănuntul se face pe baza declaraţiei scrise a
antrepozitarului autorizat, a destinatarului înregistrat sau a
importatorului autorizat, modelul-tip al acesteia fiind prevăzut în
anexa nr. 4.
(3)
Declaraţia se va întocmi în 3 exemplare, care se vor înregistra la
autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea
legislaţiei în domeniul accizelor. După înregistrare, un exemplar rămâne
la autoritatea fiscală centrală, exemplarul al doilea rămâne la
persoana care a întocmit declaraţia, iar exemplarul al treilea se va
transmite autorităţii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor
de comandă pentru timbre.
(4)
Declaraţia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor
practica preţurile de vânzare cu amănuntul, va fi depusă la autoritatea
fiscală centrală cu minimum două zile înainte de data practicării
acestor preţuri.
(5)
Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivă a intrării în vigoare,
lista cuprinzând preţurile de vânzare cu amănuntul, cu numărul de
înregistrare atribuit de autoritatea fiscală centrală, va fi publicată,
prin grija antrepozitarului autorizat, a destinatarului înregistrat sau a
importatorului autorizat, în două cotidiene de mare tiraj. Câte un
exemplar din cele două cotidiene va fi depus la autoritatea fiscală
centrală în ziua publicării.
(6)
Ori de câte ori se intenţionează modificări ale preţurilor de vânzare cu
amănuntul, antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau
importatorul autorizat are obligaţia să redeclare preţurile pentru toate
sortimentele de ţigarete, indiferent dacă modificarea intervine la unul
sau la mai multe sortimente. Redeclararea se face pe baza aceluiaşi
model de declaraţie prevăzut la alin. (2) şi cu respectarea termenelor
prevăzute la alin. (4) şi (5).
(7)
După primirea declaraţiilor privind preţurile de vânzare cu amănuntul şi
după publicarea acestora în două cotidiene de mare tiraj, autoritatea
fiscală centrală va publica aceste liste pe site-ul Ministerului
Finanţelor Publice.
(8)
Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau importatorul
autorizat de astfel de produse, care renunţă la comercializarea pe piaţa
internă a unui anumit sortiment de ţigarete, are obligaţia de a
comunica acest fapt autorităţii fiscale centrale şi de a înscrie în
continuare preţurile aferente acestor sortimente în declaraţia
preţurilor de vânzare cu amănuntul, pe perioada de până la epuizare, dar
nu mai puţin de 3 luni.
(9)
În situaţia destinatarului înregistrat care achiziţionează doar
ocazional ţigarete dintr-un alt stat membru, acesta va urma procedura
prevăzută la alin. (1)-(6).
(10)
În situaţiile în care nu se pot identifica preţurile de vânzare cu
amănuntul pentru ţigaretele provenite din confiscări, calculul accizelor
se face pe baza accizei totale prevăzute în anexa nr. 6 la titlul VII
din Codul fiscal.
(11)
Preţul de vânzare al ţigaretelor practicat de orice persoană nu poate
depăşi preţul de vânzare cu amănuntul declarat în vigoare la momentul
vânzării.
___________
Punctul 6. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 5-a
Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 186.
[...]
(2)
Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă, dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
[...]
d)
containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform prevederilor din norme;
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
13.
(1)
Containerele în care sunt deplasate produsele accizabile în regim
suspensiv trebuie să poarte sigiliile antrepozitului fiscal expeditor.
(2)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin container se înţelege
orice recipient care serveşte la transportul în cantităţi angro al
produselor accizabile sau în cazul circulaţiei comerciale în vrac, orice
cisternă aferentă camioanelor, vagoanelor, navelor sau altor mijloace
de transport, ori o cisternă ISO.
(3)
În cazul deplasării în regim suspensiv a produselor accizabile dintr-un
antrepozit fiscal din România către un stat membru, inclusiv în cazul
deplasării către un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar,
containerele în care se deplasează produsele respective trebuie să
poarte şi sigiliile aplicate de reprezentantul desemnat de autoritatea
fiscală teritorială din raza căreia pleacă produsul sau de autoritatea
competentă dintr-un alt stat membru, în situaţiile în care se impun
desigilarea şi resigilarea containerelor. În situaţia în care vămuirea
se efectuează la un birou vamal din teritoriul comunitar, sigiliile
aplicate de reprezentantul autorităţii fiscale vor fi înlocuite, după
caz, cu sigiliile vamale.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 213/2007 începând cu 02.03.2007.
(4)
În cazul deplasării produselor accizabile între un birou vamal de
intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România,
containerele în care se află produsele trebuie să poarte şi sigiliile
biroului vamal sau ale autorităţii competente din statul membru, în
situaţia în care se impune desigilarea şi resigilarea containerelor.
(5)
Sigiliile prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt de unică folosinţă şi trebuie să poarte însemnele celor care le aplică.
(6)
Prevederile alin. (2) al art. 186 din Codul fiscal se aplică şi
circulaţiei intracomunitare a produselor supuse accizelor cu o cotă zero
care nu au fost eliberate în consum.
___________
*)
Potrivit art. II, alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr.
1620/2009, prevederile pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a
titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în
regim suspensiv de accize iniţiate înainte de 1 aprilie 2010, iar în
cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize
către statele membre care nu au adoptat sistemul informatizat se aplică
până la 31 decembrie 2010.
___________
Subpunctul (6) a fost introdus prin punctul 19. din Hotărâre nr. 213/2007 începând cu 02.03.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal.
Documentul administrativ de însoţire
Art. 187.
-
(1)
Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai
atunci când este însoţită de documentul administrativ de însoţire.
Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevăzut în norme.
(2)
În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, acest
document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate după cum urmează:
a)
primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b)
exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe
parcursul mişcării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul
înregistrat sau operatorul neînregistrat. La sosirea produselor la locul
de destinaţie, acestea trebuie să fie completate de către primitor şi
să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă în raza
căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul, cu excepţiile prevăzute în
norme. După certificare, exemplarul 2 al documentului administrativ de
însoţire se păstrează de către acesta, exemplarul 3 se transmite
expeditorului, iar exemplarul 4 se transmite şi rămâne la autoritatea
fiscală competentă a primitorului;
c)
exemplarul 5 se transmite de către expeditor, la momentul expedierii
produselor, autorităţii fiscale competente în raza căreia acesta îşi
desfăşoară activitatea.
(3)
Antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul
neînregistrat are obligaţia de a transmite antrepozitului fiscal
expeditor exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire, în
conformitate cu legislaţia statului membru al expeditorului.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
14.
(1)
Documentul administrativ de însoţire este un instrument de verificare a
originii, a livrării, a transportului şi a admiterii produselor
accizabile deplasate în regim suspensiv de la un antrepozit fiscal către
un alt antrepozit fiscal sau către un operator înregistrat ori un
operator neînregistrat.
(2)
Modelul documentului administrativ de însoţire este în conformitate cu
Regulamentul CE nr. 2719/1992 cu privire la documentul administrativ de
însoţire aferent circulaţiei în regim suspensiv a produselor supuse
accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi este prevăzut
în anexa nr. 9.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
(3)
Documentul administrativ de însoţire, potrivit legislaţiei comunitare, se întocmeşte de regulă în 4 exemplare, din care:
a)
primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b)
exemplarele 2, 3 şi 4 însoţesc obligatoriu produsul accizabil pe
parcursul deplasării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul
înregistrat sau operatorul neînregistrat.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
(4)
În cazul României, documentul administrativ de însoţire se întocmeşte în
5 exemplare. Exemplarul 5 se transmite de către antrepozitul fiscal
expeditor către autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea, în format electronic la momentul expedierii
produsului, iar pe suport de hârtie în ziua lucrătoare imediat următoare
expedierii produselor.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
(5)
La sosirea produsului în antrepozitul fiscal primitor, la operatorul
înregistrat sau la operatorul neînregistrat, acesta trebuie să
completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de
însoţire la rubricile aferente primitorului. Înainte de desigilarea şi
descărcarea produsului, primitorul va înştiinţa autoritatea fiscală
teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, în vederea
asigurării unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore de
la înştiinţare va verifica şi va certifica datele înscrise în documentul
administrativ de însoţire.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
(6)
Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii
fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de antrepozitul fiscal
primitor, de operatorul înregistrat sau de operatorul neînregistrat la
antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii
fiscale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul.
Exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal primitor, la operatorul
înregistrat sau la operatorul neînregistrat, după caz.
___________
Subpunctul (6) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
(7)
În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţia de alcool etilic şi
pentru prelucrarea acestuia, toate cele 5 exemplare ale documentului
administrativ de însoţire vor fi vizate la rubrica aferentă autorităţii
fiscale de expediere de către reprezentantul fiscal desemnat de aceasta
autoritate. În situaţia în care antrepozitele fiscale de producţie
pentru alcool etilic şi de prelucrare a acestuia se află în localităţi
diferite, trebuie să se procedeze ca la alin. (4), (5) şi (6).
(8)
Prin excepţie, atunci când antrepozitele fiscale de producţie de alcool
etilic şi de prelucrare a acestuia se află în acelaşi loc, documentul
administrativ de însoţire se întocmeşte în 3 exemplare, din care primul
exemplar se păstrează la antrepozitul fiscal de producţie, exemplarul 2
rămâne la antrepozitul fiscal de prelucrare, iar exemplarul 3 se
transmite la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea. În această situaţie, exemplarele 2 şi 3 se
completează de către antrepozitul fiscal de prelucrare ca antrepozit
fiscal primitor, iar certificarea se face de către reprezentantul
fiscal.
(9)
În cadrul livrărilor intracomunitare în regim suspensiv, antrepozitarul
autorizat expeditor, sau reprezentantul său, poate să modifice
conţinutul căsuţelor 4, 7, 7a, 13, 14 şi/sau 17 din documentului
administrativ de însoţire pentru a înscrie noul destinatar -
antrepozitar autorizat sau operator înregistrat -, precum şi noul loc de
destinaţie a livrării. În acest caz, autoritatea fiscală competentă a
expeditorului va fi imediat informată iar noul destinatar sau locul de
livrare vor fi înscrise pe versoul documentului administrativ de
însoţire.
(10)
La emiterea documentului de însoţire în cadrul circulaţiei
intracomunitare a produselor energetice pe cale maritimă sau fluvială,
antrepozitarul autorizat expeditor poate să nu completeze căsuţele 4, 7,
7a, 13, 14 şi/sau 17 ale acestuia, dacă la momentul expedierii
produselor, nu cunoaşte destinatarul, dar numai cu condiţia ca:
a)
autoritatea fiscală teritorială să autorizeze antrepozitului fiscal
expeditor, ca înaintea livrării produselor să nu completeze căsuţele
respective;
b)
antrepozitul fiscal expeditor să comunice autorităţii fiscale
teritoriale informaţiile corespunzătoare cu privire la denumirea şi
adresa primitorului, codul de accize al acestuia şi statul membru de
destinaţie, imediat ce acestea sunt cunoscute sau cel târziu atunci când
produsele ajung la destinaţie.
(11)
În cazul circulaţiei intracomunitare de produse accizabile în regim
suspensiv, antrepozitul fiscal expeditor dintr-un stat membru poate
utiliza în locul documentului administrativ de însoţire un document
comercial prevăzut în legislaţia acelui stat membru, care să conţină
aceleaşi informaţii cu cele din documentul administrativ de însoţire.
(12)
Prevederile alin. (1) al art. 187 din Codul fiscal nu sunt aplicabile în cazul prevăzut la alin. (2) şi (3) ale pct. 22.
___________
Subpunctul (12) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 213/2007 începând cu 02.03.2007.
(13)
Circulaţia intracomunitară a produselor accizabile supuse marcării
potrivit prevederilor art. 202 din Codul fiscal, dintr-un alt stat
membru către România, produse care sunt destinate vânzării în România,
va fi însoţită de documentul administrativ de însoţire.
___________
Subpunctul (13) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 213/2007 începând cu 02.03.2007.
(14)
În cazul în care primitorul produselor accizabile, după certificarea
exemplarelor 2, 3 şi 4, constată pierderea exemplarului 3 al
documentului administrativ de însoţire, acesta poate transmite
expeditorului o copie a exemplarului 4 al documentului administrativ de
însoţire.
___________
*)
Potrivit art. II, alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr.
1620/2009, prevederile pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a
titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în
regim suspensiv de accize iniţiate înainte de 1 aprilie 2010, iar în
cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize
către statele membre care nu au adoptat sistemul informatizat se aplică
până la 31 decembrie 2010.
___________
Subpunctul (14) a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 188.
-
Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă
să fie suspendată la primirea produsului în antrepozitul fiscal, dacă
sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
[...]
c)
antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscală
competentă certificarea documentului administrativ de însoţire a
produselor accizabile primite, cu excepţiile prevăzute în norme;
___________
Paragraful a fost introdus prin subpunctul 3. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
Norme metodologice:
141.
Obligaţia certificării documentului administrativ de însoţire de către
autoritatea fiscală competentă nu este aplicabilă în cazul produselor
accizabile deplasate în regim suspensiv prin conducte fixe.
___________
*)
Potrivit art. II, alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1620/2009, prevederile pct. 141
din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul
deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize iniţiate
înainte de 1 aprilie 2010, iar în cazul deplasărilor de produse
accizabile în regim suspensiv de accize către statele membre care nu au
adoptat sistemul informatizat se aplică până la 31 decembrie 2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin subpunctul 3. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
Codul fiscal:
Descărcarea documentului administrativ de însoţire
Art. 1891.
-
Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil în regim suspensiv
nu primeşte documentul administrativ de însoţire certificat, în termen
de 45 de zile de la data expedierii produsului, are datoria de a
înştiinţa în următoarele 5 zile autoritatea fiscală competentă cu
privire la acest fapt şi de a plăti accizele pentru produsul respectiv,
în termen de 7 zile de la data expirării termenului de primire a acelui
document.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 27. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
142.
(1)
Termenul de primire a documentului administrativ de însoţire certificat,
este de 45 de zile lucrătoare de la data expedierii produsului.
(11)
Obligaţiile de a înştiinţa autoritatea fiscală competentă de neprimirea
în termen de către antrepozitul fiscal expeditor a documentului
administrativ de însoţire certificat, precum şi de a plăti accizele
corespunzătoare revin antrepozitarului autorizat.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 21. din Hotărâre nr. 213/2007 începând cu 02.03.2007.
(2)
În situaţia în care documentul administrativ de însoţire certificat este
primit de către expeditor după expirarea termenului prevăzut la alin.
(1), acesta poate solicita restituirea accizelor plătite, în termen de
12 luni de la certificarea documentului. În acest caz expeditorul va
depune o cerere la autoritatea fiscală la care este înregistrat ca
plătitor de impozite şi taxe, cererea fiind însoţită de documentele
justificative.
___________
*)
Potrivit art. II, alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1620/2009, prevederile pct. 142
din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în cazul
deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize iniţiate
înainte de 1 aprilie 2010, iar în cazul deplasărilor de produse
accizabile în regim suspensiv de accize către statele membre care nu au
adoptat sistemul informatizat se aplică până la 31 decembrie 2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 27. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal
Art. 191.
-
(1)
În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din
România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar sau între
un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit
fiscal din România, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de norme. Aceste condiţii sunt în conformitate cu principiile
prevăzute la art. 186-190.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
15.
(1)
Indiferent de formalităţile din legislaţia vamală, deplasarea unui
produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou
vamal de ieşire din teritoriul comunitar în vederea exportului este
însoţită de documentul administrativ de însoţire. Acest document se
întocmeşte în 5 exemplare.
(2)
Pe durata deplasării acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
produsul este însoţit de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire;
b)
ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care
identifică cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în
interior;
c)
containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d)
produsul este însoţit de dovada constituirii unei garanţii de către
antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(3)
Primul exemplar al documentului administrativ de însoţire rămâne la
antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite la
autoritatea fiscală teritorială în raza căreia acesta îşi desfăşoară
activitatea.
(4)
După scoaterea definitivă a produselor de pe teritoriul comunitar şi
întocmirea documentului administrativ unic prevăzut la alin. (5),
exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire se
confirmă de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar. Exemplarul 2
rămâne la biroul vamal iar exemplarele 3 şi 4 se transmit de către
acesta antrepozitului fiscal expeditor şi, respectiv, autorităţii
fiscale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea
expeditorul.
(5)
În situaţia deplasării unui produs accizabil între un birou vamal de
intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România,
acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
produsul accizabil este însoţit de 3 exemplare ale documentului
administrativ unic reglementat de legislaţia vamală, din care unul este o
copie a exemplarului 2. Acest document înlocuieşte documentul
administrativ de însoţire şi are acelaşi rol ca şi acesta;".
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
b)
ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care
identifică cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în
interior;
c)
containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d)
produsul este însoţit de dovada constituirii de către antrepozitul
fiscal primitor a unei garanţii pentru plata accizelor aferente
produsului deplasat.
(6)
Cele 3 exemplare ale documentului administrativ unic însoţesc produsele accizabile până la antrepozitul fiscal primitor.
(7)
După certificarea celor 3 exemplare de către antrepozitul fiscal
primitor, un exemplar se reţine de către acesta, al doilea exemplar este
transmis înapoi la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar, iar
cel de-al treilea exemplar se transmite autorităţii fiscale teritoriale
în raza căreia îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal primitor.
(8)
Dovada constituirii garanţiei de către antrepozitul fiscal pentru plata
accizelor aferente produsului deplasat va fi reprezentată de confirmarea
scrisă a autorităţii fiscale teritoriale privind garanţia depusă, în
conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
(9)
În cazurile în care se utilizează documentul administrativ unic, la
completarea acestuia se vor avea în vedere următoarele reguli:
a)
în căsuţa 33 a documentului administrativ unic, se va completa codul NC corespunzător;
b)
în căsuţa 44 se va indica clar ca este vorba despre o livrare de produse supuse accizelor;
c)
o copie a exemplarului 1 al documentului va fi păstrată de către expeditor;
d)
o copie a exemplarului 5 al documentului vizat va fi restituită expeditorului de către beneficiar.
___________
*)
Potrivit art. II, alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr.
1620/2009, prevederile pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a
titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, se aplică în cazul deplasărilor de produse accizabile în
regim suspensiv de accize iniţiate înainte de 1 aprilie 2010, iar în
cazul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize
către statele membre care nu au adoptat sistemul informatizat se aplică
până la 31 decembrie 2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Abrogat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Abrogat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
Codul fiscal
Nivelul şi calculul accizei
Art. 208.
[...]
(3)
Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru
agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit
diferenţiat pe baza criteriilor prevăzute în norme.
(4)
Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (3):
a)
bărcile cu sau fără motor cu lungime mai mică de 8 metri şi cu motor mai mic de 25 CP;
b)
iahturile şi alte nave şi ambarcaţiuni destinate utilizării în sportul de performanţă, în condiţiile prevăzute în norme.
(5)
Pentru motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi
altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement, nivelul accizelor poate fi
între 0 şi 50% şi va fi stabilit diferenţiat pe baza criteriilor
prevăzute în norme.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice
301.
(1)
Accizele pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement sunt:
| Nr. crt. | Denumire | Acciza (%) | |
| 1 | Bărci gonflabile, cu lungime cuprinsă între 8 şi 12 m | 5 | |
| 2 | Bărci gonflabile, cu lungime de peste 12 m | 7 | |
| 3 | Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă între 8-12 m | 7 | |
| 4 | Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă între 12-16 m | 9 | |
| 5 | Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă între 16-24 m | 10 | |
| 6 | Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 8-12 m | 9 | |
| 7 | Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 12-16 m | 10 | |
| 8 | Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 16-24 m | 12 | |
| 9 | Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 8-12 m | 9 | |
| 10 | Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 12-16 m | 10 | |
| 11 | Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 16-24 m | 12 | |
| 12 | Alte nave şi ambarcaţiuni pentru agrement sau pentru sport din care: | ||
| 12.1 | Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 8-12 m | 9 | |
| 12.2 | Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 12-16 m | 10 | |
| 12.3 | Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 16-24 m | 12 | |
| 12.4 | Skyjet-uri | 15 |
(2)
Accizele pentru motoarele cu capacitatea de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement sunt:
| Nr. crt. | Tipul de motor | Acciza (%) | |
| 1 | Motoare cu capacitatea între 25 CP şi 60 CP | 5 | |
| 2 | Motoare cu capacitatea între 60 CP şi 120 CP | 7 | |
| 3 | Motoare cu capacitatea peste 120 CP | 9 |
(3)
Intră sub incidenţa accizelor şi bărcile echipate cu motor care nu
îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 208 alin. (4) lit.
a) din Codul fiscal. Acciza se va calcula prin aplicarea cotei legale
aferente motorului asupra valorii integrale de achiziţie înscrisă în
factură, iar suma astfel rezultată se va reduce cu 50%.
___________
Subpunctul (3) a fost introdus prin punctul 32. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Nivelul şi calculul accizei
Art. 208
[...]
(7)
În cazul produselor prevăzute la alin. (2), (3) şi (5), accizele preced
taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea
cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care
reprezintă:
a)
pentru produsele provenite din producţia internă preţul de livrare al producătorului, mai puţin acciza;
b)
pentru produsele provenite din teritoriul comunitar preţurile de achiziţie;
c)
pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea
în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale şi
alte taxe speciale, după caz.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 43. din Hotărâre nr. 1618/2008 începând cu 22.12.2008.
Norme metodologice:
301.1.
-
(1)
Pentru produsele din producţia internă, baza de impozitare este
reprezentată de preţul de livrare, respectiv preţul de vânzare al
produselor practicat de producător, mai puţin acciza.
(2)
În cazul produselor supuse accizelor nearmonizate pentru care acciza
este stabilită în cotă procentuală, provenite din achiziţii
intracomunitare, transformarea în lei a preţurilor de achiziţie
exprimate în diverse valute - ca bază de impozitare pentru accize - se
efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României, utilizat la înregistrarea în contabilitate, şi anume cursul de
schimb valabil la data recepţiei produselor achiziţionate.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 43. din Hotărâre nr. 1618/2008 începând cu 22.12.2008.
Codul fiscal
Plătitori de accize
Art. 209.
-
[...[
(3)
Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar
produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea produselor, trebuie
să fie înregistraţi la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile
prevăzute în norme, şi să respecte următoarele cerinţe:
a)
să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscală competentă;
b)
să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
c)
să prezinte produsele oricând i se cere aceasta de către organele de control;
d)
să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 49. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice
302.
(1)
Operatorul economic - persoană fizică sau juridică autorizată -, în
exercitarea activităţii acestuia, poate achiziţiona din alte state
membre ale Uniunii Europene produse supuse accizelor de natura celor
prevăzute la art. 207 din Codul fiscal, cu condiţia deţinerii unei
autorizaţii pentru achiziţii intracomunitare de astfel de produse emise
de autoritatea vamală teritorială.
(2)
Pentru obţinerea autorizaţiei prevăzute la alin. (1) operatorul economic
trebuie să depună o cerere care să conţină informaţiile şi să fie
însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 29.
(3)
Autoritatea vamală teritorială poate să solicite operatorului economic
solicitant al autorizaţiei orice informaţie şi documente pe care le
consideră necesare, după caz, cu privire la:
a)
identitatea operatorului economic;
b)
amplasarea locurilor unde se recepţionează produsele accizabile;
c)
tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
d)
capacitatea operatorului economic de a asigura garanţia financiară.
(4)
Nu va fi autorizată pentru achiziţii intracomunitare persoana care a
fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România
sau într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de
legislaţia fiscală.
(5)
Autorizaţia de operator economic pentru achiziţii intracomunitare are
valabilitate 3 ani, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei
în care operatorul economic face dovada constituirii garanţiei în
cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea vamală teritorială. Orice
astfel de operator are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare
unei cote de 3% din suma totală a accizelor aferente produselor
achiziţionate în anul anterior. În cazul unui nou operator, garanţia va
reprezenta 3% din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a se
achiziţiona pe parcursul unui an. Garanţia poate fi sub formă de
depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, modul de constituire
fiind cel prevăzut la pct. 108.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale
menţionate în autorizaţie, operatorul economic are obligaţia de a
solicita autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei
modificarea acesteia, după cum urmează:
a)
pentru fiecare nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de
produse supuse accizelor, cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia
produselor;
b)
dacă se modifică datele de identificare ale operatorului economic, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;
c)
dacă modificările intervenite se referă la tipul produselor supuse
accizelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.
(7)
Operatorul economic nu poate realiza recepţia de produse supuse
accizelor într-o locaţie dacă nu face dovada înregistrării acesteia la
autoritatea vamală teritorială.
(8)
Produsele supuse accizelor primite de către operatorul economic sunt
însoţite de documentul comercial care atestă achiziţia intracomunitară.
(9)
Autorizaţia poate fi revocată de autoritatea emitentă a acesteia în
situaţia în care operatorul economic săvârşeşte o infracţiune la
reglementările fiscale.
(10)
Decizia de revocare se comunică operatorului economic şi produce efecte
de la data la care a fost adusă la cunoştinţa operatorului economic.
(11)
În cazuri excepţionale când interesele legitime ale operatorului
economic impun aceasta, autoritatea vamală emitentă a autorizaţiei poate
decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată
ulterioară.
(12)
Operatorul economic nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.
(13)
Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de operator economic
pentru achiziţii intracomunitare nu suspendă efectele juridice ale
acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură
administrativă.
___________
Subpunctul (13) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(14)
În cazul în care operatorul economic doreşte să renunţe la autorizaţie,
acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii vamale emitente
cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la
autorizaţie produce efecte.
___________
Punctul 302. a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 49. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal
Scutiri
Art. 210.
-
[...]
(2)
Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat
membru sortimente de cafea, obţinute din operaţiuni proprii de
prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte
state membre sau din import, pot solicita autorităţilor fiscale
competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor
virate la bugetul de stat, aferente cantităţilor de cafea utilizate ca
materie primă pentru cafeaua exportată sau livrată în alt stat membru.
Beneficiază de regimul de restituire a accizelor virate bugetului de
stat şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate
direct de către aceştia dintr-un stat membru sau din import şi returnate
furnizorilor.
(21)
Beneficiază de regimul de restituire a accizelor şi operatorii economici
care achiziţionează direct dintr-un alt stat membru sau din import
produse de natura celor prevăzute la art. 207 lit. d)-j) şi care sunt
ulterior returnate furnizorilor, sunt exportate sau sunt livrate în alt
stat membru fără a suporta vreo modificare.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice
31.
(1)
Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat
membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare
a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre
sau din import pot solicita la cerere restituirea accizelor. Intră sub
incidenţa acestor prevederi şi sortimentele de cafea rezultate exclusiv
din operaţiuni de ambalare.
(2)
De asemenea, beneficiază la cerere de regimul de restituire şi
operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate direct
de către aceştia dintr-un stat membru sau din import, care ulterior sunt
exportate ori sunt livrate în alt stat membru, fără a suporta vreo
modificare.
(3)
Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care
solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în
intervalul de până la 3 luni de la data efectuării livrării către un alt
stat membru sau a operaţiunii de export către o ţară terţă.
(4)
Cererea prevăzută la alin. (3) va conţine obligatoriu informaţii privind
cantitatea produselor expediate, statul membru de destinaţie sau ţara
terţă, valoarea totală a facturii şi fundamentarea sumelor reprezentând
accizele de restituit.
(5)
Odată cu cererea de restituire, solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:
a)
în cazul exportului:
1.
copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
2.
copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor
sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la
care plătitorul are contul deschis;
3.
copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada faptului că produsele au fost exportate;
b)
în cazul livrării către un stat membru:
1.
copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
2.
copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor
sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la
care plătitorul are contul deschis;
3.
copia facturii către cumpărătorul din statul membru de destinaţie.
(6)
În situaţia în care intervine reducerea nivelului accizei, pentru
cererile de restituire care sunt prezentate în intervalul de 3 luni de
la reducere, restituirea este acordată la nivelul accizei în vigoare la
momentul depunerii cererii, dacă nu se face dovada că pentru produsele
expediate s-au plătit accizele la nivelul aplicabil anterior reducerii.
(7)
Operatorii economici pot beneficia la cerere de restituirea accizelor şi
în cazul cantităţilor de produse prevăzute la alin. (1) şi (2)
achiziţionate direct din alte state membre sau din import şi returnate
furnizorilor fără a suporta vreo modificare.
(8)
Pentru cazul prevăzut la alin. (7) cererea de restituire se depune la
autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de
impozite şi taxe, în intervalul de până la 30 de zile de la data
achiziţionării produselor.
(9)
Cererea prevăzută la alin. (8) va conţine obligatoriu informaţii privind
cantitatea de produse accizate achiziţionate, statul membru de
achiziţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii de achiziţie,
motivaţia returului de produse accizate şi fundamentarea sumelor
reprezentând accizele de restituit.
(10)
Odată cu cererea de restituire prevăzută la alin. (8), solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:
a)
în cazul returnării la export:
1.
copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
2.
copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor
sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la
care plătitorul are contul deschis;
3.
copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada că produsele au fost returnate la export;
b)
în cazul returnării produselor accizate către furnizorul dintr-un stat membru:
1.
copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
2.
copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor
sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la
care plătitorul are contul deschis;
3.
copia documentului comercial care atestă că produsele au fost returnate furnizorului dintr-un alt stat membru.
(11)
În toate situaţiile, autoritatea fiscală teritorială va transmite
cererea şi documentaţia depuse de către solicitant autorităţii vamale
teritoriale, care în urma analizei va decide asupra dreptului de
restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de admitere, în
totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de restituire. În
cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei
de restituit.
___________
Subpunctul (11) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(12)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (11) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (12) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(13)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (13) a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 31. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.01.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 50. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Exigibilitatea
Art. 211.
-
[...]
(3)
În cazul persoanelor fizice care achiziţionează produse de natura celor
prevăzute la art. 207 lit. h), exigibilitatea ia naştere la momentul
înregistrării la autorităţile competente, potrivit legii.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 44. din Hotărâre nr. 213/2007 începând cu 02.03.2007.
Norme metodologice:
31^a.
Persoanele fizice care achiziţionează din teritoriul comunitar arme de
natura celor prevăzute la art. 207 lit. h) din Codul fiscal efectuează
plata accizelor la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul unităţilor
fiscale în raza cărora îşi au domiciliul, iar în cazul importului, la
organul vamal sau la unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia
funcţionează primul birou vamal de intrare în ţară.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 44. din Hotărâre nr. 213/2007 începând cu 02.03.2007.
Abrogat prin alineatul din Hotărâre nr. 686/2008 începând cu 01.07.2008.
Abrogat prin alineatul din Hotărâre nr. 686/2008 începând cu 01.07.2008.
Abrogat prin alineatul din Hotărâre nr. 686/2008 începând cu 01.07.2008.
Abrogat prin alineatul din Hotărâre nr. 686/2008 începând cu 01.07.2008.
Codul fiscal:
CAPITOLUL III
Impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă
Impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă
Dispoziţii generale
Art. 215
[...]
(5)
Momentul exigibilităţii impozitului la ţiţeiul şi la gazele naturale din
producţia internă intervine la data efectuării livrării.
Norme metodologice:
32.
Impozitul la ţiţeiul din producţia internă se plăteşte la bugetul de
stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care
impozitul devine exigibil.
___________
Punctul 32. a fost modificat prin punctul 46. din Hotărâre nr. 213/2007 începând cu 02.03.2007.
Codul fiscal:
Art. 218.
-
Valoarea în lei a accizelor, a taxei speciale pentru
autoturisme/autovehicule şi a impozitului la ţiţeiul din producţia
internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului
titlu în echivalent euro, pe unitatea de măsură, se determină prin
transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de
schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din
anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 34. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Norme metodologice:
321.
Pentru asigurarea aplicării corecte a cursului de schimb valutar pentru
calculul accizelor şi al impozitului la ţiţeiul din producţia internă,
acesta va fi comunicat pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice în
termen de 15 zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, curs care se va utiliza pe toată durata anului următor.
___________
Punctul 321. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 34. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
Obligaţiile plătitorilor
Art. 219.
-
[...]
(3)
Plătitorii au obligaţia să ţină evidenţa accizelor şi a impozitului la
ţiţeiul din producţia internă, după caz, conform prevederilor din norme,
şi să depună anual deconturile privind accizele şi impozitul la ţiţeiul
din producţia internă, conform dispoziţiilor legale privind obligaţiile
de plată, la bugetul de stat, până la data de 30 aprilie a anului
următor celui de raportare.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 53. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
33.
(1)
Evidenţierea în contabilitate a accizelor şi a impozitului la ţiţeiului
din producţia internă se efectuează conform reglementărilor contabile
aplicabile de către operatorii economici.
(11)
Nu intră sub incidenţa obligaţiei prevăzute la art. 219 alin. (2) din
Codul fiscal operatorii economici care importă sau care achiziţionează
din alte state membre produse supuse accizelor, pentru care
exigibilitatea accizelor a intervenit la momentul întocmirii
formalităţilor vamale de import şi, respectiv, la momentul recepţiei
produselor, iar accizele au fost plătite conform termenelor legale.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 46. din Hotărâre nr. 1618/2008 începând cu 22.12.2008.
(2)
Sumele datorate drept accize şi impozit la ţiţeiul din producţia
internă, se virează de către plătitori în conturile corespunzătoare de
venituri ale bugetului de stat deschise la unităţile trezoreriei
statutului din cadrul unităţilor fiscale în a căror evidenţă aceştia
sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe, cu excepţia
accizelor datorate pentru importuri de produse accizabile care se achită
în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat deschise
la unităţile trezoreriei statului în raza cărora funcţionează birourile
vamale prin care se derulează operaţiunile de import. Codurile IBAN
aferente conturilor de venituri ale bugetului de stat în care se achită
aceste obligaţii sunt publicate pe pagina de web a Ministerului
Finanţelor Publice, la adresa: www.mfinante.ro/Portal/ANAF/Asistenta
contribuabililor.
___________
Punctul 33. a fost modificat prin punctul 53. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
34.
Pentru produsele scoase din rezerva de stat sau din rezerva de
mobilizare, plata accizelor se face de către unităţile deţinătoare ale
acestor stocuri la livrarea produselor către beneficiari.
35.
(1)
Produsele accizabile deţinute de agenţii economici care înregistrează
obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de
executare silită de organele competente, potrivit legii, astfel:
a)
produsele accizabile destinate utilizării ca materii prime se valorifică
în regim suspensiv numai către un antrepozit fiscal de producţie. În
cazul valorificării produselor accizabile, în cadrul procedurii de
executare silită, prin vânzare directă sau licitaţie, livrarea se face
pe bază de factură fiscală specifică şi de document administrativ de
însoţire. Documentul administrativ de însoţire se obţine de la
antrepozitul fiscal beneficiar;
b)
produsele accizabile marcate se valorifică la preţuri cu accize către
agenţii economici comercianţi. În cazul valorificării produselor
accizabile marcate, în cadrul procedurii de executare silită, prin
vânzare directă sau licitaţie, livrarea se face pe bază de factură
fiscală specifică, în care acciza va fi evidenţiată distinct.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin subpunctul 19. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(2)
Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare potrivit
alin. (1) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, după
caz.
Codul fiscal:
Decontările între agenţii economici
Art. 220
[...]
(2)
Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a)
livrările de produse supuse accizelor către agenţii economici care comercializează astfel de produse în sistem en detail;
b)
livrările de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de
compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, aprobate prin acte
normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul
compensărilor, dacă actele normative speciale nu prevăd altfel.
Norme metodologice:
36.
În cadrul sistemului de compensare intră şi compensările admise de actele normative, efectuate între agenţii economici.
(2)
Abrogat prin punctul 47. din Hotărâre nr. 1618/2008 începând cu 22.12.2008.
Abrogat prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Abrogat prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Derogare pentru produse energetice
Art. 221.
-
Prin derogare de la art. 193, livrarea produselor energetice din
antrepozitele fiscale se efectuează numai în momentul în care
cumpărătorul prezintă documentul de plată care să ateste virarea la
bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi
facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor
regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la
bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele
antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de
produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii
precedente.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
37.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
38.
(1)
Toţi agenţii economici producători de produse accizabile prevăzute la
art. 162 din Codul fiscal, deţinători de autorizaţii eliberate în
conformitate cu prevederile Legii nr. 521/2002
privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului
şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu valabilitate până la
data de 31 decembrie 2003, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la
publicarea prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al
României, Partea I, să depună la autoritatea fiscală teritorială listele
de inventar ale produselor înregistrate în stoc la data de 31 decembrie
2003.
(2)
Listele de inventar se întocmesc în două exemplare care se certifică de
autoritatea fiscală teritorială. Primul exemplar astfel certificat se
păstrează de către agentul economic, iar cel de-al doilea se păstrează
de autoritatea fiscală teritorială.
(3)
Listele de inventar vor fi însoţite obligatoriu de declaraţia agentului
economic privind achiziţiile de produse accizabile din ultimele două
luni, utilizate ca materie primă.
(4)
Declaraţia se întocmeşte în două exemplare, din care primul exemplar se
păstrează de agentul economic, iar al doilea exemplar se păstrează la
autoritatea fiscală teritorială împreună cu listele de inventar.
(5)
Agenţii economici care la data de 31 decembrie 2003 au înregistrat
stocuri de produse accizabile, realizate până la această dată, şi care
nu îndeplinesc condiţiile pentru a deveni antrepozitari autorizaţi
potrivit prevederilor titlului VII din Codul fiscal vor putea valorifica
produsele din stoc până la data de 31 decembrie 2004 în baza unei
aprobări speciale emise de autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei,
dată în baza Legii nr. 521/2002, cu plata accizelor, după caz. Regimul
privind plata accizelor se stabileşte de autoritatea fiscală emitentă a
aprobării speciale. Agenţii economici producători de alcool etilic şi de
distilate - ca materii prime - vor vinde aceste produse numai către
beneficiarii autorizaţi în condiţiile prevăzute la titlul VII din Codul
fiscal. După data de 31 decembrie 2004, cantităţile rămase în stoc nu
mai pot fi comercializate.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin subpunctul 22. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(51)
Cantităţile de produse accizabile provenite din stocul înregistrat la
data de 31 decembrie 2004, deţinute de agenţii economici prevăzuţi la
alin. (5), care nu mai au dreptul potrivit legii de a fi comercializate,
pot fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu.
___________
Subpunctul (51) a fost introdus prin punctul 32. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
(6)
Antrepozitarii autorizaţi ca producători de produse din grupa alcool
etilic, care deţin în stoc alcool etilic şi distilate - ca materii prime
-, achiziţionate la preţuri cu accize, nu mai plătesc accize pentru
produsele obţinute exclusiv din prelucrarea acestor materii prime şi
nici pentru astfel de produse înregistrate în stoc la 31 decembrie 2003,
cu condiţia ca accizele aferente materiilor prime să fi fost plătite
furnizorului. Această prevedere se va aplica până la data de 30 iunie
2004, după această dată urmând a se aplica prevederile titlului VII din
Codul fiscal.
(7)
Pentru produsele accizabile aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003
în alte locaţii decât antrepozitele fiscale ale antrepozitarului
autorizat pentru care acciza nu a fost plătită, acciza devine exigibilă
la momentul livrării produselor.
(8)
Băuturile slab alcoolizate din grupa alcoolului etilic, a căror
concentraţie alcoolică depăşeşte 1,2% în volum, nemarcate cu banderole,
provenite din stocurile de astfel de produse înregistrate la 31
decembrie 2003, deţinute de către antrepozitarii autorizaţi pentru
producţie sau de către importatorii autorizaţi în condiţiile Codului
fiscal, vor putea fi comercializate fără a fi supuse marcării numai sub
supravegherea fiscală asigurată de autoritatea fiscală unde sunt
înregistraţi ca plătitori de accize. În acest scop, până la data de 5 a
fiecărei luni, agenţii economici vor întocmi în două exemplare o
situaţie a livrărilor produselor provenite din stocurile înregistrate la
31 decembrie 2003, efectuate în luna anterioară, din care exemplarul al
doilea se va transmite autorităţii fiscale. Modelul situaţiei este
prezentat în anexa nr. 22.
___________
Subpunctul (8) a fost introdus prin subpunctul 23. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(9)
Agenţii economici comercianţi care deţin băuturi alcoolice de natura
celor menţionate la alin. (8), nemarcate prin banderole, care provin de
la agenţi economici producători legali sau importatori legali, pot
comercializa aceste băuturi până la epuizarea cantităţilor de astfel de
produse, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2004. După această dată se
interzice comercializarea băuturilor alcoolice respective.
___________
Subpunctul (9) a fost introdus prin subpunctul 23. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(10)
Agenţii economici autorizaţi după data de 1 ianuarie 2004 în calitate de
antrepozitari autorizaţi pentru producţia de ţuică şi rachiuri din
fructe, care obţin astfel de produse din prelucrarea fructelor,
marcurilor din fructe sau a altor semifabricate preluate de la persoane
fizice în anii 2003 şi 2004, pot livra produsele respective persoanelor
fizice de la care au preluat materia primă, fără plata accizelor, numai
când produsele sunt destinate consumului propriu, în baza declaraţiei pe
propria răspundere a persoanelor fizice în cauză. Modelul declaraţiei
este prezentat în anexa nr. 23.
___________
Subpunctul (10) a fost introdus prin subpunctul 23. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(11)
În anul 2004 ţuica şi rachiurile naturale din fructe pot fi produse în
scopul consumului propriu al persoanelor fizice «în sistem de prestări
de servicii» fără plata accizelor şi de către alţi agenţi economici -
autorizaţi potrivit prevederilor Legii nr. 300/2004 privind autorizarea
persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară
activităţi economice în mod independent. Prestarea de servicii, în acest
caz, se poate realiza numai în baza confirmării scrise a autorităţii
fiscale teritoriale, potrivit căreia persoana fizică a înştiinţat în
scris această autoritate despre cantitatea de fructe ce urmează a fi
dată pentru prelucrare, cine va efectua prestarea de servicii şi a
declarat că produsele obţinute sunt destinate consumului propriu.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin subpunctul 23. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(12)
Agenţii economici - antrepozitari autorizaţi pentru producţia de produse
accizabile, altele decât cele din grupa alcoolului etilic - care deţin
stocuri de materii prime provenite din achiziţii efectuate până la data
de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize, la eliberarea pentru consum
din antrepozitul fiscal a produselor accizabile rezultate din
prelucrarea acestor stocuri, pot compensa acciza datorată bugetului de
stat cu suma reprezentând acciza aferentă cantităţii de materie primă ce
se regăseşte în produsul final accizabil. Potrivit Normelor
metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.050/2004, cererea de compensare va fi însoţită de dovada achitării
sumelor reprezentând accizele aferente materiilor prime în contul
furnizorului de astfel de materii prime. De asemenea, compensarea va fi
condiţionată de existenţa agentului economic furnizor. Pot face obiectul
compensării numai accizele aferente materiilor prime achiziţionate
direct de la agenţii economici producători interni sau importatori.
Accizele aferente materiilor prime pot face obiectul compensării numai
în limita accizelor aferente produselor finale livrate.
___________
Subpunctul (12) a fost introdus prin subpunctul 23. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(13)
Agenţii economici care deţin stocuri de materii prime provenite din
achiziţii legale efectuate până la data de 31decembrie 2003 la preţuri
cu accize şi care realizează din prelucrarea acestor stocuri produse
care nu intră sub incidenţa accizelor sau produse pentru care acciza
este «0» pot solicita compensarea ori restituirea, după caz, a accizelor
aferente materiei prime incluse în produsele finale rezultate, potrivit
Codului de procedură fiscală, precum şi normelor metodologice de
aplicare a acestuia. Compensarea sau restituirea se va realiza pe măsura
vânzării produselor finale rezultate din prelucrare şi numai în baza
documentelor care justifică achiziţionarea materiei prime la preţuri cu
accize, plata acestora în contul furnizorului, prelucrarea materiei
prime, precum şi vânzarea produselor finale rezultate.
___________
Subpunctul (13) a fost introdus prin subpunctul 23. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(14)
Produsele alcoolice de natura celor definite la art. 169-173 din Codul
fiscal şi produsele din tutun care nu îndeplinesc condiţiile legale de
comercializare, deţinute de antrepozitarii autorizaţi pentru producţie
şi/sau depozitare, precum şi de către agenţii economici comercianţi, pot
fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu. Supravegherea fiscală va
fi asigurată de către autoritatea fiscală în a cărei rază teritorială
îşi desfăşoară activitatea agentul economic.
___________
Subpunctul (14) a fost introdus prin punctul 33. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
39.
(1)
Documentele fiscale aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 se pot utiliza şi după această dată.
(2)
Toţi agenţii economici care au avut obligaţia utilizării documentelor
fiscale speciale prevăzute în actele normative privind regimul
accizelor, care s-au aplicat până la intrarea în vigoare a Codului
fiscal, în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme
metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor depune la
autoritatea fiscală teritorială o declaraţie privind stocul de astfel de
documente, înregistrat la data de 31 decembrie 2003. Declaraţia se
întocmeşte în două exemplare, din care primul se păstrează de agenţii
economici.
40.
(1)
Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2003, agenţii economici
producători de ţigarete şi produse din tutun vor deduce din valoarea
accizelor datorate la data de 25 ianuarie 2004 contravaloarea timbrelor
determinată pe baza preţului fără taxa pe valoarea adăugată, aferente
livrărilor de astfel de produse efectuate în această perioadă. În
acelaşi timp, agenţii economici vor vira în contul Companiei Naţionale
"Imprimeria Naţională" - S.A. contravaloarea timbrelor respective
stabilită pe baza preţului cu taxa pe valoarea adăugată.
(2)
Agenţii economici producători interni de ţigarete şi produse din tutun,
care nu au primit autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data
de 1 ianuarie 2004, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data
publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al
României, Partea I, să predea spre distrugere Companiei Naţionale
"Imprimeria Naţională" - S.A. timbrele neutilizate existente în stoc la
data de 31 decembrie 2003. Aceşti agenţi economici au, de asemenea,
obligaţia să vireze contravaloarea acestor timbre în contul Companiei
Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. Sumele ce urmează a fi virate în
contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. se stabilesc
printr-un act de control încheiat de organul fiscal teritorial în raza
căruia îşi desfăşoară activitatea agentul economic în cauză, la
solicitarea autorităţii fiscale centrale.
(3)
Agenţii economici producători interni de produse accizabile supuse
marcării, altele decât ţigaretele şi produsele din tutun, care nu au
primit autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1
ianuarie 2004, sau agenţii economici producători de produse care
începând cu această dată nu mai intră sub incidenţa marcării au
obligaţia ca în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor
norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să predea
spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A.
marcajele neutilizate.
41.
(1)
În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme
metodologice, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi importatorii
de uleiuri minerale sunt obligaţi să transmită Ministerului Economiei
şi Comerţului lista cuprinzând semifabricatele şi produsele finite din
nomenclatorul lor de fabricaţie sau de import, încadrarea pe poziţii
tarifare, domeniul de utilizare şi acciza propusă pentru acestea.
Listele vor fi însoţite de fişele tehnice ale fiecărui produs finit.
(2)
După verificarea listelor, Ministerul Economiei şi Comerţului, în termen
de 10 zile de la primirea acestora, le va transmite în vederea avizării
Ministerului Finanţelor Publice - Comisia centrală de autorizare a
antrepozitelor fiscale.
(3)
Prevederile alin. (1) şi (2) vor fi aplicate oricărui nou produs intrat
în nomenclatorul de fabricaţie sau de import al antrepozitarului
autorizat pentru producţie sau importatorului de uleiuri minerale.
411.
Agenţii economici care desfăşoară activitate de furnizare de energie
electrică sunt obligaţi ca până la data de 30 septembrie 2005 să depună
cererile şi documentaţia întocmită în conformitate cu prevederile
prezentelor norme metodologice, în vederea autorizării ca antrepozitari.
___________
Punctul 411. a fost introdus prin punctul 34. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
412.
(1)
Un contract de leasing se consideră a fi iniţiat la momentul în care
beneficiarul contractului de leasing a încheiat prin semnare un contract
ferm cu societatea de leasing, în baza căruia urmează să se deruleze
operaţiunea de leasing.
(2)
În cazul contractelor de leasing iniţiate înainte de data de 1 aprilie
2005, acciza datorată la închiderea regimului vamal de import se
calculează în funcţie de starea autoturismelor la momentul introducerii
lor în ţară şi pe baza cotelor de acciză în vigoare la momentul
iniţierii contractului de leasing, în condiţiile prevăzute de legislaţia
în domeniu aplicabilă până la data de 1 aprilie 2005.
(3)
Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul altor produse supuse
accizelor, cuprinse la art. 208 din Codul fiscal, introduse în ţară în
baza unor contracte de leasing.
___________
Punctul 412. a fost introdus prin punctul 34. din Hotărâre nr. 610/2005 începând cu 04.07.2005.
42.
(1)
Anexele nr. 1, 2, 10, 13, 22 şi 23 se abrogă.
(2)
Anexele nr. 1-29 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
(3)
Anexele nr. 3, 4, 5, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 şi 21 se înlocuiesc
cu anexele nr. 4, 6, 9, 15, 17, 20, 23, 24, 25, 26, 27 şi 28 la
prezentele norme metodologice.
___________
*)
Potrivit art. unic alin. 1 litera B pct. 48 din Hotărârea Guvernului nr.
1618/2008, după punctul 66 din Normele metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal se introduc patru noi puncte,
punctele 67-70, cu următorul cuprins:
67. (1) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 din Codul fiscal, care deţin autorizaţii valabile, eliberate înainte de 1 ianuarie 2008, şi care nu s-au încadrat în prevederile pct. 66, au obligaţia de a depune la Autoritatea Naţională a Vămilor, până la data de 31 ianuarie 2009 inclusiv, în vederea obţinerii clasificării tarifare, următoarele documente:
a) lista tipurilor de produse finite realizate în antrepozitul fiscal;
b) specificaţia tehnică sau alte documente certificate pentru conformitate, din care să rezulte compoziţia cantitativă pentru fiecare produs, lista cantitativă completă a materiilor prime utilizate, natura şi compoziţia fiecărei materii prime, procesul tehnologic de fabricaţie a produsului;
c) certificate de analiză emise conform prevederilor legale în vigoare, care să conţină determinările necesare stabilirii clasificării tarifare, sau, până la obţinerea acestor certificate de analiză, dovada solicitării analizelor de laborator (2) asupra probelor de produse.
(2)Antrepozitarii autorizaţi au obligaţia de a depune rezultatele analizelor de laborator la Autoritatea Naţională a Vămilor, în termen de 15 zile de la data primirii acestora.
(3) Antrepozitarii autorizaţi care nu respectă termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) se sancţionează cu revocarea autorizaţiei, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. l) şi art. 185 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal.
(4) Autorităţile vamale teritoriale vor verifica informaţiile privind încadrarea tarifară şi nivelul accizelor corespunzător produselor accizabile rezultate, în baza analizelor de laborator, comparativ cu informaţiile înscrise în autorizaţia de antrepozit fiscal.
(5) Atunci când în urma verificării rezultă o altă încadrare tarifară şi/sau un alt nivel de acciză, autoritatea vamală va 68. înştiinţa Comisia de autorizare pentru modificarea corespunzătoare a elementelor din autorizaţia de antrepozit fiscal, respectiv cea de antrepozitar autorizat.
68. Autorizaţiile de utilizator final emise potrivit prevederilor pct. 23.3, cu valabilitate de 3 ani, vor fi prezentate autorităţii fiscale emitente în vederea preschimbării până la data de 31 martie 2009. După această dată, autorizaţiile respective îşi pierd valabilitatea.
69. Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final potrivit prevederilor pct. 51.3 sunt obligaţi să constituie garanţia aferentă cantităţii de produse accizabile rămase de achiziţionat sau de utilizat din cantitatea aprobată, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I.
70. (1) Antrepozitarii autorizaţi care deţin autorizaţii valabile au obligaţia ca până la data de 31 martie 2009 să actualizeze documentaţia potrivit prevederilor pct. 8 alin. (3), după caz.
(2) Toţi antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de produse accizabile, care deţin autorizaţii valabile, au obligaţia de a prezenta aceste autorizaţii la autoritatea competentă privind emiterea lor, până la 31 martie 2009, în vederea completării autorizaţiilor cu materiile prime accizabile care se achiziţionează în regim suspensiv şi sunt necesare desfăşurării activităţii de producţie de produse accizabile, după caz.
(3) Toţi antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de produse accizabile, care deţin autorizaţii valabile, au obligaţia de a prezenta aceste autorizaţii la autoritatea competentă privind emiterea lor, până la 31 martie 2009, în vederea completării autorizaţiilor cu materiile prime accizabile care se achiziţionează în regim suspensiv şi sunt necesare desfăşurării activităţii de producţie de produse accizabile, după caz.
67. (1) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 din Codul fiscal, care deţin autorizaţii valabile, eliberate înainte de 1 ianuarie 2008, şi care nu s-au încadrat în prevederile pct. 66, au obligaţia de a depune la Autoritatea Naţională a Vămilor, până la data de 31 ianuarie 2009 inclusiv, în vederea obţinerii clasificării tarifare, următoarele documente:
a) lista tipurilor de produse finite realizate în antrepozitul fiscal;
b) specificaţia tehnică sau alte documente certificate pentru conformitate, din care să rezulte compoziţia cantitativă pentru fiecare produs, lista cantitativă completă a materiilor prime utilizate, natura şi compoziţia fiecărei materii prime, procesul tehnologic de fabricaţie a produsului;
c) certificate de analiză emise conform prevederilor legale în vigoare, care să conţină determinările necesare stabilirii clasificării tarifare, sau, până la obţinerea acestor certificate de analiză, dovada solicitării analizelor de laborator (2) asupra probelor de produse.
(2)Antrepozitarii autorizaţi au obligaţia de a depune rezultatele analizelor de laborator la Autoritatea Naţională a Vămilor, în termen de 15 zile de la data primirii acestora.
(3) Antrepozitarii autorizaţi care nu respectă termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) se sancţionează cu revocarea autorizaţiei, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. l) şi art. 185 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal.
(4) Autorităţile vamale teritoriale vor verifica informaţiile privind încadrarea tarifară şi nivelul accizelor corespunzător produselor accizabile rezultate, în baza analizelor de laborator, comparativ cu informaţiile înscrise în autorizaţia de antrepozit fiscal.
(5) Atunci când în urma verificării rezultă o altă încadrare tarifară şi/sau un alt nivel de acciză, autoritatea vamală va 68. înştiinţa Comisia de autorizare pentru modificarea corespunzătoare a elementelor din autorizaţia de antrepozit fiscal, respectiv cea de antrepozitar autorizat.
68. Autorizaţiile de utilizator final emise potrivit prevederilor pct. 23.3, cu valabilitate de 3 ani, vor fi prezentate autorităţii fiscale emitente în vederea preschimbării până la data de 31 martie 2009. După această dată, autorizaţiile respective îşi pierd valabilitatea.
69. Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final potrivit prevederilor pct. 51.3 sunt obligaţi să constituie garanţia aferentă cantităţii de produse accizabile rămase de achiziţionat sau de utilizat din cantitatea aprobată, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I.
70. (1) Antrepozitarii autorizaţi care deţin autorizaţii valabile au obligaţia ca până la data de 31 martie 2009 să actualizeze documentaţia potrivit prevederilor pct. 8 alin. (3), după caz.
(2) Toţi antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de produse accizabile, care deţin autorizaţii valabile, au obligaţia de a prezenta aceste autorizaţii la autoritatea competentă privind emiterea lor, până la 31 martie 2009, în vederea completării autorizaţiilor cu materiile prime accizabile care se achiziţionează în regim suspensiv şi sunt necesare desfăşurării activităţii de producţie de produse accizabile, după caz.
(3) Toţi antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de produse accizabile, care deţin autorizaţii valabile, au obligaţia de a prezenta aceste autorizaţii la autoritatea competentă privind emiterea lor, până la 31 martie 2009, în vederea completării autorizaţiilor cu materiile prime accizabile care se achiziţionează în regim suspensiv şi sunt necesare desfăşurării activităţii de producţie de produse accizabile, după caz.
*)
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1579/2007, următoarele puncte fac
parte integrantă din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal:
57. Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse accizabile supuse marcării şi importatorii de astfel de produse, cărora autorizaţia le-a fost revocată sau anulată, şi care la momentul revocării sau anulării autorizaţiei, deţin marcaje neutilizate, deteriorate sau înregistrează marcaje distruse, sunt obligaţi să plătească în termen de 15 zile de la data revocării sau anulării, în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., contravaloarea tuturor marcajelor achiziţionate, precum şi a celor executate şi aflate în stoc la Compania Naţională "Imprimeria Naţională - S.A.", neachitate până la acea dată. După data achitării, în termen de 15 zile marcajele neutilizate vor fi returnate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., iar cheltuielile legate de distrugere vor fi suportate de către operatorii economici în cauză.
58. (1) Autorizaţiile de utilizator final emise în anul 2006, în cazul scutirilor directe de la plata accizelor, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2006, îşi menţin valabilitatea până la data de 1 martie 2007, exclusiv, în limita unor cantităţi determinate la nivelul a două luni din cantitatea totală aprobată înscrisă în autorizaţie.
(2) Începând de la 1 martie 2007, aceste autorizaţii de utilizator final îşi pierd valabilitatea, scutirea directă urmând a se acorda potrivit prevederilor pct. 22 şi 23.
(3) În cazul scutirilor directe de la plata accizelor, pentru care s-au eliberat autorizaţii de utilizator final în anul 2006, iar de la data de 1 ianuarie 2007 au intrat sub incidenţa prevederilor art. 1754 alin. (1) pct. 2 lit. a) din Codul fiscal, valabilitatea autorizaţiilor fiind prelungită până la data de 1 martie 2007, după această dată se aplică prevederile pct. 51.3. Beneficiarii regimului de neaccizare care au achiziţionat produsele energetice la preţuri cu accize au dreptul la restituirea accizelor plătite către furnizori.
(4) Beneficiarii scutirilor directe de la plata accizelor prevăzuţi la pct. 23, care după data de 1 ianuarie 2007 şi până la data obţinerii autorizaţiei de utilizator final au achiziţionat produse energetice la preţuri cu accize, pot solicita restituirea accizelor plătite către furnizori. De asemenea, pot solicita restituirea accizelor şi operatorii economici care au achiziţionat după data de 1 ianuarie 2007 produse energetice la preţuri cu accize pe care le-au livrat la preţuri fără accize, până la obţinerea autorizaţiei de utilizator final de către beneficiarul scutirii.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), restituirea accizelor se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, în baza unei cereri depuse la autoritatea fiscală teritorială, însoţită de:
a) copia facturii de achiziţie a produselor energetice în care acciza este evidenţiată distinct, dovada plăţii accizelor către furnizor şi, după caz, copia facturii de livrare a produselor respective la preţuri fără accize;
sau
b) documentul de plată a accizelor la momentul importului şi copia facturilor de livrare a produselor energetice la preţuri fără accize.
59. Toate gospodăriile individuale, producătoare de ţuică, rachiuri de fructe, rachiu de vin şi rachiuri din subproduse de vinificaţie, care la data de 1 ianuarie 2007 deţin stocuri de astfel de produse destinate consumului propriu, vor declara aceste stocuri la autoritatea fiscală teritorială prin administraţia finanţelor publice în raza căreia îşi au domiciliul, odată cu înregistrarea instalaţiilor deţinute pentru producerea de astfel de produse.
60. Documentele administrative de însoţire înregistrate în stoc la data de 1 ianuarie 2007 atât la antrepozitarii autorizaţi cât şi la C.N. "Imprimeria Naţională" - S.A. pot fi utilizate în continuare până la epuizarea acestora, dar numai pentru mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv pe teritoriul României.
61. (1) Toţi antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia ca până la data de 31 martie 2007, inclusiv, să comunice Comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale nivelul garanţiei determinate potrivit alin. (8) şi (81) ale pct. 20 şi datele care au stat la baza stabilirii acestui nivel, în vederea actualizării garanţiilor deja constituite. Comisia va stabili pentru fiecare antrepozitar autorizat nivelul garanţiei actualizate şi, după caz, al garanţiei reduse, precum şi diferenţa de constituit ce va fi comunicată antrepozitarului. Diferenţa de garanţie astfel stabilită va fi constituită de antrepozitarul autorizat în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa acestuia de către Comisie.
(2) Importatorii autorizaţi de produse accizabile supuse marcării, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia ca până la data de 31 martie 2007, inclusiv, să comunice Comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale nivelul garanţiei determinate potrivit alin. (21) al pct. 27 şi datele care au stat la baza calculului acestui nivel, în vederea stabilirii nivelului garanţiei de constituit. Garanţia stabilită va fi constituită de importatorul autorizat în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa acestuia de către Comisie.
(3) Antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, exclusiv pentru activitatea de îmbuteliere a băuturilor alcoolice, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia de a se conforma prevederilor alin. (3) al pct. 2 până la data de 30 septembrie 2007.
(4) Toţi antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia de a se conforma prevederilor pct. 8 alin. (5) şi (51) până la data de 30 septembrie 2007.
62. (1) Pentru acele tranzacţii cu produse accizabile cu statele membre care au început înainte de data de 1 ianuarie 2007 şi care sunt terminate după această dată, se vor aplica reglementările în vigoare la data începerii tranzacţiei.
(2) Mişcarea produselor accizabile care a început şi care se află intrate în birourile vamale de ieşire din Comunitate înainte de 1 ianuarie 2007 şi sunt supuse regimului vamal comunitar aşa cum este stabilit la art. 5 al Directivei 92/12/CEE la data aderării, va continua să fie supusă acelui regim până la încheierea lui în Comunitatea lărgită.
(3) Pentru operaţiunile de import de produse accizabile supuse marcării, care au început înainte de data de 1 ianuarie 2007, care sunt terminate după această dată şi pentru care accizele au fost deja plătite, se vor aplica reglementările în vigoare la data începerii operaţiunii de import.
(4) Marcajele achiziţionate de la Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. de către antrepozitarii autorizaţi şi importatorii autorizaţi pentru produse accizabile supuse marcării, în baza notelor de comandă aprobate de autoritatea fiscală competentă în anul 2006, vor putea fi utilizate până la epuizare, dar nu mai târziu de 30 iunie 2007. Intră sub incidenţa acestor prevederi şi banderolele destinate marcării buteliilor sau cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri şi, implicit, comercializarea de către producători şi importatori a băuturilor alcoolice astfel marcate. După această dată se interzice comercializarea de către producători şi importatori a băuturilor alcoolice astfel marcate, iar banderolele neutilizate vor fi predate către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. în vederea distrugerii. Cheltuielile legate de distrugere se suportă de către antrepozitarul autorizat sau importatorul autorizat.
(5) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de băuturi alcoolice, precum şi importatorii de astfel de produse, care la data intrării în vigoare a prezentelor norme deţin în stoc banderole neutilizate sau au expediate către furnizorul extern banderole destinate marcării buteliilor ori cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri, au obligaţia ca în termen de 15 zile de la această dată să prezinte autorităţii fiscale teritoriale la care sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe o situaţie care să cuprindă numărul de banderole neutilizate/expediate, precum şi stocul de produse marcate şi îmbuteliate în butelii mai mari de 3 litri înregistrat de către producător/importator, inclusiv cel existent la furnizorul extern.
63. Operatorii economici producători de produse supuse accizelor armonizate, pentru care începând cu data de 1 ianuarie 2007 intervine obligaţia autorizării locului de producţie ca antrepozit fiscal, pot desfăşura în continuare activitatea de producţie până la autorizarea locului respectiv ca antrepozit fiscal de producţie, dar nu mai târziu de 31 martie 2007.
64. Condiţia prevăzută la pct. 23.10 devine obligatorie începând cu data de 1 aprilie 2007
65. Pentru locurile de depozitare de produse energetice ale unui antrepozitar autorizat pentru producţie de astfel de produse, care la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice sunt autorizate ca antrepozite fiscale de producţie, preschimbarea autorizaţiilor pentru calitatea de antrepozite fiscale de depozitare se va face la cererea antrepozitarului autorizat. Cererea se depune la autoritatea fiscală centrală şi va cuprinde informaţii privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru calitatea de antrepozit fiscal de depozitare. Dacă autoritatea fiscală centrală consideră necesar, poate solicita informaţii suplimentare de la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia se află locul ce urmează a fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare.
66. Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 din Codul fiscal, care la data de 1 ianuarie 2008 deţin autorizaţii valabile, au obligaţia de a îndeplini cerinţele prevăzute la alin. (61) şi (63) ale pct. 8, în ceea ce priveşte obţinerea încadrării pe poziţii şi coduri tarifare a produselor finite efectuate de Autoritatea Naţională a Vămilor, până la 30 aprilie 2008.
57. Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse accizabile supuse marcării şi importatorii de astfel de produse, cărora autorizaţia le-a fost revocată sau anulată, şi care la momentul revocării sau anulării autorizaţiei, deţin marcaje neutilizate, deteriorate sau înregistrează marcaje distruse, sunt obligaţi să plătească în termen de 15 zile de la data revocării sau anulării, în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., contravaloarea tuturor marcajelor achiziţionate, precum şi a celor executate şi aflate în stoc la Compania Naţională "Imprimeria Naţională - S.A.", neachitate până la acea dată. După data achitării, în termen de 15 zile marcajele neutilizate vor fi returnate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., iar cheltuielile legate de distrugere vor fi suportate de către operatorii economici în cauză.
58. (1) Autorizaţiile de utilizator final emise în anul 2006, în cazul scutirilor directe de la plata accizelor, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2006, îşi menţin valabilitatea până la data de 1 martie 2007, exclusiv, în limita unor cantităţi determinate la nivelul a două luni din cantitatea totală aprobată înscrisă în autorizaţie.
(2) Începând de la 1 martie 2007, aceste autorizaţii de utilizator final îşi pierd valabilitatea, scutirea directă urmând a se acorda potrivit prevederilor pct. 22 şi 23.
(3) În cazul scutirilor directe de la plata accizelor, pentru care s-au eliberat autorizaţii de utilizator final în anul 2006, iar de la data de 1 ianuarie 2007 au intrat sub incidenţa prevederilor art. 1754 alin. (1) pct. 2 lit. a) din Codul fiscal, valabilitatea autorizaţiilor fiind prelungită până la data de 1 martie 2007, după această dată se aplică prevederile pct. 51.3. Beneficiarii regimului de neaccizare care au achiziţionat produsele energetice la preţuri cu accize au dreptul la restituirea accizelor plătite către furnizori.
(4) Beneficiarii scutirilor directe de la plata accizelor prevăzuţi la pct. 23, care după data de 1 ianuarie 2007 şi până la data obţinerii autorizaţiei de utilizator final au achiziţionat produse energetice la preţuri cu accize, pot solicita restituirea accizelor plătite către furnizori. De asemenea, pot solicita restituirea accizelor şi operatorii economici care au achiziţionat după data de 1 ianuarie 2007 produse energetice la preţuri cu accize pe care le-au livrat la preţuri fără accize, până la obţinerea autorizaţiei de utilizator final de către beneficiarul scutirii.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), restituirea accizelor se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, în baza unei cereri depuse la autoritatea fiscală teritorială, însoţită de:
a) copia facturii de achiziţie a produselor energetice în care acciza este evidenţiată distinct, dovada plăţii accizelor către furnizor şi, după caz, copia facturii de livrare a produselor respective la preţuri fără accize;
sau
b) documentul de plată a accizelor la momentul importului şi copia facturilor de livrare a produselor energetice la preţuri fără accize.
59. Toate gospodăriile individuale, producătoare de ţuică, rachiuri de fructe, rachiu de vin şi rachiuri din subproduse de vinificaţie, care la data de 1 ianuarie 2007 deţin stocuri de astfel de produse destinate consumului propriu, vor declara aceste stocuri la autoritatea fiscală teritorială prin administraţia finanţelor publice în raza căreia îşi au domiciliul, odată cu înregistrarea instalaţiilor deţinute pentru producerea de astfel de produse.
60. Documentele administrative de însoţire înregistrate în stoc la data de 1 ianuarie 2007 atât la antrepozitarii autorizaţi cât şi la C.N. "Imprimeria Naţională" - S.A. pot fi utilizate în continuare până la epuizarea acestora, dar numai pentru mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv pe teritoriul României.
61. (1) Toţi antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia ca până la data de 31 martie 2007, inclusiv, să comunice Comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale nivelul garanţiei determinate potrivit alin. (8) şi (81) ale pct. 20 şi datele care au stat la baza stabilirii acestui nivel, în vederea actualizării garanţiilor deja constituite. Comisia va stabili pentru fiecare antrepozitar autorizat nivelul garanţiei actualizate şi, după caz, al garanţiei reduse, precum şi diferenţa de constituit ce va fi comunicată antrepozitarului. Diferenţa de garanţie astfel stabilită va fi constituită de antrepozitarul autorizat în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa acestuia de către Comisie.
(2) Importatorii autorizaţi de produse accizabile supuse marcării, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia ca până la data de 31 martie 2007, inclusiv, să comunice Comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale nivelul garanţiei determinate potrivit alin. (21) al pct. 27 şi datele care au stat la baza calculului acestui nivel, în vederea stabilirii nivelului garanţiei de constituit. Garanţia stabilită va fi constituită de importatorul autorizat în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa acestuia de către Comisie.
(3) Antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, exclusiv pentru activitatea de îmbuteliere a băuturilor alcoolice, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia de a se conforma prevederilor alin. (3) al pct. 2 până la data de 30 septembrie 2007.
(4) Toţi antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia de a se conforma prevederilor pct. 8 alin. (5) şi (51) până la data de 30 septembrie 2007.
62. (1) Pentru acele tranzacţii cu produse accizabile cu statele membre care au început înainte de data de 1 ianuarie 2007 şi care sunt terminate după această dată, se vor aplica reglementările în vigoare la data începerii tranzacţiei.
(2) Mişcarea produselor accizabile care a început şi care se află intrate în birourile vamale de ieşire din Comunitate înainte de 1 ianuarie 2007 şi sunt supuse regimului vamal comunitar aşa cum este stabilit la art. 5 al Directivei 92/12/CEE la data aderării, va continua să fie supusă acelui regim până la încheierea lui în Comunitatea lărgită.
(3) Pentru operaţiunile de import de produse accizabile supuse marcării, care au început înainte de data de 1 ianuarie 2007, care sunt terminate după această dată şi pentru care accizele au fost deja plătite, se vor aplica reglementările în vigoare la data începerii operaţiunii de import.
(4) Marcajele achiziţionate de la Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. de către antrepozitarii autorizaţi şi importatorii autorizaţi pentru produse accizabile supuse marcării, în baza notelor de comandă aprobate de autoritatea fiscală competentă în anul 2006, vor putea fi utilizate până la epuizare, dar nu mai târziu de 30 iunie 2007. Intră sub incidenţa acestor prevederi şi banderolele destinate marcării buteliilor sau cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri şi, implicit, comercializarea de către producători şi importatori a băuturilor alcoolice astfel marcate. După această dată se interzice comercializarea de către producători şi importatori a băuturilor alcoolice astfel marcate, iar banderolele neutilizate vor fi predate către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. în vederea distrugerii. Cheltuielile legate de distrugere se suportă de către antrepozitarul autorizat sau importatorul autorizat.
(5) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de băuturi alcoolice, precum şi importatorii de astfel de produse, care la data intrării în vigoare a prezentelor norme deţin în stoc banderole neutilizate sau au expediate către furnizorul extern banderole destinate marcării buteliilor ori cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri, au obligaţia ca în termen de 15 zile de la această dată să prezinte autorităţii fiscale teritoriale la care sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe o situaţie care să cuprindă numărul de banderole neutilizate/expediate, precum şi stocul de produse marcate şi îmbuteliate în butelii mai mari de 3 litri înregistrat de către producător/importator, inclusiv cel existent la furnizorul extern.
63. Operatorii economici producători de produse supuse accizelor armonizate, pentru care începând cu data de 1 ianuarie 2007 intervine obligaţia autorizării locului de producţie ca antrepozit fiscal, pot desfăşura în continuare activitatea de producţie până la autorizarea locului respectiv ca antrepozit fiscal de producţie, dar nu mai târziu de 31 martie 2007.
64. Condiţia prevăzută la pct. 23.10 devine obligatorie începând cu data de 1 aprilie 2007
65. Pentru locurile de depozitare de produse energetice ale unui antrepozitar autorizat pentru producţie de astfel de produse, care la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice sunt autorizate ca antrepozite fiscale de producţie, preschimbarea autorizaţiilor pentru calitatea de antrepozite fiscale de depozitare se va face la cererea antrepozitarului autorizat. Cererea se depune la autoritatea fiscală centrală şi va cuprinde informaţii privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru calitatea de antrepozit fiscal de depozitare. Dacă autoritatea fiscală centrală consideră necesar, poate solicita informaţii suplimentare de la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia se află locul ce urmează a fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare.
66. Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 din Codul fiscal, care la data de 1 ianuarie 2008 deţin autorizaţii valabile, au obligaţia de a îndeplini cerinţele prevăzute la alin. (61) şi (63) ale pct. 8, în ceea ce priveşte obţinerea încadrării pe poziţii şi coduri tarifare a produselor finite efectuate de Autoritatea Naţională a Vămilor, până la 30 aprilie 2008.
___________
Punctul 42. a fost modificat prin punctul 56. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
CAPITOLUL I1
Regimul accizelor armonizate
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Sfera de aplicare
Art. 2062.
-
Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale
percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse:
a)
alcool şi băuturi alcoolice;
b)
tutun prelucrat;
c)
produse energetice şi electricitate.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
71.
(1)
Accizele armonizate sunt aferente produselor supuse obligatoriu
accizelor la nivel comunitar, regimul general al accizelor reglementat
prin Directiva 2008/118/CE aplicabilă teritoriului Comunităţii, fiind
transpus în legislaţia naţională la titlul VII din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
denumit în continuare Cod fiscal.
(2)
Sumele datorate reprezentând accize se calculează în lei, pe baza
cursului de schimb stabilit în conformitate cu prevederile art. 218 din
Codul fiscal, după cum urmează:
a)
pentru bere:
A = C x K x R x Q,
|
unde:
A = cuantumul accizei
C = numărul de grade Plato
K = acciza unitară, în funcţie de capacitatea de producţie anuală,
prevăzută la nr. crt. 1 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea în hectolitri
Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conţinută
în 100 g de soluţie măsurată la origine, la temperatura de 20 grade/4
grade C.
Concentraţia zaharometrică exprimată în grade Plato, în funcţie de care
se calculează şi se virează la bugetul de stat accizele, este cea
înscrisă în specificaţia tehnică elaborată pe baza standardului în
vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie să fie aceeaşi cu cea
înscrisă pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere.
Abaterea admisă este de 0,5 grade Plato;
b)
pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase şi produse intermediare:
A = K x R x Q,
|
unde:
A = cuantumul accizei
K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 2.2, 3.2 şi 4 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea în hectolitri
c)
pentru alcool etilic:
C x K x R x Q, A = |||||||||||||| 100 |
unde:
A = cuantumul accizei
C = concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum
K = acciza specifică, în funcţie de capacitatea de producţie anuală,
prevăzută la nr. crt. 5 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea în hectolitri
d)
pentru ţigarete:
Total acciză = A1 + A2,
în care:
A1 = acciza specifică
A2 = acciza ad valorem
A1 = K1 x R x Q1
A2 = K2 x PA x Q2,
unde:
K1 = acciza specifică prevăzută în anexa nr. 6 la titlul VII din Codul fiscal
K2 = acciza ad valorem prevăzută în anexa nr. 6 la titlul VII din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
PA = preţul de vânzare cu amănuntul
Q1 = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigarete
Q2 = numărul de pachete de ţigarete aferente lui Q1
___________
Litera d) a fost modificată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
e)
pentru ţigări, şi ţigări de foi:
A = Q x K x R,
|
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigări
K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 7 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
f)
pentru tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete şi pentru alte tutunuri de fumat:
A = Q x K x R,
|
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea în kg
K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 8 şi 9 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
g)
pentru produse energetice:
A = Q x K x R,
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimată în tone, 1.000 litri sau gigajouli
K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 10-17 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Pentru gazul natural, determinarea conţinutului de energie furnizată se
face în conformitate cu Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze
naturale tranzacţionate angro, aprobat prin decizia preşedintelui
Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.
___________
Litera g) a fost modificată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
h)
pentru electricitate:
A = Q x K x R,
|
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea de energie electrică activă exprimată în MWh
K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 18 din anexa nr. 1 la titlul VII Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
(3)
Pentru băuturile alcoolice - altele decât bere; vinuri; băuturi
fermentate, altele decât bere şi vinuri şi produse intermediare -,
precum şi pentru produsele din grupa tutunului prelucrat, se calculează
contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzută la
art. 363 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu
modificările şi completările ulterioare.
(4)
Pentru băuturile alcoolice, ţigaretele, ţigările şi ţigările de foi, se
calculează cota de 1% datorată Agenţiei Naţionale pentru Sport,
prevăzută în Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, cotă care se aplică asupra
valorii accizelor determinate potrivit prevederilor alin. (2), diminuată
cu valoarea contribuţiei pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate
prevăzute la alin. (3).
(5)
Valoarea accizelor datorate bugetului de stat reprezintă diferenţa
dintre valoarea accizelor determinată potrivit prevederilor alin. (2)
din care se deduc: contribuţia prevăzută la alin. (3), cota de 1%
prevăzută la alin. (4) şi, după caz, contravaloarea marcajelor utilizate
pentru marcarea produselor supuse acestui regim, conform procedurii
prevăzute la pct. 117.3.
(6)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, accize percepute reprezintă
accizele stabilite şi înregistrate în evidenţele contabile ale
plătitorului de accize ce urmează a fi virate la bugetul de stat în
termenele prevăzute în titlul VII din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (6) a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Definiţii
Art. 2063.
-
În înţelesul prezentului capitol, se vor folosi următoarele definiţii: [...]
2.
producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care
aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice
formă;
3.
antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de
autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale să producă, să
transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile
în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal; [...]
15.
codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul
tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2.658/87
al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi
statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992,
iar în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002.
Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a
Tarifului vamal comun, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în
prezentul capitol şi noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor
din normele metodologice; [...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
72.
(1)
Prin noţiunea activitate de producţie se înţelege orice operaţiune prin
care produsele accizabile sunt fabricate, procesate sau modificate sub
orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere şi ambalare a
produselor accizabile în vederea eliberării pentru consum a acestora.
(2)
În activitatea de producţie este inclusă şi operaţiunea de extracţie a produselor energetice, aşa cum sunt definite la art. 20616 alin. (1) din Codul fiscal.
(3)
Operaţiunea de aditivare a produselor energetice în regim suspensiv de
accize poate fi realizată în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor
autorizaţi pentru producţia de produse energetice sau în antrepozitele
fiscale de depozitare ale persoanelor afiliate antrepozitarilor
autorizaţi pentru producţie de produse energetice. În această situaţie,
antrepozitarul autorizat pentru producţia de produse energetice este
operatorul economic care deţine instalaţii, utilaje şi echipamente
pentru rafinarea ţiţeiului şi prelucrarea fracţiilor rezultate în
vederea obţinerii de produse supuse accizelor.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(4)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, autoritatea competentă poate fi:
a)
Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor
armonizate, instituită prin ordin al ministrului finanţelor publice,
denumită în continuare Comisie;
b)
direcţia de specialitate care asigură secretariatul Comisiei şi direcţia
cu atribuţii în elaborarea legislaţiei privind regimul accizelor din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice, denumite în continuare
autoritate fiscală centrală;
c)
direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, denumite în continuare autoritate vamală centrală;
d)
direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului
Bucureşti şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili,
denumite în continuare autoritate fiscală teritorială;
e)
direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiile
judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului
Bucureşti, iar în cazul operatorilor economici mari contribuabili,
Direcţia de autorizări şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a
Vămilor şi direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale,
denumite în continuare autoritate vamală teritorială;
___________
Litera e) a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
f)
comisiile constituite la nivelul structurilor teritoriale ale Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, denumite în continuare comisii
teritoriale.
___________
Litera f) a fost introdusă prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(5)
Pentru produsele supuse accizelor armonizate, poziţia tarifară,
subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii
acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CEE nr. 2.658/87 al
Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi
statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992.
(6)
Pentru produsele energetice, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau
codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele
prevăzute în Regulamentul CEE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie
1987, amendat prin Regulamentul CE nr. 2.031/2001 în vigoare de la 1
ianuarie 2002.
(7)
Actualizarea codurilor nomenclaturii combinate pentru produsele
energetice se va face printr-o decizie de actualizare în conformitate cu
prevederile art. 2 paragraful 5 şi art. 27 din Directiva 2003/96/CE,
decizie adoptată de Comitetul privind accizele, stabilit prin art. 43
alin. (1) al Directivei 2008/118/CE.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Eliberarea pentru consum
Art. 2067.
-
[...]
(4)
Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile
din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 9-a din
prezentul capitol şi conform prevederilor din normele metodologice,
către:
a)
un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
b)
un destinatar înregistrat din alt stat membru;
c)
un teritoriu din afara teritoriului comunitar.
(5)
Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile
aflate sub regim suspensiv de accize, dintr-o cauză ce ţine de natura
produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o
consecinţă a autorizării de către autoritatea competentă, nu este
considerată ca eliberare pentru consum.
(6)
În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total
sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse
accizabile. Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor
accizabile trebuie dovedită autorităţii competente, potrivit
precizărilor din normele metodologice.
(7)
În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de
accize, utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu
scutirea este considerată eliberare pentru consum.
(8)
În cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior
exigibile, eliberare pentru consum se consideră atunci când produsul
energetic este oferit spre vânzare ori este utilizat drept combustibil
pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
(9)
În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior
exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul
accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a
revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la
care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce
efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de
antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate
pentru consum.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
73.
(1)
Nu se consideră eliberare pentru consum deplasarea produselor energetice
din antrepozitul fiscal în vederea alimentării navelor sau aeronavelor
care au ca destinaţie un teritoriu din afara teritoriului comunitar,
fiind asimilată unei operaţiuni de export. De asemenea, operaţiunea de
alimentare cu produse energetice a navelor sau aeronavelor care au ca
destinaţie un teritoriu din afara teritoriului comunitar este asimilată
unei operaţiuni de export.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(2)
Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea totală sau pierderea
iremediabilă de produse accizabile, dacă acestea intervin în timpul în
care se află într-un regim suspensiv de accize şi dacă:
a)
produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită
vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundaţiilor sau altor
cazuri de forţă majoră;
b)
produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită
evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al
producerii, deţinerii sau deplasării produsului;
c)
este ca urmare a autorizării de către autoritatea vamală teritorială.
(3)
Pentru produsele accizabile aflate în una dintre situaţiile prevăzute la
alin. (2) nu se datorează accize, atunci când sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a)
se prezintă imediat autorităţii vamale teritoriale dovezi suficiente
despre evenimentul produs, precum şi informaţii precise cu privire la
cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în
România, în cazul prevăzut la alin. (2) lit. a);
b)
pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea distrugerii totale sau a pierderii iremediabile;
c)
se încadrează, în cazul de la alin. (2) lit. b), în limitele prevăzute
în normele tehnice ale utilajelor şi instalaţiilor sau în coeficienţii
maximi de pierderi specifice activităţilor de depozitare, manipulare,
distribuţie şi transport prevăzuţi în studiile realizate de persoane
juridice abilitate la solicitarea antrepozitarului interesat; şi
d)
sunt evidenţiate şi înregistrate în contabilitate.
(4)
În situaţia prevăzută la alin. (3) lit. c) responsabilitatea faţă de
corectitudinea coeficienţilor maximi de pierderi revine persoanei
juridice abilitate să efectueze studiile respective.
(5)
Antrepozitarii autorizaţi au obligaţia ca o copie a studiilor prevăzute
la alin. (3) lit. c) să fie depusă la autoritatea vamală teritorială în
vederea înregistrării şi păstrării de către această autoritate, iar în
cazul produselor energetice studiile vor purta şi viza Ministerului
Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
(6)
Condiţiile privind autorizarea distrugerii într-un antrepozit fiscal a
produselor accizabile care nu au fost eliberate în consum, atunci când
se datorează unor cauze fortuite sau de forţă majoră ori atunci când
produsele nu mai îndeplinesc condiţiile de comercializare, se stabilesc
prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(7)
În cazul pierderilor înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat
pentru producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele
diferite de accize, acciza aferentă pierderilor, atunci când acestea nu
se încadrează în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) şi când
pierderile respective nu pot fi individualizate pe categorii de produse
accizabile, se calculează cu cota cea mai mare practicată în
antrepozitul fiscal respectiv.
(8)
În cazul unui produs energetic pentru care acciza nu a fost anterior
exigibilă şi care, prin schimbarea destinaţiei iniţiale, este oferit
spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine
exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare,
obligaţia plăţii accizei revenind vânzătorului, sau la data la care este
utilizat drept combustibil sau carburant, obligaţia plăţii accizei
revenind utilizatorului.
(9)
În cazul pierderilor de produse intervenite pe parcursul transportului
intracomunitar al produselor accizabile în regim suspensiv de accize, la
sosirea produselor în România, pe baza documentelor justificative
prezentate de primitor, autoritatea vamală teritorială va stabili natura
pierderilor şi regimul de admitere al acestora.
(10)
Pentru pierderile neadmise ca neimpozabile se datorează accizele
aferente acestora în România, calculate pe baza cotelor de accize în
vigoare la momentul constatării de primitorul produselor accizabile,
obligaţia de plată a accizelor la bugetul statului revenind în sarcina
expeditorului. În cazul produselor energetice pentru care nu este
prevăzut un nivel de accize, se datorează o acciză la nivelul aplicabil
combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor
echivalent.
___________
Subpunctul (10) a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(101)
Prevederile alin. (9) şi (10) se aplică în mod corespunzător şi în cazul
pierderilor de produse intervenite pe parcursul transportului naţional
al produselor accizabile în regim suspensiv de accize.
___________
Subpunctul (101) a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(11)
În toate situaţiile în care distrugerea sau pierderea produselor
accizabile nu se admite ca neimpozabilă, acciza devine exigibilă la data
la care autoritatea vamală teritorială a stabilit regimul pierderilor
şi se plăteşte în termen de 5 zile de la această dată.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Importul
Art. 2068.
-
(1)
În înţelesul prezentului titlu, import reprezintă orice intrare de
produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:
a)
plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;
b)
distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
c)
plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau
porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.
(2)
Se consideră de asemenea import:
a)
scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;
b)
utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
c)
apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii
accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului
comunitar.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
74.
(1)
Acciza se consideră a fi suspendată atunci când produsele supuse
accizelor sunt livrate între România şi alte state membre via ţări AELS -
Asociaţia Europeană a Liberului Schimb -, sau între România şi o ţară
AELS sub o procedură intracomunitară de tranzit sau via una sau mai
multe ţări terţe nemembre AELS, în baza unui carnet TIR sau ATA.
(2)
Acciza se consideră suspendată atunci când produsele supuse accizelor
provin din sau sunt destinate unor ţări terţe ori unor teritorii terţe
din cele menţionate la art. 2064 din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Plătitori de accize
Art. 2069.
-
(1)
Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:
a)
în ceea ce priveşte ieşirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menţionează la art. 2067 alin. (1) lit. a):
1.
antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă
persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de
accize ori în numele căreia se efectuează această eliberare şi, în cazul
ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană
care a participat la această ieşire;
2.
în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile
în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la art. 20641
alin. (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul
înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în
conformitate cu art. 20654 alin. (1) şi (2), precum şi orice
persoană care a participat la ieşirea neregulamentară şi care avea
cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de
caracterul neregulamentar al acestei ieşiri;
b)
în ceea ce priveşte deţinerea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 2067 alin. (1) lit. b): persoana care deţine produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea acestora;
c)
în ceea ce priveşte producerea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 2067
alin. (1) lit. c): persoana care produce produsele accizabile sau, în
cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în
producerea acestora;
d)
în ceea ce priveşte importul unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 2067
alin. (1) lit. d): persoana care declară produsele accizabile sau în
numele căreia produsele sunt declarate în momentul importului ori, în
cazul unui import neregulamentar, orice altă persoană implicată în
importul acestora.
(2)
Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi
datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar
acea datorie.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
75.
Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească în solidar
aceeaşi datorie privind accizele, fiecare dintre aceste persoane poate
fi urmărită pentru întreaga datorie.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 2-a
Alcool şi băuturi alcoolice
Bere
Art. 20610.
-
(1)
În înţelesul prezentului capitol, bere reprezintă orice produs încadrat
la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi
de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un
caz, şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.
(2)
Pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin
instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală care nu depăşeşte
200.000 hl/an, se aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se
aplică şi pentru berea provenită de la micii producători independenţi
din alte state membre, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3)
Prin mici producători de bere independenţi se înţelege toţi operatorii
economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii: sunt operatori economici producători de bere care, din punct
de vedere juridic şi economic, sunt independenţi faţă de orice alt
operator economic producător de bere; utilizează instalaţii fizice
distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de
producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător
de bere şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator
economic producător de bere.
(4)
Fiecare antrepozitar autorizat mic producător de bere are obligaţia de a
depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a
fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de
producţie pe care le deţine, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
(5)
Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică
şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să
nu fie vândută.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
76.
(1)
Pentru a beneficia de acciză redusă în România, micul producător de bere
independent înregistrat în alt stat membru trebuie să îşi dovedească
acest statut printr-un document certificat de autoritatea competentă din
acel stat membru.
(2)
În situaţia în care antrepozitarul autorizat ca mic producător de bere
îşi măreşte capacitatea de producţie prin achiziţionarea de noi
capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris
autoritatea vamală teritorială despre modificările produse, va calcula
şi va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii
capacităţi totale de producţie, începând cu luna imediat următoare
celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia.
(3)
Mărirea capacităţii de producţie ca urmare a achiziţionării de noi
capacităţi sau a extinderii celor existente va fi notificată la
autoritatea vamală teritorială în termen de 5 zile de la producerea
acesteia.
(4)
În situaţia în care antrepozitarul autorizat ca producător de bere îşi
diminuează capacitatea de producţie sub 200.000 hl/an prin dezafectarea
sau vânzarea unei părţi din capacitatea totală de producţie, acesta va
înştiinţa în scris autoritatea vamală teritorială despre modificările
produse. Acest antrepozitar autorizat poate beneficia de nivelul redus
de acciză numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute pentru micul
producător de bere.
(5)
În cazul prevăzut la alin. (4) nivelul redus de acciză se va aplica
începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc constatarea
faptică de către autoritatea vamală teritorială a veridicităţii
informaţiilor aferente modificărilor aduse.
(6)
În cazul în care diminuarea capacităţii de producţie se realizează prin
dezafectarea instalaţiilor de producţie, acestea vor fi sigilate de
către autoritatea vamală teritorială.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Alcool etilic
Art. 20614.
-
[...]
(2)
Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al
gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel
mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu
concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea
unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic,
cu condiţia să nu fie vândute, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
(3)
Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu
depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice
reduse.
(4)
Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt
independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă
distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte distilerii
şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de normele metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
77.
(1)
Gospodăria individuală care deţine în proprietate livezi de pomi
fructiferi şi suprafeţe viticole poate să producă pentru consum propriu
din propria recoltă ţuică şi rachiuri din fructe, rachiuri din vin sau
rachiuri din subproduse de vinificaţie, denumite în continuare ţuică şi
rachiuri, numai dacă deţine în proprietate instalaţii corespunzătoare
condiţiilor tehnice minimale stabilite de Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale şi avizate de Ministerul Sănătăţii. Instalaţiile
trebuie să fie de tip alambic.
(2)
Gospodăria individuală este gospodăria care aparţine unei persoane
fizice producătoare, a cărei producţie de ţuică şi rachiuri este
consumată de către aceasta şi membrii familiei sale.
(3)
Toate gospodăriile individuale care deţin în proprietate instalaţii de
producţie de ţuică şi rachiuri au obligaţia de a se înregistra la
autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul.
(4)
Instalaţiile de producţie deţinute de către gospodăriile individuale
înregistrate potrivit alin. (3) vor purta obligatoriu sigiliile aplicate
de către autoritatea vamală teritorială, pe toată perioada de
nefuncţionare.
(5)
Gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu ţuică şi
rachiuri au obligaţia de a depune în acest sens, până la data de 15
ianuarie a anului următor celui în care se produc, o declaraţie la
autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul.
Declaraţia se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 31.
(6)
Autoritatea vamală teritorială va ţine o evidenţă a gospodăriilor
individuale menţionate la alin. (3) şi (5), în care vor fi înscrise
datele de identificare ale acestora, precum şi informaţii privind
instalaţiile de producţie deţinute, operaţiunile de
desigilare/resigilare şi cantităţile de produse declarate.
(7)
Atunci când gospodăria individuală intenţionează să producă ţuică şi
rachiuri din recolta proprie, aceasta va solicita în scris autorităţii
vamale teritoriale în raza căreia îşi are domiciliul desigilarea
instalaţiei, menţionând totodată cantitatea şi tipul de materie primă ce
urmează a se prelucra, perioada în care instalaţia va funcţiona, precum
şi cantitatea de produs estimată a se obţine. În acest caz producătorul
trebuie să deţină şi mijloacele legale necesare pentru măsurarea
cantităţii şi a concentraţiei alcoolice a produselor obţinute.
(8)
În prima zi lucrătoare după expirarea perioadei de funcţionare a
instalaţiei de producţie de ţuică şi rachiuri, autoritatea vamală
teritorială care a desigilat instalaţia va proceda la resigilarea
acesteia - dacă producătorul nu a solicitat modificarea perioadei de
funcţionare a instalaţiei declarată iniţial -, precum şi la calculul
accizei datorate. În acest caz acciza devine exigibilă la momentul
resigilării instalaţiilor de producţie, iar termenul de plată este până
la 25 a lunii imediat următoare celei în care acciza a devenit
exigibilă.
(9)
Pentru ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al
unei gospodării individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel
mult 50 de litri de produs/an cu concentraţia alcoolică de 100% în
volum, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a
accizei aplicate alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur.
(10)
Producţia de ţuică şi rachiuri pentru consumul propriu al unei
gospodării individuale din recolta proprie, gospodărie care nu deţine în
proprietate instalaţii de producţie, poate fi realizată în sistem de
prestări de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru
producţia de ţuică şi rachiuri.
(11)
În cazul prevăzut la alin. (10), antrepozitele fiscale sunt obligate să
ţină o evidenţă distinctă care să cuprindă următoarele informaţii:
numele gospodăriei individuale, cantitatea de materii prime dată pentru
prelucrare, cantitatea de produs finit rezultată, cantitatea de produs
finit preluată, din care pentru consum propriu, data preluării, numele
şi semnătura persoanei care a preluat.
(12)
Pentru ţuica şi rachiurile destinate consumului propriu al gospodăriei
individuale realizate în sistem de prestări de servicii într-un
antrepozit fiscal de producţie, acciza datorată bugetului de stat va
deveni exigibilă la momentul preluării produselor din antrepozitul
fiscal de producţie. Beneficiarul prestaţiei va plăti prestatorului pe
lângă tariful de prestare şi acciza aferentă cantităţii de ţuică şi
rachiuri preluată. Pentru cantitatea de 50 de litri de produs destinată
consumului propriu al unei gospodării individuale, nivelul accizei
datorate reprezintă 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului
etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur. Pentru cantitatea de produs
preluată de gospodăria individuală care depăşeşte această limită,
inclusiv pentru consumul propriu al acesteia, nivelul accizei datorate
este nivelul standard al accizei pentru alcoolul etilic, respectiv 750
euro/hl alcool pur.
(13)
Cantităţile de ţuică şi rachiuri din fructe preluate de gospodăriile
individuale vor fi însoţite de avizul de însoţire a mărfii emis de
antrepozitul fiscal care a efectuat prestarea de servicii, în care va fi
înscrisă menţiunea "cu accize plătite".
(14)
Gospodăria individuală care intenţionează să vândă din cantităţile de
ţuică şi rachiuri preluate de la antrepozitul fiscal de producţie unde
au fost realizate în sistem de prestări de servicii, trebuie să respecte
prevederile legale în vigoare privind comercializarea acestor produse.
(15)
Gospodăria individuală care produce ea însăşi ţuică şi rachiuri în
vederea vânzării are obligaţia de a se autoriza în calitate de
antrepozitar, fiind tratată ca o mică distilerie, atunci când producţia
anuală este mai mică de 10 hl alcool pur.
(16)
Prin mică distilerie, în înţelesul prezentelor norme metodologice, se
înţelege mică distilerie care aparţine unei persoane fizice sau juridice
care realizează o producţie de alcool etilic şi/sau distilate, inclusiv
ţuică şi rachiuri, de până la 10 hl alcool pur pe an - exclusiv
cantităţile realizate în sistem de prestări de servicii pentru
gospodăriile individuale - şi este autorizată ca antrepozit fiscal de
producţie în condiţiile prevăzute la pct. 85.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 3-a
Tutun prelucrat
Tutun prelucrat
Tutun prelucrat
Art. 20615.
-
(1)
În înţelesul prezentului capitol, tutun prelucrat reprezintă:
a)
ţigarete;
b)
ţigări şi ţigări de foi;
c)
tutun de fumat:
1.
tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
2.
alte tutunuri de fumat.
(2)
Se consideră ţigarete:
a)
rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
b)
rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
c)
rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
d)
orice produs care conţine total sau parţial alte substanţe decât
tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).
___________
Litera d) a fost modificată prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă, având în vedere
proprietăţile acestora şi aşteptările obişnuite ale clienţilor, pot şi
au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare, după cum urmează:
a)
rulourile de tutun cu un înveliş exterior din tutun natural;
b)
rulourile de tutun cu umplutură mixtă mărunţită şi cu înveliş exterior
de culoarea obişnuită a unei ţigări de foi, din tutun reconstituit, care
acoperă în întregime produsul, inclusiv, după caz, filtrul, cu excepţia
vârfului în cazul ţigărilor de foi cu vârf, dacă masa unitară, fără a
include filtrul sau muştiucul, nu este mai mică de 2,3 g şi nici mai
mare de 10 g şi circumferinţa a cel puţin o treime din lungime nu este
mai mică de 34 mm;
c)
produsele alcătuite parţial din substanţe altele decât tutun şi care îndeplinesc criteriile prevăzute la lit. a) şi b).
(4)
Se consideră tutun de fumat:
a)
tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit ori presat în
bucăţi şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;
b)
deşeuri de tutun puse în vânzare cu amănuntul care nu intră sub
incidenţa alin. (2) şi (3) şi care pot fi fumate. În sensul prezentului
articol, deşeurile de tutun sunt considerate ca fiind resturi de foi de
tutun şi produse secundare obţinute la prelucrarea tutunului sau
fabricarea produselor din tutun;
c)
orice produs care constă total sau parţial din alte substanţe decât
tutunul, dar care îndeplineşte, pe de altă parte, criteriile prevăzute
la lit. a) sau b).
(5)
Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete:
a)
tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai
mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o
lăţime de tăiere sub 1,5 mm;
b)
tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă
particulele de tutun care au o lăţime de tăiere mai mare de 1,5 mm sau
mai mult, dacă tutunul de fumat este vândut ori destinat vânzării pentru
rularea în ţigarete.
(51)
Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. d) şi alin. (4) lit.
c), produsele care nu conţin tutun şi care sunt utilizate exclusiv în
scopuri medicale nu sunt tratate ca tutun prelucrat, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
___________
Alineatul (51) a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru
aplicarea accizei, ca două ţigarete, atunci când are o lungime,
excluzând filtrul sau muştiucul, mai mare de 8 cm, fără să depăşească 11
cm, ca 3 ţigarete, excluzând filtrul sau muştiucul, când are o lungime
mai mare de 11 cm, fără să depăşească 14 cm, şi aşa mai departe;
(7)
Toţi operatorii economici plătitori de accize pentru tutunul prelucrat,
potrivit prezentului capitol, au obligaţia de a prezenta autorităţii
competente liste cuprinzând date cu privire la produsele accizabile
eliberate pentru consum, în conformitate cu prevederile din normele
metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Norme metodologice:
771.
(1)
Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi ori importatorii
autorizaţi pentru produse din grupa tutunului prelucrat sunt obligaţi să
prezinte lunar, odată cu situaţia utilizării marcajelor, situaţia
produselor eliberate pentru consum de astfel de produse în luna de
raportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 311 sau în anexa nr. 312, după caz.
(2)
Situaţia prevăzută la alin. (1) se întocmeşte în 3 exemplare, cu
următoarele destinaţii: primul exemplar rămâne la operatorul economic,
exemplarul al doilea se transmite autorităţii vamale teritoriale
competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre, iar exemplarul
al treilea se transmite autorităţii fiscale centrale - direcţia cu
atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.
(3)
Nu sunt tratate ca tutun prelucrat produsele care nu conţin tutun şi
care sunt încadrate în categoria «produse din plante medicinale sau
aromatice pentru uz intern», în categoria «medicamente» sau în categoria
«dispozitive medicale», potrivit Legii nr. 491/2003
privind plantele medicinale şi aromatice, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, Legii nr. 95/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, Ordinului ministrului sănătăţii nr. 253/2010 privind înregistrarea dispozitivelor medicale. in da co
___________
Subpunctul (3) a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 4-a
Produse energetice
Produse energetice
Art. 20616.
-
(1)
În înţelesul prezentului capitol, produsele energetice sunt:
a)
produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate
utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru
motor;
b)
produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
c)
produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
d)
produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică,
dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor;
e)
produsele cu codul NC 3403;
f)
produsele cu codul NC 3811;
g)
produsele cu codul NC 3817;
h)
produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării
drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
(2)
Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 7-a şi a 9-a doar următoarele produse energetice:
a)
produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate
utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru
motor;
b)
produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
c)
produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele
cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile
secţiunii a 9-a se vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;
d)
produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
e)
produsele cu codul NC 2901 10;
f)
produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
g)
produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică,
dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor;
h)
produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau pentru motor.
(3)
Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:
a)
benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
b)
benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
c)
motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
d)
kerosenul cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
e)
gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;
f)
gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
g)
păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
h)
cărbunele şi cocsul cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.
(4)
Produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3), sunt supuse
unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori
utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru
motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul
aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru
motor echivalent.
(5)
Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs
destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil
pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al
combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului
pentru motor echivalent.
(6)
Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice altă
hidrocarbură, cu excepţia turbei, destinată a fi utilizată, pusă în
vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza
aplicabilă produsului energetic echivalent.
(7)
Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de
produse energetice nu este considerat a fi un fapt generator de accize
în cazul în care consumul constă în produse energetice produse în
incinta acelui loc de producţie. Când acest consum se efectuează în alte
scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia
vehiculelor, se consideră fapt generator de accize.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
78.
(1)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin circulaţie comercială
în vrac se înţelege transportul produsului în stare vărsată fie prin
cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte
integrantă din mijlocul de transport - camion-cisternă, vagon-cisternă,
nave petroliere etc. -, fie prin tancuri ISO. De asemenea, circulaţia
comercială în vrac include şi transportul produselor în stare vărsată
efectuat prin alte containere mai mari de 210 litri în volum.
(2)
Orice produs, altul decât cele de la alin. (3) al art. 20616 din Codul fiscal, este supus unei accize, atunci când:
a)
produsul este realizat în scopul de a fi utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b)
produsul este pus în vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
c)
produsul este utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
(3)
Orice operator economic aflat în una dintre situaţiile prevăzute la
alin. (2) este obligat ca înainte de producţie, de vânzare sau de
utilizarea produselor să adreseze o solicitare Comisiei, pentru
încadrarea produselor respective din punctul de vedere al accizelor.
Solicitarea va fi însoţită obligatoriu de buletinul de analiză al
produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de încadrarea
tarifară a produsului efectuată de autoritatea vamală centrală şi de
avizul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri
referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent
pentru care sunt stabilite accize.
(31)
Pe lângă documentele prevăzute la alin. (3), operatorul economic, altul
decât antrepozitarul autorizat, va depune la autoritatea fiscală
centrală - direcţia de specialitate care asigură secretariatul Comisiei
şi următoarele documente:
a)
copia certificatului de înregistrare la oficiul registrului comerţului;
b)
certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, din
care să rezulte obiectul de activitate al operatorului economic;
c)
confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea operatorului economic de plătitor de accize;
d)
autorizaţia de mediu sau avizul de mediu, după caz.
___________
Subpunctul (31) a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(32)
Prevederile alin. (3) şi (31) se aplică şi în cazul operatorilor economici pentru produsele prevăzute la art. 20616 alin. (5) şi (6) din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (32) a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(4)
Pentru produsele aflate în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) ale art. 20616
din Codul fiscal, pentru care operatorul economic nu îndeplineşte
obligaţiile prevăzute la alin. (3), în cazul combustibilului pentru
motor şi al aditivilor se datorează o acciză egală cu acciza prevăzută
pentru benzina fără plumb, iar în cazul combustibilului pentru încălzire
acciza datorată este cea prevăzută pentru motorină.
(5)
Nu intră sub incidenţa accizelor decât aditivii care intră în amestec cu
combustibilii pentru motor sau combustibilii pentru încălzire.
(6)
Uleiurile lubrifiante destinate amestecului cu carburanţi pentru motoare în doi timpi nu se accizează.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Gaz natural
Art. 20617.
-
(1)
Gazul natural va fi supus accizelor, iar accizele vor deveni exigibile
la momentul furnizării de către distribuitorii sau redistribuitorii
autorizaţi potrivit legii, direct către consumatorii finali.
(2)
Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia
de a se înregistra la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute
în normele metodologice.
(3)
Atunci când gazul natural este furnizat în România de un distribuitor
sau un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în
România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final
şi va fi plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau
redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea
competentă din România.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
79.
(1)
Înregistrarea operatorilor economici autorizaţi în domeniul gazelor
naturale se face la autoritatea fiscală centrală, direcţia de
specialitate care asigură secretariatul Comisiei. Această obligaţie
revine operatorilor economici licenţiaţi de autoritatea competentă în
domeniu să distribuie sau să furnizeze gaz natural direct consumatorilor
finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prezentate în anexa nr.
32.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(2)
În cazul gazului natural provenit de la un distribuitor sau
redistribuitor dintr-un stat membru şi destinat a fi eliberat în consum
în România, acciza va deveni exigibilă la furnizarea către consumatorul
final şi va fi plătită de o societate desemnată în România de acel
distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea,
obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală centrală, direcţia
de specialitate care asigură secretariatul Comisiei, în calitatea sa de
reprezentant al furnizorului extern.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(3)
Societatea la care se face referire la alin. (2) are obligaţia de a fi înregistrată ca plătitor de accize.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Cărbune, cocs şi lignit
Art. 20618.
-
Cărbunele, cocsul şi lignitul vor fi supuse accizelor care vor deveni
exigibile la momentul livrării de către operatorii economici producători
sau de către operatorii economici care efectuează achiziţii
intracomunitare ori care importă astfel de produse. Aceşti operatori
economici au obligaţia să se înregistreze la autoritatea competentă, în
condiţiile prevăzute în normele metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
80.
(1)
Operatorii economici autorizaţi pentru extracţia cărbunelui şi
lignitului, operatorii economici producători de cocs, precum şi
operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare sau
importă astfel de produse se vor înregistra în calitate de operatori
economici cu produse accizabile la autoritatea fiscală centrală,
direcţia de specialitate care asigură secretariatul Comisiei.
Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 32.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(2)
Obligaţia înregistrării în calitate de operatori economici cu produse
accizabile revine în cazul produselor care se regăsesc la alin. (3) de
la art. 20616 din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 5-a
Energie electrică
Energie electrică
Art. 20619.
-
(1)
În înţelesul prezentului capitol, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.
(2)
Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă
la momentul furnizării energiei electrice către consumatorii finali.
(3)
Prin derogare de la prevederile art. 2065, nu se consideră ca
fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică utilizat
pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a
distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.
(4)
Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au
obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice.
(5)
Atunci când energia electrică este furnizată în România de un
distribuitor sau un redistribuitor din alt stat membru, care nu este
înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către
consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată de acel
distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la
autoritatea competentă din România.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
81.
(1)
Nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de energie
electrică utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a
transporta şi de a distribui energie electrică, în cazul operatorilor
economici autorizaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în
Domeniul Energiei.
(2)
Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice de către
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei se vor
înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la
autoritatea fiscală centrală, direcţia de specialitate care asigură
secretariatul Comisiei. Această obligaţie revine operatorilor economici
autorizaţi care furnizează energie electrică direct consumatorilor
finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 32.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(3)
În cazul energiei electrice provenite de la un distribuitor sau
redistribuitor dintr-un stat membru şi destinate a fi eliberată în
consum în România, acciza va deveni exigibilă la furnizarea către
consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată în România
de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de
asemenea, obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală centrală,
direcţia de specialitate care asigură secretariatul Comisiei, în
calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(4)
Societatea la care se face referire la alin. (3) are obligaţia de a se înregistra ca plătitor de accize.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Excepţii
Art. 20620.
-
(1)
Nu se datorează accize pentru:
1.
căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401 şi 4402;
2.
următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:
a)
produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
b)
utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este
utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil
pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau pentru
încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi
în procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare
duală;
c)
energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
d)
energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul
unui produs, potrivit prevederilor din normele metodologice;
e)
procesele mineralogice, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(2)
Nu se consideră producţie de produse energetice:
a)
operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici cantităţi de produse energetice;
b)
operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă
refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiţia ca acciza deja
plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care
poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit ar fi pasibil de
impunere;
c)
o operaţie constând din amestecul - în afara unui loc de producţie sau a
unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse
energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
1.
accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; şi
2.
suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.
(3)
Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.
(4)
Modalitatea şi condiţiile de aplicare a alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
82.
(1)
Pentru produsele energetice de natura celor prevăzute la art. 20616
alin. (2) din Codul fiscal nu se datorează accize atunci când sunt
livrate operatorilor economici care deţin autorizaţii de utilizator
final pentru utilizarea produselor respective în unul dintre scopurile
prevăzute la art. 20620 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Codul fiscal.
(2)
Prevederile alin. (1) cu privire la deţinerea autorizaţiei de utilizator
final nu se aplică produselor energetice care sunt prezentate în
ambalaje destinate comercializării cu amănuntul.
(3)
Pentru produsele energetice prevăzute la alin. (1) livrate operatorilor
economici care nu deţin autorizaţii de utilizator finali se datorează
accize calculate după cum urmează:
a)
pentru produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) din Codul fiscal, pe baza cotelor de accize prevăzute de Codul fiscal;
b)
pentru produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (2) din Codul fiscal, altele decât cele prevăzute la art. 20616 alin. (3) din Codul fiscal, pe baza cotei de acciză aferente motorinei.
(4)
Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final
beneficiază de regimul de exceptare de la plata accizelor atunci când
produsele sunt achiziţionate de la un antrepozit fiscal, de la un
destinatar înregistrat, provin din achiziţii intracomunitare proprii sau
din operaţiuni proprii de import.
(5)
În cazul destinatarului înregistrat prevăzut la alin. (4), acesta
trebuie ca înainte de efectuarea achiziţiei intracomunitare să deţină
autorizaţie de utilizator final exclusiv pentru livrările către
operatorii economici care deţin autorizaţie de utilizator final potrivit
alin. (1). Produsele energetice transportate în stare vărsată prin
cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte
integrantă din mijlocul de transport auto, pot fi livrate unui singur
utilizator final, situaţie în care se aplică prevederile pct. 90 cu
privire la locul de livrare directă. Aceste prevederi pot fi aplicate şi
în cazul transportului de produse energetice în stare vărsată efectuat
prin alte containere, cu condiţia ca deplasarea produselor să se
realizeze către un singur utilizator final.
(6)
Atunci când produsele energetice utilizate de operatorul economic care
deţine autorizaţie de utilizator final provin din achiziţii
intracomunitare proprii, acesta trebuie să deţină şi calitatea de
destinatar înregistrat.
(7)
Autorizaţiile de utilizator final se eliberează de autoritatea vamală teritorială, la cererea scrisă a operatorilor economici.
(8)
Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte
conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de
documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală
teritorială.
(9)
În termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, autoritatea vamală
teritorială eliberează autorizaţia de utilizator final, dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a)
au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
b)
administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c)
solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă legală;
d)
solicitantul a utilizat produsele energetice achiziţionate anterior în
scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
(91)
Procedura de eliberare a autorizaţiilor de utilizator final nu intră sub
incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
___________
Subpunctul (91) a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(10)
Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de
utilizator final un cod de utilizator, modelul autorizaţiei fiind
prevăzut în anexa nr. 34.
(11)
După emiterea autorizaţiei de utilizator final, o copie a acestei
autorizaţii va fi transmisă, la cerere, operatorului economic furnizor
al produselor energetice în regim de exceptare de accize.
(12)
Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal la
utilizatorul final va fi însoţită de un exemplar pe suport hârtie al
documentului administrativ electronic prevăzut la pct. 91.
(13)
Atunci când produsele energetice sunt achiziţionate de utilizatorul
final prin operaţiuni proprii de import, deplasarea acestor produse de
la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar va fi însoţită de
documentul administrativ unic.
(14)
Deplasarea produselor energetice de la un destinatar înregistrat către
utilizatorul final, atunci când nu se aplică prevederile aferente
locului de livrare directă, va fi însoţită de un document comercial care
va conţine aceleaşi informaţii ca exemplarul pe suport hârtie al
documentului administrativ electronic, al cărui model este prezentat în
anexa nr. 40.1, mai puţin codul de referinţă administrativ unic.
Documentul comercial va fi certificat atât de autoritatea vamală
teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea destinatarul
înregistrat, cât şi de autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea utilizatorul final.
___________
Subpunctul (14) a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(15)
La primirea produselor energetice, utilizatorul final autorizat trebuie
să înştiinţeze autoritatea vamală teritorială şi să păstreze produsele
în locul de recepţie maximum 48 de ore pentru o posibilă verificare din
partea acestei autorităţi.
(16)
Eliberarea autorizaţiei de utilizator final este condiţionată de
prezentarea de către operatorul economic solicitant a dovezii privind
constituirea unei garanţii în favoarea autorităţii fiscale teritoriale,
al cărei cuantum se va stabili după cum urmează:
a)
pentru produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3)
şi, respectiv, în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal, garanţia
va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoarea accizelor aferente
cantităţii de produse aprobate;
b)
pentru produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin.
(2), altele decât cele menţionate la alin. (3) al aceluiaşi articol, din
Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din
valoarea calculată pe baza accizei aferente motorinei, aplicată asupra
cantităţii de produse aprobate.
(17)
Garanţia stabilită în conformitate cu prevederile alin. (16) se reduce după cum urmează:
a)
cu 50%, în cazul în care operatorul economic şi-a desfăşurat activitatea
cu produse energetice în ultimii 2 ani consecutivi, în calitate de
utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile
acestora, şi a respectat, în ultimii 2 ani, destinaţia utilizării
produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de
utilizator final anterioare;
b)
cu 75%, în cazul în care operatorul economic şi-a desfăşurat activitatea
cu produse energetice în ultimii 3 ani consecutivi, în calitate de
utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile
acestora, şi a respectat, în ultimii 3 ani, destinaţia utilizării
produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de
utilizator final anterioare;
c)
cu 100%, în cazul în care operatorul economic şi-a desfăşurat
activitatea cu produse energetice în ultimii 4 ani consecutivi, în
calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale
aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 4 ani, destinaţia
utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile
de utilizator final anterioare.
(18)
Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, cu respectarea prevederilor pct. 108.
(19)
Garanţia poate fi deblocată, total sau parţial, la solicitarea
operatorului economic, cu viza autorităţii fiscale teritoriale, pe
măsură ce operatorul economic face dovada utilizării produselor în
scopul pentru care acestea au fost achiziţionate.
(20)
Garanţia poate fi executată atunci când se constată că produsele
achiziţionate în regim de exceptare de la plata accizelor au fost
folosite în alt scop decât cel pentru care se acordă exceptarea şi
acciza aferentă acestor produse nu a fost plătită.
(201)
În situaţia prevăzută la alin. (6), operatorul economic are obligaţia de
a constitui şi garanţia aferentă calităţii de destinatar înregistrat.
___________
Subpunctul (201) a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(202)
Pentru produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (2), altele decât cele de la alin. (3) al aceluiaşi articol, din Codul fiscal, garanţia prevăzută la alin. (201) se determină pe baza nivelului accizelor aferent motorinei.
___________
Subpunctul (202) a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(21)
Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data
emiterii. Cantitatea de produse energetice înscrisă într-o autorizaţie
de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate,
în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(211)
Orice operator economic care deţine autorizaţie de utilizator final are
obligaţia de a înştiinţa autoritatea vamală teritorială despre orice
modificare pe care intenţionează să o aducă asupra datelor iniţiale în
baza cărora a fost emisă autorizaţia de utilizator final, cu minimum 5
zile înainte de producerea modificării.
___________
Subpunctul (211) a fost introdus prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(212)
În cazul modificărilor care se înregistrează la oficiul registrului
comerţului, operatorul economic are obligaţia de a prezenta, în
fotocopie, documentul care atestă realizarea efectivă a modificării, în
termen de 30 de zile de la data emiterii acestui document.
___________
Subpunctul (212) a fost introdus prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(22)
Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au
obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a
autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei
pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi
utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii cu privire
la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse energetice
achiziţionată, cantitatea utilizată/comercializată, stocul de produse
energetice la sfârşitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite
realizate, cantitatea de produse finite expediate şi destinatarul
produselor, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea
situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni
contravenţionale potrivit prevederilor Codului fiscal.
___________
Subpunctul (22) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(23)
Autoritatea vamală teritorială revocă autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:
a)
operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului fiscal;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 13. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
b)
operatorul economic nu a justificat destinaţia cantităţii de produse
energetice achiziţionate, în cazul destinatarului înregistrat care
efectuează livrări de produse energetice către utilizatori finali;
c)
operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel
decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
d)
a fost adusă orice modificare asupra datelor iniţiale în baza cărora a
fost emisă autorizaţia de utilizator final, cu nerespectarea
prevederilor alin. (211) şi (212).
___________
Litera d) a fost introdusă prin punctul 14. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(24)
Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică
deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă
dată cuprinsă în aceasta.
(25)
Autoritatea vamală teritorială anulează autorizaţia de utilizator final
atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii inexacte sau
incomplete în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a
solicitat autorizaţia de utilizator final.
(26)
Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică
deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii
autorizaţiei.
(27)
Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a
autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.
(271)
Contestarea deciziei de revocare sau de anulare a autorizaţiei de
utilizator final nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe
perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
___________
Subpunctul (271) a fost introdus prin punctul 15. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(28)
O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinută după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei.
(29)
Stocurile de produse energetice înregistrate la data revocării sau
anulării autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub
supravegherea autorităţii vamale teritoriale.
(30)
Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor
economici prevăzuţi la alin. (1) prin înscrierea acestora în registre
speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina web a
autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă
care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.
(31)
Pentru situaţia prevăzută la art. 20620 alin. (1) pct. 2 lit.
d) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice, prin
costul unui produs se înţelege suma tuturor achiziţiilor de bunuri şi
servicii la care se adaugă cheltuielile de personal şi consumul de
capital fix la nivelul unei activităţi, aşa cum este definită la pct. 51.4 al cap. I. Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate.
(32)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin costul energiei
electrice se înţelege valoarea reală de cumpărare a energiei electrice
sau costul de producţie al energiei electrice, dacă este produsă în
întreprindere.
(33)
În sensul art. 20620 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul fiscal, cu titlu de exemplu, se consideră utilizare duală a produselor energetice:
a)
cărbunele, cocsul şi gazul natural utilizate ca reductant chimic în
procesul de producţie a fierului, zincului şi a altor metale neferoase;
b)
cocsul utilizat în furnalele cu arc electric pentru a regla activitatea oxigenului în procesul de topire a oţelului;
c)
cărbunele şi cocsul utilizate în procesul de recarburare a fierului şi oţelului;
d)
gazul utilizat pentru a menţine sau a creşte conţinutul de carbon al metalelor în timpul tratamentelor termice;
e)
gazul natural utilizat drept reductant în sistemele pentru controlul emisiilor;
f)
cocsul utilizat ca o sursă de dioxid de carbon în procesul de producţie a carbonatului de sodiu;
g)
acetilena utilizată prin ardere pentru tăierea/lipirea metalelor.
(34)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin procese metalurgice se
înţelege acele procese industriale de transformare a materiilor prime
naturale şi/sau artificiale, după caz, în produse finite sau
semifabricate care se încadrează în nomenclatura CAEN la secţiunea C -
Industria prelucrătoare, diviziunea 24 - Prelucrarea metalelor de bază,
în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.893/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a
Nomenclatorului statistic al activităţilor economice NACE a doua
revizuire şi de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3.037/90 al
Consiliului, precum şi a anumitor regulamente CE privind domenii
statistice specifice, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L nr. 393 din 30 decembrie 2006.
___________
Subpunctul (34) a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(35)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin procese mineralogice
se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN la secţiunea C -
Industria prelucrătoare, diviziunea 23 - Fabricarea altor produse
minerale nemetalice, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.
1.893/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului.
___________
Subpunctul (35) a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(36)
Pentru produsele energetice reprezentând cărbune, cocs, gaz natural sau pentru energia electrică, prevăzute la art. 20616 alin. (3) şi, respectiv, la art. 20619
alin. (1) din Codul fiscal, utilizate în scopurile exceptate de la
plata accizelor, operatorii economici utilizatori notifică acest fapt
autorităţii vamale teritoriale. După notificare, operatorul economic
utilizator va transmite furnizorului de astfel de produse o copie a
notificării cu numărul de înregistrare la autoritatea vamală
teritorială. Transmiterea notificării nu este necesară atunci când
produsele respective provin din achiziţii intracomunitare proprii sau
din operaţiuni proprii de import.
(37)
Notificarea prevăzută la alin. (36) va cuprinde informaţii detaliate
privind activitatea desfăşurată de operatorul economic utilizator şi
costul produsului final, după caz.
(38)
Nerespectarea prevederilor alin. (36) şi (37) atrage plata accizelor
calculate pe baza cotei accizei prevăzute pentru cărbune, cocs, gaz
natural sau energie electrică utilizate în scop comercial.
(39)
Procedura prin care se execută garanţia şi cea de revocare sau de
anulare a autorizaţiei de utilizator final se stabilesc prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea
Autorităţii Naţionale a Vămilor.
___________
Punctul 82. a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Reguli generale
Art. 20621.
-
(1)
Producţia şi transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.
(2)
Depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în:
a)
antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia
de produse energetice şi ale persoanelor afiliate acestora, în sensul
prevăzut la titlul I art. 7 pct. 21, pentru un număr maxim de 8
antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozitar autorizat
pentru producţia de astfel de produse din România, inclusiv persoanele
afiliate acestuia. În înţelesul acestei prevederi, antrepozitarul
autorizat pentru producţia de produse energetice este operatorul
economic care deţine instalaţii şi utilaje pentru rafinarea ţiţeiului şi
prelucrarea fracţiilor rezultate în vederea obţinerii de produse supuse
accizelor;
b)
antrepozitele fiscale aflate în zona aeroporturilor, destinate exclusiv
aprovizionării aeronavelor cu produse energetice, în baza certificatelor
eliberate în acest sens de autoritatea competentă în domeniul
aeronautic;
c)
antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia
de ţigarete a căror cotă de piaţă reprezintă peste 5% şi ale persoanelor
afiliate acestora, în sensul prevăzut la titlul I art. 7 pct. 21,
pentru un număr maxim de două antrepozite fiscale de depozitare pentru
fiecare antrepozitar autorizat pentru producţia de astfel de produse din
România, inclusiv persoanele afiliate acestuia.
(3)
Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru:
a)
berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri,
produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu;
b)
vinurile liniştite realizate de micii producători care obţin în medie mai puţin de 1.000 hl de vin pe an;
c)
energia electrică, gazul natural, cărbunele şi cocsul.
(4)
În cazul în care micii producători prevăzuţi la alin. (3) lit. b)
realizează ei înşişi tranzacţii intracomunitare, aceştia informează
autorităţile competente şi respectă cerinţele stabilite prin
Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din 24 aprilie 2001 de
stabilire a normelor de aplicare privind documentele de însoţire a
transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţele obligatorii în
sectorul vitivinicol, conform precizărilor din normele metodologice.
(5)
Atunci când micii producători de vin dintr-un alt stat membru sunt
scutiţi de la obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor
accizabile, destinatarul din România informează autoritatea competentă
teritorială cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul
documentului solicitat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 884/2001 sau
printr-o trimitere la acesta, conform precizărilor din normele
metodologice.
(6)
Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.
(7)
Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru
care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage plata
acestora.
(8)
Fac excepţie de la prevederile alin. (6) antrepozitele fiscale care
livrează produse energetice către aeronave, în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(9)
Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
(10)
Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului
fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
83.
(1)
Într-un antrepozit fiscal de producţie pot fi produse sau transformate
în regim suspensiv de accize numai produsele accizabile aparţinând uneia
dintre următoarele grupe de produse:
a)
alcool şi băuturi alcoolice;
b)
tutun prelucrat;
c)
produse energetice.
(2)
În antrepozitul fiscal de producţie este permisă depozitarea în regim
suspensiv de accize a produselor accizabile achiziţionate în vederea
utilizării ca materie primă în procesul de producţie de produse
accizabile şi a produselor accizabile rezultate din activitatea de
producţie pentru care a fost autorizat antrepozitul fiscal.
(3)
În antrepozitul fiscal de depozitare al unui antrepozitar autorizat
pentru producţie sau al unei persoane afiliate acestuia este permisă
depozitarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile. În
cazul produselor energetice, în antrepozitul de depozitare este permisă
deţinerea în regim suspensiv de accize şi a produselor energetice
accizabile de natura aditivilor sau a produselor realizate din biomasă,
utilizate exclusiv pentru aditivare sau amestec.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Intră sub incidenţa regimului de antrepozitare producţia de arome
alimentare, extracte şi concentrate alcoolice care au o concentraţie
alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum. Sistemul informatizat se aplică
numai în cazul mişcărilor de astfel de produse pe teritoriul naţional.
În cazul deplasărilor intracomunitare de astfel de produse se aplică
prevederile legislaţiei statului membru de destinaţie.
(5)
Nu intră sub incidenţa regimului de antrepozitare berea, vinurile şi
băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în
gospodăriile individuale pentru consumul propriu.
(6)
Prin gospodărie individuală se înţelege gospodăria care aparţine unei
persoane fizice producătoare, a cărei producţie este consumată de către
aceasta şi membrii familiei sale.
(7)
Gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu bere,
vinuri şi băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, au obligaţia
de a depune în acest sens, până la data de 15 ianuarie inclusiv a anului
următor celui în care se produc, o declaraţie la autoritatea vamală
teritorială în raza căreia îşi au domiciliul. Declaraţia se întocmeşte
potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 31.
(8)
Autoritatea vamală teritorială va ţine o evidenţă a gospodăriilor
individuale menţionate la alin. (7), în care vor fi înscrise datele de
identificare ale acestora, precum şi informaţii privind cantităţile de
produse declarate.
(9)
În situaţia în care gospodăria individuală intenţionează să vândă bere,
vinuri sau băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, aceasta are
obligaţia de a se autoriza potrivit prevederilor legale.
(10)
Producţia de vinuri pentru consumul propriu al unei gospodării
individuale din recolta proprie poate fi realizată în sistem de prestări
de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţia de
vinuri.
(11)
Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de vinuri vor primi
pentru prelucrare, în sistem de prestări de servicii, strugurii
aparţinând unei gospodării individuale numai dacă aceasta prezintă
carnetul de viticultor, eliberat conform normelor Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi valabil pentru anul de producţie
viticolă.
(12)
Persoanele juridice care deţin în proprietate suprafeţe viticole pot
realiza vin în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite
fiscale autorizate pentru producţie de vinuri.
(13)
În cazurile prevăzute la alin. (10) şi (12), antrepozitele fiscale sunt
obligate să ţină o evidenţă distinctă care să cuprindă informaţii cu
privire la: numele gospodăriei individuale/persoanei juridice,
cantitatea de struguri dată pentru prelucrare, cantitatea de vin
rezultată, cantitatea de vin preluată, data preluării, numele şi
semnătura persoanei care a preluat vinul. Se vor păstra copii ale
carnetelor de viticultor prezentate de gospodăriile individuale.
(14)
Cantităţile de vin preluate de gospodăriile individuale sau persoanele
juridice vor fi însoţite de avizul de însoţire a mărfii emis de
antrepozitul fiscal care a efectuat prestarea de servicii.
(15)
Pentru cantităţile de vin preluate de gospodăriile individuale,
antrepozitele fiscale care au efectuat prestarea de servicii au
obligaţia ca lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
de raportare, să comunice informaţiile prevăzute la alin. (13)
autorităţii vamale teritoriale în raza căreia îşi au domiciliul membrii
gospodăriilor individuale.
(16)
Nu intră sub incidenţa regimului de antrepozitare micii producători de
vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 1.000 hl de vin pe
an.
(17)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin mici producători de
vinuri liniştite se înţelege operatorii economici producători de vin
liniştit, care din punct de vedere juridic şi economic sunt independenţi
faţă de orice alt operator economic producător de vin, utilizează
mijloace proprii pentru producerea vinului, folosesc spaţii de producţie
diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de vin
şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic
producător de vin.
(18)
Micii producători de vinuri liniştite au obligaţia ca în fiecare an să
depună semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare
semestrului, la autoritatea vamală teritorială, o declaraţie privind
cantitatea de vinuri liniştite produsă, precum şi cantităţile de vinuri
comercializate în perioada de raportare, potrivit situaţiei al cărei
model este prevăzut în anexa nr. 36.
(19)
În cazul în care în timpul anului micul producător de vinuri liniştite
înregistrează o producţie mai mare de 1.000 hl de vin şi doreşte să
continue această activitate, este obligat ca în termen de 15 zile de la
data înregistrării acestui fapt să depună cerere de autorizare ca
antrepozitar autorizat, potrivit prevederilor de la pct. 84. Până la
obţinerea autorizaţiei, producătorul poate desfăşura numai activitate de
producţie, dar nu şi de comercializare. După obţinerea autorizaţiei de
antrepozit fiscal, indiferent de producţia realizată în perioada
următoare, producătorul nu mai poate reveni la statutul de mic
producător de vinuri liniştite.
(20)
În situaţia în care cererea de autorizare este respinsă, activitatea de
producţie încetează, iar valorificarea stocurilor se poate efectua numai
cu aprobarea şi sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.
(21)
În situaţia în care producătorul de vinuri liniştite nu respectă
prevederile alin. (18) şi (19), se consideră că producţia de vinuri se
realizează în afara unui antrepozit fiscal, fapt ce atrage oprirea
activităţii şi aplicarea măsurilor prevăzute de lege.
(22)
Micii producători de vinuri liniştite pot comercializa aceste produse în
vrac numai către magazine specializate în vânzarea vinurilor, către
unităţi de alimentaţie publică sau către antrepozite fiscale.
(221)
În situaţia în care micii producători de vinuri liniştite
comercializează vinul realizat către antrepozite fiscale, deplasarea
acestor produse va fi însoţită de un document comercial care va conţine
aceleaşi informaţii ca cele din documentul administrativ electronic pe
suport hârtie prevăzut în anexa nr. 40.1, mai puţin codul de referinţă
administrativ unic. Documentul comercial va fi certificat atât de
autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea
micul producător de vinuri liniştite, cât şi de autoritatea vamală
teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea antrepozitul
fiscal primitor.
___________
Subpunctul (221) a fost introdus prin punctul 18. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(23)
În cazul în care micii producători prevăzuţi la alin. (17) realizează ei
înşişi tranzacţii intracomunitare, în sensul vânzării vinului realizat
către beneficiari din alte state membre, aceştia au obligaţia de a
informa autoritatea vamală teritorială înainte de efectuarea tranzacţiei
şi de a se conforma reglementărilor legale cu privire la aprobarea
documentelor de însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi
evidenţelor obligatorii în sectorul vitivinicol, emise de ministerul de
resort potrivit Regulamentului (CE) nr. 884/2001.
(24)
Atunci când un operator economic din România, altul decât un mic
producător de vinuri, efectuează achiziţii de vin de la un mic
producător de vinuri dintr-un alt stat membru care este scutit de la
obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile,
acest operator economic din România are obligaţia de a informa
autoritatea vamală teritorială cu privire la livrările de vin prin
intermediul documentului care a însoţit transportul, admis de statul
membru de expediţie.
(25)
Micul producător de vinuri aflat în cazul prevăzut la alin. (23), precum
şi destinatarul din România prevăzut la alin. (24) au obligaţia ca
semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare
semestrului, să prezinte autorităţii vamale teritoriale o situaţie
centralizatoare, conform modelului prezentat în anexa nr. 37.
(26)
Nerespectarea prevederilor alin. (23)-(25) atrage aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (26) a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(27)
În sensul art. 20621 alin. (6) din Codul fiscal, nu se consideră vânzare cu amănuntul:
a)
livrările de produse energetice către avioane;
b)
acele livrări care indiferent de tipul destinatarului - consumator final
sau nu - se efectuează prin cisterne, rezervoare sau alte containere
similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport care
efectuează livrarea;
c)
livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 20620 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal;
d)
vânzarea buteliilor de vin din cramele sau expoziţiile din interiorul
antrepozitului fiscal autorizat exclusiv pentru producţia de vinuri
liniştite şi/sau spumoase;
e)
livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 20660 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.
f)
vânzarea de bere în interiorul antrepozitului fiscal, autorizat exclusiv pentru producţia de bere.
___________
Litera f) a fost introdusă prin punctul 20. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(28)
Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de produse energetice,
inclusiv pentru producţia de bio-ETBE (bio etil terţ butil eter),
bio-TAEE (bio terţ amil etil eter) şi/sau alte produse de aceeaşi natură
realizate pe bază de bioetanol, pot primi în regim suspensiv de accize
bioetanol pentru prelucrare în vederea obţinerii de bio-ETBE, bio-TAEE
şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol ori
în vederea amestecului cu benzină.
(29)
Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în antrepozitele fiscale
de producţie a alcoolului etilic, produs destinat utilizării în
producţia de produse energetice şi în alte industrii, exclusiv industria
alimentară.
___________
Subpunctul (29) a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(30)
Pentru aplicarea prevederilor alin. (28) şi (29), la solicitarea
antrepozitarului autorizat, autorizaţia de antrepozit fiscal se va
completa în mod corespunzător, după cum urmează:
a)
pentru producţia de alcool etilic, cu producţie de bioetanol;
b)
pentru producţia de produse energetice, cu:
b1)
producţie de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol; şi/sau
b2)
depozitare de bioetanol denaturat sau nedenaturat în vederea prelucrării sau a amestecului cu benzină.
(31)
În afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele
accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligaţie de plată,
iar prin circuitul economic se poate stabili de către autorităţile
competente cu atribuţii de control că produsele provin de la un
antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un
importator.
(32)
Atunci când pentru produsele accizabile deţinute în afara antrepozitului
fiscal nu se poate stabili că acciza a fost înregistrată ca obligaţie
de plată, intervine exigibilitatea accizei, obligaţia de plată revenind
persoanei care nu poate justifica provenienţa legală a produselor.
(33)
În sensul art. 20621 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, cota
de piaţă este cea determinată pentru anul calendaristic anterior celui
în curs, până la data de 31 ianuarie din anul în curs, de către
autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea
legislaţiei în domeniul accizelor.
(34)
În situaţia în care cota de piaţă înregistrată de antrepozitarul
autorizat pentru producţia de ţigarete, inclusiv prin persoanele
afiliate acestuia, se situează sub 5%, autorizaţiile pentru
antrepozitele fiscale de depozitare vor fi revocate.
___________
Punctul 83. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 20622.
-
(1)
Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei
valabile, emisă de autoritatea competentă prin Comisia instituită la
nivelul Ministerului Finanţelor Publice pentru autorizarea operatorilor
de produse supuse accizelor armonizate, denumită în continuare Comisie.
___________
Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(11)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autorizarea de către
Ministerul Finanţelor Publice a antrepozitelor fiscale pentru producţia
exclusivă de vinuri realizată de către contribuabili, alţii decât
contribuabilii mari şi mijlocii stabiliţi conform reglementărilor în
vigoare, precum şi micile distilerii, prevăzute la art. 20614
alin. (4), se poate face şi prin comisii constituite la nivelul
structurilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
___________
Alineatul (11) a fost introdus prin punctul 21. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca
antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar
autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea
competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.
(3)
Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:
a)
amplasarea şi natura locului;
b)
tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
c)
lista produselor accizabile care urmează a fi achiziţionate în regim
suspensiv de accize în vederea utilizării ca materie primă în cadrul
activităţii de producţie de produse accizabile;
d)
identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
e)
organizarea administrativă, fluxurile operaţionale, randamentul
utilajelor şi instalaţiilor şi alte date relevante pentru colectarea şi
determinarea accizelor, prevăzute într-un manual de procedură;
f)
capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 20626;
g)
capacitatea maximă de producţie a instalaţiilor şi utilajelor în 24 de
ore, declarată pe propria răspundere de persoana fizică sau de
administratorul persoanei juridice care intenţionează să fie
antrepozitar autorizat.
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
i)
dovada constituirii capitalului social minim subscris şi vărsat în cuantumul prevăzut în normele metodologice.
___________
Litera i) a fost introdusă prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului activităţii ce
urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal, conform precizărilor din
normele metodologice.
(5)
Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta,
de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de
proprietate a sediului unde locul este amplasat.
(6)
Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar
autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la
autoritatea competentă o singură cerere. Cererea va fi însoţită de
documentele prevăzute de prezentul capitol, aferente fiecărei locaţii.
(7)
În exercitarea atribuţiilor sale, Comisia poate solicita orice
informaţii şi documente de la structurile din cadrul Ministerului
Finanţelor Publice, de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi
de la alte instituţii ale statului, pe care le consideră necesare în
soluţionarea cererilor înregistrate.
(8)
În cazul în care solicitarea Comisiei este adresată structurilor din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, aceasta este obligatorie, constituindu-se ca
sarcină de serviciu pentru personalul acestor instituţii. Nerespectarea
acestei obligaţii atrage măsurile sancţionatorii prevăzute de legislaţia
în vigoare.
(9)
Comisia poate solicita, după caz, participarea la şedinţe a organelor de
control, care au încheiat actele de control, precum şi a
reprezentantului legal al societăţii comerciale în cauză.
(10)
Activitatea curentă a Comisiei se realizează prin intermediul
secretariatului care funcţionează în cadrul direcţiei de specialitate
din Ministerul Finanţelor Publice, direcţie desemnată prin hotărârea de
organizare şi funcţionare a ministerului.
(11)
În exercitarea atribuţiilor sale, direcţia de specialitate poate
solicita de la diferite structuri centrale şi teritoriale din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice şi, respectiv, de la Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală orice alte informaţii şi documente pe care le
consideră necesare în soluţionarea cererilor înregistrate.
(12)
Dacă în urma analizării documentaţiei anexate la cererea înregistrată
direcţia de specialitate constată că aceasta este incompletă, dosarul în
cauză poate fi restituit autorităţii emitente.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
84.
(1)
Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar în baza unei autorizaţii valabile emise de Comisie sau de comisia teritorială.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Pentru a obţine o autorizaţie de antrepozit fiscal, antrepozitarul
autorizat propus trebuie să depună o cerere la autoritatea vamală
teritorială.
(3)
Cererea privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal trebuie să
fie întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38 şi să fie
însoţită de documentele specificate în această anexă. În cazul
activităţii de producţie, cererea va fi însoţită şi de manualul de
procedură.
(4)
Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari pentru
producţie sau pentru depozitare de produse accizabile trebuie să deţină
în proprietate sau să aibă drept de folosinţă a clădirilor şi a
terenurilor. Documentele care atestă deţinerea în proprietate sau în
folosinţă a clădirilor şi a terenurilor sunt:
a)
pentru clădiri, extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de
proprietate sau, după caz, a procesului-verbal de recepţie, atunci când
acestea au fost construite în regie proprie sau copia actului care
atestă dreptul de folosinţă sub orice formă legală;
b)
pentru terenuri, extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de
proprietate sau copia actului care atestă dreptul de folosinţă sub
orice formă legală.
(41)
Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari
autorizaţi pentru producţie de produse accizabile trebuie să prezinte
dovada constituirii capitalului social subscris şi vărsat minim stabilit
pe categorii de produse accizabile, după cum urmează:
a)
pentru producţia de bere - 1.500.000 lei;
b)
pentru producţia de bere realizată de micii producători - 500.000 lei;
c)
pentru producţia de bere de maximum 5.000 hl pe an realizată de micii producători - 10.000 lei;
___________
Litera c) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
d)
pentru producţia de vinuri de maximum 5.000 hl pe an - 200 lei;
___________
Litera d) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
e)
pentru producţia de vinuri între 5.001 şi 10.000 hl pe an - 25.000 lei;
___________
Litera e) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
e1)
pentru producţia de vinuri peste 10.000 hl pe an - 50.000 lei;
___________
Litera e1) a fost introdusă prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
f)
pentru producţia de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, de maximum 5.000 hl pe an - 75.000 lei;
g)
pentru producţia de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 5.000 hl pe an - 150.000 lei;
h)
pentru producţia de produse intermediare de maximum 5.000 hl pe an - 100.000 lei;
i)
pentru producţia de produse intermediare peste 5.000 hl pe an - 200.000 lei;
i1)
pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase de maximum 100 hl alcool pur pe an - 10.000 lei;
___________
Litera i1) a fost introdusă prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
j)
pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase între 101 şi 1.000 hl alcool pur pe an - 100.000 lei;
___________
Litera j) a fost modificată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
k)
pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase între 1.001 şi 5.000 hl alcool pur pe an - 500.000 lei;
l)
pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase peste 5.000 hl alcool pur pe an - 1.000.000 lei;
m)
pentru producţia de alcool etilic realizată de micile distilerii - 200 lei;
___________
Litera m) a fost modificată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
n)
pentru producţia de tutun prelucrat - 2.000.000 lei;
o)
pentru producţia de produse energetice, exceptând producţia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an - 500.000 lei;
___________
Litera o) a fost modificată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
o1)
pentru producţia de produse energetice, exceptând producţia de GPL, între 10.001 tone şi 40.000 tone pe an 2.000.000 lei;
___________
Litera o1) a fost introdusă prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
o2)
pentru producţia de produse energetice, exceptând producţia de GPL, peste 40.000 tone pe an - 4.000.000 lei;
___________
Litera o2) a fost introdusă prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
p)
pentru producţia de GPL - 500.000 lei;
q)
pentru producţia exclusivă de biocombustibili şi biocarburanţi - 50.000 lei.
___________
Subpunctul (41) a fost introdus prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(42)
În cazul antrepozitarilor autorizaţi care produc mai multe categorii de
produse accizabile, obligaţia acestora este de a constitui capitalul
social minim corespunzător acelei categorii de produse accizabile pentru
care este prevăzut cuantumul cel mai mare.
___________
Subpunctul (42) a fost introdus prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(43)
Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de
producţie de produse accizabile trebuie să depună o declaraţie pe
propria răspundere care să cuprindă calculul prevăzut la pct. 85 alin.
(151) pentru fiecare tip de produs accizabil ce urmează a fi realizat, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 381.
___________
Subpunctul (43) a fost introdus prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de
producţie de produse accizabile trebuie să deţină în proprietate sau să
deţină contracte de leasing financiar pentru instalaţiile şi
echipamentele care contribuie direct la producţia de produse accizabile
pentru care urmează să fie autorizat.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (4)-(5) unităţile de
cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementărilor Legii nr.
290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de
cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii,
industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
«Gheorghe Ionescu-Şişeşti», cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Subpunctul (6) a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
În cazul producţiei de alcool şi băuturi alcoolice, antrepozitarul
autorizat propus trebuie să depună pe lângă documentaţia întocmită şi
lista cu semifabricatele şi produsele finite înscrise în nomenclatorul
de fabricaţie ce urmează a se realiza în antrepozitul fiscal.
___________
Subpunctul (7) a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(71)
Autoritatea vamală teritorială verifică realitatea şi exactitatea
informaţiilor şi a documentelor depuse de antrepozitarul propus. La
această verificare se au în vedere îndeplinirea condiţiilor de
autorizare, precum şi capacitatea de a respecta obligaţiile
antrepozitarului autorizat.
___________
Subpunctul (71) a fost introdus prin punctul 24. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(8)
Antrepozitarii propuşi prevăzuţi la alin. (7) pot desfăşura activitate
în regim de probe tehnologice, sub controlul autorităţii vamale
teritoriale, pe o perioadă de maximum 60 de zile de la data obţinerii
aprobării scrise.
___________
Subpunctul (8) a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(9)
În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul propus are obligaţia să
obţină încadrarea tarifară a produselor finite, precum şi încadrarea în
nomenclatorul codurilor de produse accizabile, efectuate de autoritatea
vamală centrală, pentru care va prezenta acestei autorităţi:
a)
documentaţia tehnică care reglementează caracteristicile fiecărui produs
finit (specificaţie tehnică, standard de firmă sau similar), precum şi
alte documente din care să rezulte toate informaţiile necesare
stabilirii clasificării tarifare şi atribuirii codului de produs
accizabil, referitoare la caracteristicile produsului finit, natura şi
cantitatea materiilor prime utilizate, procesul tehnologic de fabricaţie
a produsului finit;
b)
o notă întocmită de autoritatea vamală teritorială ca urmare a
supravegherii fabricării unui lot din fiecare produs finit din care să
rezulte cantităţile de materii prime utilizate, cantităţile de produse
finite obţinute şi consumurile de utilităţi.
___________
Subpunctul (9) a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(10)
După obţinerea încadrării tarifare a produselor finite şi a încadrării
în nomenclatorul codurilor de produse accizabile, acestea vor fi
transmise de antrepozitarul autorizat propus la autoritatea vamală
teritorială la care s-a depus documentaţia în vederea autorizării.
(11)
În perioada de probe tehnologice, produsele accizabile finite obţinute
nu pot părăsi locul propus a fi autorizat ca antrepozit fiscal.
(12)
În cazul producţiei de produse energetice, antrepozitarul propus trebuie
să depună pe lângă documentaţia întocmită conform alin. (9) şi lista cu
semifabricatele şi produsele finite înscrise în nomenclatorul de
fabricaţie, precum şi domeniul de utilizare al acestora, avizată de
Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Lista va
cuprinde şi o rubrică aferentă asimilării produselor din punctul de
vedere al accizelor. Procedura prevăzută la alin. (8)-(11) se va aplica
şi antrepozitarilor propuşi pentru producţia de produse energetice.
___________
Subpunctul (12) a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(13)
În cazul antrepozitarilor autorizaţi propuşi prevăzuţi la alin. (7) şi
(12), documentaţia va cuprinde şi lista produselor accizabile ce vor fi
achiziţionate în vederea utilizării ca materie primă în procesul de
producţie, precum şi încadrarea tarifară a acestora.
(14)
După încheierea probelor tehnologice, antrepozitarul propus are
obligaţia ca în prezenţa reprezentantului autorităţii vamale teritoriale
să preleve probe din fiecare produs accizabil realizat, fiecare probă
fiind constituită din două eşantioane identice. Fiecare eşantion va fi
sigilat de autoritatea vamală teritorială care predă spre analiză un
eşantion către un laborator autorizat, urmând ca celălalt eşantion să
fie păstrat ca probămartor de antrepozitarul autorizat propus.
___________
Subpunctul (14) a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(141)
Pe baza rezultatelor analizelor efectuate conform procedurii prevăzute
la alin. (14), autoritatea vamală teritorială verifică dacă produsele
analizate corespund încadrării tarifare, precum şi încadrării în
nomenclatorul codurilor de produse accizabile stabilite de autoritatea
vamală centrală pe baza documentelor menţionate la alin. (9).
___________
Subpunctul (141) a fost introdus prin punctul 26. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(142)
În situaţia în care se constată diferenţe privind încadrarea tarifară
stabilită pe bază de documente faţă de încadrarea tarifară stabilită în
urma rezultatelor analizelor, antrepozitarul propus are obligaţia
remedierii neconcordanţelor.
___________
Subpunctul (142) a fost introdus prin punctul 26. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(15)
Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata acţiunii de
verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.
(16)
În acţiunea de verificare, autoritatea vamală teritorială poate solicita
sprijinul organelor cu atribuţii de control şi, după caz, al
Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru furnizarea unor
elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor
de autorizare prevăzute la art. 20623 din Codul fiscal.
(17)
În termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei complete,
autoritatea vamală teritorială va înainta această documentaţie
autorităţii fiscale centrale - direcţia de specialitate care asigură
secretariatul Comisiei sau autorităţii teritoriale care asigură
secretariatul comisiei teritoriale, după caz, însoţită de un referat
întocmit de autoritatea vamală teritorială care să cuprindă punctul de
vedere asupra oportunităţii emiterii autorizaţiei de antrepozitar
autorizat şi, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu
datele şi informaţiile prezentate de antrepozitarul propus. Referatul va
purta semnătura şi ştampila autorităţii vamale teritoriale.
___________
Subpunctul (17) a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(18)
Autoritatea fiscală centrală, prin direcţia de specialitate care asigură
secretariatul Comisiei, sau, după caz, autoritatea teritorială care
asigură secretariatul comisiei teritoriale poate să solicite
antrepozitarului autorizat propus orice informaţie şi documente pe care
le consideră necesare cu privire la:
a)
amplasarea şi natura antrepozitului fiscal propus;
b)
tipurile, caracteristicile fizico-chimice şi cantităţile de produse
accizabile ce urmează a fi produse şi/sau depozitate în antrepozitul
fiscal propus;
c)
identitatea antrepozitarului autorizat propus;
d)
capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanţia.
___________
Subpunctul (18) a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(19)
În cazul oricărui nou produs ce urmează a intra în nomenclatorul de
fabricaţie, antrepozitarul autorizat are obligaţia de a prezenta
autorităţii vamale centrale documentaţia completă potrivit prevederilor
alin. (9), în vederea obţinerii încadrării tarifare a produsului, precum
şi a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse accizabile,
efectuate de această autoritate.
___________
Subpunctul (19) a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(191)
În sensul prezentelor norme metodologice, prin noţiunea produs nou se
înţelege produsul finit accizabil care, datorită caracteristicilor şi
proprietăţilor fizico-chimice şi organoleptice, este diferit de
produsele accizabile existente în nomenclatorul de fabricaţie şi
încadrate în nomenclatorul codurilor de produse accizabile ale
antrepozitului fiscal.
___________
Subpunctul (191) a fost introdus prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(192)
În situaţia prevăzută la alin. (19), antrepozitarul autorizat poate
desfăşura activitatea de producţie în condiţiile în care a fost depusă
documentaţia completă în vederea obţinerii încadrării tarifare a
produselor finite, precum şi a încadrării în nomenclatorul codurilor de
produse accizabile.
___________
Subpunctul (192) a fost introdus prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(193)
Imediat după introducerea în fabricaţie a noului produs, antrepozitarul
autorizat are obligaţia îndeplinirii procedurii cu privire la prelevarea
de probe prevăzută la alin. (14)-(142).
___________
Subpunctul (193) a fost introdus prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(194)
Procedura cu privire la prelevarea de probe prevăzută la alin. (14)-(142)
se aplică şi pentru antrepozitarii autorizaţi, atunci când autoritatea
vamală teritorială consideră că este necesară această procedură.
___________
Subpunctul (194) a fost introdus prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(195)
În situaţiile prevăzute la alin. (193) şi (194),
atunci când se constată diferenţe privind încadrarea tarifară stabilită
pe bază de documente faţă de încadrarea tarifară rezultată în urma
rezultatelor analizelor, antrepozitarul autorizat are obligaţia de a
plăti acciza aferentă încadrării efectuate de autoritatea vamală
centrală, inclusiv diferenţa pentru produsele deja eliberate pentru
consum.
___________
Subpunctul (195) a fost introdus prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(20)
Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (8) antrepozitele fiscale -
mici distilerii - care realizează ţuică şi rachiuri de fructe, inclusiv
în sistem de prestări de servicii pentru gospodăriile individuale.
(21)
Declaraţia pe propria răspundere privind capacitatea maximă de producţie
în 24 de ore va cuprinde informaţii referitoare la capacitatea de
producţie a tuturor instalaţiilor şi utilajelor deţinute în antrepozitul
fiscal, precum şi informaţii cu privire la capacitatea tehnologică de
producţie, respectiv cea care urmează a fi utilizată, volumul de
producţie la nivelul unui an şi programul de funcţionare stabilit de
persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat.
(22)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin organizare
administrativă se înţelege schema organizatorică a persoanei care
intenţionează să fie antrepozitar autorizat.
___________
Punctul 84. a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Condiţii de autorizare
Art. 20623.
-
(1)
Autoritatea competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal
pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
locul urmează a fi folosit pentru producerea, transformarea, deţinerea,
primirea şi/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de
accize;
b)
locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să nu permită
scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor,
conform prevederilor din normele metodologice;
c)
locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, cu excepţiile prevăzute la art. 20621 alin. (8);
d)
în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea
ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod
definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în
România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut
domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o
infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu
completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, de Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e)
în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare
activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane
juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea
de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare
dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în
ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele
reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr.
86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr.
82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
f)
persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar
autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerinţele prevăzute
la art. 20626;
g)
persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar
autorizat să nu înregistreze obligaţii fiscale restante la bugetul
general consolidat.
h)
nivelul accizelor pentru produsul finit nu poate fi mai mic decât media
ponderată a nivelurilor accizelor materiilor prime potrivit prevederilor
din normele metodologice;
___________
Litera h) a fost introdusă prin punctul 31. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse
accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din
normele metodologice.
(3)
Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se
asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor
din normele metodologice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
85.
(1)
Locul care urmează să fie autorizat ca antrepozit fiscal trebuie să fie
strict delimitat - acces propriu, împrejmuire -, iar activitatea ce se
desfăşoară în acest loc trebuie să fie independentă de alte activităţi
desfăşurate de persoana care solicită autorizarea şi care nu au legătură
cu producţia sau depozitarea de produse accizabile.
(11)
Fac excepţie de la prevederile alin. (1) tancurile plutitoare şi barjele
aflate în perimetrul zonelor portuare, destinate depozitării produselor
energetice în vederea aprovizionării navelor.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 29. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Locurile destinate producţiei de vinuri sau de băuturi fermentate,
altele decât berea şi vinurile, trebuie să fie dotate cu vase litrate.
(3)
Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi de distilate ca
materie primă şi locurile destinate producţiei de băuturi alcoolice
obţinute exclusiv din prelucrarea alcoolului şi a distilatelor trebuie
să fie dotate cu mijloace de măsurare legală pentru determinarea
concentraţiei alcoolice, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.
(4)
În cazul antrepozitelor fiscale de producţie de alcool şi de distilate,
coloanele de distilare şi rafinare trebuie să fie dotate cu contoare
pentru determinarea cantităţii de produse obţinute şi a concentraţiei
alcoolice avizate şi sigilate conform reglementărilor specifice
stabilite de Biroul Român de Metrologie Legală.
(5)
În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic,
contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare pentru
alcoolul brut, la ieşirea din coloanele de rafinare pentru alcoolul
etilic rafinat şi la ieşirea din coloanele aferente alcoolului tehnic,
astfel încât să fie contorizate toate cantităţile de alcool rezultate.
(6)
În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate,
contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare sau,
după caz, la ieşirea din instalaţiile de distilare.
(7)
Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor
conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi
amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care se
pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate, sunt
interzise.
(8)
Antrepozitarii autorizaţi propuşi pentru producţia de alcool şi de
distilate sunt obligaţi să deţină certificate eliberate de Biroul Român
de Metrologie Legală sau de un laborator de metrologie agreat de acesta,
pentru toate rezervoarele şi recipientele calibrate în care se
depozitează alcoolul, distilatele şi materiile prime din care provin
acestea, indiferent de natura lor.
(9)
În cazul antrepozitelor fiscale - mici distilerii - care utilizează
pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic, acestea trebuie să
fie dotate cu vase calibrate avizate de Biroul Român de Metrologie
Legală.
(10)
În cazul antrepozitelor fiscale prevăzute la alin. (9), pe perioada de
nefuncţionare se va aplica procedura de sigilare şi desigilare prevăzută
la pct. 77.
(11)
Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie
primă, trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere
video a punctelor unde sunt amplasate contoarele şi rezervoarele de
alcool şi distilate, precum şi a căilor de acces în antrepozitul fiscal.
Stocarea imaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pe
casete video sau în memoria sistemului, durata de stocare a imaginilor
înregistrate fiind de minimum 30 de zile. Sistemul de supraveghere
trebuie să funcţioneze permanent, inclusiv în perioadele de
nefuncţionare a antrepozitului, chiar şi în condiţiile întreruperii
alimentării cu energie electrică de la reţeaua de distribuţie.
(12)
Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (11) micile distilerii.
(13)
Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de producţie sau de
depozitare de produse energetice numai dacă este echipat cu rezervoare
standardizate distincte pentru fiecare produs în parte, calibrate de
Biroul Român de Metrologie Legală.
(131)
Obligativitatea calibrării rezervoarelor aferente tancurilor plutitoare
şi a barjelor pentru depozitarea produselor energetice intervine
potrivit reglementărilor specifice ale Biroului Român de Metrologie
Legală.
___________
Subpunctul (131) a fost introdus prin punctul 30. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(14)
Locurile destinate producţiei sau depozitării de produse energetice
trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare a debitului volumic sau
masic.
(15)
Locurile destinate producerii de produse energetice pentru care accizele
se calculează numai pe baza accizei exprimate în echivalent euro/tonă
sau euro/1.000 kg, locurile destinate producerii combustibililor al
căror cod tarifar se încadrează la art. 20616 alin. (3) lit.
g) din Codul fiscal, precum şi locurile destinate îmbutelierii gazului
petrolier lichefiat vor fi dotate cu mijloace de măsurare a masei.
(151)
Media ponderată a nivelurilor accizelor materiilor prime se calculează
în funcţie de valoarea totală a accizelor aferente materiilor prime
achiziţionate şi utilizate în vederea obţinerii produsului finit, în
funcţie de consumurile specifice, împărţită la cantitatea totală de
materii prime folosite. Media ponderată a nivelurilor accizelor
materiilor prime achiziţionate şi utilizate se stabileşte de operatorul
economic pe baza datelor privind cantităţile de materii prime utilizate
pentru obţinerea unei cantităţi de produs finit echivalente unităţii de
măsură în care este exprimat nivelul accizelor.
___________
Subpunctul (151) a fost introdus prin punctul 31. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(152)
Media ponderată prevăzută la alin. (151) nu se calculează
atunci când pentru realizarea produsului finit se utilizează numai
materii prime care nu sunt supuse reglementărilor privind regimul
accizelor armonizate.
___________
Subpunctul (152) a fost introdus prin punctul 31. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(16)
Rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor fi autorizate ca un singur
antrepozit fiscal de depozitare, indiferent de numărul locurilor de
depozitare pe care le deţine.
(17)
Pentru obţinerea autorizaţiei, instituţiile care gestionează rezerva de
stat şi rezerva de mobilizare vor depune o cerere la autoritatea fiscală
centrală, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38.
___________
Punctul 85. a fost modificat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 20624.
-
(1)
Autoritatea competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit
fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei
complete de autorizare.
(2)
Autorizaţia va conţine următoarele:
a)
codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;
b)
elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat, inclusiv codul de accize atribuit acestuia;
c)
descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
d)
tipul produselor accizabile primite/expediate din antrepozitul fiscal şi natura activităţii;
e)
capacitatea de depozitare a produselor accizabile în antrepozitul fiscal, în cazul antrepozitarului autorizat pentru depozitare;
f)
nivelul garanţiei;
g)
perioada de valabilitate a autorizaţiei. Perioada de valabilitate este
de 3 ani în cazul contribuabililor mari şi mijlocii stabiliţi conform
reglementărilor în vigoare şi de un an în celelalte cazuri;
h)
orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3)
Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă.
(4)
Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea competentă trebuie
să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi
asupra motivelor acesteia.
(5)
Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii competente
modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele
metodologice.
(6)
Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(7)
Antrepozitarul autorizat care doreşte continuarea activităţii într-un
antrepozit fiscal după expirarea perioadei de valabilitate înscrise în
autorizaţia pentru acel antrepozit fiscal va solicita în scris
autorităţii competente reautorizarea ca antrepozit fiscal cu cel puţin
60 de zile înainte de expirarea perioadei de valabilitate, conform
precizărilor din normele metodologice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
86.
(1)
După analizarea referatelor întocmite de autorităţile vamale teritoriale
şi a documentaţiilor depuse de solicitant, Comisia sau comisia
teritorială, după caz, aprobă sau respinge cererea de autorizare a
antrepozitarului autorizat propus.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
La lucrările Comisiei va fi invitat, după caz, câte un reprezentant din
partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului
Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi a Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi câte un reprezentant al
patronatelor producătorilor de produse accizabile sau al depozitarilor
de astfel de produse, legal înfiinţate.
(3)
Autorizaţia pentru un antrepozit fiscal are ca dată de începere a
valabilităţii data de 1 a lunii următoare celei în care a fost aprobată
cererea de autorizare de către Comisie sau de către comisia teritorială,
după caz.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
În cazul antrepozitelor fiscale de producţie, în baza documentaţiei
depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentă
antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile
care pot fi achiziţionate în regim suspensiv de accize, cât şi produsele
finite ce se realizează în antrepozitul fiscal.
(5)
În cazul antrepozitelor fiscale de depozitare produse energetice care
efectuează operaţiuni de aditivare a produselor energetice, de amestec
între biocarburanţi şi carburanţi tradiţionali sau între biocombustibili
şi combustibili tradiţionali, în baza documentaţiei depuse de
antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentă antrepozitului fiscal
vor fi menţionate materiile prime accizabile plasate în regim suspensiv
de accize, produsele finite rezultate, precum şi operaţiunile care se
efectuează în antrepozitele fiscale.
(6)
În cazul pierderii autorizaţiei de antrepozit fiscal, titularul
autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a.
(7)
În baza documentului care atestă că anunţul referitor la pierdere a fost
înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a
III-a, autoritatea emitentă a autorizaţiei va elibera la cerere un
duplicat al acesteia.
(8)
Antrepozitarii autorizaţi pot solicita autorităţii fiscale centrale sau
autorităţii teritoriale, după caz, modificarea autorizaţiei atunci când
constată erori în redactarea autorizaţiei de antrepozit fiscal ori în
alte situaţii în care se justifică acest fapt.
___________
Subpunctul (8) a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(9)
Antrepozitarii autorizaţi care după expirarea perioadei de valabilitate a
autorizaţiei de antrepozit fiscal doresc reautorizarea locului ca
antrepozit fiscal vor depune la autoritatea vamală teritorială, cu cel
puţin 60 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a
autorizaţiei, o cerere de reautorizare, potrivit modelului prevăzut în
anexa nr. 38, la care se vor anexa documentele prevăzute la pct. I nr.
10 şi 12 şi pct. III din această anexă, declaraţia privind capacitatea
maximă de producţie în 24 de ore prevăzută la pct. 84 alin. (21), o
situaţie privind cantităţile totale de produse accizabile deplasate în
regim suspensiv de accize la nivel naţional, intracomunitar şi la export
în anul anterior reautorizării, precum şi orice alte documente în cazul
în care intervin modificări asupra datelor prezentate anterior la
autorizare.
(10)
Antrepozitarul autorizat sau persoana afiliată acestuia care solicită
autorizarea unui loc ca antrepozit fiscal de depozitare va depune la
autoritatea vamală teritorială o cerere întocmită potrivit modelului
prevăzut în anexa nr. 38, însoţită de documentele specificate în această
anexă şi de orice alte documente care fac dovada îndeplinirii
condiţiilor prevăzute la art. 20621 din Codul fiscal.
(11)
Antrepozitarul autorizat sau persoana afiliată acestuia care după
expirarea perioadei de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal
de depozitare doreşte reautorizarea locului ca antrepozit fiscal va
depune la autoritatea vamală teritorială, cu cel puţin 60 de zile
înainte de expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei, o cerere
de reautorizare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38, la care
se vor anexa documentele prevăzute la pct. I nr. 10 şi 12 şi pct. III
din această anexă, o situaţie privind cantităţile totale de produse
accizabile deplasate în regim suspensiv de accize la nivel naţional,
intracomunitar şi la export în anul anterior reautorizării, precum şi
orice alte documente în cazul în care intervin modificări asupra datelor
prezentate anterior la autorizare.
(111)
Cererile de reautorizare nedepuse în termenul prevăzut la alin. (9) şi
(11) vor fi soluţionate potrivit procedurii de autorizare.
___________
Subpunctul (111) a fost introdus prin punctul 33. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(12)
În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor potrivit prevederilor
alin. (9)-(11), autoritatea vamală teritorială va înainta documentaţiile
direcţiei de specialitate care asigură secretariatul Comisiei sau al
comisiei teritoriale, după caz, însoţite de un referat întocmit de
autoritatea vamală teritorială care să cuprindă punctul de vedere asupra
oportunităţii autorizării/reautorizării antrepozitului fiscal şi, după
caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile
prezentate de antrepozitarul autorizat. Aceste referate vor purta
semnătura şi ştampila autorităţii vamale teritoriale.
___________
Subpunctul (12) a fost modificat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(13)
Direcţia de specialitate care asigură secretariatul Comisiei sau al
comisiei teritoriale, după caz, poate să solicite antrepozitarului
autorizat orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare cu
privire la:
a)
amplasarea şi natura antrepozitului fiscal;
b)
tipurile, caracteristicile fizico-chimice şi cantităţile de produse
accizabile ce urmează a fi produse şi/sau depozitate în antrepozitul
fiscal;
c)
capacitatea antrepozitarului autorizat de a asigura garanţia.
___________
Subpunctul (13) a fost modificat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(14)
Modificarea autorizaţiilor de antrepozitar autorizat ca urmare a
schimbării sediului social, a denumirii sau a formei de organizare nu
intră sub incidenţa alin. (3) şi este valabilă de la data aprobării de
către Comisie ori de către comisia teritorială, după caz.
___________
Subpunctul (14) a fost modificat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(15)
Modificarea prevăzută la alin. (14), precum şi orice altă modificare
intervenită asupra autorizaţiilor de antrepozitar autorizat în perioada
de valabilitate a autorizaţiei nu atrag prelungirea acelei perioade de
valabilitate.
(16)
Schimbarea calităţii unui contribuabil, prevăzută la art. 20624
alin. (2) lit. g) din Codul fiscal, în perioada de valabilitate a
autorizaţiei de antrepozit fiscal nu atrage modificarea perioadei de
valabilitate.
___________
Subpunctul (16) a fost introdus prin punctul 35. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 86. a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Obligaţiile antrepozitarului autorizat
Art. 20626.
-
(1)
Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a)
să constituie în favoarea autorităţii competente o garanţie pentru
producţia, transformarea şi deţinerea de produse accizabile în regim
suspensiv de accize, precum şi o garanţie pentru circulaţia acestor
produse în regim suspensiv de accize, în conformitate cu prevederile
art. 20654 şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice;
b)
să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură
sau alte instrumente similare adecvate, necesare securităţii produselor
accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c)
să asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autorităţii
competente sub forma şi procedura prevăzute în normele metodologice;
d)
să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime,
lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau
primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale,
şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor
competente;
e)
să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din
antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de
securitate;
f)
să asigure accesul autorităţii competente în orice zonă a antrepozitului
fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare
şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru
primirea sau expedierea produselor;
g)
să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă, la cererea acestora;
h)
să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţii competente;
i)
să cerceteze şi să raporteze către autoritatea competentă orice
pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
j)
să înştiinţeze autorităţile competente despre orice modificare ce
intenţionează să o aducă asupra datelor iniţiale în baza cărora a fost
emisă autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de
producerea modificării;
k)
să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin normele metodologice.
(2)
Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse
accizabile şi pe categorii de antrepozitari, conform precizărilor din
normele metodologice.
(3)
Cesionarea ori înstrăinarea sub orice formă a acţiunilor sau a părţilor
sociale ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a
cărui autorizaţie a fost anulată sau revocată conform prezentului
capitol va fi adusă la cunoştinţa autorităţii competente cu cel puţin 60
de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuării
inspecţiei fiscale, cu excepţia celor care fac obiectul tranzacţiilor
pe piaţa de capital.
(4)
Înstrăinarea activelor de natura imobilizărilor corporale care
contribuie direct la producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile
ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cărui
autorizaţie a fost anulată sau revocată conform prezentului capitol se
va putea face numai după ce s-au achitat la bugetul de stat toate
obligaţiile fiscale ori după ce persoana care urmează să preia activele
respective şi-a asumat obligaţia de plată restantă a debitorului
printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă
autentică, cu asigurarea unei garanţii sub forma unei scrisori de
garanţie bancară la nivelul obligaţiilor fiscale restante, la data
efectuării tranzacţiei, ale antrepozitarului.
(5)
Actele încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (3) şi (4) sunt anulabile la cererea organului fiscal.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
87.
(1)
Pentru orice antrepozitar autorizat, Comisia sau comisiile teritoriale,
după caz, stabilesc o garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor
pentru produsele accizabile produse şi/sau depozitate în fiecare
antrepozit fiscal.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 36. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Pentru orice antrepozitar autorizat, Comisia sau comisiile teritoriale,
după caz, stabilesc obligatoriu o garanţie care să acopere riscul
neplăţii accizelor pentru produsele accizabile deplasate în regim
suspensiv de accize, în cazul circulaţiei intracomunitare.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 36. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Nu sunt supuse obligaţiei de a constitui garanţie produsele energetice
supuse accizelor care sunt deplasate din România pe teritoriul
Comunităţii exclusiv pe cale maritimă sau prin conducte fixe, în cazul
în care celelalte state membre implicate sunt de acord.
(4)
Nivelul garanţiei ce urmează a se constitui se determină potrivit prevederilor pct. 108.
(5)
În vederea înregistrării producţiei de bere obţinute, fiecare antrepozitar autorizat pentru producţie este obligat:
a)
să înregistreze producţia de bere rezultată la sfârşitul procesului
tehnologic, prin aparatura adecvată de măsurare a butoaielor, sticlelor,
navetelor, paleţilor sau a berii filtrate la vasele de depozitare, şi
să înscrie aceste date în rapoartele de producţie şi gestionare, cu
specificarea capacităţii ambalajelor şi a cantităţii de bere exprimate
în litri;
b)
să determine concentraţia zaharometrică a berii, conform standardelor în
vigoare privind determinarea concentraţiei exprimate în grade Plato a
berii, elaborate de Asociaţia de Standardizare din România, şi să
elibereze buletine de analize fizico-chimice. La verificarea realităţii
concentraţiei zaharometrice a sortimentelor de bere se va avea în vedere
concentraţia înscrisă în specificaţia tehnică internă, elaborată pe
baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment.
(6)
Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool şi distilate, după
obţinerea autorizaţiei, îşi pot desfăşura activitatea numai după
aplicarea sigiliilor pe instalaţiile şi utilajele de producţie alcool
etilic de către reprezentantul autorităţii vamale teritoriale.
(7)
În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool,
sigiliile se vor aplica pe întregul flux tehnologic de la ieşirea
alcoolului brut, rafinat şi tehnic din coloanele de distilare, respectiv
de rafinare, şi până la contoare, inclusiv la acestea.
(8)
În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate,
sigiliile se vor aplica la ieşirea distilatelor din coloanele de
distilare sau din instalaţiile de distilare.
(9)
În situaţiile prevăzute la alin. (7) şi (8), sigiliile vor fi aplicate
şi pe toate elementele de asamblare-racordare ale aparatelor de măsură
şi control, pe orice orificii şi robineţi existenţi pe întregul flux
tehnologic continuu sau discontinuu.
(10)
În cazul producţiei de alcool, aparatele şi piesele de pe tot circuitul
coloanelor de distilare şi rafinare, precum şi de pe tot circuitul
instalaţiilor de distilare trebuie îmbinate în aşa fel încât să poată fi
sigilate.
(11)
Sigiliile aparţin autorităţii vamale teritoriale, vor fi înseriate şi
vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia. Operaţiunile de
sigilare şi desigilare, atunci când se impun, se vor efectua de către
reprezentantul desemnat de autoritatea vamală teritorială, astfel încât
să nu se deterioreze aparatele şi piesele componente.
(12)
Stabilirea tipului de sigilii, prevăzut la alin. (11), şi a
caracteristicilor acestora, uniformizarea şi/sau personalizarea, precum
şi coordonarea tuturor operaţiunilor ce se impun revin Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, prin Autoritatea Naţională a Vămilor.
(13)
Amprentele sigiliilor aplicate de autoritatea vamală teritorială trebuie să fie menţinute intacte.
(14)
Sigiliile prevăzute la alin. (11) sunt complementare sigiliilor metrologice aplicate contoarelor.
(15)
Se interzice antrepozitarilor autorizaţi deteriorarea sau înlăturarea
sigiliilor aplicate de către reprezentantul autorităţii vamale
teritoriale. În cazul în care sigiliul este deteriorat accidental sau în
caz de avarie, antrepozitarul autorizat este obligat să solicite
prezenţa unui reprezentant al autorităţii vamale teritoriale pentru
constatarea cauzelor deteriorării accidentale a sigiliului sau ale
avariei.
(16)
Atunci când intervin sigilarea şi desigilarea aparatelor şi pieselor de pe tot fluxul tehnologic se va proceda după cum urmează:
a)
desigilarea se face numai în baza unei solicitări scrise, justificate,
din partea antrepozitului fiscal de producţie de alcool şi de distilate
sau în situaţii de avarie;
b)
cererea de desigilare se transmite autorităţii vamale teritoriale cu cel
puţin 3 zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea operaţiunii
propriu-zise, solicitând şi desemnarea unui reprezentant al acestei
autorităţi, care va proceda la desigilare;
c)
la desigilare, reprezentantul autorităţii vamale teritoriale întocmeşte
un proces-verbal de desigilare, întocmit în două exemplare, în care va
consemna data şi ora desigilării, cantitatea de alcool şi de distilate -
în litri şi în grade Dall - înregistrată de contoare la momentul
desigilării, precum şi stocul de alcool şi de distilate, pe sortimente,
aflat în rezervoare şi în recipiente.
(17)
Dacă antrepozitarul autorizat pentru producţie de alcool şi distilate
constată un incident sau o disfuncţie în funcţionarea unui contor,
acesta va proceda după cum urmează:
a)
trebuie să facă imediat o declaraţie către autoritatea vamală
teritorială, care va fi consemnată într-un registru special al
antrepozitului fiscal destinat acestui scop şi va solicita prezenţa unui
reprezentant al acestei autorităţi;
b)
pentru remedierea defecţiunii va solicita prezenţa unui reprezentant
autorizat de către Biroul Român de Metrologie Legală pentru activităţi
de reparaţii ale mijloacelor de măsurare din categoria respectivă, în
vederea desigilării mijloacelor de măsurare, a repunerii lor în stare de
funcţionare şi a resigilării;
c)
contoarele defecte pot fi reparate sau înlocuite, sub supravegherea
reprezentantului autorităţii vamale teritoriale, cu alte contoare de
rezervă, cu specificarea, într-un proces-verbal de înlocuire întocmit de
acest reprezentant, a indicilor de la care se reia activitatea;
d)
dacă timpul de remediere a contoarelor depăşeşte 24 de ore, se întrerupe
activitatea de producţie a alcoolului şi a distilatelor, instalaţiile
respective fiind sigilate de reprezentantul autorităţii vamale
teritoriale.
(18)
Atunci când în situaţiile prevăzute la alin. (15) şi (17) este necesară
întreruperea activităţii, aceasta va fi consemnată într-un proces-verbal
încheiat în două exemplare de către reprezentantul autorităţii vamale
teritoriale, în prezenţa reprezentantului legal al antrepozitului
fiscal. În procesul-verbal încheiat se vor menţiona cauzele accidentului
sau ale avariei care au generat întreruperea activităţii, data şi ora
întreruperii acesteia, stocul de alcool şi de distilate existent la acea
dată şi indicii înregistraţi de contoare în momentul întreruperii
activităţii.
(19)
Originalul procesului-verbal de desigilare prevăzut la alin. (16) sau de
întrerupere a activităţii prevăzut la alin. (18), după caz, se depune
la autoritatea vamală teritorială, în termen de 24 de ore de la
încheierea acestuia. Al doilea exemplar al procesului-verbal rămâne la
antrepozitul fiscal.
(20)
Reluarea activităţii în antrepozitul fiscal se va face în baza unei
declaraţii de remediere a defecţiunii, întocmită de antrepozitarul
autorizat şi vizată de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale,
însoţită, după caz, de un aviz eliberat de specialistul autorizat de
către Biroul Român de Metrologie Legală pentru activităţi de reparaţii
ale mijloacelor de măsurare care a efectuat remedierea. Reprezentantul
autorităţii vamale teritoriale va proceda la sigilarea întregului flux
tehnologic.
(21)
Toţi antrepozitarii autorizaţi trebuie să deţină un sistem computerizat
de evidenţă a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau
ieşite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum şi a
accizelor aferente acestor categorii de produse.
(22)
În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru producţia de alcool
etilic şi distilate, sistemul computerizat trebuie să asigure şi
evidenţa materiilor prime introduse în fabricaţie, precum şi a
semifabricatelor aflate pe linia de fabricaţie. Cantităţile de alcool şi
de distilate obţinute vor fi evidenţiate atât în litri, cât şi în grade
Dall.
(23)
Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (22) antrepozitele fiscale -
mici distilerii -, care utilizează pentru realizarea producţiei
instalaţii tip alambic.
(24)
Intră sub incidenţa termenului de minimum 5 zile orice modificare pe
care antrepozitarul autorizat intenţionează să o aducă asupra datelor
iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, prin
notificarea intenţiei respective autorităţii vamale teritoriale. Atunci
când intenţia de modificare atrage modificarea autorizaţiei, această
intenţie va fi notificată şi autorităţii fiscale centrale - direcţia de
specialitate care asigură secretariatul Comisiei sau, după caz,
autorităţii teritoriale care asigură secretariatul comisiei teritoriale.
În cazul modificărilor care se înregistrează la oficiul registrului
comerţului, antrepozitarul autorizat are obligaţia de a prezenta atât
autorităţii fiscale centrale sau teritoriale, după caz, cât şi
autorităţii vamale teritoriale documentul, în fotocopie, care atestă
realizarea efectivă a modificării, în termen de 30 de zile de la data
emiterii acestui document.
___________
Subpunctul (24) a fost modificat prin punctul 36. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 87. a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei
Art. 20628.
-
(1)
Autoritatea competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit
fiscal atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete
în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.
(2)
Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:
a)
în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
1.
persoana a decedat;
2.
persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă,
în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele
reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr.
86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr.
82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
3.
activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau de lichidare;
b)
în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
1.
în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; sau
2.
oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat
străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori
o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea
nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c)
antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 20626 sau la art. 20653-20655;
d)
când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
e)
pentru situaţia prevăzută la alin. (9);
f)
antrepozitarul autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante la
bugetul general consolidat mai vechi de 60 de zile faţă de termenul
legal de plată.
(3)
Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit
fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru o
infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea
nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)
La propunerea organelor de control, autoritatea competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:
a)
pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea
uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
b)
până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost
pusă în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune dintre cele
reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr.
86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr.
82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
(5)
Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât suspendarea,
revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi
comunicată şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.
(6)
Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare
sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit
legislaţiei în vigoare.
(7)
Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de antrepozit
fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată
cuprinsă în aceasta, după caz. Decizia de anulare a autorizaţiei de
antrepozit fiscal produce efecte începând de la data emiterii
autorizaţiei.
(8)
Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei
de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe
perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
(9)
În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la
autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să
notifice acest fapt autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile
înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
(10)
În cazul anulării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de
autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 5 ani de la
data anulării.
(11)
În cazul revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de
autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 6 luni de la
data revocării.
(12)
Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau
anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data
suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele
înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -,
în condiţiile prevăzute de normele metodologice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
88.
(1)
Măsura suspendării - cu excepţia cazului prevăzut la alin. (4) -, a
revocării sau a anulării autorizaţiilor se va dispune de către Comisie
sau de către comisiile teritoriale, după caz, în baza actelor de control
emise de organele de specialitate prin care s-au consemnat încălcări
ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Actele de control prevăzute la alin. (1), temeinic justificate, în care
faptele constatate generează consecinţe fiscale, vor fi aduse la
cunoştinţa autorităţii fiscale centrale - direcţia de specialitate care
asigură secretariatul Comisiei sau, după caz, a autorităţii teritoriale
care asigură secretariatul comisiei teritoriale, în termen de două zile
lucrătoare de la finalizare, care le va înainta Comisiei sau, după caz,
comisiei teritoriale în vederea analizării şi dispunerii măsurilor ce se
impun.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Decizia Comisiei sau, după caz, a comisiei teritoriale va fi adusă la
cunoştinţa antrepozitarului autorizat sancţionat. Totodată, această
decizie va fi adusă şi la cunoştinţa autorităţii vamale teritoriale,
care, în maximum 48 de ore de la data la care decizia produce efecte, va
proceda la verificarea stocurilor de produse deţinute de operatorul
economic la acea dată.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
În situaţia neplăţii accizelor la termenele prevăzute de lege, măsura
suspendării autorizaţiilor se va dispune de către autorităţile vamale
teritoriale în baza datelor furnizate de autorităţile fiscale
teritoriale.
(5)
Atunci când deficienţele care atrag măsura revocării sau a suspendării
nu generează consecinţe fiscale şi sunt remediate în termen de 10 zile
lucrătoare de la data comunicării actului de control, după constatarea
remedierii deficienţelor de către organul de control, acesta nu va da
curs propunerii de revocare sau de suspendare către Comisie sau, după
caz, către comisia teritorială.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
În cazul în care a intervenit suspendarea autorizaţiei pentru un
antrepozit fiscal - cu excepţia cazului prevăzut la alin. (4) -,
încetarea suspendării autorizaţiei va fi dispusă de Comisie sau, după
caz, de către comisia teritorială, în baza referatului emis în acest
sens de aceeaşi autoritate care a efectuat controlul cu privire la
înlăturarea deficienţelor înscrise în decizia Comisiei sau, după caz, a
comisiei teritoriale.
___________
Subpunctul (6) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
În toate situaţiile în care a intervenit suspendarea, revocarea sau
anularea autorizaţiei, aceasta atrage întreruperea sau încetarea
activităţii şi, după caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de
producţie, operaţiune care va fi efectuată de autoritatea vamală
teritorială.
(8)
Antrepozitarii autorizaţi a căror autorizaţie a fost revocată sau
anulată pot să valorifice produsele accizabile înregistrate în stoc -
materii prime, semifabricate, produse finite - numai după notificarea
autorităţii vamale teritoriale cu privire la virarea accizelor datorate
bugetului de stat.
(9)
În cazul suspendării sau în cazul revocării autorizaţiei de antrepozit
fiscal - până la data când aceasta produce efecte -, deplasarea
produselor accizabile înregistrate în stoc se efectuează sub
supravegherea autorităţii vamale teritoriale, astfel:
a)
fie către alte antrepozite fiscale, în regim suspensiv de accize;
b)
fie în afara regimului suspensiv de accize, cu accize plătite.
(10)
În cazul anulării sau revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate
fi emisă de Comisie sau, după caz, de către comisia teritorială numai
după o perioadă de 5 ani, respectiv 6 luni de la data la care decizia de
anulare sau revocare a autorizaţiei devine definitivă în sistemul
căilor administrative de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti
definitive şi irevocabile.
___________
Subpunctul (10) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(11)
Cererea de renunţare la un antrepozit fiscal, în care se vor menţiona şi
motivele acesteia, se depune la autoritatea vamală teritorială. Această
autoritate are obligaţia de a verifica dacă la data depunerii cererii
antrepozitarul autorizat deţine stocuri de produse accizabile şi dacă au
fost respectate prevederile legale în domeniul accizelor. După
verificare, cererea de renunţare, însoţită de actul de verificare, va fi
transmisă Comisiei sau, după caz, comisiei teritoriale, care va proceda
la revocarea autorizaţiei.
___________
Subpunctul (11) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(12)
Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (10) nu se aplică în cazul unui
operator economic aflat în situaţia precizată la alin. (11) care doreşte
o nouă autorizare, cu condiţia să fi respectat prevederile legale în
domeniul accizelor.
(13)
Cererea de renunţare la autorizaţia emisă pentru un antrepozit fiscal,
după ce Comisia sau, după caz, comisia teritorială a decis revocarea sau
anularea autorizaţiei din alte motive, nu produce efecte juridice pe
perioada în care decizia de revocare ori de anulare, după caz, se află
în procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Subpunctul (13) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(14)
Atunci când renunţarea la autorizaţia de antrepozit fiscal intervine ca
urmare a unei operaţiuni de fuziune a antrepozitarului autorizat cu un
alt operator economic sau de divizare totală ori parţială a activităţii,
antrepozitarul autorizat va notifica acest fapt autorităţii vamale
teritoriale cu cel puţin 60 de zile înainte de data efectuării
operaţiunii şi va solicita revocarea autorizaţiei de antrepozitar
deţinută de acesta.
(15)
În cazul prevăzut la alin. (14), în situaţia în care se intenţionează
continuarea aceleiaşi activităţi cu produse accizabile în regim
suspensiv de accize şi în aceleaşi condiţii, antrepozitarul autorizat
împreună cu antrepozitarul autorizat propus pot solicita ca revocarea
autorizaţiei de antrepozitar să producă efecte concomitent cu data la
care produce efecte noua autorizaţie.
___________
Punctul 88. a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 8-a
Destinatarul înregistrat
Destinatarul înregistrat
Art. 20629.
-
(1)
Destinatarul înregistrat poate să-şi desfăşoare activitatea în această
calitate numai în baza autorizaţiei valabile emisă de autoritatea
competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice, în care va
fi înscris şi codul de accize atribuit de această autoritate.
(2)
Destinatarul înregistrat nu are dreptul de a deţine sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.
(3)
Un destinatar înregistrat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)
să garanteze plata accizelor în condiţiile prevăzute în normele
metodologice, înaintea expedierii de către antrepozitarul autorizat a
produselor accizabile;
b)
la încheierea deplasării, să înscrie în evidenţa contabilă produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize;
c)
să accepte orice control al autorităţii competente, pentru a se asigura că produsele au fost primite.
(4)
Destinatarul înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile
trebuie să îndeplinească cerinţele de la alin. (3), iar autorizarea
prevăzută la art. 2063 pct. 13 se face pentru o
cantitate-limită de produse accizabile, pentru un singur expeditor şi
pentru o perioadă de timp limitată, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
89.
(1)
Destinatarul înregistrat poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de Comisie.
(2)
În vederea obţinerii autorizaţiei, persoana care intenţionează să fie
destinatar înregistrat trebuie să depună o cerere la autoritatea vamală
teritorială.
(3)
Cererea trebuie să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 39.
(4)
Pentru a fi autorizat, fiecare destinatar înregistrat propus trebuie să
aibă declarată cel puţin o locaţie în care urmează să realizeze recepţia
de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize din alte
state membre, pentru care trebuie să facă dovada înregistrării punctului
de lucru la oficiul registrului comerţului.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 38. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
În situaţia în care recepţia produselor accizabile se realizează în mai
multe locaţii, cererea va fi însoţită de o declaraţie privind locaţiile
în care urmează a se realiza recepţia acestor produse, precum şi de
dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerţului.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 38. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) se consideră a fi nulă.
(61)
Autoritatea vamală teritorială verifică realitatea şi exactitatea
informaţiilor şi a documentelor depuse de destinatarul înregistrat
propus.
___________
Subpunctul (61) a fost introdus prin punctul 39. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
Autoritatea vamală teritorială poate să solicite destinatarului
înregistrat propus orice informaţie şi documente pe care le consideră
necesare, după caz, cu privire la:
a)
identitatea destinatarului înregistrat propus;
b)
amplasarea şi capacitatea maximă de depozitare a locurilor unde se recepţionează produsele accizabile;
c)
tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
d)
capacitatea destinatarului înregistrat propus de a asigura garanţia conform prevederilor pct. 108.
(8)
În acţiunea de verificare, autoritatea vamală teritorială poate solicita
sprijinul organelor cu atribuţii de control pentru furnizarea unor
elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor
de autorizare a fiecărui solicitant.
(9)
Atunci când în termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei,
autoritatea vamală teritorială, după verificarea realităţii datelor şi
informaţiilor prezentate de destinatarul înregistrat propus, constată că
acesta nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi autorizat, va comunica în
scris, destinatarului înregistrat propus decizia de respingere a
cererii, cu motivaţia corespunzătoare.
(10)
Autoritatea competentă eliberează autorizaţia de destinatar înregistrat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare activitatea
ca destinatar înregistrat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod
definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în
România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut
domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o
infracţiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b)
în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare
activitatea ca destinatar înregistrat, administratorii acestor persoane
juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea
de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare
dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în
ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele
reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, cu modificările
ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
c)
persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar
înregistrat nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul
general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală.
___________
Subpunctul (10) a fost modificat prin punctul 40. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(11)
Destinatarul înregistrat propus este obligat ca pe durata acţiunii de
verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.
(12)
Autoritatea vamală teritorială are obligaţia ca, în termen de 30 de zile
de la depunerea cererii şi a documentaţiei complete, să transmită
Comisiei dosarul însoţit de un referat privind oportunitatea emiterii
autorizaţiei de destinatar înregistrat.
(13)
Comisia va comunica în scris solicitantului decizia de autorizare ca
destinatar înregistrat sau, după caz, decizia de respingere a cererii.
De asemenea, Comisia va înştiinţa autoritatea vamală teritorială despre
modul de soluţionare a cererii.
(14)
În cazul autorizării ca destinatar înregistrat, Comisia va emite
autorizaţia care va conţine următoarele elemente: codul de accize,
elementele de identificare ale destinatarului înregistrat, tipul
produselor accizabile care urmează a fi recepţionate, nivelul şi forma
garanţiei, precum şi data de la care devine valabilă.
(15)
Autorizaţia de destinatar înregistrat este valabilă începând cu data de 1
a lunii următoare celei în care destinatarul înregistrat face dovada
constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie
potrivit pct. 108.
(16)
În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale
menţionate în autorizaţie, destinatarul înregistrat are obligaţia de a
depune o cerere la autoritatea fiscală centrală - direcţia de
specialitate care asigură secretariatul Comisiei, pentru modificarea
autorizaţiei, după cum urmează:
a)
pentru fiecare nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de
produse accizabile, cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia produselor,
însoţită de dovada deţinerii sub orice formă legală a spaţiului şi de
certificatul constatator care să dovedească înscrierea la oficiul
registrului comerţului ca punct de lucru;
b)
dacă se modifică datele de identificare ale destinatarului înregistrat,
în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării, însoţită
de actul adiţional/hotărârea asociaţilor, certificatul de înscriere de
menţiuni la oficiul registrului comerţului şi, după caz, cazierele
judiciare ale administratorilor şi certificatul de înregistrare la
oficiul registrului comerţului.
___________
Subpunctul (16) a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(17)
În situaţia în care modificările care intervin se referă la tipul
produselor accizabile, destinatarul înregistrat are obligaţia de a
solicita Comisiei modificarea autorizaţiei cu cel puţin 60 de zile
înainte de recepţia produselor.
(18)
Destinatarul înregistrat nu poate realiza recepţia de produse accizabile
într-o nouă locaţie dacă această locaţie nu a fost declarată la
autoritatea vamală teritorială.
(19)
Autoritatea vamală teritorială, după verificarea informaţiilor din
declaraţie, va transmite în termen de 5 zile lucrătoare o copie a
acesteia la secretariatul Comisiei în vederea actualizării datelor din
autorizaţie.
(20)
Produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize de către
destinatarul înregistrat sunt însoţite de documentul administrativ
electronic pe suport hârtie, conform procedurii prevăzute la pct. 91.
(21)
Autorizaţia de destinatar înregistrat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a)
atunci când titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 20629 din Codul fiscal;
b)
atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante
la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, mai vechi de 30 de zile faţă de
termenul legal de plată;
c)
în cazul unui destinatar înregistrat, persoană fizică, atunci când
aceasta a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă,
în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele
reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, cu modificările
ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
d)
în cazul unui destinatar înregistrat, persoană juridică, atunci când
oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat
străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori
o infracţiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr.
86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr.
241/2005, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Subpunctul (21) a fost modificat prin punctul 40. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(22)
Decizia de revocare se comunică destinatarului înregistrat şi produce
efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.
(23)
În cazuri excepţionale când interesele legitime ale destinatarului
înregistrat impun aceasta, Comisia poate decala termenul de intrare în
vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.
(24)
Destinatarul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.
(25)
Contestarea deciziei de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de
destinatar înregistrat nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii
pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
___________
Subpunctul (25) a fost modificat prin punctul 40. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(26)
În cazul în care destinatarul înregistrat doreşte să renunţe la
autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt Comisiei cu cel
puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie
produce efecte.
(27)
În cazul destinatarului înregistrat care primeşte doar ocazional produse
accizabile în regim suspensiv de accize, autorizaţia are valabilitate
de 12 luni consecutive de la data emiterii acesteia de către autoritatea
vamală teritorială.
(28)
În cazul prevăzut la alin. (27), autorizaţia se emite pentru fiecare
expeditor din alt stat membru autorizat să expedieze produse accizabile
în regim suspensiv de accize şi pentru cantitatea-limită înscrisă în
autorizaţie.
(29)
Cantitatea înscrisă în autorizaţie se determină pe baza acordului în
formă scrisă încheiat între destinatarul înregistrat propus şi
expeditorul produselor accizabile în regim suspensiv de accize, o copie a
acordului fiind anexată cererii de autorizare.
(30)
Destinatarii înregistraţi trebuie să deţină un sistem computerizat de
evidenţă a produselor accizabile achiziţionate în regim suspensiv de
accize, a produselor livrate şi a stocurilor de astfel de produse.
(31)
Autorizarea ca destinatar înregistrat a operatorului economic care
deţine autorizaţie de utilizator final se realizează în baza cererii
depuse în acest scop la autoritatea fiscală centrală - direcţia de
specialitate care asigură secretariatul Comisiei, însoţită de
următoarele documente:
a)
copia autorizaţiei de utilizator final deţinute de solicitant, valabilă la data depunerii cererii;
b)
copia contractelor încheiate cu antrepozitarii autorizaţi din statele membre de expediere şi codurile de acciză ale acestora;
c)
declaraţia pe propria răspundere privind locurile unde urmează a fi primite produsele şi scopul pentru care sunt achiziţionate;
d)
denumirea produsului, încadrarea tarifară (codul NC) şi încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile;
e)
certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerţului.
___________
Subpunctul (31) a fost introdus prin punctul 16. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(32)
Autorizaţia de destinatar înregistrat prevăzută la alin. (31) este
valabilă atât timp cât este valabilă autorizaţia de utilizator final.
___________
Subpunctul (32) a fost introdus prin punctul 16. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(33)
Modificarea autorizaţiilor de destinatar înregistrat ca urmare a
schimbării sediului social, denumirii, formei de organizare, completării
sau eliminării unei locaţii unde se primesc produsele este valabilă de
la data emiterii autorizaţiei modificate.
___________
Subpunctul (33) a fost introdus prin punctul 16. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(34)
Procedura de autorizare a destinatarului înregistrat nu intră sub
incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
___________
Subpunctul (34) a fost introdus prin punctul 16. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(35)
În cazul pierderii autorizaţiei de destinatar înregistrat, titularul
autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a.
___________
Subpunctul (35) a fost introdus prin punctul 16. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(36)
În baza documentului care atestă că anunţul referitor la pierdere a fost
înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a
III-a, autoritatea emitentă a autorizaţiei va elibera la cerere un
duplicat al acesteia.
___________
Subpunctul (36) a fost introdus prin punctul 16. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize
Art. 20630.
-
(1)
Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile competente ale unui stat
membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circulaţia
naţională, cât şi pentru circulaţia intracomunitară a produselor
accizabile.
(2)
Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe
teritoriul Comunităţii, inclusiv dacă produsele sunt deplasate via o
ţară terţă sau un teritoriu terţ;
a)
de la un antrepozit fiscal la:
1.
un alt antrepozit fiscal;
2.
un destinatar înregistrat;
3.
un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Comunităţii, în sensul art. 20634 alin. (1);
4.
un destinatar în sensul art. 20656 alin. (1), în cazul în care produsele sunt expediate din alt stat membru;
b)
de la locul de import către oricare dintre destinaţiile prevăzute la
lit. a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un
expeditor înregistrat. În sensul prezentului articol, locul de import
înseamnă locul unde se află produsele în momentul în care sunt puse în
liberă circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr.
2.913/92. Expeditorul înregistrat în România poate să îşi desfăşoare
activitatea în această calitate numai în baza autorizaţiei valabile
emise de autoritatea competentă.
(3)
Prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b) şi cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 20629
alin. (4), produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de
accize către un loc de livrare directă situat pe teritoriul României, în
cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul
autorizat din România sau de destinatarul înregistrat, în condiţiile
stabilite prin normele metodologice.
(4)
Antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat prevăzuţi la alin.
(3) au obligaţia de a depune raportul de primire prevăzut la art. 20633 alin. (1).
(5)
Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi deplasărilor de produse
accizabile cu nivel de accize zero care nu au fost eliberate pentru
consum.
(6)
Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe, în
cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a), în momentul în care produsele
accizabile părăsesc antrepozitul fiscal de expediţie şi, în cazurile
prevăzute la alin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse sunt
puse în liberă circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul
(CEE) nr. 2.913/92.
(7)
Deplasarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile se încheie:
1.
în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4 şi lit. b), în
momentul în care destinatarul a recepţionat produsele accizabile;
2.
în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în momentul în care produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
90.
90.1.
(1)
Expeditorul înregistrat poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de Comisie.
(2)
Persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de expeditor
înregistrat depune la autoritatea vamală teritorială o cerere conform
modelului prezentat în anexa nr. 55, însoţită de următoarele documente:
a)
certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, din
care să rezulte capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate,
administratorii, precum şi o copie de pe certificatul de înmatriculare
sau certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerţului, după
caz;
b)
cazierele judiciare ale administratorilor, eliberate de instituţiile abilitate din România;
c)
declaraţie pe propria răspundere care să cuprindă o prezentare a operaţiunilor cu produse accizabile ce urmează a se desfăşura;
d)
contractele încheiate direct cu beneficiarul produselor accizabile
deplasate în regim suspensiv de accize care poate fi un antrepozitar
autorizat în România sau în alt stat membru ori un destinatar
înregistrat din alt stat membru;
e)
contractele încheiate direct cu beneficiarul dintr-o ţară terţă sau
dintr-un teritoriu terţ, precum şi declaraţia pe propria răspundere cu
privire la locul de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul
Comunităţii;
f)
declaraţie privind forma de constituire a garanţiei;
g)
certificatul de atestare fiscală;
h)
cazierul fiscal;
i)
declaraţie pe propria răspundere cu privire la locurile/birourile vamale de intrare pe teritoriul Comunităţii;
j)
lista produselor accizabile şi cantităţile estimate a fi importate la
nivelul unui an, precum şi cantitatea maximă estimată aferentă unei
deplasări, codul NC al produselor şi codul din Nomenclatorul codurilor
de produse accizabile.
(3)
În termen de 15 zile de la data depunerii cererii conform prevederilor
alin. (2), autoritatea vamală teritorială va înainta documentaţia
autorităţii fiscale centrale - direcţia de specialitate care asigură
secretariatul Comisiei, însoţită de un referat al acelei autorităţi
vamale teritoriale asupra oportunităţii emiterii acestei autorizaţii.
(4)
Comisia eliberează autorizaţia de expeditor înregistrat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (2);
b)
în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare activitatea
ca expeditor înregistrat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod
definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în
România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut
domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o
infracţiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr.
86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr.
241/2005, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c)
în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare
activitatea ca expeditor înregistrat, administratorii acestor persoane
juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea
de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare
dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în
ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele
reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, cu modificările
ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
d)
solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul
general consolidat de natura celor administrate de Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Pentru antrepozitarii autorizaţi care intenţionează să achiziţioneze
produse accizabile din operaţiuni proprii de import, autorizarea ca
expeditor înregistrat şi atribuirea codului de accize se fac în baza
unei cereri depuse la autoritatea fiscală centrală, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 55, însoţită de declaraţia pe propria răspundere
cu privire la locurile/birourile vamale de intrare pe teritoriul
Comunităţii şi de lista produselor accizabile în care să fie menţionate
cantităţile estimate a fi importate la nivelul unui an, cantitatea
maximă estimată aferentă unei deplasări, codul NC al produselor şi codul
din Nomenclatorul codurilor de produse accizabile.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
Autorizaţia de expeditor înregistrat se eliberează de Comisie în termen
de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete în cazul
prevăzut la alin. (2) şi în termen de 30 de zile de la data depunerii
documentaţiei în cazul prevăzut la alin. (5).
(7)
Autorizaţia de expeditor înregistrat este valabilă începând cu data de 1
a lunii următoare celei în care expeditorul înregistrat face dovada
constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie
potrivit pct. 108.
(8)
Prin excepţie de la prevederile alin. (7), antrepozitarii autorizaţi
trebuie să facă dovada constituirii garanţiei şi pentru calitatea de
expeditor înregistrat, în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie
potrivit pct. 108, iar valabilitatea autorizaţiei de expeditor începe de
la emiterii acesteia.
(81)
Operatorii economici care deţin autorizaţii de expeditor înregistrat au
obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale, lunar, până la
data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face
raportarea, o situaţie privind livrările de produse accizabile, potrivit
modelului prevăzut în anexa nr. 551.
___________
Subpunctul (81) a fost introdus prin punctul 7. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(9)
În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale în baza
cărora a fost emisă autorizaţia, expeditorul înregistrat sau
antrepozitarul autorizat în calitate de expeditor înregistrat are
obligaţia de a le notifica la autoritatea fiscală centrală - direcţia de
specialitate care asigură secretariatul Comisiei, în vederea
modificării autorizaţiei, dacă este cazul, după cum urmează:
a)
pentru un nou loc de import, cu cel puţin 15 zile înainte de punerea în liberă circulaţie a produselor;
b)
dacă se modifică datele de identificare ale expeditorului înregistrat,
în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării, însoţită
de actul adiţional/hotărârea asociaţilor, certificatul de înscriere de
menţiuni la oficiul registrului comerţului şi, după caz, cazierele
judiciare ale administratorilor şi certificatul de înregistrare la
oficiul registrului comerţului;
c)
pentru un nou beneficiar, cu cel puţin 15 zile înainte de punerea în liberă circulaţie a produselor.
(10)
În situaţia în care modificările care intervin se referă la tipul
produselor accizabile, expeditorul înregistrat sau antrepozitarul
autorizat ce deţine şi calitatea de expeditor înregistrat are obligaţia
de a solicita Comisiei modificarea autorizaţiei cu cel puţin 30 de zile
înainte de punerea în liberă circulaţie a produselor.
(11)
Modificarea autorizaţiilor de expeditor înregistrat ca urmare a
schimbării sediului social, denumirii, formei de organizare sau a
locurilor de import nu intră sub incidenţa alin. (7) şi este valabilă de
la data emiterii autorizaţiei modificate.
(12)
Autorizaţia de expeditor înregistrat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a)
atunci când titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la alin. (9);
b)
atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante
la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, mai vechi de 30 de zile faţă de
termenul legal de plată;
c)
în cazul unui expeditor înregistrat, persoană fizică, atunci când
aceasta a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă,
în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele
reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, cu modificările
ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
d)
în cazul unui expeditor înregistrat, persoană juridică, atunci când
oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat
străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori
o infracţiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr.
86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr.
241/2005, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
___________
Subpunctul (12) a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(13)
Decizia de revocare se comunică expeditorului înregistrat şi produce
efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.
(14)
Expeditorul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.
(15)
Contestarea deciziei de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de
expeditor înregistrat nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii
pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
___________
Subpunctul (15) a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(16)
În cazul în care expeditorul înregistrat doreşte să renunţe la
autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt Comisiei cu cel
puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie
produce efecte.
(17)
Procedura de autorizare a expeditorului înregistrat nu intră sub
incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(18)
În cazul pierderii autorizaţiei de expeditor înregistrat, titularul
autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a.
(19)
În baza documentului care atestă că anunţul referitor la pierdere a fost
înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a
III-a, autoritatea emitentă a autorizaţiei va elibera la cerere un
duplicat al acesteia.
90.2.
(1)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, locul de livrare directă
reprezintă locul unde pot fi primite produse accizabile, cu excepţia
tutunului prelucrat, în regim suspensiv de accize de la un antrepozit
fiscal sau de la un expeditor înregistrat din alt stat membru şi cu
condiţia ca acest loc să fie indicat de destinatar, respectiv
antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat
prevăzut la pct. 89.
(2)
Se consideră livrare directă de produse accizabile în regim suspensiv de accize dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a)
locul de livrare directă să fie notificat la autoritatea vamală
teritorială de către antrepozitarul autorizat sau destinatarul
înregistrat înainte de expedierea produselor accizabile din statul
membru de expediere;
b)
antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat acceptă cantitatea
de produse accizabile înscrisă în documentul administrativ electronic
ca fiind cantitatea sosită la destinaţie. Această cantitate va fi
imediat înregistrată de către aceştia în evidenţele lor privind
stocurile de astfel de produse ca intrare şi, în acelaşi timp, ca
eliberare pentru consum;
c)
în cazul produselor energetice, autoritatea vamală teritorială, de
regulă, va fi informată cu 12 ore înainte de sosirea produselor la locul
de destinaţie de către antrepozitarul autorizat sau destinatarul
înregistrat;
d)
produsele accizabile trebuie păstrate la locul de livrare directă cel
puţin 24 de ore pentru o posibilă inspecţie din partea autorităţii
vamale teritoriale.
(3)
Un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat în România poate
expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize către un loc de
livrare directă dintr-un alt stat membru dacă această operaţiune este
permisă în acel stat membru.
(4)
Pe durata deplasării în regim suspensiv de accize, ambalajul în care
este deplasat produsul accizabil trebuie să aibă la exterior marcaje
care identifică tipul şi cantitatea de produs aflat în interior.
90.3.
(1)
În cazul produselor de natura aditivilor sau al produselor din biomasă
realizate în antrepozite fiscale de producţie produse energetice şi
destinate aditivării sau amestecului cu produse energetice, al căror cod
de produs nu se regăseşte în Nomenclatorul codurilor de produse
accizabile, deplasarea produselor în cauză către alte antrepozite
fiscale ale antrepozitarului autorizat pentru producţie de produse
energetice ori ale unui alt antrepozitar autorizat din România se
realizează în regim suspensiv de accize şi va fi însoţită de un document
comercial care va conţine aceleaşi informaţii ca acelea din documentul
administrativ electronic pe suport hârtie prevăzut în anexa nr. 40.1,
mai puţin codul de referinţă administrativ unic. Documentul comercial va
fi certificat atât de autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal expeditor, cât şi de
autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea
antrepozitul fiscal primitor.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(2)
În cazul produselor de natura aditivilor sau al produselor din biomasă
destinate aditivării sau amestecului cu produse energetice într-un
antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizat pentru producţie de
produse energetice, al căror cod de produs nu se regăseşte în
Nomenclatorul codurilor de produse accizabile, achiziţionate de
antrepozitul fiscal prin operaţiuni proprii de import, deplasarea
produselor de la locul de import până la antrepozitul fiscal se
realizează în regim suspensiv de accize şi va fi însoţită de documentul
administrativ unic.
(3)
În cazul produselor de natura aditivilor sau al produselor din biomasă
destinate aditivării sau amestecului cu produse energetice într-un
antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizat pentru producţie de
produse energetice, al căror cod de produs nu se regăseşte în
Nomenclatorul codurilor de produse accizabile, provenite din achiziţii
intracomunitare, regimul aplicabil pentru deplasarea produselor în cauză
este în relaţie directă cu legislaţia statului membru de expediere.
(4)
Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi în cazul antrepozitelor fiscale
ale persoanelor afiliate antrepozitarilor autorizaţi pentru producţie de
produse energetice.
___________
Punctul 90. a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Documentul administrativ electronic
Art. 20631.
-
(1)
Deplasarea intracomunitară de produse accizabile este considerată ca
având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este acoperită de un
document administrativ electronic procesat în conformitate cu alin. (2)
şi (3).
(2)
În sensul alin. (1), expeditorul din România înaintează un proiect de
document administrativ electronic la autorităţile competente, prin
intermediul sistemului informatizat prevăzut la art. 1 din Decizia nr.
1.152/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 iunie
2003 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor
supuse accizelor, denumit în continuare sistemul informatizat.
(3)
Autorităţile competente prevăzute la alin. (2) efectuează o verificare
electronică a datelor din proiectul de document administrativ
electronic, iar în cazul în care:
a)
datele nu sunt corecte, expeditorul este informat fără întârziere;
b)
datele sunt corecte, autoritatea competentă atribuie documentului un cod
de referinţă administrativ unic şi îl comunică expeditorului.
(4)
În cazurile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 20630 alin. (2) lit. (b) şi la art. 20630
alin. (3), autoritatea competentă transmite fără întârziere documentul
administrativ electronic autorităţii competente din statul membru de
destinaţie, care la rândul ei îl transmite destinatarului, în cazul în
care acesta este un antrepozitar autorizat sau un destinatar
înregistrat. Dacă produsele accizabile sunt destinate unui antrepozitar
autorizat din România, autoritatea competentă înaintează documentul
administrativ electronic direct acestui destinatar.
(5)
În cazul prevăzut la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 3
autoritatea competentă din România înaintează documentul administrativ
electronic autorităţii competente din statul membru în care declaraţia
de export este depusă în conformitate cu art. 161 alin. (5) din
Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, denumit în continuare statul membru de
export, dacă statul membru de export este altul decât România.
(6)
Atunci când expeditorul este din România, acesta furnizează persoanei
care însoţeşte produsele accizabile un exemplar tipărit al documentului
administrativ electronic.
(7)
Atunci când produsele accizabile sunt deplasate în regim suspensiv de
accize de la un expeditor din alt stat membru la un destinatar din
România, deplasarea produselor este însoţită de un exemplar tipărit al
documentului administrativ electronic sau de orice alt document
comercial care menţionează codul de referinţă administrativ unic,
identificabil în mod clar.
(8)
Documentele prevăzute la alin. (6) şi (7) trebuie să poată fi prezentate
autorităţilor competente oricând sunt solicitate, pe întreaga durată a
deplasării în regim suspensiv de accize.
(9)
Expeditorul poate anula documentul administrativ electronic, atât timp
cât deplasarea nu a început potrivit prevederilor art. 20630 alin. (6).
(10)
În cursul deplasării în regim suspensiv de accize, expeditorul poate
modifica destinaţia, prin intermediul sistemului informatizat şi poate
indica o nouă destinaţie, care trebuie să fie una dintre destinaţiile
prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 3 sau la art. 20630 alin. (3), după caz.
(11)
În cazul deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim
suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare,
către un destinatar care nu este cunoscut cu siguranţă în momentul în
care expeditorul înaintează proiectul de document administrativ
electronic prevăzut la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza
ca expeditorul să nu includă în documentul în cauză datele privind
destinatarul, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(12)
Imediat ce datele privind destinatarul sunt cunoscute şi cel târziu la
momentul încheierii deplasării, expeditorul transmite datele sale
autorităţilor competente, utilizând procedura prevăzută la alin. (10).
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
91.
(1)
Deplasarea produselor accizabile din România către un destinatar din alt
stat membru sau către un loc de unde produsele părăsesc teritoriul
Comunităţii, poate fi realizată în regim suspensiv de accize de un
antrepozit fiscal doar dacă este acoperită de documentul administrativ
electronic.
(2)
Deplasarea produselor accizabile din România către un destinatar din alt
stat membru poate fi realizată în regim suspensiv de accize de un
expeditor înregistrat în România doar dacă este acoperită de documentul
administrativ electronic.
(3)
În sensul alin. (1) şi (2), antrepozitul fiscal expeditor sau
expeditorul înregistrat, în baza accesului autorizat de autoritatea
vamală teritorială la sistemul informatizat, înaintează prin intermediul
acestui sistem informatizat proiectul documentului administrativ
electronic aferent deplasării ce urmează a avea loc.
(4)
Proiectul documentului administrativ electronic trebuie înaintat cu cel
mult 7 zile înainte de data înscrisă pe acest document ca dată de
expediere a produselor accizabile în cauză.
(5)
Datele din proiectul documentului administrativ electronic sunt supuse
unei verificări electronice, iar dacă acestea sunt validate, sistemul
informatizat atribuie codul de referinţă administrativ unic, care pentru
expeditor reprezintă confirmarea asupra începerii operaţiunii constând
în deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize.
(6)
După atribuirea codului de referinţă administrativ unic, prin sistemul
informatizat documentul administrativ electronic se transmite fără
întârziere în sistemul informatizat din statul membru de destinaţie.
(7)
Atunci când are loc o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv
de accize din România către un loc din alt stat membru de unde
produsele părăsesc teritoriul Comunităţii, după atribuirea codului de
referinţă administrativ unic, prin sistemul informatizat documentul
administrativ electronic se transmite fără întârziere în sistemul
informatizat din statul membru de export.
(8)
Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize, atunci
când expeditorul este din România, trebuie să fie însoţită de un
exemplar tipărit al documentului administrativ electronic, al cărui
model este prevăzut în anexa nr. 40.1.
___________
Subpunctul (8) a fost modificat prin punctul 42. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(9)
În cazul deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim
suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare,
antrepozitarul autorizat expeditor din România poate să nu includă în
documentul administrativ electronic datele aferente destinatarului dacă
acestea nu sunt cunoscute cu certitudine la momentul înaintării
proiectului documentului respectiv, dar numai cu condiţia ca acest fapt
să fi fost notificat la autoritatea vamală teritorială şi acceptat de
această autoritate.
(10)
În situaţia prevăzută la alin. (9) antrepozitul fiscal expeditor are
obligaţia ca imediat ce cunoaşte datele aferente destinatarului, dar nu
mai târziu de momentul încheierii deplasării, să introducă datele
respective în sistemul informatizat.
(11)
În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize
dintr-un alt stat membru către un destinatar din România autorizat să
primească produsele în regim suspensiv de accize, poate fi acceptat ca
document de însoţire fie un exemplar al documentului administrativ
electronic tipărit, fie orice alt document comercial în care se
menţionează codul de referinţă administrativ unic, identificabil în mod
clar, acceptat de autoritatea competentă a acelui stat membru de
expediţie.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Divizarea deplasării produselor energetice în regim suspensiv de accize
Art. 20632.
-
Autoritatea competentă poate permite expeditorului, în condiţiile
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală, ca expeditorul să divizeze o deplasare intracomunitară de
produse energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe
deplasări, cu condiţia ca:
1.
să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile;
2.
divizarea să se desfăşoare pe teritoriul unui stat membru care permite o astfel de procedură;
3.
autoritatea competentă din statul membru unde se efectuează divizarea să
fie informată cu privire la locul unde se efectuează divizarea.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
92.
(1)
Autoritatea vamală teritorială poate permite expeditorului din România,
respectiv antrepozit fiscal sau expeditor înregistrat, să divizeze o
deplasare de produse energetice în regim suspensiv de accize într-un alt
stat membru, atunci când acel stat membru permite o astfel de
procedură.
(2)
Pentru realizarea operaţiunii menţionate la alin. (1) expeditorul
trebuie să respecte condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(3)
Deplasarea de produse energetice în regim suspensiv de accize dintr-un
stat membru este permisă a fi divizată pe teritoriul României, numai
dacă acel stat membru permite o astfel de procedură, iar destinatarii
din România, respectiv antrepozitarul autorizat sau destinatarul
înregistrat respectă condiţiile stabilite prin ordinul preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin. (2).
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Raportul de primire a produselor accizabile
Art. 20633.
-
(1)
La primirea de produse accizabile în România, în oricare dintre destinaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4, sau la art. 20630
alin. (3), destinatarul trebuie să înainteze fără întârziere şi nu mai
târziu de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia
cazurilor justificate corespunzător autorităţilor competente potrivit
precizărilor din normele metodologice, un raport privind primirea
acestora, denumit în continuare raport de primire, utilizând sistemul
informatizat.
(2)
Modalităţile de trimitere a raportului de primire a produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la art. 20656 alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(3)
Autoritatea competentă a destinatarului din România efectuează o
verificare electronică a datelor din raportul de primire, după care:
1.
în cazul în care datele nu sunt corecte, destinatarul este informat fără întârziere despre acest fapt;
2.
în cazul în care datele sunt corecte, autoritatea competentă a
destinatarului confirmă înregistrarea raportului de primire şi îl
transmite autorităţii competente din statul membru de expediţie.
(4)
Atunci când expeditorul este din România, raportul de primire se
înaintează acestuia de către autoritatea competentă din România.
(5)
În cazul în care locul de expediţie şi cel de destinaţie se află în
România, primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se
confirmă expeditorului potrivit procedurii stabilite prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
93.
Destinatarului i se admite să întârzie înaintarea prin sistemul
informatizat a raportului de primire peste termenul-limită prevăzut de
lege numai în cazuri temeinic justificate prevăzute în ordinul
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală cu privire la
modalităţile de trimitere a raportului de primire.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Art. 20634.
-
(1)
În situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi, după caz, la art. 20630
alin. (2) lit. (b), autorităţile competente din statul membru de export
întocmesc un raport de export, pe baza vizei biroului vamal de ieşire,
prevăzută la art. 793 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al
Comisiei, sau de biroul unde se realizează formalităţile prevăzute la
art. 2064 alin. (5), prin care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.
(2)
Autorităţile competente din statul membru de export verifică pe cale
electronică datele ce rezultă din viza prevăzută la alin. (1). Odată ce
aceste date au fost verificate şi atunci când statul membru de expediţie
este diferit de statul membru de export, autorităţile competente din
statul membru de export transmit raportul de export autorităţilor
competente din statul membru de expediţie.
(3)
Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează raportul de export expeditorului.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 18. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
931.
(1)
Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe
teritoriul Comunităţii, inclusiv dacă produsele sunt deplasate via o
ţară terţă sau un teritoriu terţ, de la un antrepozit fiscal la un loc
de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Comunităţii.
(2)
Deplasarea produselor accizabile poate fi realizată în regim suspensiv
de accize doar dacă este acoperită de documentul administrativ
electronic.
(3)
Dovada prin care se încheie deplasarea produselor accizabile în regim
suspensiv de accize este raportul de export întocmit de autoritatea
vamală teritorială din România sau, după caz, de autoritatea competentă
din statul membru de export, raport întocmit pe baza vizei biroului
vamal de ieşire ori a biroului unde se realizează formalităţile de
ieşire a produselor, prin care se atestă faptul că produsele accizabile
au părăsit teritoriul Comunităţii.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 18. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Proceduri în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie
Art. 20635.
-
(1)
Prin excepţie de la prevederile art. 20631 alin. (1), în
cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în România,
expeditorul din România poate începe o deplasare de produse accizabile
în regim suspensiv de accize, în următoarele condiţii:
a)
produsele să fie însoţite de un document pe suport hârtie care conţine
aceleaşi date ca proiectul de document administrativ electronic prevăzut
la art. 20631 alin. (2);
b)
să informeze autorităţile competente înainte de începerea deplasării,
prin depunerea unei copii a documentului prevăzut la lit. a). Această
copie trebuie să fie vizată de autoritatea competentă a locului de
expediere. Dacă indisponibilitatea sistemului este imputabilă
expeditorului, acesta va furniza informaţii corespunzătoare cu privire
la motivele acestei indisponibilităţi.
(2)
În cazul în care sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul
prezintă un proiect de document administrativ electronic, în
conformitate cu art. 20631 alin. (2).
(3)
De îndată ce datele cuprinse în documentul administrativ electronic sunt validate, în conformitate cu art. 20631 alin. (3), acest document înlocuieşte documentul pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a). Prevederile art. 20631 alin. (4) şi (5), precum şi cele ale art. 20633 şi art. 20634 se aplică mutatis mutandis.
(4)
Până la momentul validării datelor din documentul administrativ
electronic, deplasarea este considerată ca având loc în regim suspensiv
de accize, pe baza documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1)
lit. a).
(5)
O copie a documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a) se păstrează de expeditor în evidenţele sale.
(6)
În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie, expeditorul comunică informaţiile prevăzute la art. 20631 alin. (10) sau la art. 20632
prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. În acest
scop, expeditorul în cauză informează autorităţile competente înaintea
modificării destinaţiei sau a divizării deplasării. Prevederile alin.
(2)-(5) se aplică mutatis mutandis.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
94.
(1)
În situaţia în care sistemul informatizat este indisponibil în România,
expeditorul poate începe deplasarea produselor accizabile în regim
suspensiv de accize numai după înştiinţarea autorităţii vamale centrale
(responsabilă pentru sistemul informatizat şi corespondenţa cu
autorităţile competente din statele membre) prin transmiterea copiei
documentului care va însoţi deplasarea produselor, pe care a fost
înscris numărul de referinţă eliberat de autoritatea vamală teritorială,
în vederea atribuirii codului de referinţă administrativ unic care
reprezintă acordul pentru începerea efectivă a deplasării produselor.
(2)
Modelul documentului pe suport hârtie este prevăzut în anexa nr. 40.2.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 43. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Proceduri în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la destinaţie
Art. 20636.
-
(1)
În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 20630 alin. (2) lit. b) şi la art. 20630 alin. (3), raportul de primire prevăzut la art. 20633
alin. (1) nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor
accizabile în termenul prevăzut la respectivul articol deoarece fie
sistemul informatizat nu este disponibil în România, fie în situaţia
prevăzută la art. 20635 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 20635
alin. (2) şi (3), destinatarul prezintă autorităţilor competente din
România, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, un document pe
suport hârtie care conţine aceleaşi date ca raportul de primire şi care
atestă încheierea deplasării, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
(2)
Cu excepţia cazului în care destinatarul poate prezenta, în scurt timp,
prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire prevăzut
la art. 20633 alin. (1) sau în cazuri pe deplin justificate,
autoritatea competentă din România trimite o copie a documentului pe
suport hârtie prevăzut la alin. (1) autorităţii competente din statul
membru de expediţie, care o transmite expeditorului sau o ţine la
dispoziţia acestuia.
(3)
De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 20635 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire, în conformitate cu art. 20633 alin. (1). Prevederile art. 20633 alin. (3) şi (4) se aplică mutatis mutandis.
(4)
În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 3, raportul de export prevăzut la art. 20634
alin. (1) nu poate fi întocmit la încheierea deplasării produselor
accizabile deoarece, fie sistemul informatizat nu este disponibil în
statul membru de export, fie în situaţia prevăzută la art. 20635 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 20635
alin. (2) şi (3), autorităţile competente din statul membru de export
trimit autorităţilor competente din România un document pe suport hârtie
care conţine aceleaşi date ca şi raportul de export şi care atestă
încheierea deplasării, cu excepţia cazului în care raportul de export
prevăzut la art. 20634 alin. (1) poate fi întocmit în scurt
timp, prin intermediul sistemului informatizat sau în cazuri pe deplin
justificate, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(5)
În cazul prevăzut la alin. (4), autorităţile competente din România
transmit sau pun la dispoziţia expeditorului o copie a documentului pe
suport hârtie.
(6)
De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru
de export sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 20635
alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, autorităţile competente din statul
membru de export trimit un raport de export, în conformitate cu art. 20634 alin. (1). Prevederile art. 20634 alin. (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
95.
Modelul documentului pe suport hârtie al raportului de primire şi al
raportului de export este prevăzut în anexa nr. 41 şi, respectiv în
anexa nr. 42.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Încheierea deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize
Art. 20637.
-
(1)
Fără a aduce atingere prevederilor art. 20636, raportul de primire prevăzut la art. 20633 alin. (1) sau raportul de export prevăzut la art. 20634 alin. (1) constituie dovada faptului că deplasarea produselor accizabile s-a încheiat, în conformitate cu art. 20630 alin. (7).
(2)
Prin derogare de la alin. (1), în absenţa unui raport de primire sau a
unui raport de export din alte motive decât cele prevăzute la art. 20636, se poate de asemenea furniza, în cazurile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 20630 alin. (2) lit. b) şi la art. 20630
alin. (3), dovada încheierii deplasării produselor accizabile în regim
suspensiv de accize, printr-o adnotare făcută de autorităţile competente
din statul membru de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare,
care să indice că produsele accizabile expediate au ajuns la destinaţia
declarată sau, în cazul prevăzut la art. 20630 alin. (2) lit.
a) pct. 3, printr-o adnotare făcută de autorităţile competente din
statul membru pe teritoriul căruia este situat biroul vamal de ieşire,
care să ateste faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul
Comunităţii.
(3)
În sensul alin. (2), un document înaintat de destinatar şi care conţine
aceleaşi date ca raportul de primire sau de export constituie o dovadă
corespunzătoare.
(4)
În momentul în care autorităţile competente din statul membru de
expediţie au admis dovezile corespunzătoare, acestea închid deplasarea
în sistemul informatizat.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
96.
(1)
Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se
consideră încheiată pentru expeditor în baza raportului de primire
înaintat de destinatar sau, după caz, în baza raportului de export
înaintat de autoritatea competentă a locului de export, prin intermediul
sistemului informatizat.
(2)
Atunci când destinatarul din România constată că nu este în măsură să
întocmească raportul de primire în termenul prevăzut de lege, imediat la
primirea produselor solicită prezenţa unui reprezentant al autorităţii
vamale teritoriale în vederea verificării şi confirmării datelor
prezentate de destinatar pe baza documentului care a însoţit deplasarea
produselor în regim suspensiv de accize şi a dovezilor justificative.
(3)
În urma menţiunilor reprezentantului autorităţii vamale teritoriale,
destinatarul va înainta documentul autorităţii vamale centrale în
vederea comunicării de către aceasta autorităţii competente a statului
membru de expediţie a regimului aferent deplasării produselor.
(4)
Modelul documentului este prevăzut în anexa nr. 41.
(5)
În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize
din România către un destinatar din alt stat membru sau la export
printr-un birou vamal de ieşire din alt stat membru, în absenţa
raportului de primire sau a unui raport de export, după caz, deplasarea
poate fi considerată încheiată potrivit adnotărilor autorităţii
competente din statul membru de destinaţie sau de export.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Structura şi conţinutul mesajelor
Art. 20638.
-
(1)
Structura şi conţinutul mesajelor care trebuie schimbate potrivit art. 20631-20634
de către persoanele şi autorităţile competente implicate în cazul unei
deplasări intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de
accize, normele şi procedurile privind schimbul acestor mesaje, precum
şi structura documentelor pe suport hârtie prevăzute la art. 20635 şi 20636 sunt stabilite de către Comisia Europeană.
(2)
Situaţiile în care sistemul informatizat este considerat indisponibil în
România, precum şi normele şi procedurile care trebuie urmate în aceste
situaţii sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
97.
(1)
Structura şi conţinutul mesajelor corespunzătoare documentului
administrativ electronic, raportului de primire şi raportului de export
aferente deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de
accize, atunci când informaţiile se transmit prin sistemul informatizat,
sunt stabilite la nivel naţional prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală în conformitate cu prevederile
Regulamentului CE nr. 684/2009.
(2)
Situaţiile în care sistemul informatizat este indisponibil în România la
momentul expediţiei sau la momentul de recepţie a produselor accizabile
deplasate în regim suspensiv de accize, precum şi procedurile care
trebuie urmate sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin. (1).
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Restituiri de accize
Art. 20642.
-
(1)
Cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 20644 alin. (7), la art. 20647 alin. (5) şi la art. 20649 alin. (3) şi (4), precum şi a cazurilor prevăzute de la art. 20658-20660,
accizele privind produsele accizabile care au fost eliberate pentru
consum pot fi, la solicitarea persoanei în cauză, restituite sau remise
de către autorităţile competente din statele membre unde respectivele
produse au fost eliberate pentru consum, în situaţiile prevăzute de
statele membre şi în conformitate cu condiţiile stabilite de statul
membru în cauză, în scopul de a preveni orice formă posibilă de evaziune
sau abuz. O astfel de restituire sau de remitere nu poate genera alte
scutiri decât cele prevăzute la art. 20656 şi 20658-20660.
(2)
Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental,
returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite vor
putea fi restituite în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(3)
Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă,
dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele
plătite pot fi restituite în condiţiile prevăzute în normele
metodologice.
(31)
Pentru produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum în
România şi care ulterior sunt exportate, persoana care a efectuat
exportul are drept de restituire a accizelor, în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
___________
Alineatul (31) a fost introdus prin punctul 48. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv plătită.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
98.
98.1.
(1)
Pentru produsele energetice accizabile realizate de antrepozitarii
autorizaţi pentru producţie produse energetice şi livrate la export din
locuri de depozitare, altele decât cele autorizate ca antrepozite
fiscale, accizele plătite ca urmare a eliberării pentru consum a acestor
produse pot fi restituite la cererea antrepozitarului autorizat.
(2)
Pentru a beneficia de restituirea accizelor, antrepozitarul autorizat va
depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscală teritorială unde
este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, însoţită de
următoarele documente:
a)
copia facturii către cumpărătorul dintr-o ţară terţă;
b)
copia declaraţiei vamale de export şi, după caz, copia documentului care atestă că produsele au părăsit teritoriul comunitar;
c)
copia documentului care atestă plata accizelor.
(3)
Pot beneficia de restituirea accizelor pentru produsele energetice
livrate la export şi operatorii economici care au achiziţionat produsele
direct de la un antrepozit fiscal sau prin operaţiuni proprii de import
care ulterior sunt exportate.
(4)
Pentru a beneficia de restituirea accizelor în situaţia prevăzută la
alin. (3), operatorul economic va depune o cerere în acest sens la
autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de
impozite şi taxe sau la autoritatea vamală teritorială, după caz,
însoţită de următoarele documente:
a)
copia facturii de achiziţie a produselor energetice, în care acciza să
fie evidenţiată distinct, sau copia facturii de achiziţie a produselor
energetice şi a declaraţiei vamale de import;
b)
copia documentului care atestă plata accizelor;
c)
copia facturii către cumpărătorul dintr-o ţară terţă;
d)
copia declaraţiei vamale de export şi, după caz, copia documentului care atestă că produsele au părăsit teritoriul comunitar.
(5)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de antrepozitarul autorizat sau de operatorul economic
autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei va decide asupra
dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de
admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de
restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte
cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 44. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (5) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (6) a fost introdus prin punctul 45. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (7) a fost introdus prin punctul 45. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
98.2.
(1)
Pentru produsele returnate în antrepozitele fiscale din România în
vederea reciclării, recondiţionării sau distrugerii, după caz, accizele
plătite ca urmare a eliberării pentru consum a acestor produse pot fi
restituite la cererea antrepozitarului autorizat care a eliberat pentru
consum produsele respective.
(2)
Antrepozitarul autorizat va înştiinţa în scris autoritatea vamală
teritorială în cazul returului produselor cu cel puţin două zile înainte
de efectuarea returului produselor, printr-o notificare în care se vor
menţiona cauzele, cantităţile de produse accizabile care fac obiectul
returului în antrepozitul fiscal, data eliberării pentru consum,
valoarea accizelor aferente, data şi locul/locurile de unde urmează să
fie retrase produsele respective, precum şi procedura care urmează a fi
aplicată produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare,
recondiţionare, distrugere).
(3)
Autoritatea vamală teritorială va desemna un reprezentant care să asiste
la recepţia produselor returnate în vederea certificării documentului
de recepţie.
(4)
Autoritatea vamală teritorială va analiza datele din documentul de
recepţie certificat de reprezentantul acestei autorităţi, prezentat în
copie, odată cu informaţiile prezentate de antrepozitar, şi va comunica
acestuia, în termen de 5 zile lucrătoare de la data documentului de
recepţie, punctul de vedere asupra unei eventuale cereri de restituire a
accizelor plătite pentru produsele returnate în antrepozitul fiscal,
inclusiv a sumei de restituit potrivit celor analizate.
(5)
Pentru a beneficia de restituirea accizelor, antrepozitarul autorizat va
depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscală teritorială unde
este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, însoţită de
următoarele documente:
a)
copia documentului de recepţie certificat de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale;
b)
adresa prin care se comunică punctul de vedere al autorităţii vamale teritoriale, în original şi în copie;
c)
documentul care atestă că accizele au fost plătite de antrepozitul fiscal care solicită restituirea accizelor.
(6)
Abrogat prin punctul 46. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România de un
destinatar înregistrat, accizele pot fi restituite la cererea acestuia,
cerere care se va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este
înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, cu 7 zile lucrătoare
înainte ca produsele accizabile să fie returnate antrepozitului fiscal
din statul membru de expediţie. Concomitent, acest fapt va fi notificat
şi autorităţii vamale teritoriale pentru o posibilă verificare din
partea acestei autorităţi.
(8)
În situaţia prevăzută la alin. (7), cererea de restituire va fi însoţită de următoarele documente:
a)
o notă justificativă privind cauzele, cantităţile de produse accizabile
şi locul/locurile unde se află produsele ce urmează să fie returnate;
b)
documentele care justifică faptul că produsele respective au fost
achiziţionate de la antrepozitul fiscal din statul membru de expediţie;
c)
documentul care atestă că accizele au fost plătite în România.
(9)
În cazul produselor accizabile provenite din achiziţii intracomunitare,
retrase de pe piaţă, acestea pot fi returnate antrepozitului fiscal din
statul membru de expediţie, în condiţiile stabilite de acel stat membru,
de antrepozitul fiscal sau destinatarul înregistrat din România care a
efectuat achiziţia. Imediat ce produsele au fost returnate
antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie, în completarea
documentelor prevăzute la alin. (8), antrepozitul fiscal sau
destinatarul înregistrat din România va transmite autorităţii fiscale
teritoriale o copie a documentului sau a documentelor care atestă
returul şi recepţia produselor.
(10)
Pentru produsele accizabile provenite din operaţiuni de import, ce
urmează a fi returnate furnizorului extern, operatorul economic
importator poate beneficia de restituirea accizelor, cu îndeplinirea
următoarelor cerinţe:
a)
să depună cererea de restituire la autoritatea vamală teritorială, cu 7
zile lucrătoare înainte ca produsele accizabile să fie returnate, pentru
o posibilă verificare din partea acestei autorităţi;
b)
cererea de restituire să fie însoţită de:
1.
o notă justificativă privind cauzele, cantităţile de produse accizabile
şi locul/locurile unde se află produsele ce urmează să fie returnate;
2.
documentul care atestă că accizele au fost plătite de importator.
(11)
Imediat ce produsele au fost returnate furnizorului extern, importatorul
din România va transmite autorităţii vamale teritoriale o copie a
documentului sau a documentelor care atestă returul şi recepţia
produselor.
(12)
În cazul produselor supuse marcării prin banderole sau timbre,
operatorul economic care solicită restituirea accizelor este obligat să
întocmească un registru care să conţină următoarele informaţii:
a)
cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum sau importate care fac obiectul restituirii accizelor;
b)
data la care produsele au fost eliberate pentru consum sau importate;
c)
seria şi numărul de identificare ale banderolelor sau timbrelor;
d)
valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate pentru consum sau importate;
e)
regimul care urmează a fi aplicat produselor care fac obiectul restituirii accizelor.
(13)
Abrogat prin punctul 46. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(14)
Produsele supuse accizelor, eliberate pentru consum sau importate în
România, care fac obiectul returului către furnizorul extern, atunci
când urmează a fi distruse, pot fi supuse operaţiunii de distrugere în
România.
(15)
Responsabilitatea distrugerii o are antrepozitul fiscal, destinatarul
înregistrat sau operatorul economic importator care a eliberat produsele
accizabile pentru consum în România.
(16)
Distrugerea produselor accizabile poate fi efectuată la cererea
operatorului economic, în baza aprobării date de autoritatea vamală
teritorială.
(17)
Cererea va fi însoţită de următoarele documente:
a)
o notă justificativă privind cauzele, cantităţile de produse accizabile
şi locul/locurile unde se află produsele ce urmează a fi distruse;
b)
documentele justificative care confirmă cauzele ce determină distrugerea produselor;
c)
documentul care atestă că accizele au fost plătite de operatorul
economic care solicită restituirea accizelor şi procedura care urmează a
fi aplicată produselor ce fac obiectul restituirii accizelor
(reciclare, recondiţionare, distrugere).
(18)
Pentru produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole, returnate
în antrepozitul fiscal din România, în vederea reciclării sau
recondiţionării, dezlipirea marcajelor se va efectua sub supravegherea
autorităţii vamale teritoriale şi va fi consemnată într-un
proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor
fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale «Imprimeria
Naţională» - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala
antrepozitului fiscal.
(19)
În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole, înainte
de returnarea produselor în antrepozitul fiscal din alt stat membru ori
producătorului dintr-o ţară terţă, se va efectua dezlipirea marcajelor
sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale şi va fi consemnată
într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele
care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale «Imprimeria
Naţională» - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala
operatorului economic care returnează marcajele.
(20)
Nu intră sub incidenţa restituirii accizelor, produsele care au fost
eliberate pentru consum cu mai mult de 2 ani înainte de data depunerii
cererii de restituire.
(21)
În toate situaţiile de restituire, autoritatea fiscală teritorială va
transmite cererea şi documentaţia depuse de beneficiarul restituirii
autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei va decide asupra
dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de
admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de
restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte
cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (21) a fost introdus prin punctul 47. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(22)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (21) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (22) a fost introdus prin punctul 47. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(23)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (23) a fost introdus prin punctul 47. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
98.3.
(1)
Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România de către
destinatari înregistraţi şi livrate la export, accizele plătite pot fi
restituite la cererea acestora.
(2)
Pentru a beneficia de restituirea accizelor, destinatarul înregistrat va
depune trimestrial până pe data de 25 inclusiv a lunii imediat
următoare expirării trimestrului o cerere în acest sens la autoritatea
fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi
taxe, însoţită de următoarele documente:
a)
copia documentelor care atestă faptul că produsele respective au fost
achiziţionate de la un antrepozit fiscal dintr-un stat membru;
b)
copia facturii de livrare către cumpărătorul dintr-o ţară terţă;
c)
copia declaraţiei vamale de export şi, după caz, copia documentului care atestă că produsele au părăsit teritoriul comunitar;
d)
copia documentului care atestă plata accizelor la bugetul de stat.
(3)
În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole,
destinatarul înregistrat va depune o notificare la autoritatea vamală
teritorială cu 7 zile lucrătoare înainte ca produsele accizabile să fie
livrate la export.
(4)
Notificarea prevăzută la alin. (3) va cuprinde următoarele informaţii:
a)
cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum, care fac obiectul restituirii accizelor;
b)
data la care produsele au fost eliberate pentru consum;
c)
seria şi numărul de identificare ale banderolelor sau timbrelor;
d)
valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate pentru consum.
(5)
În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole, înainte
de livrarea produselor accizabile la export, se va efectua dezlipirea
marcajelor sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale şi va fi
consemnată într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi
marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale
«Imprimeria Naţională» - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se
pe cheltuiala operatorului economic care returnează marcajele.
(6)
O copie a procesului-verbal prevăzut la alin. (5) va fi anexată cererii prevăzute la alin. (2).
(7)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de către destinatarul înregistrat autorităţii vamale teritoriale,
care în urma analizei va decide asupra dreptului de restituire a
accizelor prin emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în
parte, ori de respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii
cererii, autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
(8)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (7) autorităţii fiscale teritoriale.
(9)
În cazul în care decizia este de admitere, în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul 98.3. a fost introdus prin punctul 48. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 98. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 11-a
Deplasarea intracomunitară şi impozitarea produselor accizabile
după eliberarea pentru consum
după eliberarea pentru consum
Persoane fizice
Art. 20643.
-
(1)
Accizele pentru produsele accizabile achiziţionate de o persoană fizică
pentru uz propriu şi transportate personal de aceasta în România sunt
exigibile numai în statul membru în care se achiziţionează produsele
accizabile.
(2)
Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt
destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se vor avea în vedere
cel puţin următoarele cerinţe:
a)
statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine;
b)
locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;
c)
orice document referitor la produsele accizabile;
d)
natura produselor accizabile;
e)
cantitatea de produse accizabile.
(3)
Produsele achiziţionate de persoanele fizice se consideră a fi destinate
scopurilor comerciale, în condiţiile şi cantităţile prevăzute în
normele metodologice.
(4)
Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare
limitelor prevăzute în normele metodologice şi destinate consumului în
România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în
acest caz, se datorează acciza în România.
(5)
Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de uleiuri
minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă
aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport
atipice de către o persoană fizică sau în numele acesteia. În sensul
acestui alineat, mijloace de transport atipice înseamnă transportul de
combustibil în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în
canistre adecvate pentru combustibili şi transportul de produse lichide
pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite
în numele unor operatori economici profesionişti.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
99.
(1)
Pentru stabilirea destinaţiei comerciale a produselor accizabile
achiziţionate dintr-un alt stat membru de persoane fizice din România,
se vor avea în vedere următoarele cerinţe:
a)
statutul comercial al deţinătorului şi motivele deţinerii produselor;
b)
locul în care se află produsele sau, dacă este cazul, mijlocul de transport utilizat;
c)
orice alt document cu privire la produsele respective;
d)
natura produselor;
e)
cantitatea de produse.
(2)
Se consideră achiziţii pentru uz propriu produsele cumpărate şi
transportate de persoane fizice până în următoarele limite cantitative:
A.
tutunuri prelucrate:
1.
ţigarete - 800 bucăţi;
2.
ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăţi;
3.
ţigări de foi - 200 bucăţi;
4.
tutun de fumat - 1 kg;
B.
băuturi alcoolice:
1.
băuturi spirtoase - 10 litri;
2.
produse intermediare - 20 litri;
3.
vinuri şi băuturi fermentate - 90 litri;
4.
bere - 110 litri.
(3)
Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare
limitelor stabilite la alin. (2) se consideră a fi achiziţionate în
scopuri comerciale, iar pentru acestea se vor respecta prevederile art.
20644 din Codul fiscal.
(4)
Autoritatea vamală competentă poate stabili pe baza criteriilor
prevăzute la alin. (1) dacă produsele deţinute în cantităţi inferioare
sau egale limitelor prevăzute la alin. (2) sunt destinate scopurilor
comerciale.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Produse cu accize plătite deţinute în scopuri comerciale în România
Art. 20644.
-
(1)
Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 20647 alin. (1), în
cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru
consum într-un stat membru sunt deţinute în scopuri comerciale în
România pentru a fi livrate sau utilizate pe teritoriul acesteia,
produsele în cauză sunt supuse accizelor, iar accizele devin exigibile
în România.
(2)
În sensul prezentului articol, deţinere în scopuri comerciale înseamnă
deţinerea de produse accizabile de către o altă persoană decât o
persoană fizică sau de către o persoană fizică în alte scopuri decât
pentru uz propriu şi transportarea de către aceasta, în conformitate cu
art. 20643.
(3)
Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie
aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile
în România.
(4)
Persoana plătitoare de accize devenite exigibile este, în cazurile
prevăzute la alin. (1), persoana care efectuează livrarea sau deţine
produsele destinate livrării sau căreia îi sunt livrate produsele în
România.
(5)
Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 20649, în cazul în
care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum
într-un stat membru se deplasează în cadrul Comunităţii în scopuri
comerciale, produsele în cauză nu sunt considerate ca fiind deţinute în
aceste scopuri până în momentul în care ajung în România, cu condiţia ca
deplasarea să se realizeze pe baza formalităţilor prevăzute la art. 20645 alin. (1) şi (2).
(6)
Produsele accizabile deţinute la bordul unei nave sau al unei aeronave
care efectuează traversări sau zboruri între un alt stat membru şi
România, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care
nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre cele două state
membre, nu sunt considerate ca fiind deţinute în statul membru respectiv
în scopuri comerciale.
(7)
În cazul produselor accizabile, care au fost deja eliberate pentru
consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat membru,
comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia, la cerere, de
restituirea sau de remiterea accizelor dacă autoritatea competentă
constată că accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în acel
stat membru, potrivit prevederilor din normele metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
100.
(1)
Comerciantul expeditor care doreşte să solicite restituirea accizelor
pentru produsele ce urmează a fi expediate pentru consum într-un alt
stat membru trebuie să depună la autoritatea fiscală teritorială unde
este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, cu cel puţin 48 de ore
înainte de expedierea produselor, o cerere de restituire, al cărei
model este prevăzut în anexa nr. 43, şi să facă dovada că pentru acele
produse accizele au fost plătite.
(2)
După recepţia produselor de către destinatar, comerciantul expeditor va
depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca
plătitor de impozite şi taxe, în vederea restituirii accizelor,
documentul prevăzut la art. 20646 alin. (1) lit. d) din Codul
fiscal, pe care este menţionat tratamentul fiscal al produselor
accizabile în statul membru de destinaţie. De asemenea, comerciantul
expeditor va prezenta datele de identificare ale autorităţii competente
din statul membru de destinaţie, în vederea unei posibile confirmări că
accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în acel stat membru.
(3)
Acciza de restituit va fi aferentă cantităţilor expediate şi efectiv recepţionate.
(4)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de comerciantul expeditor autorităţii vamale teritoriale, care în
urma analizei va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin
emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de
respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii,
autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 49. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(41)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (4) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (41) a fost introdus prin punctul 50. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(42)
În cazul în care decizia este de admitere, în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (42) a fost introdus prin punctul 50. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate pentru
consum în România şi care sunt destinate consumului în alt stat membru,
accizele se pot restitui de către autoritatea fiscală teritorială numai
în limita unei valori corespunzătoare valorii accizelor aferente
cantităţii de produse marcate şi expediate. Dezlipirea marcajelor se
face sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale, la solicitarea
comerciantului expeditor.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Deplasarea intracomunitară a produselor cu accize plătite
Art. 20645.
-
(1)
În situaţia prevăzută la art. 20644 alin. (1), produsele
accizabile circulă între România şi alt stat membru sau între alt stat
membru şi România, împreună cu un document de însoţire care conţine
datele principale din documentul prevăzut la art. 20631 alin. (1). Structura şi conţinutul documentului de însoţire sunt stabilite de Comisia Europeană.
(2)
Persoanele prevăzute la art. 20644 alin. (4) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)
înaintea expedierii produselor, să depună o declaraţie la autoritatea competentă teritorială şi să garanteze plata accizelor;
b)
să plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele;
c)
să accepte orice control care să permită autorităţii competente
teritoriale să se asigure că produsele accizabile au fost efectiv
primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
101.
(1)
În situaţia în care un comerciant din România urmează să primească
produse accizabile eliberate pentru consum în alt stat membru,
exigibilitatea accizelor ia naştere la momentul recepţiei produselor.
(2)
Comerciantul din România prevăzut la alin. (1) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)
înainte de expedierea produselor accizabile de furnizorul din alt stat
membru, să depună o declaraţie cu privire la acest fapt la autoritatea
vamală teritorială şi să garanteze plata accizelor aferente produselor
accizabile pe care urmează să le primească;
b)
să plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele;
c)
să anunţe autoritatea vamală teritorială în raza căreia au fost primite
produsele accizabile şi să păstreze produsele în locul de recepţie cel
puţin 48 de ore pentru a permite acestei autorităţi să se asigure că
produsele au fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru
acestea au fost plătite.
(3)
Pentru aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice,
accizele plătite de către comerciantul din România ca urmare a
achiziţiei de la un furnizor dintr-un alt stat membru pot fi restituite
la cererea comerciantului care s-a conformat cerinţelor prevăzute la
alin. (2) al art. 20645 din Codul fiscal.
(4)
Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală teritorială unde
comerciantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe. Cererea
va fi însoţită de:
a)
documentul care să ateste că acciza a fost plătită; şi
b)
copiile documentelor care fac dovada că livrarea s-a efectuat către un
antrepozit fiscal de producţie băuturi alcoolice la preţuri fără accize;
sau
c)
copiile documentelor care fac dovada că livrarea s-a efectuat către un
operator economic producător de băuturi nealcoolice ori produse
alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea «scutit de accize».
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 51. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de comerciant autorităţii vamale teritoriale, care în urma
analizei va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin
emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de
respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii,
autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (5) a fost introdus prin punctul 52. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (5) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (6) a fost introdus prin punctul 52. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
În cazul în care decizia este de admitere, în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (7) a fost introdus prin punctul 52. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Documentul de însoţire
Art. 20646.
-
(1)
Documentul de însoţire se întocmeşte de către furnizor în 3 exemplare şi se utilizează după cum urmează:
a)
primul exemplar rămâne la furnizor;
b)
exemplarele 2 şi 3 însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor;
c)
exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
d)
exemplarul 3 trebuie să fie restituit furnizorului, cu certificarea
recepţiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al produselor
accizabile în statul membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în
mod expres acest lucru în scop de restituire de accize.
(2)
Modelul documentului de însoţire va fi prevăzut în normele metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
102.
(1)
Documentul de însoţire se utilizează în cazul deplasării produselor
accizabile care au fost eliberate pentru consum în România către un
destinatar dintr-un stat membru în scop comercial.
(2)
Documentul de însoţire este utilizat şi în cazul circulaţiei intracomunitare a alcoolului complet denaturat.
(3)
Modelul documentului de însoţire este în conformitate cu legislaţia comunitară şi este prevăzut în anexa nr. 44.
(4)
În cazurile menţionate la alin. (1) şi (2) pentru produsele accizabile
deja eliberate pentru consum într-un stat membru şi care sunt destinate a
fi utilizate în scop comercial în România, deplasarea produselor va fi
însoţită de documentul de însoţire sau de un document comercial care să
conţină aceleaşi informaţii, stabilit de statul membru de expediţie.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Vânzarea la distanţă
Art. 20647.
-
(1)
Produsele accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru,
care sunt achiziţionate de o persoană, alta decât un antrepozitar
autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilită în România, care nu
exercită o activitate economică independentă, şi care sunt expediate ori
transportate către România, direct sau indirect, de către vânzător ori
în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.
(2)
În cazul prevăzut la alin. (1), accizele devin exigibile în România în
momentul livrării produselor accizabile. Condiţiile de exigibilitate şi
nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la
data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în
conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.
(3)
Persoana plătitoare de accize în România este fie vânzătorul, fie un
reprezentant fiscal stabilit în România şi autorizat de autorităţile
competente din România. Atunci când vânzătorul nu respectă dispoziţiile
alin. (4) lit. a), persoana plătitoare de accize este destinatarul
produselor accizabile.
(4)
Vânzătorul sau reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)
înainte de expedierea produselor accizabile, trebuie să se înregistreze
şi să garanteze plata accizelor în condiţiile stabilite şi la
autoritatea competentă, prevăzute în normele metodologice;
b)
să plătească accizele la autoritatea competentă prevăzută la lit. a), după sosirea produselor accizabile;
c)
să ţină evidenţe contabile ale livrărilor de produse accizabile.
(5)
Produsele accizabile deja eliberate pentru consum în România, care sunt
achiziţionate de o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un
destinatar înregistrat, stabilită în alt stat membru, care nu exercită o
activitate economică independentă, şi care sunt expediate ori
transportate către acel stat membru, direct sau indirect, de către
vânzător ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat
membru. Accizele percepute în România se restituie sau se remit, la
solicitarea vânzătorului, dacă vânzătorul ori reprezentantul său fiscal a
urmat procedurile stabilite la alin. (4), potrivit cerinţelor stabilite
de autoritatea competentă din statul membru de destinaţie.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
103.
(1)
Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru
şi destinate ulterior vânzării unei persoane din România care nu
desfăşoară o activitate economică independentă, vânzătorul din acel stat
membru sau reprezentantul său fiscal stabilit în România trebuie să se
înregistreze şi să garanteze plata accizelor la autoritatea vamală
teritorială în raza căreia îşi are domiciliul persoana care primeşte
produsele accizabile.
(2)
Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi să fie autorizat de către autoritatea vamală teritorială.
(3)
În scopul obţinerii autorizaţiei, reprezentantul fiscal va depune la
autoritatea vamală teritorială o cerere însoţită de următoarele
documente:
a)
actul constitutiv al reprezentantului fiscal, care îi permite desfăşurarea acestei activităţi;
b)
contractul de reprezentare încheiat cu vânzătorul.
(4)
Modelul cererii privind acordarea autorizaţiei de reprezentant fiscal este prevăzut în anexa nr. 45.
(5)
Autorizarea ca reprezentant fiscal nu poate fi acordată decât
persoanelor care oferă garanţiile necesare pentru aplicarea corectă a
dispoziţiilor legale şi pentru care măsurile de urmărire şi control
necesare pot fi asigurate fără a fi necesare cheltuieli administrative
suplimentare.
(6)
Cererea de autorizare nu poate fi aprobată în cazul persoanelor care au
săvârşit o infracţiune sau încălcări repetate în legătură cu
reglementările vamale sau fiscale.
(7)
Decizia de neacordare a autorizaţiei va fi comunicată în scris, odată cu motivele ce au condus la acest fapt.
(8)
Autorizaţia este revocată sau modificată atunci când una sau mai multe
condiţii prevăzute pentru emiterea acesteia nu au fost sau nu mai sunt
îndeplinite.
(9)
Autorizaţia poate fi revocată atunci când titularul acesteia nu se
conformează unei obligaţii care îi revine, după caz, din deţinerea
acestei autorizaţii.
(10)
Autorizaţia se revocă în cazul în care după emiterea acesteia se săvârşeşte una din faptele menţionate la alin. (6).
(11)
Revocarea sau modificarea autorizaţiei se aduce la cunoştinţa titularului acesteia.
(12)
Revocarea sau modificarea autorizaţiei produce efecte de la data la care
ea a fost adusă la cunoştinţă. Totuşi, în cazuri excepţionale şi în
măsura în care interesele legitime ale titularului autorizaţiei impun
aceasta, autoritatea vamală teritorială poate stabili o dată ulterioară
pentru producerea efectelor.
(13)
Pentru situaţia prevăzută la alin. (1) plata accizelor se efectuează
prin unitatea de Trezorerie a Statului care deserveşte autoritatea
fiscală teritorială în raza căreia se află domiciliul persoanei care
primeşte produsele accizabile.
(14)
Termenul de plată a accizelor îl constituie ziua lucrătoare imediat
următoare celei în care a avut loc recepţia mărfurilor de către
destinatar.
(15)
În situaţia în care vânzătorul nu respectă prevederile alin. (1)
obligaţia de plată a accizelor în România revine persoanei care primeşte
produsele accizabile.
(16)
Pentru produsele accizabile deja eliberate pentru consum în România
destinate vânzării unei persoane din alt stat membru care nu este
antrepozitar autorizat sau destinatar înregistrat şi nu desfăşoară o
activitate economică independentă, vânzătorul din România sau
reprezentantul său fiscal stabilit în acel alt stat membru trebuie să se
înregistreze şi să garanteze plata accizelor la autoritatea competentă
din acel stat membru.
(17)
Persoanele menţionate la alin. (16) trebuie să ţină o evidenţă strictă a
tuturor livrărilor de produse în cazul vânzării la distanţă, în care
trebuie să înregistreze pentru fiecare livrare:
a)
numărul de ordine corespunzător livrării;
b)
data livrării;
c)
numărul facturii sau al altui document comercial care înlocuieşte factura;
d)
ţara de destinaţie;
e)
datele de identificare ale destinatarului: denumirea, adresa;
f)
grupa de produse expediate, inclusiv codurile NC corespunzătoare;
g)
cantitatea de produse expediată, exprimată în unităţi de măsură corespunzătoare regulilor de calcul al accizei;
h)
nivelul garanţiei constituită în statul de destinaţie;
i)
dovada primirii produselor de către destinatar;
j)
dovada plăţii accizelor în statul membru de destinaţie;
k)
cuantumul accizelor solicitate a fi restituite;
l)
data solicitării restituirii accizelor.
(18)
Vânzătorul va depune la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia
îşi are sediul o cerere de restituire, potrivit modelului prevăzut în
anexa nr. 46, menţionând livrările efectuate în cadrul vânzării la
distanţă, pentru care s-au plătit accizele pe teritoriul statelor membre
de destinaţie, pe parcursul unui trimestru.
(19)
Cererea se va depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
încheierii trimestrului în care au fost plătite accizele în statele
membre de destinaţie şi va cuprinde informaţii referitoare la
cantităţile de produse accizabile şi numerele de ordine corespunzătoare
livrărilor pentru care se solicită restituirea, precum şi suma totală de
restituit.
(20)
Operaţiunea care generează dreptul de restituire o constituie momentul plăţii accizelor în statul membru de destinaţie.
(21)
Vânzătorul are obligaţia să păstreze la dispoziţia autorităţii fiscale
teritoriale, pe o perioadă de 5 ani, facturile şi toate documentele care
atestă atât plata accizelor pe teritoriul naţional pentru produsele
expediate, cât şi plata accizelor în statele membre de destinaţie.
(22)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de vânzător autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei
va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei
decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a
cererii de restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală
stabileşte cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (22) a fost modificat prin punctul 53. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(221)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (22) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (221) a fost introdus prin punctul 54. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(222)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (222) a fost introdus prin punctul 54. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(23)
Valoarea accizelor restituite nu poate depăşi valoarea accizelor plătite prin preţul de achiziţie al produselor accizabile.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Distrugeri şi pierderi
Art. 20648.
-
(1)
În situaţiile prevăzute la art. 20644 alin. (1) şi la art. 20647
alin. (1), în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a
produselor accizabile, în cursul transportului acestora în alt stat
membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, dintr-un motiv
legat de natura produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă
majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autorităţile
competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în
acel stat membru.
(2)
Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile în
cauză va fi dovedită într-un mod considerat satisfăcător de
autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea
totală ori pierderea iremediabilă sau din statul membru în care aceasta
a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine
unde a avut loc. Garanţia depusă în temeiul art. 20645 alin. (2) lit. a) sau al art. 20647 alin. (4) lit. a) se va elibera.
(3)
Regulile şi condiţiile pe baza cărora se determină pierderile menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în normele metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
104.
(1)
Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru,
în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a acestora în
cursul transportului pe teritoriul României, ca urmare a unui caz
fortuit ori de forţă majoră, nu intervine exigibilitatea accizelor în
România, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
să se prezinte imediat autorităţii vamale teritoriale dovezi suficiente
despre evenimentul produs, precum şi informaţii precise cu privire la
cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în
România, de către expeditor, transportator sau primitor;
b)
să fie dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea distrugerii totale sau a pierderii iremediabile.
(2)
Prin distrugere totală sau pierdere iremediabilă a produselor accizabile se înţelege cazul în care:
a)
produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită
vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundaţiilor sau altor
cazuri de forţă majoră;
b)
produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită
evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al
deplasării produsului;
c)
este ca urmare a autorizării de către autoritatea vamală teritorială.
(3)
Pentru distrugerile şi pierderile de produse accizabile neadmise ca
neimpozabile se datorează accizele aferente acestora în România,
calculate pe baza cotelor de accize în vigoare la momentul constatării
lor, şi se plăteşte în termen de 5 zile de la această dată.
(4)
Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru,
destinate livrării în România, în cazul distrugerii totale sau
pierderii iremediabile a acestora intervenite şi constatate în cursul
transportului pe teritoriul altui stat membru decât cel în care au fost
eliberate pentru consum, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă
majoră, nu intervine exigibilitatea accizelor, dacă autoritatea
competentă din statul membru în care acestea au avut loc ori s-au
stabilit a acceptat ca fiind satisfăcătoare dovezile prezentate de
expeditor sau transportator.
(5)
În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (4) garanţia depusă în conformitate cu prevederile pct. 101 şi 103 va fi eliberată.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Declaraţii privind achiziţii şi livrări intracomunitare
Art. 20650.
-
Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali au obligaţia de a
transmite autorităţii competente o situaţie lunară privind achiziţiile
şi livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii
următoare celei la care se referă situaţia, în condiţiile stabilite prin
normele metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
105.
(1)
Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali vor înregistra în
evidenţele proprii toate operaţiunile efectuate privind achiziţiile şi
livrările de produse accizabile.
(2)
Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali vor depune lunar la
autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au sediul social
situaţia centralizatoare a achiziţiilor şi livrărilor de produse
accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care
se referă situaţia.
(3)
Modelul situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (2) este prevăzut în anexa nr. 47.
(4)
Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de
sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului fiscal.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 55. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 12-a
Obligaţiile plătitorilor de accize
Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 20651.
-
(1)
Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor
este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care
accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul
capitol prevede în mod expres alt termen de plată.
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul furnizorilor
autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural, termenul de plată a
accizelor este data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc
facturarea către consumatorul final.
(3)
În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un
regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plăţii
accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.
(4)
Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), livrarea produselor energetice prevăzute la art. 20616
alin. (3) lit. a)-e) din antrepozite fiscale se efectuează numai în
momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să ateste
virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce
urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize
se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor
virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele
antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de
produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii
precedente.
(5)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2067 alin. (7), (8) şi (9) are obligaţia de a plăti accizele în termen de 5 zile de la data la care au devenit exigibile.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
106.
(1)
Pentru produsele accizabile pentru care se datorează contribuţia pentru
sănătate în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările
ulterioare, sumele reprezentând contribuţia se virează Ministerului
Sănătăţii, în contul bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor
speciale, de către plătitorii de accize: antrepozitarii persoane
juridice - autorizaţi pentru producţie ori antrepozitarii autorizaţi
pentru depozitare cărora le-au fost expediate produsele, precum şi
importatorii autorizaţi şi destinatarii înregistraţi.
(2)
Livrarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin.
(3) lit. a)-e) din Codul fiscal din antrepozitele fiscale se efectuează
numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să
ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente
cantităţii ce urmează a fi facturată cumpărătorului.
(3)
Ordinele de plată pentru Trezoreria Statului care atestă virarea la
bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi
facturată, deţinute de către furnizori, trebuie să fie confirmate prin
ştampila şi semnătura autorizată a unităţii bancare care a debitat
contul plătitorului cu suma respectivă şi copie de pe extrasul de cont.
(4)
Accizele aferente produselor energetice livrate din antrepozitele
fiscale se achită de către furnizori sau de către cumpărători în contul
corespunzător de venituri al bugetului de stat, deschis la unităţile
Trezoreriei Statului în raza cărora îşi au sediul furnizorii, în
conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr.
246/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea şi
completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), cu
modificările şi completările ulterioare.
(5)
Livrarea de produse energetice se face numai pe bază de comandă depusă de cumpărător.
(6)
Pe baza comenzii depuse de cumpărător, furnizorii emit cumpărătorilor o
factură pro forma (cod 14-4-10/aA), în care vor fi menţionate: denumirea
produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate, precum şi informaţii
cu privire la denumirea şi codul de identificare fiscală al
antrepozitarului autorizat, în numele căruia se efectuează plata
accizelor, precum şi cele privind unitatea Trezoreriei Statului în raza
căreia acesta îşi are sediul.
(7)
În cazul în care cantităţile livrate se determină prin cântărire, se
solicită comenzi exprimate în tone. Pentru transformarea în litri la
temperatura de +15 grade C se vor utiliza densităţile aferente
temperaturii de +15 grade C.
(8)
În cazul în care livrările se fac în vase calibrate şi/sau cantităţile
se determină prin metoda volum-densitate, se solicită comenzi exprimate
în litri, care să corespundă cu capacitatea din documentul de calibrare.
(9)
Cantitatea din comandă, exprimată în litri la temperatura efectivă, se
va corecta cu densitatea la temperatura de +15 grade C, rezultând
cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15 grade C.
(10)
Valoarea accizei datorate de cumpărător conform facturii pro forma va fi
cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15 grade C,
determinată potrivit prevederilor alin. (9), înmulţită cu acciza pe
litru.
(11)
La livrarea efectivă se recalculează acciza conform procedeului de mai sus, iar valoarea obţinută va fi evidenţiată distinct.
(12)
Pentru celelalte tipuri de produse energetice calculul valorii accizei
datorate se face pe baza densităţilor înscrise în registrul de densităţi
în momentul întocmirii facturii pro forma, recalculate la temperatura
de +15 grade C, după cum urmează:
-
acciza (euro/tonă): 1.000 = acciza (euro/kg) x densitatea la +15 grade C (kg/litru) = acciza (euro/litru);
-
cantitatea în kg: densitatea la +15 grade C = cantitatea în litri la +15 grade C;
-
valoarea accizei = cantitatea în litri la +15 grade C x acciza (euro/litru).
(13)
Eventualele diferenţe între valoarea accizelor virate la bugetul de stat
conform facturii pro forma şi valoarea accizelor aferente cantităţilor
de produse energetice efectiv livrate de furnizori, conform facturii
fiscale, determinate de variaţia de densitate, se vor regulariza cu
ocazia depunerii declaraţiei lunare privind obligaţiile de plată la
bugetul de stat.
(14)
Unităţile Trezoreriei Statului vor elibera zilnic, la solicitarea
antrepozitarilor autorizaţi, copii ale extraselor contului de venituri
al bugetului de stat în care au fost evidenţiate accizele virate în
numele acestora.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Documente fiscale
Art. 20653.
-
Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în
afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedită
folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 20. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
107.
(1)
Orice plătitor de acciză care livrează produse accizabile unei alte
persoane are obligaţia de a-i emite acestei persoane o factură. Această
factură trebuie să respecte prevederile art. 155 din Codul fiscal. În
cazul antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi sau al
expeditorilor înregistraţi, aceştia au obligaţia de a înscrie în facturi
codul de accize, la rubrica aferentă datelor de identificare.
(2)
Pentru livrările de produse accizabile efectuate din antrepozitele
fiscale, cu excepţia livrărilor în regim suspensiv de accize, factura
trebuie să cuprindă distinct valoarea accizei pentru fiecare produs sau,
dacă nu se datorează accize în urma unei exceptări/scutiri, menţiunea
«exceptat/scutit de accize».
(3)
Pentru livrările de ţigarete, factura va cuprinde şi o rubrică aferentă preţului de vânzare cu amănuntul declarat.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 56. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
În cazul produselor accizabile, cu excepţia situaţiei în care produsele
circulă în regim suspensiv de accize, la transportul acestora de la
antrepozitul fiscal către alte locuri proprii de depozitare ale
antrepozitarului autorizat, se va utiliza avizul de însoţire, în care se
va înscrie şi valoarea accizei aferente cantităţilor de produse
accizabile transferate.
(5)
Transportul produselor accizabile de la locul de recepţie deţinut de
destinatarul înregistrat către alte locuri proprii ale acestuia va fi
însoţit de avizul de însoţire a mărfii în care se va înscrie «accize
percepute».
(6)
Avizul de însoţire în care acciza se evidenţiază distinct se utilizează
şi în cazul produselor accizabile pentru care acciza devine exigibilă la
momentul ieşirii din antrepozitul fiscal, atunci când nu se emite
factura la momentul expedierii către clienţi.
(7)
Avizul de însoţire în care se va înscrie «accize percepute» se
utilizează şi în cazul livrării de produse accizabile pentru care acciza
devine exigibilă la momentul primirii acestora de către destinatarul
înregistrat, atunci când nu se emite factura la momentul expedierii
către clienţi.
(8)
În situaţiile prevăzute la alin. (4) şi (6) nu este obligatorie
înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea ulterioară a
produselor către clienţi, dar se vor menţiona cuvintele «accize
percepute».
(9)
Mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize este
însoţită întotdeauna de documentul administrativ electronic tipărit.
(10)
Pe parcursul circulaţiei intracomunitare a produselor achiziţionate în
România, pentru care acciza a fost plătită în statul membru de
expediere, documentele care vor însoţi transportul sunt factura şi
documentul de însoţire reglementat la pct. 102 sau un alt document
comercial care să conţină aceleaşi informaţii din documentul de
însoţire.
___________
Punctul 107. a fost modificat prin punctul 20. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 20. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Garanţii
Art. 20654.
-
(1)
Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi expeditorul
înregistrat au obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei
garanţii, conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure
plata accizelor care pot deveni exigibile. În situaţia în care
antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi expeditorul
înregistrat înregistrează obligaţii fiscale restante cu mai mult de 30
de zile, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală,
garanţia se extinde şi asupra acestora de drept şi fără nicio altă
formalitate.
(2)
Prin excepţie de la prevederile la alin. (1), garanţia poate fi depusă
de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de destinatar
sau, în comun, de două ori mai multe dintre aceste persoane sau dintre
persoanele prevăzute la alin. (1), în cazurile şi în condiţiile
stabilite prin normele metodologice.
(3)
Garanţia este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii.
(4)
Garanţia reprezintă 6% din valoarea accizelor aferente produselor ce ar
rezulta la nivelul unui an, potrivit capacităţilor tehnologice de
producţie pentru antrepozitul nou-înfiinţat. Pentru antrepozitarii
autorizaţi, valoarea garanţiei se va calcula prin aplicarea procentului
de 6% la valoarea accizelor aferente ieşirilor de produse accizabile din
ultimul an, dar nu mai puţin de 6% din valoarea accizelor aferente
produselor ce ar rezulta potrivit capacităţilor tehnologice de
producţie. Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi
prevăzute în normele metodologice.
(41)
Valoarea garanţiei nu poate fi mai mică decât cuantumul stabilit în
normele metodologice, în funcţie de natura produselor accizabile ce
urmează a fi realizate.
___________
Alineatul (41) a fost introdus prin punctul 57. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice
schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat.
(6)
Garanţia aferentă deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de
accize efectuată de un expeditor înregistrat reprezintă 100% din
valoarea accizelor corespunzătoare produselor deplasate, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
108.
(1)
Garanţia se constituie în favoarea autorităţii fiscale teritoriale.
(2)
Garanţia poate fi sub formă de:
a)
depozit în numerar;
b)
garanţie personală.
(3)
În cazul unui depozit în numerar constituit la nivelul garanţiei se aplică următoarele reguli:
a)
se consemnează mijloacele băneşti la unitatea Trezoreriei Statului la care este arondată autoritatea fiscală teritorială;
b)
orice dobândă plătită de trezorerie în legătură cu depozitul aparţine deponentului.
(4)
În cazul garanţiei personale se aplică următoarele reguli:
a)
garantul trebuie să fie o societate bancară din teritoriul comunitar;
b)
trebuie să existe o scrisoare de garanţie bancară în favoarea
autorităţii fiscale teritoriale la care operatorul economic este
înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.
(5)
În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie nou-înfiinţat,
nivelul garanţiei ce trebuie constituite corespunde unei cote de 6% din
valoarea accizelor aferente produselor ce ar rezulta la nivelul unui an
potrivit capacităţilor tehnologice de producţie declarate la autorizare.
(6)
În cazul antrepozitarului autorizat pentru depozitare nou-înfiinţat,
nivelul garanţiei ce trebuie constituite corespunde unei cote de 6% din
valoarea accizelor aferente produselor accizabile estimate a fi intrate
la nivelul unui an.
(7)
Antrepozitarul autorizat pentru producţie nou-înfiinţat, care deţine şi
antrepozite fiscale de depozitare, trebuie să constituie garanţie atât
pentru antrepozitele de producţie, cât şi pentru antrepozitele fiscale
de depozitare, potrivit prevederilor alin. (5) şi (6).
(8)
Orice antrepozitar autorizat are obligaţia constituirii unei garanţii
corespunzătoare unei cote de 6% din valoarea accizelor aferente
cantităţilor de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de
accize către un alt stat membru în anul anterior constituirii garanţiei.
(81)
Cuantumul garanţiei constituite de antrepozitarii autorizaţi pentru
producţie nu poate fi mai mic decât limitele prevăzute mai jos:
a)
pentru producţia de bere - 100.000 euro;
b)
pentru producţia de bere realizată de micii producători - 50.000 euro;
c)
pentru producţia de bere de maximum 5.000 hl pe an realizată de micii producători - 2.000 euro;
___________
Litera c) a fost modificată prin punctul 8. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
d)
pentru producţia de vinuri de maximum 5.000 hl pe an - 2.500 euro;
___________
Litera d) a fost modificată prin punctul 8. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
e)
pentru producţia de vinuri între 5.001 hl şi 10.000 hl pe an - 5.000 euro;
___________
Litera e) a fost modificată prin punctul 8. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
e1)
pentru producţia de vinuri peste 10.000 hl pe an - 10.000 euro;
___________
Litera e1) a fost introdusă prin punctul 9. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
f)
pentru producţia de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, de maximum 5.000 hl pe an - 20.000 euro;
g)
pentru producţia de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 5.000 hl pe an - 50.000 euro;
h)
pentru producţia de produse intermediare de maximum 5.000 hl pe an - 25.000 euro;
i)
pentru producţia de produse intermediare peste 5.000 hl pe an -75.000 euro;
i1)
pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase de maximum 100 hl alcool pur pe an - 5.000 euro;
___________
Litera i1) a fost introdusă prin punctul 10. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
j)
pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase între 101 şi 1.000 hl alcool pur pe an - 25.000 euro;
___________
Litera j) a fost modificată prin punctul 11. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
k)
pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase între 1.001 şi 5.000 hl alcool pur pe an - 100.000 euro;
l)
pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase peste 5.000 hl alcool pur pe an - 250.000 euro;
m)
pentru producţia de alcool etilic realizată de micile distilerii - 250 euro;
___________
Litera m) a fost modificată prin punctul 11. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
n)
pentru producţia de tutun prelucrat - 1.000.000 euro;
o)
pentru producţia de produse energetice, exceptând producţia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an - 250.000 euro;
___________
Litera o) a fost modificată prin punctul 11. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
o1)
pentru producţia de produse energetice, exceptând producţia de GPL, între 10.001 tone şi 40.000 tone - 1.000.000 euro;
___________
Litera o1) a fost introdusă prin punctul 12. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
o2)
pentru producţia de produse energetice, exceptând producţia de GPL, peste 40.000 tone - 2.000.000 euro;
___________
Litera o2) a fost introdusă prin punctul 12. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
p)
pentru producţia de GPL - 10.000 euro;
q)
pentru producţia exclusivă de biocombustibili şi biocarburanţi - 5.000 euro;
___________
Subpunctul (81) a fost introdus prin punctul 57. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(82)
În cazul antrepozitarilor autorizaţi care produc mai multe categorii de
produse accizabile, obligaţia acestora este de a constitui garanţia
corespunzătoare acelei categorii de produse accizabile pentru care este
prevăzut cuantumul cel mai mare.
___________
Subpunctul (82) a fost introdus prin punctul 57. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(9)
În cazul expeditorului înregistrat, nivelul garanţiei de constituit
trebuie să acopere 100% valoarea accizelor aferente oricărei deplasări
de produse accizabile în regim suspensiv de accize.
(10)
Antrepozitarul autorizat pentru producţie care deţine şi calitatea de
expeditor înregistrat trebuie să constituie garanţia atât în calitate de
antrepozitar autorizat, cât şi în calitate de expeditor înregistrat.
(11)
În cazul destinatarului înregistrat, nivelul garanţiei ce trebuie
constituite obligatoriu corespunde unei cote de 6% din suma accizelor
aferente achiziţiilor de produse accizabile, estimate la nivelul unui
an.
(12)
În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de biodiesel,
destinat utilizării în producţia de produse energetice, valoarea
accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea garanţiei se
determină prin aplicarea cotei de acciză aferente motorinei.
(13)
În cazul antrepozitarului autorizat exclusiv pentru producţie de
bioetanol, destinat utilizării în producţia de produse energetice,
valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea
garanţiei se determină prin aplicarea cotei de acciză aferente benzinei
fără plumb, cu condiţia denaturării acestui produs potrivit procedurii
prevăzute la pct. 111.
(14)
Nivelul garanţiei se analizează anual de către autoritatea vamală
teritorială, în vederea actualizării în funcţie de schimbările
intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului
autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului înregistrat sau în
nivelul accizei datorate.
(15)
Pentru antrepozitarul autorizat pentru producţie, nivelul garanţiei se
actualizează în funcţie de ieşirile de produse accizabile din anul
precedent, care nu poate fi mai mică de 6% din valoarea accizelor
aferente produselor ce ar rezulta potrivit capacităţilor tehnologice de
producţie declarate potrivit prevederilor pct. 84 alin. (21).
(16)
Pentru antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare, nivelul garanţiei se
actualizează în funcţie de cantităţile de produse accizabile intrate în
anul precedent.
(17)
Pentru antrepozitarul autorizat pentru producţie, care deţine şi
antrepozite fiscale de depozitare, nivelul garanţiei pentru aceste
antrepozite se actualizează în funcţie de cantităţile de produse
accizabile eliberate pentru consum în anul precedent.
(18)
Pentru destinatarul înregistrat, nivelul garanţiei se actualizează în
funcţie de cantităţile de produse accizabile achiziţionate în anul
precedent.
(19)
În vederea actualizării nivelului garanţiei, antrepozitarul
autorizat/destinatarul înregistrat/expeditorul înregistrat trebuie să
depună anual, până la data de 15 ianuarie inclusiv a anului următor, la
autoritatea vamală teritorială, o declaraţie privind informaţiile
necesare analizei potrivit prevederilor alin. (14) - (18).
(20)
Cuantumul garanţiei stabilite prin actualizare se va comunica
antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului
înregistrat prin decizie emisă de autoritatea vamală teritorială, care
va face parte integrantă din autorizaţia de antrepozit fiscal/destinatar
înregistrat/expeditor înregistrat. O copie a deciziei se transmite şi
Comisiei sau comisiei teritoriale, după caz. Termenul de constituire a
garanţiei astfel stabilite va fi de cel mult 30 de zile de la data
comunicării.
___________
Subpunctul (20) a fost modificat prin punctul 58. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(21)
Orice reprezentant fiscal are obligaţia de a constitui garanţia
echivalentă cu valoarea accizelor aferente fiecărei operaţiuni cu
produse accizabile. Garanţia va fi constituită înainte de livrarea
produselor de către vânzătorul din alt stat membru în România.
(22)
Garanţiile constituite sunt valabile atât timp cât nu sunt executate de
autoritatea fiscală teritorială la care sunt înregistraţi ca plătitori
de impozite şi taxe antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat
şi expeditorul înregistrat.
(23)
Garanţia poate fi executată atunci când se constată că antrepozitarul
autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorul înregistrat nu şi-a
respectat obligaţiile legale privind plata accizei ori înregistrează
orice alte obligaţii fiscale restante, de natura celor administrate de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu mai mult de 30 de zile
faţă de termenul legal de plată. Executarea garanţiei atrage suspendarea
autorizaţiei până la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin
care se execută garanţia şi cea de suspendare a autorizaţiei se
stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
___________
Subpunctul (23) a fost modificat prin punctul 58. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(24)
Garanţiile constituite de antrepozitarii autorizaţi se depun la
autoritatea fiscală teritorială în termen de 30 de zile de la data când
devine valabilă autorizaţia, iar eventualele diferenţe rezultate din
actualizarea sau executarea garanţiei, în cazul antrepozitarilor
autorizaţi, destinatarilor înregistraţi şi al expeditorilor
înregistraţi, se depun la autoritatea fiscală teritorială în termen de
30 de zile de la data când devine valabilă autorizaţia ori de la data
actualizării garanţiei, după caz. Autoritatea fiscală teritorială, în
termen de 5 zile lucrătoare, va transmite o copie a documentului care
atestă constituirea garanţiei la autoritatea vamală teritorială, care va
înştiinţa Comisia sau comisia teritorială, după caz.
___________
Subpunctul (24) a fost modificat prin punctul 58. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(25)
În toate situaţiile, valoarea accizelor care constituie baza de calcul
pentru stabilirea/actualizarea garanţiei se determină prin aplicarea
cotelor de acciză în vigoare la momentul constituirii garanţiei,
prevăzute în anexa nr. 1 la titlul VII - Accize şi alte taxe speciale
din Codul fiscal.
(26)
Pentru actualizarea garanţiei prevăzute la alin. (14) se utilizează
cursul de schimb leu/euro valabil pentru calculul accizelor la momentul
efectuării actualizării.
(27)
Orice antrepozitar autorizat poate să asigure, la cerere, o singură
garanţie care să acopere riscul de neplată a accizelor pentru toate
antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitar autorizat. Valoarea
garanţiei totale va fi egală cu suma garanţiilor aferente fiecărui
antrepozit fiscal deţinut de către antrepozitarul autorizat.
(28)
În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de alcool etilic şi
băuturi alcoolice în sistem integrat, garanţia va fi stabilită în
funcţie de capacitatea tehnologică de producţie cea mai mare, respectiv a
alcoolului etilic ca materie primă sau a băuturilor alcoolice.
(29)
În cazul antrepozitarului autorizat sau destinatarului înregistrat,
nivelul garanţiei se reduce de Comisie ori, după caz, de comisia
teritorială, după cum urmează:
a)
cu 50%, în situaţia în care în ultimii 3 ani consecutivi de activitate
pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale privind
obligaţiile datorate bugetului general consolidat, de natura celor
administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
b)
cu 75%, în situaţia în care în ultimii 5 ani consecutivi de activitate
pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale privind
obligaţiile datorate bugetului general consolidat, de natura celor
administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
___________
Subpunctul (29) a fost modificat prin punctul 58. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(291)
Nivelul garanţiei reduse pentru antrepozitarii autorizaţi nu poate fi mai mic decât nivelul minim prevăzut la alin. (81).
___________
Subpunctul (291) a fost introdus prin punctul 59. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(30)
Prin conformarea cu prevederile legale privind obligaţiile datorate
bugetului general consolidat se înţelege depunerea declaraţiilor şi
efectuarea plăţii la bugetul general consolidat a obligaţiilor de natura
celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală,
inclusiv efectuarea eventualelor regularizări, în termenele legale. În
situaţia în care plata accizelor se efectuează în termenul admis de
Codul fiscal pentru întârzierea la plată a accizelor sau contribuabilul,
din proprie iniţiativă, corectează declaraţiile de accize şi efectuează
plata eventualelor diferenţe, condiţiile de acordare a reducerii
garanţiei nu sunt afectate.
___________
Subpunctul (30) a fost modificat prin punctul 60. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(31)
Nivelul de reducere a garanţiei stabilit potrivit prevederilor alin.
(29) rămâne în vigoare până la o decizie ulterioară a Comisiei sau a
comisiei teritoriale, după caz, chiar dacă în acest interval de timp a
intervenit actualizarea garanţiei.
___________
Subpunctul (31) a fost modificat prin punctul 60. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(32)
În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanţiei reduse,
care solicită autorizarea unui nou loc ca antrepozit fiscal, Comisia sau
comisia teritorială, după caz, poate decide ca la stabilirea garanţiei
pentru acest nou antrepozit să aplice acelaşi nivel de reducere a
garanţiei.
___________
Subpunctul (32) a fost modificat prin punctul 60. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(33)
În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanţiei reduse,
care solicită reautorizarea, Comisia sau comisia teritorială, după caz,
poate decide aplicarea în continuare a nivelului de reducere a
garanţiei.
___________
Subpunctul (33) a fost modificat prin punctul 60. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(34)
Garanţia poate fi deblocată, total sau parţial, la solicitarea
operatorului economic cu viza autorităţii fiscale teritoriale, numai
după verificarea asupra conformării cu prevederile legale ale titlului
VII din Codul fiscal.
___________
Punctul 108. a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Responsabilităţile plătitorilor de accize
Art. 20655.
-
(1)
Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi
plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru
depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea
competentă, conform prevederilor prezentului capitol şi celor ale
legislaţiei vamale în vigoare.
(2)
Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună la
autoritatea competentă o situaţie, care să conţină informaţii cu privire
la produsele accizabile: stocul de materii prime şi produse finite la
începutul perioadei de raportare, achiziţiile de materii prime,
cantitatea fabricată în cursul perioadei de raportare, stocul de produse
finite şi materii prime la sfârşitul perioadei de raportare şi
cantitatea de produse livrate, la termenul şi conform modelului
prezentat în normele metodologice.
(3)
Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare sunt obligaţi să depună la
autoritatea competentă o situaţie, care să conţină informaţii cu privire
la stocul de produse finite la începutul perioadei de raportare,
achiziţiile şi livrările de produse finite în cursul perioadei de
raportare, stocul de produse finite la sfârşitul perioadei de raportare,
la termenul şi conform modelului prezentat în normele metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
109.
(1)
Lunar, până la data de 15 inclusiv a fiecărei luni, pentru luna
precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi pentru
depozitare sunt obligaţi să transmită on-line la autoritatea vamală
teritorială o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la
produsele accizabile, al căror model este prevăzut în anexele nr. 48 şi
49.
(2)
Abrogat prin punctul 61. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 13-a
Scutiri la plata accizelor
Scutiri generale
Art. 20656.
-
(1)
Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:
a)
în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
b)
de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de
autorităţile publice din România şi de către membrii acestor
organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile
internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin
acordurile de sediu;
c)
de către forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului
de Nord, altul decât România, pentru uzul forţelor armate în cauză,
pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor
sau a cantinelor acestora;
d)
de către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în Cipru în
temeiul Tratatului de instituire a Republicii Cipru din 16 august 1960,
pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor
sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
e)
pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu
organizaţii internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză să fie
permis ori autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei pe
valoarea adăugată.
(2)
Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
(3)
Fără a aduce atingere prevederilor art. 20631 alin. (1),
produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize
către un destinatar în sensul alin. (1) sunt însoţite de certificat de
scutire.
(4)
Modelul şi conţinutul certificatului de scutire sunt cele stabilite de Comisia Europeană.
(5)
Procedura prevăzută la art. 20631-20636 nu se
aplică deplasărilor intracomunitare de produse accizabile în regim
suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1)
lit. c), dacă acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază
direct pe Tratatul Atlanticului de Nord.
(6)
Prin excepţie de la prevederile alin. (5), procedura prevăzută la art. 20631-20636
se va aplica deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de
accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c) care au
loc exclusiv pe teritoriul naţional sau în baza unui acord încheiat cu
un alt stat membru, atunci când deplasarea are loc între teritoriul
naţional şi teritoriul acelui stat membru.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
110.
110.1.
(1)
Scutirile de la plata accizelor prevăzute la art. 20656 din
Codul fiscal se acordă direct atunci când beneficiarul achiziţionează
produsele accizabile de la un antrepozit fiscal sau de la un expeditor
înregistrat, denumit în continuare furnizor, cu excepţia situaţiilor
prevăzute la pct. 110.2, 110.3 şi 110.4.
(2)
Beneficiază de scutire şi contractanţii forţelor armate aparţinând
oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, aşa cum sunt
definiţi în acordurile speciale (NATO/SOFA), precum şi Ministerul
Apărării Naţionale când achiziţionează produse accizabile pentru/sau în
numele forţelor NATO.
(3)
Pentru aplicarea scutirilor prevăzute la art. 20656 alin. (1)
lit. a), b) şi e) din Codul fiscal, beneficiarul scutirii - persoană
juridică se va adresa Ministerului Afacerilor Externe, în vederea
stabilirii cantităţilor de produse accizabile care pot fi achiziţionate
în regim de scutire, pe grupe de produse, aşa cum sunt prevăzute la art.
2062 din Codul fiscal.
(4)
În cazul scutirilor prevăzute la art. 20656 alin. (1) lit.
c), d) şi, după caz, e) din Codul fiscal, beneficiarul scutirii -
persoană juridică se va adresa Ministerului Apărării Naţionale, în
vederea determinării cantităţilor de produse, aşa cum sunt prevăzute la
art. 2062 din Codul fiscal.
(5)
Cantităţile solicitate potrivit prevederilor de la alin. (3) şi (4) vor
reprezenta necesarul estimat la nivelul unui an sau, după caz, necesarul
aferent perioadei de staţionare pe teritoriul României atunci când
această perioadă este mai mică de un an.
(6)
După stabilirea cantităţilor de produse accizabile, Ministerul
Afacerilor Externe sau Ministerul Apărării Naţionale, după caz, va
transmite autorităţii vamale teritoriale care deserveşte beneficiarul -
persoană juridică o situaţie centralizatoare cuprinzând cantităţile
stabilite pentru fiecare beneficiar.
(7)
Pentru fiecare operaţiune de achiziţie intracomunitară de produse
accizabile în regim de scutire, beneficiarul va utiliza certificatul de
scutire reglementat de Comisia Europeană, al cărui model este prevăzut
în anexa nr. 50. Acelaşi model de certificat de scutire se utilizează şi
în cazul achiziţiilor de produse accizabile în regim de scutire de pe
teritoriul României.
(8)
În cazul situaţiilor în care operaţiunile sunt scutite de TVA şi se
utilizează certificatul de scutire de TVA, acesta asigură şi aplicarea
scutirii de la plata accizelor.
(9)
În situaţiile prevăzute la alin. (7) şi (8), certificatul de scutire
reprezintă actul doveditor privind scutirea de la plata accizelor pentru
antrepozitarul autorizat sau expeditorul înregistrat.
(10)
Certificatul de scutire se întocmeşte de către destinatar şi se
certifică de autoritatea competentă a statului membru gazdă al acestuia
înainte de expedierea produselor accizabile. În cazul României,
autoritatea competentă pentru ştampilarea certificatelor de scutire este
autoritatea vamală teritorială care deserveşte beneficiarul.
(11)
În situaţia în care beneficiarul scutirii se află pe teritoriul
României, certificatul de scutire se întocmeşte în două exemplare:
a)
un exemplar se păstrează de către expeditor, ca parte a documentaţiei sale;
b)
exemplarul al doilea însoţeşte transportul de la furnizor la beneficiar şi se păstrează de către beneficiarul scutirii.
(12)
Antrepozitarul autorizat expeditor sau expeditorul înregistrat are
obligaţia de a înregistra în evidenţele sale certificatele de scutire,
aferente fiecărei operaţiuni în parte.
(13)
Transportul produselor accizabile de la furnizor la beneficiar este
însoţit pe lângă certificatul de scutire şi de documentul administrativ
electronic tipărit prevăzut la pct. 91.
(14)
La sosirea produsului la beneficiar, acesta trebuie să întocmească raportul de primire potrivit prevederilor art. 20633.
110.2.
(1)
În cazul carburanţilor auto achiziţionaţi prin staţiile de distribuţie,
scutirea de la plata accizelor se va acorda prin restituire.
(2)
Beneficiarii scutirilor de la plata accizelor prevăzuţi la art. 20656
alin. (1) din Codul fiscal se vor adresa Ministerului Afacerilor
Externe sau, după caz, Ministerului Apărării Naţionale, pentru
determinarea cantităţilor anuale de carburanţi, defalcate pe luni, ce
urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de accize, pentru fiecare
autoturism şi persoană în parte.
(3)
Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării Naţionale vor
transmite autorităţii vamale teritoriale ce deserveşte beneficiarul
lista cuprinzând cantităţile de carburanţi determinate potrivit alin.
(2).
(4)
Cu ocazia fiecărei aprovizionări cu carburanţi auto de la staţiile de
distribuţie, beneficiarul scutirii va solicita bonul fiscal emis prin
aparatul de marcat electronic fiscal. Bonul fiscal va fi ştampilat de
vânzător, care va înscrie pe verso numărul de înmatriculare al
autoturismului şi denumirea/numele cumpărătorului.
(5)
În vederea restituirii sumelor reprezentând accize, beneficiarii
scutirilor - instituţii, organizaţii - vor depune inclusiv pentru
personalul angajat, până la finele lunii următoare celei pentru care se
solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială ce deserveşte
beneficiarul următoarele documente:
a)
cererea de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 51;
b)
un centralizator în care vor fi enumerate bonurile fiscale şi
cantităţile de carburanţi achiziţionate în luna pentru care se face
solicitarea, la care se vor ataşa bonurile fiscale certificate în mod
corespunzător de vânzător, în copie şi în original.
(6)
Compartimentul de specialitate din cadrul autorităţii fiscale
teritoriale care deserveşte beneficiarul va verifica informaţiile
înscrise în cererea de restituire, confruntându-le cu datele din
bonurile fiscale, după care va determina suma accizelor de restituit
pentru fiecare solicitant în parte.
(7)
Restituirea accizelor se efectuează în termen de 45 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.
(8)
După soluţionarea cererii, documentele originale vor fi restituite beneficiarului.
110.3.
(1)
În cazul importului de produse accizabile dintr-o ţară terţă, regimul de
scutire de accize se acordă direct în baza certificatului de scutire
prevăzut în anexa nr. 50.
(2)
Certificatul de scutire se întocmeşte de beneficiar în două exemplare
vizate de autoritatea vamală teritorială care deserveşte beneficiarul,
pentru fiecare operaţiune în parte.
(3)
Un exemplar al certificatului de scutire împreună cu documentul vamal
însoţesc transportul produselor accizabile de la biroul vamal de intrare
în România până la beneficiar şi se păstrează de către acesta.
(4)
Al doilea exemplar se păstrează de biroul vamal.
(5)
În cazul în care importul se realizează printr-un alt birou vamal de
intrare în teritoriul comunitar decât cel prevăzut la alin. (3),
transportul produselor accizabile va fi însoţit de documentul vamal şi
de exemplarul certificatului de scutire al beneficiarului.
(6)
Scutirea de la plata accizelor se acordă direct beneficiarilor
scutirilor în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 50 şi
în cazul produselor accizabile achiziţionate de la un importator pentru
care accizele au fost plătite de acesta în vamă.
(7)
Un exemplar al certificatului de scutire însoţeşte transportul
produselor accizabile de la importator către beneficiar şi se păstrează
de către acesta, iar al doilea exemplar se păstrează de către
importator.
(8)
Importatorul livrează beneficiarului scutirii produsele accizabile la
preţuri fără accize şi va solicita restituirea accizelor aferente
cantităţilor astfel livrate.
___________
Subpunctul (8) a fost modificat prin punctul 62. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(9)
În vederea restituirii sumelor reprezentând accizele, importatorul va
depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care
se solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială la care este
înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, următoarele documente:
a)
cererea de restituire de accize;
b)
copia facturilor de livrare către beneficiarul scutirii, în care este înscrisă menţiunea «scutit de accize»;
c)
dovada plăţii accizelor în vamă;
d)
copia certificatului de scutire, aferent fiecărei operaţiuni.
(10)
Modelul cererii de restituire a accizei este cel din anexa nr. 51.
(11)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de către importator autorităţii vamale teritoriale, care în urma
analizei va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin
emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de
respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii,
autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 63. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(12)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (11) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (12) a fost introdus prin punctul 63. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(13)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (13) a fost introdus prin punctul 63. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
110.4.
(1)
În cazul energiei electrice şi al gazului natural, regimul de scutire se
acordă în baza certificatului de scutire al cărui model este prevăzut
în anexa nr. 50, întocmit de beneficiar şi vizat de autoritatea vamală
teritorială care deserveşte beneficiarul.
(2)
Certificatul de scutire va avea valabilitate un an calendaristic.
(3)
Certificatul de scutire se întocmeşte în două exemplare. Un exemplar
rămâne la beneficiar, iar al doilea se va prezenta operatorului economic
de gaz natural şi de energie electrică ce realizează furnizarea direct
către beneficiar şi va rămâne la acesta.
(4)
În baza certificatului de scutire, furnizorul de gaz natural şi
furnizorul de energie electrică vor emite beneficiarului facturi la
preţuri fără accize.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice
Art. 20658.
-
(1)
Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 2062 lit. a), atunci când sunt:
a)
complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
b)
denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
c)
utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
d)
utilizate pentru producerea de medicamente;
e)
utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de
alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte
1,2% în volum;
f)
utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
g)
utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru
producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz
concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100
kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur
la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;
h)
utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;
i)
utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producţie ori în scopuri ştiinţifice.
(2)
Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin.
(1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi
reglementate prin normele metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
111.
(1)
Alcoolul etilic se consideră a fi complet denaturat atunci când
denaturarea se face cu denaturanţii notificaţi de către fiecare stat
membru al Comisiei Europene şi acceptaţi de către aceasta şi celelalte
state membre.
(2)
În cazul României, produsele admise a fi utilizate pentru denaturarea
completă a alcoolului, în concentraţie la hectolitru de alcool pur,
sunt:
a)
benzoat de denatoniu (nr. CAS 3734-33-6) 1 gram (chimic pur);
b)
metiletilcetonă (butanonă) (nr. CAS 78-93-3) 2 litri (chimic pură); şi
c)
albastru de metilen (nr. CAS 61-73-4; C.I. 52015) 0,2 grame (chimic pur).
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(3)
În cazul alcoolului etilic destinat a fi utilizat pe teritoriul României
pentru fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului uman,
substanţele admise pentru denaturarea acestuia, în concentraţie la
hectolitru de alcool pur, sunt cel puţin două din următoarele:
a)
pentru industria cosmetică:
1.
dietilftalat (nr. CAS 84-66-2) 0,1 litri (chimic pur);
2.
ulei de mentă 0,15 litri;
3.
ulei de lavandă 0,15 litri;
4.
benzoat de benzil (nr. CAS 120-51-4) 5 litri (chimic pur);
5.
izopropanol (nr. CAS 67-63-0) 2 litri (chimic pur);
6.
1,2 propandiol (nr. CAS 57-55-6) 2 litri (chimic pur);
7.
terţbutanol (nr. CAS 75-65-0) 80 grame (chimic pur);
8.
benzoat de denatoniu (nr. CAS 3734-33-6) 1 gram (chimic pur);
b)
pentru alte industrii:
1.
alcooli superiori 3 kg;
2.
violet de metil (nr. CAS 8004-87-3; C.I. 42535 ) 0,1 grame (chimic pur);
3.
monoetilenglicol (nr. CAS 107-21-1) 0,35 kilograme (chimic pur);
4.
salicilat de etil/metil (nr. CAS 118-61-6/nr. CAS 119-36-8) 0,06 kilograme (chimic pur);
5.
albastru de metilen (nr. CAS 61-73-4; C.I. 52015) 0,35 grame (chimic pur);
6.
terţbutanol (nr. CAS 75-65-0) 80 grame (chimic pur);
7.
etil terţbutil eter (nr. CAS 637-92-3) 2 litri (chimic pur);
8.
izopropanol (nr. CAS 67-63-0) 2 litri (chimic pur).
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(31)
Cantităţile/Volumele de substanţe prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt
exprimate în substanţă cu puritate 100% şi trebuie să se regăsească în
produsul finit după omogenizare, la finalul operaţiunii de denaturare.
___________
Subpunctul (31) a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(32)
Cantităţile/Volumele de substanţe prevăzute la alin. (2) şi (3) pot fi depăşite cu maximum 10%.
___________
Subpunctul (32) a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(4)
Pentru denaturarea alcoolului etilic destinat industriei cosmetice nu se
vor putea utiliza formula de denaturare care să cuprindă doar uleiul de
lavandă şi uleiul de mentă şi formula de denaturare care să cuprindă
doar uleiul de mentă şi 1,2 propandiol, iar pentru alcoolul etilic
destinat altor industrii nu se va putea utiliza formula de denaturare
care să cuprindă doar albastrul de metilen şi violetul de metil.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(5)
Operatorii economici utilizatori de alcool complet denaturat sau parţial
denaturat, care, din motive sanitare, tehnice sau comerciale, nu pot
folosi alcoolul denaturat cu substanţele prevăzute la alin. (2) şi (3),
pot solicita avizul laboratorului vamal pentru utilizarea de către
antrepozitele fiscale din România a substanţelor pe care ei le propun.
Solicitarea va trebui să cuprindă motivele pentru care este necesară
aprobarea acelui denaturant specific şi descrierea componentelor de bază
ale denaturantului propus, precum şi declaraţia pe propria răspundere a
faptului că celelalte componente ale produsului în care se va utiliza
alcoolul denaturat nu intră în reacţie cu substanţele propuse ca
denaturanţi, astfel încât să anuleze denaturarea. Acest aviz este
eliberat numai pe baza analizelor de laborator efectuate mostrelor de
alcool etilic denaturat cu substanţele respective prezentate de
producătorii în cauză. Avizul va sta la baza documentaţiei necesare
eliberării autorizaţiei de utilizator final.
(6)
Operatorii economici utilizatori de alcool parţial denaturat, care au
primit avizul laboratorului vamal pentru utilizarea unor substanţe de
denaturare a alcoolului etilic, altele decât cele prevăzute la alin.
(3), pot efectua achiziţii de alcool etilic astfel denaturat şi de la
antrepozite fiscale din alte state membre.
(7)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin consum uman se înţelege consum uman alimentar.
(8)
Denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în antrepozite fiscale
de producţie alcool etilic - materie primă -, autorizate pentru această
operaţiune, sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.
(9)
Este permisă denaturarea numai a alcoolului etilic realizat în
respectivul antrepozit fiscal de producţie alcool etilic - materie
primă.
(10)
În vederea obţinerii soluţiilor de spălat sau de curăţare este permisă
denaturarea numai a alcoolului tehnic rezultat exclusiv ca produs
secundar din procesul de obţinere a alcoolului etilic rafinat şi care
datorită compoziţiei sale nu poate fi utilizat în industria alimentară.
(11)
Este interzisă realizarea în interiorul antrepozitelor fiscale a
produselor care nu sunt destinate consumului uman, cu excepţia
alcoolului sanitar.
(12)
Operaţiunea de denaturare a alcoolului se poate realiza astfel:
a)
fie prin adăugarea succesivă a substanţelor denaturante admise în cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată;
b)
fie prin adăugarea în cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată a
unui amestec realizat în prealabil din substanţele denaturante admise.
(121)
Antrepozitarul autorizat din România are responsabilitatea pentru
respectarea procedurii de denaturare şi pentru omogenizarea substanţelor
prevăzute la alin. (2) şi (3) în masa de produs finit, pentru produsele
realizate în antrepozitul fiscal pe care îl deţine. În cazul
achiziţiilor intracomunitare şi al importurilor, responsabilitatea
omogenizării substanţelor prevăzute la alin. (2) şi (3) în masa de
produs finit revine persoanei juridice care desfăşoară astfel de
operaţiuni şi care poate fi antrepozitarul autorizat, destinatarul
înregistrat sau operatorul economic, după caz.
___________
Subpunctul (121) a fost introdus prin punctul 16. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(13)
Denaturarea alcoolului se realizează potrivit următoarei proceduri:
a)
cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de a efectua operaţiunea de
denaturare, antrepozitul fiscal solicită, în scris, pentru aceasta
acordul autorităţii vamale teritoriale;
b)
în cererea de solicitare a acordului, antrepozitarul autorizat trebuie
să menţioneze cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată,
denaturanţii ce urmează a fi utilizaţi, procedura de denaturare, data şi
ora operaţiunii de denaturare, destinaţia alcoolului denaturat
justificată prin comenzile primite din partea utilizatorilor;
c)
în funcţie de rezultatele verificării datelor cuprinse în documentaţia
depusă, autoritatea vamală teritorială decide asupra acceptării
operaţiunii de denaturare şi desemnează reprezentantul său ori deleagă
competenţa către autoritatea vamală teritorială în a cărei rază se află
punctul de lucru, în vederea supravegherii acestei operaţiuni. În
situaţia în care datele cuprinse în documentaţia prezentată nu corespund
realităţii, autoritatea vamală teritorială respinge solicitarea de
efectuare a operaţiunii;
d)
operaţiunea de denaturare se consemnează într-un registru special, care
se păstrează în antrepozitul fiscal, în care se vor înscrie: data
efectuării operaţiunii, cantitatea denaturată, substanţele şi
cantităţile utilizate pentru denaturare, precum şi numele şi semnătura
reprezentantului autorităţii vamale.
(14)
Antrepozitarul autorizat pentru producţie de alcool etilic - materie
primă - poate livra alcool etilic denaturat către operatori economici,
alţii decât utilizatorii finali, numai dacă alcoolul este îmbuteliat în
butelii destinate comercializării cu amănuntul.
(15)
Deplasarea intracomunitară a alcoolului complet denaturat va fi însoţită de documentul de însoţire prevăzut la pct. 102.
(16)
În cazul prevăzut la art. 20658 alin. (1) lit. d) din Codul
fiscal, este scutit de la plata accizelor numai alcoolul etilic utilizat
pentru producţia de medicamente, aşa cum sunt definite în directivele
2001/82/CE şi 2001/83/CE.
(17)
În sensul art. 20658 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, prin
procese de fabricaţie se înţelege totalitatea procedeelor folosite
pentru transformarea materiilor prime şi a semifabricatelor în produse
finite, cu condiţia ca produsele finite să nu conţină alcool.
(18)
În toate situaţiile prevăzute la art. 20658 alin. (1) din
Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordă numai
utilizatorului, cu condiţia ca aprovizionarea să fie efectuată direct de
la un antrepozit fiscal.
(19)
Atunci când utilizatorul face achiziţii intracomunitare de alcool etilic
în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art. 20658 alin. (1) lit. b)-i) din Codul fiscal, trebuie să deţină şi calitatea de destinatar înregistrat.
(20)
În cazul alcoolului etilic importat dintr-o ţară terţă în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art. 20658 alin. (1) lit. b)-i) din Codul fiscal, importatorul trebuie să fie şi utilizatorul materiei prime.
(21)
Scutirea se acordă direct:
a)
în situaţiile prevăzute la art. 20658 alin. (1) lit. d), f), g) şi h) din Codul fiscal;
b)
în situaţiile prevăzute la art. 20658 alin. (1) lit. a), c)
şi e) din Codul fiscal, precum şi în situaţia realizării de alcool
sanitar, pentru antrepozitarii autorizaţi care funcţionează în sistem
integrat. Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic
şi a altor produse alcoolice de către antrepozitar pentru realizarea de
produse finite destinate a fi consumate ca atare, fără a mai fi supuse
vreunei modificări.
(22)
În toate situaţiile de scutire directă, scutirea se acordă pe baza autorizaţiei de utilizator final.
(23)
Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului.
(24)
Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte
conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de
documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală
teritorială.
(25)
Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
b)
administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c)
solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă legală;
d)
solicitantul a utilizat alcoolul etilic şi produsele alcoolice
achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de
utilizator final.
(26)
Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.
(27)
Modelul autorizaţiei de utilizator final este prevăzut în anexa nr. 34.
(28)
Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:
a)
primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a
acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către antrepozitul
fiscal furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
b)
al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.
(29)
Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data
emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie
de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate,
în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(30)
Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au
obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a
autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei
pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi
utilizarea alcoolului etilic şi a produselor alcoolice, care va cuprinde
informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de alcool etilic şi/sau
de produse alcoolice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea
utilizată, stocul de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice la
sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse finite realizate,
potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în
termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale
potrivit prevederilor Codului fiscal.
(31)
Autoritatea vamală teritorială revocă autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:
a)
operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului fiscal;
b)
operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice achiziţionate;
c)
operatorul economic a utilizat alcoolul etilic şi/sau produsele
alcoolice achiziţionate altfel decât în scopul pentru care a obţinut
autorizaţie de utilizator final.
(32)
Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică
deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă
dată cuprinsă în aceasta.
(33)
Autoritatea vamală teritorială anulează autorizaţia de utilizator final
atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii inexacte sau
incomplete în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a
solicitat autorizaţia de utilizator final.
(34)
Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică
deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii
autorizaţiei.
(35)
Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a
autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.
(36)
Contestarea deciziei de revocare sau de anulare a autorizaţiei de
utilizator final nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe
perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
(37)
O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinută după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei.
(38)
Stocurile de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice înregistrate la
data revocării sau anulării autorizaţiei de utilizator final pot fi
valorificate sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.
(39)
Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor
economici care au obţinut autorizaţii de utilizatori finali prin
înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, autoritatea
vamală centrală va asigura publicarea listei cuprinzând aceşti operatori
economici pe pagina sa de web, listă care va fi actualizată lunar până
la data de 15 a fiecărei luni.
(40)
În toate situaţiile de scutire directă, livrarea produselor se face la
preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţită
de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic, prevăzut
la pct. 91.
(41)
La sosirea produsului la operatorul economic utilizator, acesta trebuie
să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit
procedurii prevăzute la pct. 93, şi are obligaţia deţinerii produselor
maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea autorităţii
vamale teritoriale.
(42)
În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (40) şi (41),
operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după
expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.
(43)
În situaţiile prevăzute la art. 20658 alin. (1) lit. b), c),
e) şi i) din Codul fiscal, scutirea se acordă indirect. Livrarea
produselor se face la preţuri cu accize, urmând ca operatorii economici
utilizatori să solicite restituirea accizelor.
(44)
Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune lunar, până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se solicită
restituirea, la autoritatea fiscală teritorială, cererea de restituire
de accize, însoţită de:
a)
copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic şi/sau a produsului
alcoolic ori copia avizului de însoţire pentru alcoolul etilic parţial
denaturat în cazul antrepozitarilor autorizaţi care funcţionează în
sistem integrat, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
b)
dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată
confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis, sau dovada
plăţii accizelor la bugetul de stat, în cazul antrepozitarilor
autorizaţi care funcţionează în sistem integrat;
c)
dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea,
constând într-o situaţie centralizatoare a cantităţilor efectiv
utilizate şi a documentelor aferente.
(45)
Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al
ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
(46)
Depozitele farmaceutice achiziţionează alcoolul etilic la preţuri cu
accize şi îl livrează către spitale şi farmacii la preţuri fără accize
în baza autorizaţiilor de utilizator final deţinute de acestea din urmă.
În aceste condiţii, preţul de vânzare al alcoolului etilic va fi
stabilit de către depozitul farmaceutic pe baza preţului de achiziţie al
acestui produs care nu are inclusă acciza, astfel încât spitalele şi
farmaciile să beneficieze de facilitatea prevăzută la art. 20658 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal.
(47)
În situaţia prevăzută la alin. (46) depozitele farmaceutice vor păstra o
copie a autorizaţiei de utilizator final al beneficiarului scutirii.
(48)
Pentru cantităţile de alcool etilic livrate la preţuri fără accize
spitalelor şi farmaciilor, depozitele farmaceutice pot solicita
compensarea/restituirea accizelor. În acest sens, depozitele
farmaceutice vor depune la autoritatea fiscală teritorială cererea de
restituire de accize, însoţită de:
a)
copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
b)
dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată
confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c)
dovada cantităţii de alcool etilic livrată spitalelor şi farmaciilor la
preţuri fără accize, constând într-o situaţie centralizatoare a
documentelor aferente cantităţilor efectiv livrate.
(49)
În situaţiile prevăzute la alin. (44) şi (48), autoritatea fiscală
teritorială va transmite cererea şi documentaţia depuse de către
utilizatori sau depozitele farmaceutice autorităţii vamale teritoriale,
care, în urma analizei, va decide asupra dreptului de restituire a
accizelor prin emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în
parte, ori de respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii
cererii, autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
(50)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (49) autorităţii fiscale teritoriale.
(51)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
(52)
Denaturarea alcoolului etilic pentru obţinerea alcoolului sanitar poate
fi realizată numai în antrepozitul fiscal de producţie în care se obţine
alcoolul etilic - materie primă.
___________
Punctul 111. a fost modificat prin punctul 64. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Abrogat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Scutiri pentru produse energetice şi energie electrică
Art. 20660.
-
(1)
Sunt scutite de la plata accizelor:
a)
produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil
pentru aviaţie, alta decât aviaţia turistică în scop privat. Prin
aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de
către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o
deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât
cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane
ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru
nevoile autorităţilor publice;
b)
produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil
pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile
navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru
navigaţia ambarcaţiunilor de agrement private. De asemenea, este scutită
de la plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul navelor. Prin
ambarcaţiune de agrement privată se înţelege orice ambarcaţiune
utilizată de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau
juridică ce o deţine cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte
scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul
de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau
pentru nevoile autorităţilor publice;
c)
produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de
energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru
menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;
d)
produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
e)
produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -
folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
f)
combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
g)
combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
h)
produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate
industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat
drept combustibil principal;
i)
produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute
în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinate
utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în
containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul
transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
j)
orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva
de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
k)
orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de
către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate şi alte
instituţii de asistenţă socială, instituţii de învăţământ şi lăcaşuri de
cult;
l)
produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre produsele următoare:
-
produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;
-
produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824
90 99 inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;
-
produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;
-
produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
m)
energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
n)
energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile
electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de
orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu,
instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt
racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă
instalată sub 250 KW;
o)
produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.
(2)
Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
(3)
Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele
enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un nivel redus al
accizelor, potrivit prevederilor din normele metodologice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
113.
113.1.
În situaţiile prevăzute la art. 20660 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul fiscal, scutirea se acordă după cum urmează:
113.1.1.
(1)
În situaţia prevăzută la art. 20660 alin. (1) lit. a) din
Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca aprovizionarea
cu produse energetice să se efectueze numai de la un antrepozit fiscal.
(2)
Livrarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil
pentru aeronave se poate efectua la preţuri fără accize către:
a)
operatorii economici care deţin certificate de autorizare pentru
aprovizionarea aeronavelor cu produse energetice, eliberate de
autoritatea competentă în domeniul aeronautic;
b)
persoana care deţine certificat de autorizare ca operator aerian.
(3)
Certificatele prevăzute la alin. (2) se eliberează de Autoritatea Aeronautică Civilă Română.
(31)
Scutirea se acordă direct şi în cazul în care produsele energetice
utilizate de operatorii economici care deţin certificate de autorizare
emise de Autoritatea Aeronautică Civilă provin din achiziţii
intracomunitare proprii.
___________
Subpunctul (31) a fost introdus prin punctul 65. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(32)
Atunci când produsele energetice utilizate de operatorii economici prevăzuţi la alin. (31) provin din achiziţii intracomunitare proprii, aceştia trebuie să deţină şi calitatea de destinatar înregistrat.
___________
Subpunctul (32) a fost introdus prin punctul 65. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) şi livrările de produse
energetice destinate a fi utilizate drept combustibil de către
aeronavele înregistrate în alte state, care efectuează zboruri, altele
decât cele turistice în scop privat, fără a fi necesară prezentarea
certificatelor eliberate de autorităţile aeronautice civile din statele
respective.
(5)
Operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) care dispun de
spaţii de depozitare şi efectuează operaţiuni de alimentare cu
combustibil a aeronavelor trebuie să se autorizeze ca antrepozite
fiscale de depozitare.
(6)
Pentru operatorii economici care deţin certificate de autorizare ca
agenţi de handling combustibili, autorizaţia de antrepozit fiscal se
emite pentru locurile şi produsele specificate în anexa la certificatul
de autorizare emis de Autoritatea Aeronautică Civilă Română.
(7)
Scutirea de plata accizelor se aplică direct şi în cazul operatorilor
economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) care nu dispun de spaţii de
depozitare şi efectuează operaţiuni de alimentare cu combustibil a
aeronavelor, cu condiţia ca deplasarea produselor energetice să se
realizeze direct de la antrepozitul fiscal către beneficiarul scutirii.
(8)
Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil
pentru aeronave, în cazul aeronavelor aflate pe alte aeroporturi decât
cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigură
alimentarea aeronavelor, trebuie să fie însoţită de exemplarul tipărit
al documentului administrativ electronic. La rubrica «Destinatar» se vor
înscrie tot datele expeditorului, iar în rubrica «Locul livrării» se va
înscrie adresa aeroportului în cauză. După sosirea produselor la
destinaţie, expeditorul va întocmi raportul de primire în maximum 5 zile
lucrătoare de la încheierea deplasării produselor, utilizând sistemul
informatizat.
(9)
Zilnic, antrepozitele fiscale de producţie sau de depozitare, altele
decât cele prevăzute la alin. (5), vor înscrie toate cantităţile de
combustibil livrate cu destinaţia utilizării exclusive pentru aeronave
în jurnale speciale întocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr.
52.1.
(10)
Jurnalele menţionate la alin. (9) se vor întocmi pentru fiecare lună
calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi
transmise on-line, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei
de raportare, autorităţii vamale teritoriale, potrivit procedurii
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
(11)
Operatorii economici prevăzuţi la alin. (5) vor înregistra zilnic toate
cantităţile intrate şi ieşite în jurnalele privind achiziţiile/livrările
de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviaţie, întocmite
potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 53.1.
(12)
Jurnalele menţionate la alin. (11) se vor întocmi pentru fiecare lună
calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi
transmise on-line, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei
de raportare, autorităţii vamale teritoriale, potrivit procedurii
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
(13)
Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi instituţiile de stat care
implică apărarea, ordinea publică, sănătatea publică, siguranţa şi
securitatea naţională, care, datorită specificului activităţii lor, nu
deţin certificate eliberate de Autoritatea Aeronautică Civilă Română.
(14)
În cazul deplasării produselor energetice destinate utilizării drept
combustibil pentru aviaţie, realizată de antrepozitul fiscal care
alimentează efectiv aeronavele, aceasta va fi însoţită de avizul de
însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii o reprezintă
certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de
reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată.
Certificatul de livrare se întocmeşte de antrepozitul fiscal care a
efectuat alimentarea aeronavei, iar în cazul în care factura privind
alimentarea aeronavei se întocmeşte în numele altui antrepozit fiscal,
un exemplar al certificatului de livrare va fi transmis şi acelui
antrepozit fiscal. Antrepozitul fiscal în numele căruia se emit
facturile către aeronave va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 52.1.
Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul
prevăzut în anexa nr. 53.1.
(15)
În cazul în care combustibilul pentru aviaţie este facturat de un
antrepozit fiscal de produse energetice către un intermediar care
administrează contracte cu companii aeriene şi care emite, la rândul
lui, facturi către acestea, după alimentarea aeronavelor în aceleaşi
condiţii cu cele prevăzute la alin. (14), fără a avea loc un transfer
fizic al produsului de la antrepozitul fiscal către intermediar,
deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de
depozitare către aeronave va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada
care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost
alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de
comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei
aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeşte de
către antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei. Primul
antrepozit fiscal va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 52.1.
Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul
prevăzut în anexa nr. 53.1.
113.1.2.
(1)
În situaţia prevăzută la art. 20660 alin. (1) lit. b) din
Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca aprovizionarea
produselor energetice să se efectueze de la un antrepozit fiscal sau de
la un operator economic care deţine autorizaţie ca distribuitor de
combustibil pentru navigaţie, denumit în continuare distribuitor.
(2)
Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizării
drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru
navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, la
preţuri fără accize, persoanele care deţin certificat de autorizare
pentru navigaţie. Prin certificat de autorizare pentru navigaţie se
înţelege orice document care atestă că nava este luată în evidenţa
Autorităţii Navale Române, în cazul navelor româneşti, ori a altei
autorităţi competente din alte state, în cazul navelor înregistrate în
acele state.
(3)
Intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) şi instituţiile de stat care
implică apărarea, ordinea publică, sănătatea publică, siguranţa şi
securitatea naţională, care, datorită specificului activităţii lor, nu
deţin certificate eliberate de Autoritatea Navală Română pentru navele
din dotare.
(4)
Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil
pentru nave, în cazul navelor aflate în alte porturi decât cele situate
în apropierea antrepozitului fiscal care asigură alimentarea navelor,
trebuie să fie însoţită de exemplarul tipărit al documentului
administrativ electronic. La rubrica «Destinatar» se vor înscrie tot
datele expeditorului, iar în rubrica «Locul livrării» se va înscrie
adresa portului în cauză. După sosirea produselor la destinaţie,
expeditorul va întocmi raportul de primire în maximum 5 zile lucrătoare
de la încheierea deplasării produselor, utilizând sistemul informatizat.
(5)
În cazul deplasării produselor energetice destinate utilizării drept
combustibil pentru navigaţie, realizată de antrepozitul fiscal care
alimentează efectiv navele, aceasta va fi însoţită de avizul de însoţire
sau de factură. Dovada care stă la baza acordării scutirii o reprezintă
documentul de livrare semnat de comandantul navei sau de reprezentantul
companiei de care aparţine nava.
(6)
Zilnic, antrepozitele fiscale de producţie sau de depozitare vor înscrie
toate cantităţile de combustibil livrate cu destinaţia utilizării
exclusive pentru nave în jurnale speciale întocmite potrivit modelului
prevăzut în anexa nr. 52.2.
(7)
Jurnalele menţionate la alin. (6) se vor întocmi pentru fiecare lună
calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi
transmise on-line, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei
de raportare, autorităţii vamale teritoriale, potrivit procedurii
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
(8)
În vederea aprovizionării navelor de către distribuitori, aceştia trebuie să deţină autorizaţie de utilizator final.
(9)
Autorizaţia de utilizator final se eliberează de autoritatea vamală teritorială, la cererea scrisă a operatorului economic.
(10)
Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte
conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de
documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală
teritorială.
(11)
Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
b)
administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c)
solicitantul deţine spaţii de depozitare sub orice formă legală;
d)
nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general
consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală.
___________
Litera d) a fost modificată prin punctul 66. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(12)
Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.
(13)
Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.
(14)
Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:
a)
primul exemplar se păstrează de către distribuitor;
b)
al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.
(15)
Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data
emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie
de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate,
în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(16)
Distribuitorii vor înregistra zilnic toate cantităţile intrate şi ieşite
în jurnalele privind achiziţiile/livrările de combustibil destinat
utilizării exclusiv pentru navigaţie, întocmite potrivit modelului
prevăzut în anexa nr. 53.2.
(17)
Jurnalele menţionate la alin. (16) se vor întocmi pentru fiecare lună
calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi
transmise on-line, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei
de raportare, autorităţii vamale teritoriale, potrivit procedurii
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
(18)
Produsele energetice destinate aprovizionării navelor de către
distribuitori trebuie să provină de la un antrepozit fiscal, din
operaţiuni proprii de import sau din achiziţii intracomunitare proprii.
Atunci când produsele energetice provin din achiziţii intracomunitare,
distribuitorul trebuie să se autorizeze ca destinatar înregistrat.
(19)
În cazul în care produsele energetice se achiziţionează de distribuitor
de la un antrepozit fiscal, achiziţia produselor se face la preţuri cu
accize.
(191)
În cazul în care produsele energetice provin din achiziţii
intracomunitare proprii sau din operaţiuni proprii de import,
distribuitorul autorizat este obligat la plata accizelor la bugetul de
stat.
___________
Subpunctul (191) a fost introdus prin punctul 67. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(20)
Distribuitorul efectuează aprovizionarea navelor la preţuri fără accize.
În această situaţie preţul de vânzare al produsului energetic va fi
stabilit de către distribuitor pe baza preţului de achiziţie al
produsului care nu are inclusă acciza.
(21)
Deplasarea la nave a produselor energetice destinate utilizării drept
combustibil pentru nave, realizată de distribuitor, va fi însoţită de
avizul de însoţire sau de factură. Dovada care stă la baza acordării
scutirii o reprezintă documentul de livrare semnat de comandantul navei
sau de reprezentantul companiei de care aparţine nava.
(22)
Pentru cantităţile de produse energetice livrate navelor la preţuri fără
accize, distribuitorul poate solicita restituirea accizelor. În acest
sens, distribuitorul depune la autoritatea fiscală teritorială cererea
de restituire de accize, însoţită de:
a)
copia autorizaţiei de utilizator final;
b)
copia facturilor de achiziţie;
c)
dovada plăţii accizelor;
d)
un exemplar pe suport hârtie al jurnalului prevăzut la alin. (16)
aferent lunii calendaristice în care sunt înscrise cantităţile pentru
care se solicită restituirea accizei;
e)
copii de pe documentele de livrare.
___________
Subpunctul (22) a fost modificat prin punctul 68. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(221)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de distribuitor autorităţii vamale teritoriale, care, în urma
analizei, va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin
emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de
respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii,
autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (221) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(222)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (221) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (222) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(223)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (223) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(23)
Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor
economici care au obţinut autorizaţii de utilizator final prin
înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura
publicarea pe pagina web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti
operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de
15 a fiecărei luni.
(24)
Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al
ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
___________
Subpunctul (24) a fost modificat prin punctul 70. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(25)
În cazul scutirii directe aplicate aprovizionării navelor cu produse
energetice, aceste produse vor circula marcate potrivit prevederilor
pct. 113.10. În cazul distribuitorului, autorizaţia de utilizator final
atestă şi dreptul de marcare a produselor.
(26)
Distribuitorii care deţin autorizaţie de utilizator final nu au
obligaţia obţinerii atestatului de înregistrare pentru comercializarea
produselor energetice.
(27)
Potrivit prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr.
42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instalaţiile
plutitoare de tipul macaralelor, cu sau fără propulsie, sunt considerate
nave.
113.2.
(1)
În situaţiile prevăzute la art. 20660 alin. (1) lit. c), d)
şi h) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca
energia electrică să provină de la operatori economici autorizaţi de
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), iar
produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit
fiscal, de la un destinatar înregistrat, de la un importator, din
operaţiuni proprii de import, de la companii de extracţie a cărbunelui
sau alţi operatori economici care comercializează acest produs ori de la
un distribuitor autorizat, în cazul gazului natural.
(2)
Pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producţie de energie
electrică, ai centralelor combinate de energie electrică şi termică,
precum şi operatorii economici utilizatori ai produselor energetice
prevăzute la art. 20660 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal
vor solicita autorităţii vamale teritoriale în raza căreia îşi au sediul
autorizaţii de utilizator final pentru produse energetice.
(3)
Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) energia electrică şi gazul natural.
(4)
Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul producţiei de energie
electrică sau producţiei combinate de energie electrică şi termică
realizate din cărbune şi lignit în sistem de prestări de servicii. În
această situaţie, obligaţia deţinerii autorizaţiei de utilizator final
revine şi beneficiarului prestării de servicii.
(5)
Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului.
(6)
Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte
conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de
documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală
teritorială.
(7)
Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
b)
administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c)
solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă
legală. Face excepţie de la această condiţie operatorul economic
beneficiar al prestării de servicii;
d)
solicitantul a utilizat produsele energetice în scopul pentru care a obţinut anterior autorizaţie de utilizator final.
(8)
Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.
(9)
Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.
(10)
Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:
a)
primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a
acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul
economic furnizor al produselor energetice în regim de scutire;
b)
al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.
(11)
Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de 3 ani de la data
emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie
de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate,
în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(12)
Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au
obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a
autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei
pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi
utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, după caz,
cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse
achiziţionată, cantitatea utilizată, stocul de produse energetice la
sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse finite realizate,
potrivit modelului din anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul
prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit
prevederilor Codului fiscal.
___________
Subpunctul (12) a fost modificat prin punctul 71. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(13)
Cantităţile de produse scutite de plata accizelor înscrise într-o
autorizaţie vor fi estimate pe baza normelor de consum şi a producţiei
preconizate a se realiza pe o perioadă de 3 ani.
(14)
Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor
economici care au obţinut autorizaţii de utilizator final prin
înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura
publicarea pe pagina web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti
operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de
15 a fiecărei luni.
(15)
În situaţia în care achiziţionarea produselor energetice se efectuează
de la un antrepozit fiscal în regim de scutire directă, livrarea
produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este
obligatoriu însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ
electronic prevăzut la pct. 91.
(16)
La sosirea produsului, cu excepţia energiei electrice şi a gazului
natural, la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să înainteze
în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit prevederilor art.
20633 din Codul fiscal, şi are obligaţia deţinerii
produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea
autorităţii vamale teritoriale.
(17)
În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (15) şi (16),
operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după
expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.
(18)
Destinatarii înregistraţi, importatorii sau operatorii economici
prevăzuţi la alin. (1), care achiziţionează produse energetice în
vederea livrării în regim de scutire directă către centralele de
producţie de energie electrică sau producţie combinată de energie
electrică şi termică, precum şi către operatorii economici prevăzuţi la
alin. (4), vor livra produsele către aceşti beneficiari la preţuri fără
accize şi vor solicita autorităţii fiscale teritoriale restituirea
accizelor aferente cantităţilor livrate cu această destinaţie care au
fost plătite, după caz, la momentul recepţiei, importului sau al
achiziţiei. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi beneficiarii
scutirilor care utilizează produse energetice provenite din operaţiuni
proprii de import, pentru care scutirea se acordă direct, iar deplasarea
acestora de la un birou vamal de intrare pe teritoriul comunitar este
însoţită de un document administrativ unic.
___________
Subpunctul (18) a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(19)
În vederea restituirii accizelor în situaţia prevăzută la alin. (18),
destinatarul înregistrat, importatorul sau operatorul economic va depune
la autoritatea fiscală/vamală teritorială la care a efectuat plata o
cerere de restituire de accize, al cărei model va fi aprobat prin ordin
al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală. Cererea va fi însoţită de copia
autorizaţiei de utilizator final a centralei beneficiare a scutirii şi
de documentul care atestă plata accizelor de către destinatarul
înregistrat, importator sau operatorul economic.
___________
Subpunctul (19) a fost modificat prin punctul 71. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(191)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de către destinatarul înregistrat, importator sau operatorul
economic autorităţii vamale teritoriale, care, în urma analizei, va
decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei
decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a
cererii de restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală
stabileşte cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (191) a fost introdus prin punctul 72. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(192)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (191) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (192) a fost introdus prin punctul 72. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(193)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (193) a fost introdus prin punctul 72. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(20)
Atunci când, în situaţiile prevăzute la art. 20660 alin. (1)
lit. c) şi d) din Codul fiscal, centralele de producţie de energie
electrică sau centralele de producţie combinată de energie electrică şi
termică preiau produse energetice cu titlu de împrumut de la rezerva de
stat în baza unor acte normative speciale, preluarea se face în baza
autorizaţiei de utilizator final. Atât achiziţionarea de produse
energetice de la un antrepozit fiscal autorizat, în vederea stingerii
obligaţiei, cât şi restituirea efectivă a cantităţilor astfel preluate
se efectuează în regim de scutire de la plata accizelor, în baza
autorizaţiei de utilizator final.
113.3.
(1)
În situaţia prevăzută la art. 20660 alin. (1) lit. e) din
Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca produsele să fie
achiziţionate direct de la operatorii economici înregistraţi la
autoritatea fiscală centrală în calitate de furnizori de produse
energetice ori - în cazul gazului natural provenit dintr-un stat membru -
direct de la un distribuitor/furnizor autorizat/licenţiat de
autoritatea competentă din acel stat membru.
(2)
Produsele energetice - respectiv gazul natural, cărbunele şi
combustibilii solizi - sunt scutite de la plata accizelor atunci când
sunt furnizate consumatorilor casnici, precum şi organizaţiilor de
caritate.
(3)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, organizaţiile de caritate
sunt organizaţiile care au înscrise în obiectul de activitate şi care
desfăşoară efectiv activităţi caritabile cu titlu gratuit în domeniul
sănătăţii, al protecţiei mamei şi copilului, al protecţiei bătrânilor,
persoanelor cu handicap, persoanelor care trăiesc în sărăcie sau în
cazuri de calamităţi naturale.
(4)
În cazul organizaţiilor de caritate, scutirea se acordă în baza
autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea vamală
teritorială, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este
obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.
(5)
Autorizaţiile de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a organizaţiei de caritate, însoţită de:
a)
actul de constituire - în copie şi în original - din care să rezulte că
organizaţia desfăşoară una dintre activităţile prevăzute la alin. (3);
b)
fundamentarea cantităţilor ce urmează a fi achiziţionate în regim de
scutire de la plata accizelor, la nivelul unui an calendaristic;
c)
orice informaţie şi documente pe care autoritatea vamală teritorială le consideră necesare pentru eliberarea autorizaţiilor.
(6)
Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea vamală
teritorială şi au o valabilitate de un an de la data emiterii. Modelul
autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 34.
(7)
Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:
a)
primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a
acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul
economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
b)
al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.
(8)
Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor
economici care au obţinut autorizaţii de utilizator final prin
înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura
publicarea pe pagina web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti
operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de
15 a fiecărei luni.
(9)
Anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru anul precedent,
fiecare organizaţie de caritate care deţine autorizaţie de utilizator
final este obligată să prezinte autorităţii vamale teritoriale emitente a
autorizaţiei o situaţie centralizatoare privind cantităţile de produse
energetice achiziţionate în decursul unui an calendaristic, cantităţile
utilizate în scopul desfăşurării activităţilor caritabile şi stocul de
produse energetice rămas neutilizat, potrivit modelului prevăzut în
anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage
aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului
fiscal.
___________
Subpunctul (9) a fost modificat prin punctul 73. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
113.4.
(1)
În situaţiile prevăzute la art. 20660 alin. (1) lit. f) şi g)
din Codul fiscal, scutirea se acordă indirect, cu condiţia ca
aprovizionarea să se efectueze de la un antrepozit fiscal sau de la un
distribuitor prevăzut la pct. 113.1.2.
(2)
Înainte de fiecare achiziţie de combustibil pentru motor în regim de
scutire, utilizatorul va notifica această operaţiune la autoritatea
vamală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, pentru un
posibil control. Notificarea va cuprinde informaţii cu privire la
furnizor, produse şi cantităţile ce urmează a fi achiziţionate.
(3)
Operatorii economici pot solicita restituirea accizelor trimestrial,
până la data de 25 inclusiv a lunii imediat următoare trimestrului.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 74. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea
fiscală teritorială cererea de restituire de accize, însoţită de:
a)
copia facturii de achiziţie a combustibilului pentru motor, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
b)
dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată
confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c)
dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea,
constând în copia documentului care atestă realizarea operaţiunilor de
dragare - certificată de autoritatea competentă în acest sens;
d)
memoriul în care va fi descrisă operaţiunea pentru care a fost necesar
consumul de combustibil pentru motor şi în care se vor menţiona:
perioada de desfăşurare a operaţiunii, numărul orelor de funcţionare a
motoarelor şi a instalaţiilor de dragare şi consumul normat de
combustibil pentru motor.
(41)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de operatorul economic autorităţii vamale teritoriale, care în
urma analizei va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin
emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de
respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii,
autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (41) a fost introdus prin punctul 75. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(42)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (41) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (42) a fost introdus prin punctul 75. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(43)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (43) a fost introdus prin punctul 75. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al
ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 76. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, combustibilii pentru motor
utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei
aeronavelor şi vapoarelor înseamnă inclusiv combustibilii pentru motor
utilizaţi în domeniul testării şi mentenanţei motoarelor ce echipează
aeronavele şi vapoarele.
113.5.
În cazul scutirii prevăzute la art. 20660 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice:
a)
rezervor standard înseamnă:
-
rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate autovehiculele de
acelaşi tip ca şi vehiculul în cauză şi a căror montare definitivă
permite carburantului să fie utilizat direct, atât pentru propulsie, cât
şi pentru funcţionarea în timpul transportului, dacă este cazul, a
sistemelor frigorifice şi a altor sisteme. De asemenea, sunt considerate
rezervoare standard rezervoarele de gaz montate pe autovehicule,
destinate utilizării directe a gazului drept carburant, precum şi
rezervoarele adaptate altor sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;
-
rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate containerele de
acelaşi tip ca şi containerul în cauză şi a căror montare definitivă
permite carburantului să fie utilizat direct pentru funcţionarea, în
timpul transportului, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme cu
care pot fi echipate containerele speciale;
b)
containere speciale înseamnă orice container echipat cu dispozitive
special destinate sistemelor frigorifice, de oxigenare, de izolare
termică sau altor sisteme.
113.6.
În situaţia prevăzută la art. 20660 alin. (1) lit. j) din
Codul fiscal, scutirea se acordă direct, în baza actelor normative emise
pentru gratuităţi în scop de ajutor umanitar.
113.7.
(1)
În situaţia prevăzută la art. 20660 alin. (1) lit. k) din
Codul fiscal, scutirea se acordă direct atunci când aprovizionarea se
efectuează de la un antrepozit fiscal. Scutirea se acordă direct şi în
cazul furnizării gazului natural.
(2)
Scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de
autoritatea vamală teritorială, mai puţin în cazul gazului natural,
pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.
(3)
Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a
beneficiarului, însoţită de fundamentarea cantităţilor de produse
energetice ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de la plata
accizelor. Cererea se depune la autoritatea vamală teritorială.
(4)
Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.
(5)
Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.
(6)
Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:
a)
primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a
acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul
economic furnizor al produselor energetice în regim de scutire;
b)
al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.
(7)
Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de 3 ani de la data
emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie
de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate,
în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(8)
Deţinătorii de autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a
transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei,
trimestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare
trimestrului pentru care se face raportarea, o situaţie privind
achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde
informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice,
cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea utilizată şi stocul de
produse energetice la sfârşitul perioadei de raportare, potrivit
modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul
prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit
prevederilor Codului fiscal.
___________
Subpunctul (8) a fost modificat prin punctul 77. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(9)
Cantităţile de produse scutite de plata accizelor înscrise într-o
autorizaţie vor fi estimate pe baza datelor determinate în funcţie de
perioada de utilizare a combustibilului pentru încălzire şi de
parametrii tehnici ai instalaţiilor pe o durată de 3 ani.
(10)
Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor
economici care au obţinut autorizaţii de utilizator final prin
înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura
publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând
aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la
data de 15 a fiecărei luni.
(11)
În situaţia în care achiziţionarea produselor energetice se efectuează
de la un antrepozit fiscal în regim de scutire directă, livrarea
produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este
obligatoriu însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ
electronic prevăzut la pct. 91.
(12)
La sosirea produsului energetic la utilizator, acesta trebuie să
înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit
prevederilor art. 20633 din Codul fiscal, şi are obligaţia
deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din
partea autorităţii vamale teritoriale.
(13)
În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (11) şi (12),
operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după
expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.
(14)
În înţelesul prezentelor norme metodologice prin lăcaşuri de cult se
înţelege lăcaşurile aşa cum sunt definite potrivit legislaţiei în
domeniul cultelor.
(15)
În cazul produselor energetice achiziţionate de la importatori sau de la
alţi operatori economici, scutirea de la plata accizelor se acordă
indirect, prin restituire.
(16)
Pentru restituirea accizelor, beneficiarul scutirii va depune la
autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire de accize,
însoţită de:
a)
copia facturii de achiziţie a produselor energetice;
b)
dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea.
(161)
Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de către beneficiar autorităţii vamale teritoriale, care în urma
analizei va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin
emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de
respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii,
autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
___________
Subpunctul (161) a fost introdus prin punctul 78. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(162)
Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută la alin. (161) autorităţii fiscale teritoriale.
___________
Subpunctul (162) a fost introdus prin punctul 78. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(163)
În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în parte,
autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea accizelor în
condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
___________
Subpunctul (163) a fost introdus prin punctul 78. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(17)
Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al
ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
___________
Subpunctul (17) a fost modificat prin punctul 79. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
113.8.
(1)
În situaţia prevăzută la art. 20660 alin. (1) lit. l) din
Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept
combustibil pentru încălzire sunt produse în totalitate din biomase,
denumite în continuare biocombustibili, scutirea este totală.
(2)
În situaţia prevăzută la art. 20660 alin. (1) lit. l) din
Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept
combustibil pentru motor sunt produse în totalitate din biomase,
denumite în continuare biocarburanţi, scutirea este totală.
(3)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin biomasă se înţelege
fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor
provenite din agricultură - inclusiv substanţe vegetale şi animale -,
silvicultură şi industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a
deşeurilor industriale şi urbane.
(4)
Abrogat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(5)
Abrogat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
(6)
Amestecul în vrac dintre biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali, în
conformitate cu legislaţia specifică, se poate realiza în regim
suspensiv de accize numai în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor
autorizaţi pentru producţia de produse energetice sau în antrepozitele
fiscale de depozitare ale persoanelor afiliate antrepozitarilor
autorizaţi pentru producţia de produse energetice.
(7)
Amestecul în vrac dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali
se poate realiza în regim suspensiv de accize numai în antrepozitele
fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse
energetice sau în antrepozitele fiscale de depozitare ale persoanelor
afiliate antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse
energetice.
(8)
În situaţiile prevăzute la alin. (6) şi (7), antrepozitarul autorizat
pentru producţia de produse energetice este operatorul economic care
deţine instalaţii, utilaje şi echipamente pentru rafinarea ţiteiului şi
prelucrarea fracţiilor rezultate în vederea obţinerii de produse supuse
accizelor.
(9)
Atunci când staţiile de distribuţie comercializează produse energetice
utilizate drept carburant, realizate în totalitate din biomasă, acestea
trebuie să se asigure că sunt respectate condiţiile prevăzute la art.
20620 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal. Staţiile de distribuţie vor afişa în acest sens avertismente în atenţia clienţilor.
113.9.
(1)
În situaţia prevăzută la art. 20660 alin. (1) lit. m) din
Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordă cu condiţia ca
operatorii economici producători de energie electrică să notifice acest
fapt la autoritatea vamală teritorială, iar energia electrică astfel
realizată să fie furnizată direct unui consumator final. Notificarea va
cuprinde informaţii detaliate privind activitatea desfăşurată de
operatorul economic şi va fi însoţită de copia documentelor care atestă
autorizarea de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
Energiei. După înregistrarea notificării, o copie a acestei notificări
cu numărul de înregistrare va fi păstrată de operatorul economic.
(2)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, surse regenerabile de
energie sunt: eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a mareelor,
energia hidro-, biomasă, gaz de fermentare a deşeurilor, gaz de
fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi
biogaz.
113.10.
(1)
Scutirile directe de la plata accizelor pentru motorina şi kerosenul
utilizate drept combustibil pentru motor în situaţiile prevăzute la art.
20660 alin. (1) din Codul fiscal se acordă cu condiţia ca
aceste produse să fie marcate potrivit prevederilor Directivei nr.
95/60/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind marcarea fiscală a
motorinei şi kerosenului, precum şi celor din legislaţia naţională
specifică în domeniu.
(2)
Marcarea motorinei şi a kerosenului se face în antrepozite fiscale sau
în locurile deţinute de distribuitorii prevăzuţi la pct. 113.1.2, sub
supraveghere fiscală, potrivit procedurii stabilite prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(3)
Nu intră sub incidenţa marcării produsele energetice destinate utilizării drept combustibil pentru aviaţie.
113.11.
(1)
În situaţiile de acordare a scutirii directe, care necesită autorizaţie
de utilizator final, aceasta se eliberează la cererea scrisă a
beneficiarului.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 80. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Autoritatea vamală teritorială revocă autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:
a)
operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului fiscal;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 81. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
b)
operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate;
c)
operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel
decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
(3)
Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică
deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă
dată cuprinsă în aceasta.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 81. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Autoritatea vamală teritorială anulează autorizaţia de utilizator final
atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii inexacte sau
incomplete în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a
solicitat autorizaţia de utilizator final.
(5)
Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică
deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii
autorizaţiei.
(6)
Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a
autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.
___________
Subpunctul (6) a fost modificat prin punctul 81. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(61)
Contestarea deciziei de revocare sau de anulare a autorizaţiei de
utilizator final nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe
perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
___________
Subpunctul (61) a fost introdus prin punctul 82. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinută după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei.
(8)
Stocurile de produse energetice înregistrate la data revocării sau
anulării autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub
supravegherea autorităţii vamale teritoriale.
___________
Punctul 113. a fost modificat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 24. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 14-a
Marcarea produselor alcoolice şi tutunului prelucrat
Reguli generale
Art. 20661.
-
(1)
Prevederile prezentei secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:
a)
produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin normele metodologice;
b)
tutun prelucrat.
(2)
Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.
(3)
Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru
consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea
sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
114.
Nu intră sub incidenţa sistemului de marcare:
a)
alcoolul etilic denaturat cu substanţe specifice destinaţiei, alta decât
consumul uman, astfel încât să nu poată fi utilizat la obţinerea de
băuturi alcoolice;
b)
alcoolul etilic tehnic rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul
de obţinere a alcoolului etilic rafinat şi care datorită compoziţiei
sale nu poate fi utilizat în industria alimentară;
c)
băuturile slab alcoolizate, cu o concentraţie alcoolică de până la 10% în volum inclusiv;
d)
produsele din producţia internă destinate exportului;
e)
produsele de natura celor supuse marcării, provenite din import, aflate în regim de tranzit sau de import temporar;
f)
aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice.
g)
băuturi fermentate spumoase, altele decât bere şi vinuri.
___________
Litera g) a fost introdusă prin punctul 83. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Responsabilitatea marcării
Art. 20662.
-
Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor
autorizaţi, destinatarilor înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau
importatorilor autorizaţi, potrivit precizărilor din normele
metodologice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
115.
(1)
Autorizaţia de antrepozit fiscal sau de destinatar înregistrat atestă şi dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.
(2)
Dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim revine
importatorului de astfel de produse din ţări terţe, în baza autorizaţiei
emise de Comisie în vederea realizării acestor achiziţii.
(3)
Autorizaţia de importator se acordă de Comisie în conformitate cu prevederile pct. 117.1.
(4)
În vederea realizării achiziţiilor de produse din tutun prelucrat din
alte state membre, timbrele procurate de destinatarii înregistraţi se
expediază pe adresa antrepozitului fiscal de producţie care urmează să
le aplice pe produse.
(5)
În vederea realizării achiziţiilor de băuturi alcoolice supuse marcării
din alte state membre, banderolele procurate de destinatarii
înregistraţi se expediază pe adresa antrepozitului fiscal de producţie
sau a unui antrepozit fiscal desemnat de către acesta, care urmează să
le aplice pe produse.
(6)
În vederea realizării achiziţiilor de băuturi alcoolice supuse marcării
din alte state membre pentru care antrepozitul fiscal expeditor nu
aplică banderole, banderolele procurate de destinatarii înregistraţi se
aplică de către aceştia în locurile autorizate pentru primirea
produselor în regim suspensiv de accize. În această situaţie,
banderolele se aplică înainte de comercializarea băuturilor alcoolice pe
teritoriul României, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare
celei în care accizele au devenit exigibile.
(7)
În vederea realizării importurilor de produse supuse marcării, timbrele
sau banderolele, după caz, procurate de importatori se expediază pe
adresa producătorului extern care urmează să le aplice pe produse.
(8)
În vederea realizării importurilor de băuturi alcoolice supuse marcării
pentru care furnizorul extern nu aplică banderole, banderolele procurate
de importatori se aplică de către aceştia în antrepozite vamale,
antrepozite libere sau zone libere.
(9)
În situaţiile prevăzute la alin. (4), (5) şi (7), expedierea marcajelor
se face în maximum 15 zile de la executarea comenzii de către unitatea
autorizată cu tipărirea.
(10)
După expirarea termenului de 15 zile, destinatarii înregistraţi sau
importatorii autorizaţi sunt obligaţi să returneze unităţii specializate
autorizate cu tipărirea, în vederea distrugerii, marcajele neexpediate
în termen.
(11)
În cazul importurilor de produse accizabile supuse marcării, expedierea
marcajelor către producătorii externi se face numai ca bagaj neînsoţit,
cu depunerea în vamă a documentului vamal de export temporar. Documentul
vamal de export temporar trebuie să fie însoţit de:
a)
documentul de transport internaţional, din care să rezulte că
destinatarul este producătorul mărfurilor ce urmează a fi importate;
b)
o copie a contractului încheiat între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia;
c)
o copie a autorizaţiei de importator.
(12)
Cu ocazia importului, odată cu documentul vamal de import, se depune un
document vamal de reimport, pentru marcajele aplicate, în vederea
încheierii regimului acordat la scoaterea temporară din ţară a acestora.
___________
Punctul 115. a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
Proceduri de marcare
Art. 20663.
-
(1)
Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.
(2)
Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin normele metodologice.
(3)
Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul
înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca
marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al
produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie ori sticlă, astfel
încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.
(4)
Produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole deteriorate ori
altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi considerate ca
nemarcate.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
116.
(1)
Dimensiunile marcajelor sunt prezentate în anexa nr. 54.
(2)
Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special şi se tipăresc de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A.
(3)
Timbrele pentru marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscripţionate cu următoarele elemente:
a)
denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
b)
denumirea generică a produsului, respectiv: ţigarete, ţigări, ţigări de foi, tutun de fumat;
c)
seria şi numărul care identifică în mod unic timbrul.
(4)
Banderolele pentru marcarea băuturilor fermentate liniştite, altele
decât bere şi vinuri, a produselor intermediare şi a alcoolului etilic
vor avea inscripţionate următoarele elemente:
a)
denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
b)
denumirea generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi slab
alcoolizate - după caz, băuturi spirtoase, ţuică, rachiuri din fructe,
produse intermediare, băuturi fermentate liniştite;
c)
seria şi numărul care identifică în mod unic banderola;
d)
cantitatea nominală exprimată în litri de produs conţinut;
e)
concentraţia alcoolică.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 84. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Inscripţionarea pe marcaje a elementelor prevăzute la alin. (3) şi (4)
se poate face codificat, modalitatea de citire a codului fiind pusă la
dispoziţia organelor în drept de către Compania Naţională «Imprimeria
Naţională» - S.A., la solicitarea acestora.
(6)
Banderolele se aplică pe sistemul de închidere a buteliilor, cutiilor de
tetra pak/tetra brik, astfel încât prin deschiderea acestora să se
asigure distrugerea banderolelor. Sunt supuse marcării prin banderole
inclusiv ambalajele individuale ce depăşesc capacitatea de 1 litru, dar
nu mai mult de 3 litri.
___________
Subpunctul (6) a fost modificat prin punctul 84. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
În accepţia prezentelor norme metodologice, comercializarea alcoolului
etilic şi a băuturilor alcoolice de natura celor supuse marcării, în
butelii sau în cutii ce depăşesc capacitatea de 3 litri, se consideră
comercializare în vrac.
(8)
În cazul tutunului prelucrat, altele decât ţigaretele, ambalajele
individuale pe care sunt aplicate timbrele sunt pachete din carton sau
celofanate ori cutii din diferite materiale - carton, lemn, plastic,
metal -, în care sunt prezentate pentru vânzare aceste produse,
respectiv ţigări, ţigări de foi, tutun fin tăiat destinat rulării în
ţigarete.
(9)
În situaţia în care dimensiunile marcajelor nu permit includerea în
întregime a denumirilor operatorilor economici cu drept de marcare, se
vor inscripţiona prescurtările sau iniţialele stabilite de fiecare
operator economic, de comun acord cu Compania Naţională «Imprimeria
Naţională» - S.A.
(10)
Fiecărui operator economic cu drept de marcare i se atribuie un cod de
marcare de 13 caractere. În cazul antrepozitarilor autorizaţi şi al
destinatarilor înregistraţi, codul de marcare este codul de acciză. În
cazul importatorilor autorizaţi, codul de marcare este format din două
caractere alfanumerice aferente codului de ţară, conform standardului
ISO 3166, din care se face importul, urmate de codul de identificare
fiscală format din 11 caractere alfanumerice. Atunci când codul de
identificare fiscală nu conţine 11 caractere alfanumerice, acesta va fi
precedat de cifra «0», astfel încât numărul total de caractere să fie de
11. Codul de marcare se va regăsi inscripţionat pe marcajele tipărite
ce vor fi aplicate pe produsele destinate comercializării pe teritoriul
României.
(11)
În cazul importatorilor autorizaţi care nu au contracte încheiate direct
cu producătorul extern, ci cu un reprezentant al acestuia, marcajele
vor fi expediate producătorului extern, iar codul atribuit va conţine
indicativul ţării din care se face efectiv importul.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Eliberarea marcajelor
Art. 20664.
-
(1)
Autoritatea competentă aprobă eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în normele metodologice.
(2)
Eliberarea marcajelor se face către:
a)
antrepozitarii autorizaţi pentru produsele accizabile prevăzute la art. 20661;
b)
destinatarii înregistraţi care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 20661;
c)
expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat care importă produsele accizabile prevăzute la art. 20661. Autorizaţia de importator se acordă de către autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(3)
Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea
competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(4)
Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru
tipărirea acestora, desemnată de autoritatea competentă, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(5)
Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea
accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, conform
prevederilor din normele metodologice.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Norme metodologice:
117.
117.1.
(1)
Persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de importator depune
la autoritatea vamală teritorială o cerere conform modelului prezentat
în anexa nr. 55, însoţită de următoarele documente:
a)
certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, din
care să rezulte capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate,
administratorii, punctele de lucru în care urmează să îşi desfăşoare
activitatea, precum şi o copie de pe certificatul de înmatriculare sau
certificatul de înregistrare, după caz;
b)
cazierele judiciare ale administratorilor, eliberate de instituţiile abilitate din România;
c)
contractele încheiate direct între importator şi producătorul extern sau
reprezentantul acestuia. În cazul în care contractul este încheiat cu
un reprezentant al producătorului extern, se va prezenta o declaraţie a
producătorului extern care să ateste relaţia contractuală dintre acesta
şi furnizorul extern al deţinătorului de autorizaţie de importator;
d)
declaraţie privind forma de constituire a garanţiei;
e)
certificatul de atestare fiscală;
f)
cazierul fiscal.
(2)
În termen de 15 zile de la data depunerii cererii conform prevederilor
alin. (1), autoritatea vamală teritorială va înainta documentaţia
autorităţii fiscale centrale - direcţia de specialitate care asigură
secretariatul Comisiei, însoţită de un referat al acelei autorităţi
vamale teritoriale asupra oportunităţii emiterii acestei autorizaţii.
(3)
Autoritatea competentă eliberează autorizaţia de importator autorizat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (1);
b)
în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare activitatea
ca importator autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod
definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în
România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut
domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o
infracţiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr.
86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr.
241/2005, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c)
în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare
activitatea ca importator autorizat, administratorii acestor persoane
juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea
de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare
dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în
ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele
reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, cu modificările
ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
d)
solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul
general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 85. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Autorizaţia de importator se eliberează de Comisie în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.
(5)
Orice importator autorizat are obligaţia de a constitui o garanţie
corespunzătoare unei cote de 6% din accizele estimate aferente
produselor ce urmează a fi importate pe parcursul unui an.
(6)
Autorizaţia este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei
în care importatorul autorizat face dovada constituirii garanţiei în
cuantumul şi în forma aprobate de Comisie potrivit pct. 108.
(61)
Nivelul garanţiei se analizează anual de către autoritatea vamală
teritorială, în vederea actualizării în funcţie de cantităţile de
produse accizabile achiziţionate în anul precedent.
___________
Subpunctul (61) a fost introdus prin punctul 86. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(62)
Cuantumul garanţiei stabilite prin actualizare se va comunica
importatorului autorizat prin decizie emisă de autoritatea vamală
teritorială, care va face parte integrantă din autorizaţia de importator
autorizat. O copie a deciziei se transmite şi Comisiei. Termenul de
constituire a garanţiei astfel stabilite va fi de cel mult 30 de zile de
la data comunicării.
___________
Subpunctul (62) a fost introdus prin punctul 86. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(63)
Garanţia poate fi executată atunci când se constată că importatorul
autorizat înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante la bugetul
general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală, cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul
legal de plată. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei
până la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin care se execută
garanţia şi cea de suspendare a autorizaţiei se stabilesc prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
___________
Subpunctul (63) a fost introdus prin punctul 86. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale în baza
cărora a fost emisă autorizaţia, importatorul autorizat are obligaţia de
a le notifica la secretariatul Comisiei, în vederea modificării
autorizaţiei, dacă este cazul, după cum urmează:
a)
dacă se modifică datele de identificare ale importatorului autorizat, în
termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării, însoţită de
actul adiţional/hotărârea asociaţilor, certificatul de înscriere de
menţiuni la oficiul registrului comerţului şi, după caz, cazierele
judiciare ale administratorilor şi certificatul de înregistrare la
oficiul registrului comerţului;
b)
în situaţia în care modificările care intervin se referă la tipul
produselor accizabile, cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea
importului.
(8)
Autorizaţia de importator autorizat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a)
atunci când titularul acesteia nu respectă una din cerinţele prevăzute la alin. (7);
b)
atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante
la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, mai vechi de 30 de zile faţă de
termenul legal de plată;
c)
în cazul unui importator autorizat, persoană fizică, atunci când aceasta
a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în
România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele
reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, cu modificările
ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
d)
în cazul unui importator autorizat, persoană juridică, atunci când
oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat
străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori
o infracţiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr.
86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr.
241/2005, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Subpunctul (8) a fost modificat prin punctul 87. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(9)
Decizia de revocare se comunică importatorului autorizat şi produce
efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.
(10)
În cazuri excepţionale când interesele legitime ale importatorului
autorizat impun aceasta, Comisia poate decala termenul de intrare în
vigoare a deciziei de revocare la o dată ulterioară.
(11)
Importatorul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.
(12)
Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de importator autorizat
nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada
soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
___________
Subpunctul (12) a fost modificat prin punctul 87. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(13)
În cazul în care importatorul autorizat doreşte să renunţe la
autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt Comisiei cu cel
puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie
produce efecte.
(14)
Modificarea autorizaţiilor de importator autorizat ca urmare a
schimbării sediului social, denumirii sau a formei de organizare nu
intră sub incidenţa alin. (6) şi este valabilă de la data emiterii
autorizaţiei modificate.
(15)
Procedura de autorizare a importatorului autorizat nu intră sub
incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(16)
În cazul pierderii autorizaţiei de importator autorizat, titularul
autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a.
(17)
În baza documentului care atestă că anunţul referitor la pierdere a fost
înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a
III-a, autoritatea emitentă a autorizaţiei va elibera la cerere un
duplicat al acesteia.
117.2.
(1)
Pentru fiecare solicitare de marcaje, antrepozitarul autorizat,
destinatarul înregistrat şi importatorul autorizat depun nota de comandă
la autorităţile vamale teritoriale.
(2)
Modelul notei de comandă este prevăzut în anexa nr. 56.
(3)
În cazul antrepozitarului autorizat, al destinatarului înregistrat şi al
importatorului autorizat, fiecare notă de comandă se aprobă - total sau
parţial - de către autoritatea vamală teritorială, în funcţie de:
a)
datele din situaţia lunară privind evidenţa achiziţionării, utilizării
şi returnării marcajelor, prezentată de solicitant la autoritatea vamală
competentă, cu aprobarea notelor de comandă de marcaje, potrivit alin.
(9);
b)
livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 6 luni faţă de data solicitării unei noi note de comandă.
(4)
În situaţia în care în decursul unei luni se solicită o cantitate de
marcaje mai mare decât media lunară a livrărilor din ultimele 6 luni, se
va depune un memoriu justificativ în care vor fi explicate motivele
care au generat necesităţile suplimentare.
(5)
Notele de comandă se întocmesc de către solicitant în 3 exemplare.
(6)
Notele de comandă se aprobă în termen de 7 zile lucrătoare de la data
înregistrării la autoritatea vamală teritorială. După aprobare, cele 3
exemplare ale notelor de comandă au următoarele destinaţii: primul
exemplar se păstrează de către solicitant, al doilea exemplar se
transmite Companiei Naţionale «Imprimeria Naţională» - S.A. şi al
treilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială
care aprobă notele de comandă.
(7)
Operatorii economici cu drept de marcare au obligaţia utilizării
marcajelor aprobate prin notele de comandă în termen de 6 luni
consecutive de la eliberarea acestora de către Compania Naţională
«Imprimeria Naţională» - S.A. După expirarea acestui termen, marcajele
neutilizate vor fi restituite Companiei Naţionale «Imprimeria Naţională»
- S.A., în vederea distrugerii, operaţiune care se va desfăşura sub
supraveghere fiscală, pe cheltuiala operatorului economic cu drept de
marcare.
(8)
În sensul prevederilor alin. (7), prin utilizarea marcajelor se înţelege
aplicarea efectivă a acestora pe ambalajul produsului accizabil. În
cazul produselor accizabile marcate provenite din achiziţii
intracomunitare sau din import, dovada marcajelor utilizate este
reprezentată de o scrisoare de confirmare din partea producătorului
transmisă operatorului economic cu drept de marcare, care va fi anexată
semestrial la situaţia privind evidenţa marcajelor achiziţionate,
utilizate şi returnate, fără ca termenul de restituire a marcajelor
neutilizate să depăşească 12 luni consecutive.
(9)
Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii
autorizaţi de produse supuse marcării sunt obligaţi să prezinte lunar,
până la data de 15 inclusiv a fiecărei luni, autorităţii vamale
teritoriale situaţia privind marcajele utilizate în luna anterioară
celei în care se face raportarea, potrivit modelului prevăzut în anexa
nr. 57. În cazul banderolelor, această situaţie se va întocmi pe fiecare
tip de banderolă, potrivit dimensiunilor şi caracteristicilor
inscripţionate pe acestea.
(10)
Procentul maxim admis de marcaje distruse în procesul de marcare şi care
nu pot fi recuperate pentru a fi evidenţiate este de 0,5% din numărul
marcajelor utilizate.
(11)
Pentru cantitatea de marcaje distruse în procesul de marcare peste
limita maximă admisă prevăzută la alin. (10) se datorează accizele
aferente cantităţilor de produse care ar fi putut fi marcate.
(12)
În situaţia prevăzută la alin. (11), acciza devine exigibilă în ultima
zi a lunii în care s-a înregistrat distrugerea, iar termenul de plată al
acesteia este până la data de 25 inclusiv a lunii imediat următoare.
(13)
Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii
autorizaţi de produse supuse marcării vor ţine o evidenţă distinctă a
marcajelor distruse, precum şi a celor deteriorate, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 58.
(14)
Toate marcajele deteriorate vor fi lipite la sfârşitul fiecărei zile pe
un formular special, destinat pentru aceasta, potrivit modelului
prevăzut în anexa nr. 59.
(15)
Semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare semestrului,
marcajele deteriorate, prevăzute în anexa nr. 59, vor fi distruse de
către antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau
importatorul autorizat, pe cheltuiala acestora, în condiţiile prevăzute
de legislaţia în domeniu, obligatoriu sub supraveghere fiscală.
(16)
În cazul marcajelor pierdute sau sustrase, antrepozitarii autorizaţi,
destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi au obligaţia ca, în
termen de 15 zile de la înregistrarea declaraţiei, procesului-verbal de
constatare sau a sesizării scrise a persoanei care a constatat
dispariţia marcajelor, să anunţe autoritatea vamală teritorială în
vederea stabilirii obligaţiei de plată privind accizele.
(17)
În situaţia depăşirii termenului prevăzut la alin. (16), acciza devine
exigibilă în ziua imediat următoare depăşirii termenului şi se va plăti
în 3 zile lucrătoare de la data depăşirii termenului respectiv.
(18)
În cadrul antrepozitului de producţie este permisă operaţiunea de
distrugere a marcajelor achiziţionate de clienţi prin autorităţile
competente din ţările lor de rezidenţă, atunci când se impune această
operaţiune şi dacă este admisă de acele autorităţi. Cu cel mult 7 zile
înainte de desfăşurarea operaţiunii de distrugere a marcajelor,
antrepozitul fiscal va înştiinţa autoritatea vamală teritorială în
vederea desemnării de către această autoritate a unui reprezentant care
să asigure supravegherea fiscală şi semnarea procesului-verbal întocmit
după încheierea operaţiunii respective.
(19)
Marcajele expediate unui antrepozit fiscal de producţie din alt stat
membru pot fi supuse operaţiunii de distrugere în cadrul acestor
antrepozite, atunci când se impune această operaţiune şi în condiţiile
stabilite de autorităţile competente din statul membru respectiv.
___________
Subpunctul (19) a fost introdus prin punctul 88. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(20)
În situaţia prevăzută la alin. (19), dovada marcajelor distruse este
reprezentată de o scrisoare de confirmare din partea producătorului
transmisă operatorului economic cu drept de marcare din România şi care
poartă viza autorităţii competente din statul membru în care a avut loc
operaţiunea de distrugere.
___________
Subpunctul (20) a fost introdus prin punctul 88. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
117.3.
(1)
După aprobarea notelor de comandă de marcaje de către autoritatea vamală
teritorială, exemplarul 2 al notei de comandă se va transmite de către
operatorul economic cu drept de marcare către Compania Naţională
«Imprimeria Naţională» - S.A. şi va fi însoţit de dovada achitării
contravalorii marcajelor comandate în contul acestei companii.
(2)
Eliberarea marcajelor se face de către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A.
(3)
Marcajele se realizează de către Compania Naţională «Imprimeria
Naţională» - S.A. prin emisiuni identificate printr-un cod şi o serie de
emisiune aprobate de către direcţia specializată cu atribuţii de
control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(4)
Termenul de executare a comenzilor de către Compania Naţională
«Imprimeria Naţională» - S.A. este de 15 zile lucrătoare de la data
primirii şi înregistrării notelor de comandă aprobate de autoritatea
vamală teritorială.
(5)
Până la eliberarea marcajelor către beneficiari, acestea se depozitează
la Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. în condiţii de
deplină securitate.
(6)
Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea
accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, astfel:
a)
antrepozitarii autorizaţi, lunar, din suma ce urmează a se vira
bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor
pct. 71 alin. (5), vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente
cantităţilor de produse efectiv eliberate pentru consum. Contravaloarea
marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza
preţurilor fără TVA;
b)
destinatarul înregistrat, din suma ce urmează a se vira bugetului de
stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor pct. 71 alin.
(5), va deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de
produse efectiv marcate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se
deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără TVA;
c)
importatorul autorizat, cu ocazia fiecărei operaţiuni de import de
produse marcate, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu
titlu de accize, determinată potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), va
deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse
efectiv importate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din
accize se determină pe baza preţurilor fără TVA.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 15-a
Alte obligaţii pentru operatorii economici cu produse accizabile
Confiscarea tutunului prelucrat
Art. 20665.
-
(1)
Prin derogare de la prevederile legale în materie în vigoare care
reglementează modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal
confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a
statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii,
în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a
dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi
pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistraţi, expeditorilor
înregistraţi sau importatorilor autorizaţi de astfel de produse, după
cum urmează:
a)
sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de produse al
antrepozitarilor autorizaţi, al destinatarilor înregistraţi, al
expeditorilor înregistraţi sau al importatorilor autorizaţi se predau în
totalitate acestora;
b)
sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a)
se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare
antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat a căror
cotă de piaţă reprezintă peste 5%.
(2)
Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea
tutunului prelucrat de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii
înregistraţi, expeditorii înregistraţi şi importatorii autorizaţi,
precum şi procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din
normele metodologice.
(3)
Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat, expeditor
înregistrat şi importator autorizat are obligaţia să asigure pe
cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea
cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
118.
(1)
Repartizarea fiecărui lot de produse de tutun prelucrat confiscat -
altele decât cele din nomenclatoarele operatorilor economici cu drept de
marcare -, către antrepozitarii autorizaţi se face proporţional cu cota
de piaţă deţinută.
(2)
Trimestrial, situaţia privind cotele de piaţă se comunică de direcţia cu
atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor din cadrul
autorităţii fiscale centrale către direcţia de specialitate care asigură
secretariatul Comisiei, autoritatea vamală centrală, direcţiile cu
atribuţii de control din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
(3)
După repartizarea cantităţilor de produse de tutun prelucrat prevăzută
la alin. (1), organele care au procedat la confiscare vor înştiinţa
antrepozitarii autorizaţi despre cantităţile ce urmează a fi preluate de
către aceştia. Această înştiinţare va cuprinde informaţii cu privire
la: denumirea produsului de tutun prelucrat, cantitatea, data şi locul
confiscării, precum şi locul de unde se vor prelua produsele.
(4)
În toate situaţiile prevăzute la art. 20665 alin. (1) din
Codul fiscal, predarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat
confiscate se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, ce va
fi semnat atât de reprezentanţii organului care a procedat la
confiscarea produselor, cât şi de reprezentanţii operatorilor economici
cu drept de marcare, care le preiau.
(41)
Produsele din tutun prelucrat se predau ambalate în colete/saci sigilaţi
cu sigiliile organului de control care a efectuat confiscarea, fiecare
colet/sac fiind însoţit de o listă de inventar care să cuprindă tipul
produsului, sortimentul şi cantitatea exprimată în unitatea de măsură
prevăzută în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (41) a fost introdus prin punctul 89. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(42)
Listele de inventar se înregistrează în evidenţele organului de control
care a efectuat confiscarea şi se menţionează în cuprinsul
procesului-verbal de predare-primire.
___________
Subpunctul (42) a fost introdus prin punctul 89. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Distrugerea produselor din tutun prelucrat se efectuează prin metode
specifice, care să asigure denaturarea acestora, dincolo de orice
posibilitate de reconstituire, sortare, pliere sau orice altă modalitate
de recuperare a materiilor prime ce intră în componenţa acestor
produse. Distrugerea va avea loc, în baza aprobării date de autoritatea
vamală centrală, la cererea operatorului economic cu drept de marcare,
în termen de maximum 30 de zile de la data primirii aprobării şi în
prezenţa unei comisii de distrugere constituite special în acest scop.
Din această comisie vor face parte un reprezentant al organelor de
poliţie şi un reprezentant desemnat de autoritatea vamală centrală.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 90. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(51)
În situaţia în care, cu ocazia efectuării distrugerii, se constată
existenţa unor sigilii deteriorate/rupte, precum şi la solicitarea
oricărui membru al comisiei de distrugere, comisia poate proceda la
efectuarea unui control prin sondaj ori la efectuarea controlului total
al conţinutului coletelor/sacilor.
___________
Subpunctul (51) a fost introdus prin punctul 91. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
Nepreluarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat de către
operatorii economici cu drept de marcare potrivit prevederilor alin.
(3), în termen de 30 de zile de la data înştiinţării, atrage suspendarea
autorizaţiei care asigură dreptul de marcare până la încadrarea în
prevederile legale.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Întârzieri la plata accizelor
Art. 20667.
-
Întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul
legal atrage suspendarea autorizaţiei deţinute de operatorul economic
plătitor de accize până la plata sumelor restante.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
119.
(1)
Autoritatea fiscală teritorială are obligaţia de a comunica autorităţii
vamale teritoriale în fiecare lună până la data de 5 inclusiv situaţia
cu privire la operatorii economici plătitori de accize care
înregistrează întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 5 zile de la
termenul legal.
(2)
Măsura suspendării autorizaţiei deţinute de operatorul economic plătitor
de accize se va dispune de către autoritatea vamală teritorială.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Condiţii de distribuţie şi comercializare
Art. 20669.
-
(1)
Comercializarea pe piaţa naţională a alcoolului sanitar în vrac este interzisă.
(11)
Comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primă a alcoolului
etilic cu concentraţia alcoolică sub 96,00% în volum, pentru fabricarea
băuturilor alcoolice, este interzisă.
___________
Alineatul (11) a fost introdus prin punctul 94. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Operatorii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze
angro băuturi alcoolice şi tutun prelucrat sunt obligaţi să se
înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice
şi să îndeplinească următoarele condiţii:
a)
să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
b)
să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării
activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de
comercializare şi distribuţie angro a băuturilor alcoolice sau
activitatea de comercializare şi distribuţie angro a produselor din
tutun;
c)
să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau
contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse marcării
potrivit prezentului capitol.
(3)
Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici producători către
operatorii economici distribuitori sau comercianţi angro vor fi însoţite
şi de o copie a certificatului de marcă al producătorului, din care să
rezulte că marca îi aparţine.
(4)
Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem
angro produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz
petrolier lichefiat -, sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea
competentă conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor stabilite
prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(5)
Nu intră sub incidenţa alin. (2) şi (4) antrepozitarii autorizaţi pentru
locurile autorizate ca antrepozite fiscale şi operatorii
înregistraţi/destinatari înregistraţi.
(6)
Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en
detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz
petrolier lichefiat -, sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea
fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor
ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(7)
Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici
prevăzuţi la alin. (4) şi (6), care nu respectă obligaţiile menţionate
la alin. (4) şi (6), constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit
prevederilor Codului de procedură fiscală.
(8)
Operatorii economici distribuitori şi comercianţii angro sau en detail
de băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice răspund
pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.
(9)
Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare, în
alte locaţii decât antrepozitele fiscale, pot fi cedate sau vândute
pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile numai către
un antrepozit fiscal de producţie ori pot fi supuse operaţiilor de
ecologizare, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.
(10)
În cazul comercializării şi transportului de tutun brut şi tutun parţial prelucrat trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
a)
operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun
parţial prelucrat pot desfăşura această activitate numai în baza unei
autorizaţii eliberate în acest scop de către autoritatea competentă
teritorială;
b)
tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat poate fi comercializat către
un operator economic din România doar dacă acesta deţine autorizaţia
prevăzută la lit. a) sau către un antrepozitar autorizat din domeniul
tutunului prelucrat;
c)
orice deplasare de tutun brut sau de tutun parţial prelucrat pe
teritoriul României trebuie să fie însoţită de un document comercial, în
care va fi înscris numărul autorizaţiei operatorului economic
expeditor.
(11)
Atunci când nu se respectă una din prevederile alin. (10), intervine
exigibilitatea accizelor, suma de plată fiind determinată pe baza
accizei datorate pentru alte tutunuri de fumat.
(12)
Procedura de eliberare a autorizaţiei prevăzută la alin. (10) lit. a) se
stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(17)
Nivelul de marcare este de 7 mg +/- 10% de marcator pe litru de produs energetic.
___________
Alineatul (17) a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
[...]
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(19)
Nivelul de colorare este de 25 mg +/- 10% de colorant pe litru de produs energetic.
___________
Alineatul (19) a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Norme metodologice:
120.
120.1.
(1)
Operatorii economici care distribuie şi comercializează în sistem angro
băuturi alcoolice şi tutun prelucrat sunt obligaţi să se înregistreze la
autoritatea vamală teritorială potrivit procedurii stabilite prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(2)
Intră sub incidenţa prevederilor art. 20669 alin. (3) din
Codul fiscal toate băuturile alcoolice, respectiv: bere, vinuri, băuturi
fermentate - altele decât bere şi vinuri -, produse intermediare,
băuturi alcoolice din grupa alcoolului etilic. Pentru băuturile
alcoolice realizate de către operatorii economici producători care deţin
certificat de marcă sau adeverinţă eliberată de Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci, livrările vor fi însoţite de o copie a acestor
documente.
(3)
Pentru realizarea băuturilor alcoolice sub licenţă, antrepozitarul
autorizat are obligaţia de a notifica acest lucru autorităţii vamale
teritoriale şi autorităţii fiscale centrale - direcţia de specialitate
care asigură secretariatul Comisiei. Activitatea desfăşurată fără
această notificare se consideră a fi activitate în afara antrepozitului
fiscal. Livrările vor fi însoţite de un document legal din care să
rezulte dreptul producătorului de a utiliza marca în cursul duratei de
protecţie a mărcii. Documentul legal poate fi contract de licenţă,
cesiune, consimţământ scris din partea titularului mărcii sau declaraţia
producătorului înregistrat în România din care să rezulte că acesta
fabrică sortimentele respective, concret nominalizate în declaraţie, în
baza contractelor de licenţă.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 92. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Pentru vinurile realizate de operatorii economici producători, livrările
vor fi însoţite de o copie a buletinului de analiză fizico-chimică şi
caracteristici organoleptice, eliberat de laboratoare autorizate.
120.2.
(1)
Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare -
scurgeri, spălări, curăţări, decantări, degradate calitativ - în alte
locaţii decât antrepozitele fiscale de producţie pot fi vândute sau
cedate pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile de
natura celor prevăzute la art. 20616 alin. (2) din Codul
fiscal către un antrepozit fiscal de producţie. Vânzarea sau cedarea
poate avea loc numai pe bază de factură sau aviz de însoţire, vizate de
reprezentantul autorităţii vamale teritoriale în a cărei rază îşi
desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal, precum şi de reprezentantul
autorităţii vamale teritoriale din a cărei rază sunt colectate
reziduurile. Colectarea reziduurilor de produse energetice poate fi
efectuată de antrepozitul fiscal de producţie produse energetice sau de
către operatorii economici autorizaţi pentru operaţiuni de ecologizare.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 93. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Colectarea uleiurilor uzate provenite de la motoare de combustie,
transmisii la motoare, turbine, compresoare etc. se face de către
operatorii economici autorizaţi în acest sens. Atunci când uleiurile
uzate colectate sunt utilizate pentru încălzire, acestea intră sub
incidenţa accizelor în conformitate cu prevederile alin. (6) al art. 20616 din Codul fiscal.
(3)
În cazul reziduurilor de produse energetice care nu sunt supuse
operaţiunilor de prelucrare sau de ecologizare, acestea pot fi predate
în vederea distrugerii în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu.
În acest sens, autoritatea vamală teritorială va fi notificată cu cel
puţin 5 zile lucrătoare înainte de predarea reziduurilor.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 93. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
120.3.
(1)
În cazul tutunului brut şi al tutunului parţial prelucrat, autorizaţiile
pentru comercializarea acestor produse se eliberează operatorilor
economici de autoritatea vamală teritorială.
(2)
Intră sub incidenţa autorizării inclusiv comercializarea tutunului brut
şi a tutunului parţial prelucrat realizată de operatorii economici din
România către alte state membre sau la export.
(3)
Nu intră sub incidenţa deţinerii autorizaţiilor de comercializare
prevăzute la alin. (1) antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia
de tutun prelucrat.
(4)
În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin tutun brut sau tutun
parţial prelucrat se înţelege produsul rezultat în urma operaţiunilor de
primă transformare a tutunului frunză în unităţi autorizate ca
prim-procesatoare.
___________
Subpunctul (4) a fost introdus prin punctul 28. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
120.4.
În sensul art. 20669 alin. (11) din Codul fiscal, noţiunea de «alcool etilic» nu cuprinde distilatele.
___________
Subpunctul 120.4. a fost introdus prin punctul 94. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
120.5.
Dozele de substanţe prevăzute la alin. (17) şi (19) ale art. 20669 din Codul fiscal sunt exprimate în substanţă cu puritate 100%.
___________
Subpunctul 120.5. a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
Circulaţia produselor accizabile intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de
executare silită
Art. 20670. -
Circulaţia produselor accizabile intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de
executare silită nu intră sub incidenţa prevederilor secţiunii a 9-a din
prezentul capitol.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 95. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
121.
(1)
Alcoolul etilic, băuturile alcoolice, precum şi produsele energetice
intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau care fac
obiectul unei proceduri de executare silită nu intră sub incidenţa
prevederilor privind deplasarea produselor accizabile aflate în regim
suspensiv de accize.
(2)
Alcoolul etilic şi băuturile alcoolice intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de
executare silită şi care nu îndeplinesc condiţiile legale de
comercializare pot fi valorificate de autorităţile competente către
antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool etilic - materie
primă numai în vederea procesării.
(3)
În situaţia prevăzută la alin. (2), livrarea acestor produse se face pe
bază de factură fiscală care trebuie să respecte prevederile art. 155
din Codul fiscal.
(4)
Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi pentru
produsele energetice intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a
statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită şi
care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare.
(5)
Produsele accizabile care îndeplinesc condiţiile legale de
comercializare, cu excepţia tutunurilor prelucrate, se valorifică către
operatorii economici comercianţi pe bază de factură fiscală specifică la
preţuri care cuprind şi accizele.
(6)
Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare, potrivit
alin. (2), (4) şi (5), trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de
lege, după caz.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 95. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Scutiri pentru tutun prelucrat
Art. 20671. -
(1)
Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este
destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind
calitatea produselor.
(2)
Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 95. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
122.
(1)
Tutunul prelucrat reprezentând ţigarete este scutit de plata accizelor
atunci când este destinat unor teste ştiinţifice sau unor teste privind
calitatea produselor, cu condiţia ca testarea să nu se realizeze prin
comercializarea acestor produse, ci prin mijloace specifice cercetării
ştiinţifice sau cercetării privind calitatea produselor.
(2)
Scutirea pentru loturile destinate scopului prevăzut la alin. (1) se
acordă numai antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de ţigarete,
doar atunci când testarea este realizată direct de către aceştia sau
prin intermediul unei societăţi specializate în efectuarea testelor
ştiinţifice sau privind calitatea produselor, în limita cantităţii de
200.000 de bucăţi de ţigarete pe semestru.
(3)
În accepţia prezentelor norme metodologice, noţiunea de «teste
ştiinţifice sau teste privind calitatea produselor» nu cuprinde testele
de piaţă destinate promovării produselor.
(4)
Documentul de însoţire a lotului de ţigarete în timpul transferului de
la producător la societatea specializată în efectuarea testelor
ştiinţifice sau celor privind calitatea produselor va fi avizul de
însoţire a mărfii.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 95. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 1
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 2
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 3
Abrogată prin punctul 10. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
ANEXA Nr. 4
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului
înregistrat/importatorului autorizat
......................................................
Sediul:
Localitatea .............................., str.
.......................................... nr. ....., bl. ....., sc.
....., et. ....., ap. ...., judeţul/sectorul ...................., codul
poştal ............................................., telefon/fax
...............................................
Numărul de înmatriculare în registrul comerţului/anul .............................................
Codul de identificare fiscală ....................................................................................
Codul de accize/Codul de marcare .............................................................................
DECLARAŢIE
privind preţurile de vânzare cu amănuntul pe sortimente de ţigarete
privind preţurile de vânzare cu amănuntul pe sortimente de ţigarete
Începând cu data de
...................................................., preţurile de
vânzare cu amănuntul practicate pe sortimente vor fi următoarele:
| Nr. crt. | Denumirea sortimentului | Numărul ţigaretelor conţinute într-un pachet | Preţul de vânzare cu amănuntul (lei/pachet) | |
| 0 | 1 | 2 | 3 | |
Director general Director economic Numele şi prenumele ........................ Numele şi prenumele......................... Semnătura şi ştampila ...................... Semnătura şi ştampila....................... |
___________
ANEXA Nr. 4 a fost modificată prin punctul 11. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
ANEXA Nr. 5
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 6
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 7
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 8
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 9
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 10
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 11
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 12
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 13
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 14
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 15
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 16.1.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 16.2.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 16.3.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 16.4.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 16.5.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 17
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 18
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 19
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 20
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 21
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 22
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 23
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 24
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 25
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 26
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 27
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 28
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 29
| Nr. înregistrare ....................... | Data ............... |
| CERERE | |
| privind acordarea autorizaţiei de operator economic cu produse supuse accizelor nearmonizate | |
| (ataşaţi numărul suplimentar de pagini necesar pentru a asigura informaţiile complete) |
| 1. Numele | ||||
| 2. Adresa | Judeţul ..................... Sectorul .......... | |||
| Localitatea ..................................... | ||||
| Strada .............................. Nr. ....... | ||||
| Bloc ...... Scara ...... Etaj ...... Ap. ........ | ||||
| Cod poştal ...................................... | ||||
| 3. Telefon | ||||
| 4. Fax | ||||
| 5. Adresa e-mail | ||||
| 6. Codul de identificare fiscală | ||||
| 7. Numele şi numărul de telefon al reprezentantului legal sau al altei persoane de contact | ||||
| 8. Descrierea activităţilor economice desfăşurate în România | ||||
| 9. Numele, adresa şi codul fiscal al persoanelor afiliate cu operatorul economic | ||||
| 10. Dacă operatorul economic este persoană juridică, numele, adresa şi codul numeric personal al fiecărui administrator; se vor anexa şi cazierele judiciare ale administratorilor | ||||
| 11. Arătaţi dacă operatorul economic (sau în cazul în care operatorul economic este persoană juridică, oricare dintre administratorii săi) a fost condamnat definitiv în ultimii 5 ani pentru infracţiunile prevăzute în legislaţia fiscală | [] | [] | ||
| Da | Nu | |||
| 12. Anexaţi certificatul de atestare fiscală sau, după caz, extrasul de rol privind obligaţiile fiscale la bugetul de stat, precum şi cazierul fiscal al operatorului economic | ||||
| 13. Anexaţi copia situaţiilor financiare anuale (bilanţ) din ultimii doi ani | ||||
| 14. Anexaţi confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de plătitor de accize | ||||
| 15. Anexaţi un certificat constatator, eliberat de Oficiul Registrului Comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, precum şi copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare | ||||
| II. INFORMAŢII PRIVIND LOCUL UNDE URMEAZĂ SĂ FIE RECEPŢIONATE PRODUSELE | ||||
| (pentru fiecare locaţie se depune separat câte o parte a II-a) | ||||
| 1. Adresa locului unde se recepţionează produsele | Judeţul .................. Sectorul ............. | |||
| Localitatea ..................................... | ||||
| Strada ......................... Nr. ............ | ||||
| Bloc ...... Scara ...... Etaj ...... Ap. ........ | ||||
| Cod poştal ...................................... | ||||
| 2. Enumeraţi tipurile de produse accizabile ce urmează a fi achiziţionate şi ţările de provenienţă | ||||
| III. INFORMAŢII PRIVIND GARANŢIA | ||||
| 1. Tipul de garanţie propusă | ||||
| 2. Suma propusă pentru garanţie | ||||
| 3. În cazul unui depozit în bani, anexaţi scrisoarea de bonitate bancară | ||||
| 4. În cazul unei garanţii bancare, anexaţi următoarele: | ||||
| Numele, adresa şi telefonul garantului propus. | ||||
| Declaraţia garantului propus cu privire la intenţia de a asigura garanţia bancară pentru o suma şi perioadă de timp specificată. (Scrisoare de garanţie bancară). | ||||
| Cunoscând dispoziţiile art. 474 privind falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete. | ||
| .................................... | ............................ | |
| Semnătura solicitantului | Data | |
___________
ANEXA Nr. 29 a fost introdusă prin litera G. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
ANEXA Nr. 30
CERERE
pentru acordarea autorizaţiei de utilizator final
pentru acordarea autorizaţiei de utilizator final
| 1. | Denumirea operatorului economic | ||||||||||||||||
| 2. | Adresă/Număr de identificare TVA | Judeţul ................... Sectorul ............. | |||||||||||||||
| Localitatea ...................................... | |||||||||||||||||
| Strada ............................... Nr. ....... | |||||||||||||||||
| Bloc ....... Scara ..... Etaj ........ Ap. ....... | |||||||||||||||||
| Cod poştal ....................................... | |||||||||||||||||
| Număr de identificare TVA ........................ | |||||||||||||||||
| 3. | Telefon | ||||||||||||||||
| 4. | Fax | ||||||||||||||||
| 5. | Adresa de e-mail | ||||||||||||||||
| 6. | Codul de identificare fiscală | ||||||||||||||||
| 7. | Numele, numărul de telefon, codul numeric personal al reprezentantului legal | ||||||||||||||||
| 8. | Codul CAEN şi denumirea activităţii economice în care se utilizează produse accizabile | ||||||||||||||||
| 9. | Numele, adresa şi codul de identificare fiscală al persoanelor afiliate cu operatorul economic | ||||||||||||||||
| 10. | Locul primirii produselor accizabile | Judeţul ................... Sectorul ............. | |||||||||||||||
| Localitatea ...................................... | |||||||||||||||||
| Strada ............................... Nr. ....... | |||||||||||||||||
| Bloc ....... Scara ..... Etaj ........ Ap. ....... | |||||||||||||||||
| Cod poştal ....................................... | |||||||||||||||||
| 11. | Capacitatea de depozitare | ||||||||||||||||
| 12. | Tipul de produse accizabile solicitate în regim de scutire directă/exceptare de la plata accizelor şi cantitatea anuală estimată1) | ||||||||||||||||
| Denumire comercială | Cod NC2) | Cantitatea anuală estimată | UM | Baza legală care justifică solicitarea autorizării (art. ..., alin. ..., lit. ... din Codul fiscal) | Destinaţia produsului | ||||||||||||
| Producţie | Consum propriu | Comercializare către utilizator final | |||||||||||||||
| 13. | Produse ce urmează a fi obţinute | ||||||||||||||||
| Nr. crt . | Tip produs | Cod NC | Destinaţia produsului obţinut | ||||||||||||||
| Comercializare | Consum propriu | ||||||||||||||||
| 14. | Sunteţi titularul unei alte autorizaţii eliberate de autoritatea fiscală competentă: | Tip autorizaţie3) | Număr/dată | Validă/invalidă | |||||||||||||
| Da | Nu | ||||||||||||||||
| [] | [] | ||||||||||||||||
| 15. | Documente de anexat: | ||||||||||||||||
| - certificatul constatator, eliberat de Oficiul Registrului Comerţului, din care să rezulte: | |||||||||||||||||
| capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmează a se realiza recepţia, producţia şi comercializarea produselor, precum şi copie după certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz; | |||||||||||||||||
| - certificatul de atestare fiscală; | |||||||||||||||||
| - cazierul fiscal al solicitantului; | |||||||||||||||||
| - cazierul judiciar al administratorului; | |||||||||||||||||
| - copii ale documentelor care atestă forma de deţinere a terenurilor şi clădirilor (proprietate, închiriere sau contract de leasing); | |||||||||||||||||
| - copii ale licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor cu privire la desfăşurarea activităţii, după caz; | |||||||||||||||||
| - fundamentarea cantităţii pentru fiecare produs în parte, identificat prin codul NC, ce urmează a fi achiziţionat în regim de scutire directă/exceptare de la plata accizelor la nivelul unui an. | |||||||||||||||||
| Data ................................ | |||||||||||||||||
| Numele şi prenumele administratorului ..................................... | |||||||||||||||||
| Semnătura şi ştampila ..................................................... | |||||||||||||||||
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii, din Codul
penal, declar că datele înscrise în acest formular, precum şi în
documentele anexate sunt corecte şi complete.
___________
1)
Prin cantitatea anuală estimată se înţelege cantitatea necesară pentru 12 luni consecutive.
2)
Codul NC va fi completat în mod obligatoriu la nivel de 8 cifre.
3)
Rubrica Tip autorizaţie se va completa cu toate tipurile de autorizaţii emise anterior sau în derulare.
___________
ANEXA Nr. 30 a fost introdusă prin punctul 50. din Hotărâre nr. 1618/2008 începând cu 22.12.2008.
ANEXA Nr. 31
| Nr. înregistrare ................ | Data .............. |
DECLARAŢIE
pentru înregistrarea gospodăriei individuale care realizează
băuturi alcoolice destinate consumului propriu
pentru înregistrarea gospodăriei individuale care realizează
băuturi alcoolice destinate consumului propriu
┌────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Numele şi prenumele persoanei fizice │ │
├────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│2. Adresa │Judeţul ................................... Sectorul .............................. │
│ │Localitatea ....................................................................... │
│ │Str. ........................................................ Nr. ........ Bl. .... │
│ │Sc. ....... Et. ........ Ap. ........ Cod poştal .................................. │
├────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│3. Telefon │ │
├────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│4. Codul numeric personal │ │
├────────────────────────────────────────┴──────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│5. Descrierea activităţii ce urmează a se desfăşura │Producţie │
│ │[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] │
│ │Bere Vinuri Băuturi Ţuică Rachiuri│
│ │ fermentate, │
│ │ altele │
│ │ decât bere │
│ │ şi vinuri │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│6. Menţionaţi cantitatea (în litri) obţinută în anul anterior:│ │
│6.1. - bere │ │
│6.2. - vinuri │ │
│6.3. - băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│7. Menţionaţi instalaţiile de producţie deţinute pentru │ │
│producţie de ţuică şi rachiuri din fructe*): │ │
│7.1. - ţuică │ │
│7.2. - rachiuri din fructe │ │
│7.3. - alte rachiuri │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│8. Menţionaţi cantitatea obţinută în anul anterior în litri │ │
│şi concentraţia alcoolică: │ │
│8.1. - ţuică │ │
│8.2. - rachiuri din fructe │ │
│8.3. - alte rachiuri │ │
└───────────────────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────┘
*) Se vor anexa şi copiile documentelor cu privire la deţinerea instalaţiilor pentru producţie de ţuică şi rachiuri din fructe.
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii din Codul penal, declar că datele înscrise în acest formular sunt
corecte şi complete.
Numele şi prenumele ................................
Semnătura ..........................................
|
___________
ANEXA Nr. 31 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 311
SITUAŢIA
eliberărilor pentru consum de ţigarete/ţigări şi ţigări de foi în luna ............. anul ..............
eliberărilor pentru consum de ţigarete/ţigări şi ţigări de foi în luna ............. anul ..............
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului
înregistrat/importatorului autorizat
......................................................
Sediul:
Localitatea ..............................., str.
................................................... nr. ....., bl.
....., sc. ....., et. ....., ap. ...., judeţul/sectorul
............................, codul poştal
........................................, telefon/fax
...............................................
Numărul de înmatriculare în registrul comerţului/anul .............................................
Codul de identificare fiscală ....................................................................................
Codul de accize/Codul de marcare .............................................................................
| Nr. crt. | Denumirea sortimentului | Preţul de vânzare cu amănuntul declarat*) | Cantitatea eliberată pentru consum (mii bucăţi) | Acciza (lei) | Acciza (euro) | Cursul de schimb lei/euro**) | |
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
| TOTAL |
*)
Pentru ţigări şi ţigări de foi nu se va înscrie preţul de vânzare cu amănuntul declarat.
**)
Se va înscrie cursul de schimb lei/euro utilizat pentru calculul accizelor datorate.
Certificată de conducerea antrepozitarului autorizat/
destinatarului înregistrat/importatorului autorizat
destinatarului înregistrat/importatorului autorizat
Numele şi prenumele ......................................
Semnătura şi ştampila ..................................
Semnătura şi ştampila ..................................
Data ..............................
___________
ANEXA Nr. 311 a fost introdusă prin punctul 12. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
ANEXA Nr. 312
SITUAŢIA
eliberărilor pentru consum de tutun fin tăiat, destinat rulării în ţigarete/alte tutunuri de fumat în luna ....... anul ............
eliberărilor pentru consum de tutun fin tăiat, destinat rulării în ţigarete/alte tutunuri de fumat în luna ....... anul ............
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului
înregistrat/importatorului autorizat
......................................................
Sediul:
Localitatea ................................., str.
............................................................ nr. .....,
bl. ....., sc. ....., et. ....., ap. ...., judeţul/sectorul
........................, codul poştal
........................................., telefon/fax
...............................................
Numărul de înmatriculare în registrul comerţului/anul .......................................
Codul de identificare fiscală ............................................................................
Codul de accize/Codul de marcare ......................................................................
| Nr. crt. | Denumirea sortimentului | Cantitatea eliberată pentru consum (kg) | Acciza (lei) | Acciza (euro) | Cursul de schimb lei/euro*) | |
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | |
| TOTAL |
*)
Se va înscrie cursul de schimb lei/euro utilizat pentru calculul accizelor datorate.
Certificată de conducerea antrepozitarului autorizat/
destinatarului înregistrat/importatorului autorizat
destinatarului înregistrat/importatorului autorizat
Numele şi prenumele. .....................................
Semnătura şi ştampila ..................................
Semnătura şi ştampila ..................................
Data .................................
___________
ANEXA Nr. 312 a fost introdusă prin punctul 12. din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
ANEXA Nr. 32
| Nr. înregistrare ................ | Data .............. |
CERERE
privind înregistrarea operatorului economic autorizat pentru
producţie/achiziţii intracomunitare/import/furnizare de:
cărbune/lignit/cocs/gaz natural/energie electrică
privind înregistrarea operatorului economic autorizat pentru
producţie/achiziţii intracomunitare/import/furnizare de:
cărbune/lignit/cocs/gaz natural/energie electrică
┌──────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │1. Numele operatorului economic │ │ ├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │2. Adresa │Judeţul ..................................... Sectorul ..............................│ │ │Localitatea .........................................................................│ │ │Str. ........................................................ Nr. ........ Bl. ......│ │ │Sc. ....... Et. ........ Ap. ........ Cod poştal ....................................│ ├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │3. Telefon │ │ ├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │4. Fax │ │ ├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │5. Adresa de e-mail │ │ ├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │6. Codul de identificare fiscală │ │ ├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │7. Numele şi numărul de telefon ale reprezentantului legal│ │ │sau ale altei persoane de contact │ │ ├──────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │8. Descrierea activităţii economice desfăşurate în România│ [ ] [ ] [ ] [ ] │ │ │ Furnizare Extracţie Producţie Furnizare │ │ │gaz natural cărbune cocs energie electrică │ │ │ şi lignit │ │ │ [ ] [ ] │ │ │Achiziţie intracomunitară Import cărbune/ │ │ │ cărbune/cocs/lignit cocs/lignit │ ├──────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │9. Anexaţi copia legalizată a autorizaţiei eliberate de autoritatea de reglementare în domeniu. │ ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │10. Anexaţi confirmarea autorităţii fiscale cu privire la calitatea de plătitor de accize. │ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii din Codul penal, declar că datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete. Numele şi prenumele solicitantului sau ale reprezentantului furnizorului extern ....................................... Semnătura şi ştampila ..................................... Data .. |
___________
ANEXA Nr. 32 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 33
CERERE
privind acordarea autorizaţiei de utilizator final
privind acordarea autorizaţiei de utilizator final
| 1. Denumirea operatorului economic | |||||||||||||
| 2. Adresă/ Număr de identificare TVA | Judeţul ........................... Sectorul ........................... Localitatea ........................... Strada ........................... Bloc .............. Scara .............. Etaj .............. Ap .............. Cod poştal .............. Număr de identificare TVA ........................... | ||||||||||||
| 3. Telefon | |||||||||||||
| 4. Fax | |||||||||||||
| 5. Adresa de e-mail | |||||||||||||
| 6. Codul unic de identificare | |||||||||||||
| 7. Numele, numărul de telefon, codul numeric personal al reprezentantului legal | |||||||||||||
| 8. Codul CAEN şi denumirea activităţii economice în care se utilizează produsele accizabile | |||||||||||||
| 9. Numele, adresa şi codul fiscal al persoanelor afiliate cu operatorul economic | |||||||||||||
| 10. Locul primirii produselor accizabile | Judeţul/Sectorul ........................... Localitatea ........................... Strada ........................... Cod poştal ........................... | ||||||||||||
| 11. Capacitatea de depozitare | |||||||||||||
| 12. Tipul de produse accizabile solicitate în regim de scutire directă/scutire indirectă/exceptare de la plata accizelor şi cantitatea estimată | |||||||||||||
| Denumirea produsului | Cod NC1 | Cantitatea estimată2 pentru un an/3 ani | UM | Baza legală pentru care se solicita autorizarea (art. ... alin. ... pct. ... lit. ... din Codul fiscal) | Destinaţia produsului | ||||||||
| Producţie | Consum propriu | Comercializare către utilizator final | Navigaţie | ||||||||||
| 13. Produse ce urmează a fi obţinute | |||||||||||||
| Nr crt. |
Tip produs | Cod NC | Destinaţia produsului obţinut | ||||||||||
| Comercializare | Consum propriu | ||||||||||||
| 14. Sunteţi titularul unei alte autorizaţii eliberate de autoritatea vamală competentă? | Tip autorizaţie3 | Număr/dată | Validă/nevalidă | ||||||||||
| Da [ ] |
Nu [ ] |
||||||||||||
| 15. Documente de anexat: - certificatul constatator, eliberat de Oficiul Registrului Comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmează a se realiza recepţia, producţia şi comercializarea produselor, precum şi copie după certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz; - certificatul de atestare fiscală; - cazierul fiscal al solicitantului: - cazierul judiciar al administratorului; - copii ale documentelor care atestă forma de deţinere a utilajelor, terenurilor, şi clădirilor (proprietate, închiriere sau contract de leasing); - copii ale licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor cu privire la desfăşurarea activităţii, după caz; - fundamentarea cantităţii pentru fiecare produs în parte, identificat prin codul NC, ce urmează a fi achiziţionat în regim de scutire directă/exceptare de la plata accizelor. Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în acest formular, precum şi documentele anexate sunt corecte şi complete. Data .............................................. Numele şi prenumele administratorului ........................... Semnătura şi ştampila ........................... | |||||||||||||
1
Codul NC va fi completat în mod obligatoriu la nivel de 8 cifre.
2
Prin cantitatea estimată pentru un an se înţelege cantitatea necesară
pentru 12 luni consecutive, iar prin cantitatea estimată pentru 3 ani se
înţelege cantitatea necesară pentru 36 de luni consecutive.
3
Rubrica "Tip autorizaţie" se va completa cu toate tipurile de autorizaţii emise anterior sau în derulare.
___________
ANEXA Nr. 33 a fost modificată prin punctul 96. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 34
Autoritatea vamală teritorială
..............................................
AUTORIZAŢIE DE UTILIZATOR FINAL
Nr. ................. din data ....................
Cod utilizator final ..........................
........................................................, cu sediul în
.............................., str. ............... nr. ......, bl.
...., sc. ....., et. ....., ap. ....., cod poştal ............., judeţul
................, telefon/fax ...................., înregistrată la
registrul comerţului cu nr. ...................., având codul de
identificare fiscală .............................., se autorizează ca
utilizator final de produse accizabile pentru punctul de lucru având cod
de utilizator ..................................., situat în
............................, str. ....................................
nr. ....., bl. ....., sc. ....., et. ....., ap. ......, cod poştal
............., judeţul ...................., telefon/fax
.......................... .
Această autorizaţie permite achiziţionarea în regim de scutire
directă/indirectă/exceptare de la plata accizelor, în scopul prevăzut de
Codul fiscal la art. .... alin. .... pct. .... lit. ...., a
următoarelor produse:
-
denumire produs, cod NC şi cantitate .......................................;
-
denumire produs, cod NC şi cantitate .......................................;
-
denumire produs, cod NC şi cantitate ...................................... .
Nivelul garanţiei ....................
Autorizaţia este valabilă începând cu data de ................................. .
Conducătorul autorităţii vamale teritoriale,
.............................................................
(numele, prenumele, semnătura şi ştampila)
.............................................................
(numele, prenumele, semnătura şi ştampila)
___________
ANEXA Nr. 34 a fost modificată prin punctul 29. din Hotărâre nr. 768/2010 începând cu 30.07.2010.
ANEXA Nr. 35
Denumirea utilizatorului final/cod utilizator ......................................................
Cod utilizator punct de lucru ...........................
Localitatea .........................../judeţul/sector ...........................
Strada .............................................................Nr. .................
Bloc ..... Scara ...... Etaj ..... Ap .... Cod poştal ...........................
Domiciliul fiscal ..................................................................
SITUAŢIE CENTRALIZATOARE
privind achiziţiile/utilizările de produse accizabile şi livrările de produse finite rezultate în luna .......... anul...................... ......................
privind achiziţiile/utilizările de produse accizabile şi livrările de produse finite rezultate în luna .......... anul...................... ......................
Temei legal aferent facilităţii fiscale solicitate:
| 1. cf. art. ... alin. ...... lit. ......Cod fiscal - autorizaţie nr. ................................ | |
| 2. cf. art. ... alin. ...... lit. .Cod fiscal - autorizaţie nr. ................................ | |
| 3. cf. art. ... alin. ...... lit. .Cod fiscal - autorizaţie nr. ................................................................ |
| 1. ACHIZIŢII/LIVRĂRI PRODUSE ACCIZABILE | ||||||||||||||
| Document | Achiziţie/Livrare | Furnizor/ beneficiar | Cod accize expeditor/Cod identificare fiscală destinatar | Cod NC al produsului |
Starea produsului |
Densitate la 15°C Kg/l |
Concentraţie | Recipienţi | Cantitate | |||||
| Tip | Nr./ serie/ ARC | Tip | Data | Capacitate nominală |
Nr. | kg | litri | |||||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | |
(1)
Factura/eDA/DI/AIM(aviz de însoţire a mărfii)/NP(notă de predare); (3)
Pt. achiziţii se va înscrie "A", pentru livrări se va înscrie "L"; (6)
În cazul utilizatorului final care comercializează produsele accizabile
către alt utilizator final, se va înscrie codul de acciză al
utilizatorului final; (8) Se va menţiona V-produse în vrac sau
Î-Îmbuteliat; (9) Se completează numai în cazul produselor energetice;
(10) Se va completa numai în cazul alcoolului şi băuturilor alcoolice;
| 2. RECAPITULAREA ACHIZIŢIILOR/LIVRĂRILOR DE PRODUSE ACCIZABILE | ||||||||||||||||||||
| Codul NC al produsului |
Starea produsului |
Stoc la începutul lunii | Cantitate intrată |
Surplus pe parcursul lunii | Cantitate ieşită | Pierderi | Stoc la sfârşitul lunii | Diferenţe (+) sau (-) | ||||||||||||
| Consum propriu |
Producţie | Comercializare | ||||||||||||||||||
| kg | Litri | kg | Litri | kg | Litri | kg | Litri | kg | Litri | kg | Litri | kg | Litri | kg | Litri | kg | Litri | |||
| 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | |
(16)
Se va menţiona V-produse în vrac sau Î - Îmbuteliat; (23),(24) -
cantitatea consumată în scopul pentru care a obţinut autorizaţia;
(25),(26) - cantitatea comercializată în cazul utilizatorului final
autorizat să comercializeze produsele către un utilizator final;
(27),(28) - cantitatea utilizată în alte scopuri pentru care datorează
accize; (33),(34) - Diferenţa - cantităţile de produse stabilite după
formula: stoc la începutul lunii + cantitate intrată + surplus pe
parcursul lunii - cantitate ieşită - pierderi - stoc la sfârşitul lunii;
| 3. RECAPITULAREA PRODUSELOR FINITE REALIZATE/LIVRATE* | |||||||||||
| Codul NC al produsului | Stoc la începutul lunii | Cantitate realizată în luna de raportare | Cantitate expediată |
Stoc la sfârşitul lunii | Diferenţe (+) sau (-) | ||||||
| cant | um | cant | um | cant | um | cant | um | cant | um | ||
| 35 | 36 | 37 | 38 | 39 | 40 | 41 | 42 | 43 | 44 | 45 | |
*
Nu se completează de către operatorii economici beneficiari ai autorizaţiilor de utilizator final cf. art. 20658
din Codul fiscal; (44),(45) - Diferenţa - cantităţile de produse finite
stabilite după formula: stoc la începutul lunii + cantitate realizata
în luna de raportare - cantitate expediată - stoc la sfârşitul lunii;
| 4. LIVRĂRI PRODUSE FINITE* | ||||
| Codul NC al produsului | Cantitate expediată | Destinatar | ||
| cant | um | |||
| 46 | 47 | 48 | 49 | |
*
Nu se completează de către operatorii economici beneficiari ai autorizaţiilor de utilizator final cf. art. 20658 din Codul fiscal.
(49)
- se va înscrie codul ţării în cazul destinaţiei UE, EX în cazul
exporturilor şi codul de identificare fiscală al destinatarului în cazul
livrărilor naţionale
| Numele şi prenumele ............................. |
............................. Data | |
| Semnătura şi ştampila operatorului ............................. |
___________
ANEXA Nr. 35 a fost modificată prin punctul 96. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 36
| Nr. înregistrare ................. | Data ............................. |
DECLARAŢIE
privind producţia de vinuri liniştite realizată şi comercializată
în calitate de mic producător
semestrul ...... anul ......................
privind producţia de vinuri liniştite realizată şi comercializată
în calitate de mic producător
semestrul ...... anul ......................
┌────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Numele persoanei juridice/persoanei fizice │ │
│autorizate │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│2. Adresa │Judeţul ....................................... Sectorul .........│
│ │Localitatea ......................................................│
│ │Str. ..................................................... Nr. ...│
│ │Bl. ............. Sc. .............. Et. ........... Ap. .........│
│ │Cod poştal .......................................................│
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│3. Telefon │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│4. Codul de identificare fiscală/Codul numeric │ │
│personal │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│5. Cantitatea realizată în perioada de raportare (în│ │
│litri) │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│6. Cantitatea realizată cumulat de la începutul │ │
│anului (în litri) │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│7. Cantitatea livrată în semestrul de raportare, │ │
│total, din care către: │ │
│ 7.1. magazine specializate în vânzarea vinurilor │ ....................................│
│ 7.2. unităţi de alimentaţie publică │ ....................................│
│ 7.3. antrepozite fiscale │ ....................................│
│ │ ....................................│
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│8. Cantitate livrată cumulat de la începutul anului │ │
│de raportare │ │
└────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii din Codul penal, declar că datele înscrise în acest
formular sunt corecte şi complete:
Numele şi prenumele: .............................
.................................................. Data ..................................
Sem
|
___________
ANEXA Nr. 36 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 37
| Nr. înregistrare ................. | Data ............................. |
DECLARAŢIE
privind achiziţiile/livrările intracomunitare de vinuri liniştite
efectuate în calitate de mic producător
semestrul ...... anul ..................
privind achiziţiile/livrările intracomunitare de vinuri liniştite
efectuate în calitate de mic producător
semestrul ...... anul ..................
┌────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Numele persoanei juridice/persoanei fizice │ │
│autorizate │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│2. Adresa │Judeţul ...................................... Sectorul ..........│
│ │Localitatea ......................................................│
│ │Str. .................................................... Nr. ....│
│ │Bl. .............. Sc. ........... Et. ............ Ap. ........│
│ │Cod poştal .......................................................│
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│3. Telefon │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│4. Codul de identificare fiscală/ │ │
│Codul numeric personal │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│5. Cantitatea achiziţionată în perioada de raportare│ │
│(în litri), total: │ ...............................│
│din care: │ ...............................│
│din ..... (statul membru) │ ...............................│
│... │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│6. Cantitatea achiziţionată cumulată de la │ │
│începutul anului (în litri) │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│7. Cantitatea livrată în semestrul de raportare, │ │
│total, din care către: │ ..............................│
│..... (statul membru) │ ..............................│
│... │ ..............................│
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│8. Cantitate livrată cumulat de la începutul anului │ │
│de raportare │ │
└────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii din Codul penal, declar că datele înscrise
în acest formular sunt corecte şi complete:
Numele şi prenumele: .............................
.................................................. Data ..................................
Sem
|
___________
ANEXA Nr. 37 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 38
| Nr. înregistrare ............................ | Data ............................... |
CERERE
pentru acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal
(ataşaţi numărul suplimentar de pagini
necesar pentru a asigura informaţiile complete)
pentru acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal
(ataşaţi numărul suplimentar de pagini
necesar pentru a asigura informaţiile complete)
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│I. INFORMAŢII PRIVIND ANTREPOZITARUL AUTORIZAT PROPUS │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1. Numele │
├────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│2. Adresa │Judeţul ..................................... Sectorul ..........│
│ │Localitatea .....................................................│
│ │Strada .............................. Nr. ......... Bloc ........│
│ │Scara ...... Etaj ..... Ap. ...... Cod poştal ...................│
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│3. Telefon │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│4. Fax │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│5. Adresa e-mail │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│6. Codul de identificare fiscală │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│7. Numele şi numărul de telefon al reprezentantului │ │
│legal sau al altei persoane de contact │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│8. Activităţile economice desfăşurate în România │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│9. Numele, adresa şi codul de identificare fiscală │ │
│al persoanei afiliate cu antrepozitarul │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│10. Dacă antrepozitarul autorizat este persoană │ │
│juridică: numele, adresa şi codul numeric personal │ │
│al fiecărui administrator; se vor anexa şi cazierele│ │
│judiciare ale administratorilor │ │
├────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┬─────────────────────┤
│11. Arătaţi dacă antrepozitarul (sau în cazul în care antrepozitarul este persoană juridică, │ │
│oricare dintre administratori săi) a fost condamnat definitiv în ultimii 5 ani pentru │ [] Da [] Nu │
│infracţiunile prevăzute în legislaţia fiscală │ │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────┤
│12. Anexaţi certificatul de atestare fiscală sau, după caz, extrasul de rol privind obligaţiile fiscale la bugetul de │
│stat, precum şi cazierul fiscal al antrepozitarului │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│13. Anexaţi copia situaţiilor financiare anuale (bilanţ) din ultimii doi ani │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│14. Anexaţi confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea plătitorilor de accize │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│15. Anexaţi un certificat constatator, eliberat de Oficiul Registrului Comerţului, din care să rezulte: capitalul │
│ social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, precum şi copia certificatului de înregistrare │
│ eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│II. INFORMAŢII PRIVIND ANTREPOZITUL FISCAL │
│(pentru fiecare antrepozit fiscal se depune separat câte o parte a II-a precum şi alte informaţii necesare) │
├────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Judeţul ......................................... Sectorul ......│
│1. Adresa antrepozitului fiscal │Localitatea .....................................................│
│ │Strada .............................. Nr. ......... Bloc ........│
│ │Scara ...... Etaj ..... Ap. ...... Cod poştal ...................│
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│2. Descrierea activităţilor ce urmează a se │ │
│desfăşura în antrepozitul fiscal (inclusiv natura │ │
│activităţilor şi tipurile de produse accizabile) │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│3. Arătaţi dacă anterior a fost respinsă, revocată │ │
│sau anulată vreo autorizaţie de antrepozit fiscal │ │
│pentru locul respectiv │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│4. Enumeraţi tipurile şi cantităţile de produse │ │
│accizabile produse şi/sau depozitate în locul │ │
│respectiv în fiecare din ultimele 12 luni (dacă este│ │
│cazul), precum şi tipurile şi cantităţile estimate │ │
│pentru fiecare din următoarele 12 luni │ │
│ │ │
│Tipurile de produse accizabile urmează a fi │ │
│detaliate în funcţie de acciza unitară pe produs │ │
│ │ │
│Codificarea tipurilor de produse │Tip produs (denumire produs) ........... - (cod şi subcod) ......│
│ │Tip produs (denumire produs) ........... - (cod şi subcod) ......│
│ │Tip produs (denumire produs) ........... - (cod şi subcod) ......│
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│5. În cazul unui loc care urmează a fi folosit │ │
│exclusiv pentru depozitarea produselor accizabile, │ │
│specificaţi capacitatea maximă de depozitare │ │
│(cantitatea de produse accizabile care poate fi │ │
│depozitată la un moment dat în locul respectiv) │ │
├────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│6. Anexaţi un plan de amplasare a antrepozitului fiscal. │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│7. Anexaţi copiile licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor privind desfăşurarea activităţilor din antrepozitul fiscal │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│8. Dacă locul se află în proprietatea antrepozitarului autorizat, anexaţi copia actelor de proprietate. │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│9. Dacă locul se află în proprietatea altei persoane, anexaţi următoarele: │
│ ? Copia contractului de leasing sau deţinerii sub orice formă legală; │
│ ? O declaraţie semnată de proprietar care confirmă permisiunea de acces pentru personalul cu atribuţii de │
│ control │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│III. INFORMAŢII PRIVIND GARANŢIA │
├────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1. Tipul de garanţie propus │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│2. Suma propusă pentru garanţia pentru fiecare │ │
│antrepozit fiscal (şi descrierea metodei de calcul) │ │
├────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│3. În cazul unui depozit de bani, anexaţi scrisoarea de bonitate bancară │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│4. În cazul unei garanţii bancare, anexaţi următoarele: │
│Numele, adresa şi telefonul garantului propus │
│Declaraţia garantului propus cu privire la intenţia de a asigura garanţia bancară pentru o sumă şi perioadă de timp │
│specificată (Scrisoare de garanţie bancară). │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│5. În cazul ipotecii anexaţi următoarele: │
│Descriere detaliată a bunului imobil ipotecat. │
│Dovada deţinerii proprietăţii bunului, contractul de ipotecă şi poliţa de asigurare. │
│Declaraţia privind inexistenţa altei ipoteci în legătură cu bunul imobil ipotecat. │
│Dovada valorii bunului imobil ipotecat (evaluare recentă efectuată de un expert autorizat şi independent sau document │
│de achiziţie recent). │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în acest
formular sunt corecte şi complete.
Numele şi prenumele .........................
............................................. ....................................
Semnătura solicitantului şi ştampila
|
___________
ANEXA Nr. 38 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 381
| Nr. înregistrare | Data |
DECLARAŢIE
privind media ponderată pentru produsul ......................
privind media ponderată pentru produsul ......................
| I. INFORMAŢII PRIVIND TIPUL DE PRODUSE ACCIZABILE UTILIZATE CA MATERIE PRIMĂ | ||||||||
| Nr. crt. | Denumire produs | Cod NC | U.M.* | Nivel accize (euro/u.m.) | Cantitate utilizată** | Accize aferente materiei prime | ||
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | ||
| TOTAL Accize materii prime utilizate (sumă coloana 6) | ||||||||
| TOTAL Materii prime accizabile utilizate (sumă coloana 5) | ||||||||
| II. INFORMAŢII PRIVIND TIPUL DE PRODUSE NEACCIZABILE UTILIZATE CA MATERIE PRIMĂ | ||||||||
| Nr. crt. | Denumire produs | U.M.* | Cantitate utilizată** | |||||
| 0 | 1 | 2 | 3 | |||||
| TOTAL Materii prime neaccizabile utilizate (sumă coloana 3) | ||||||||
| III. INFORMAŢII PRIVIND PRODUSUL ACCIZABIL FINIT REALIZAT | ||||||||
| Denumire produs | Cod NC | U.M. | Nivel accize (euro/u.m.) | |||||
| 0 | 1 | 2 | 3 | |||||
| IV. MEDIA PONDERATA TOTAL Accize materii prime utilizate _______________________________________________________________________ TOTAL Materii prime accizabile utilizate + TOTAL Materii prime neaccizabile utilizate | ||||||||
| Media ponderată (euro/u.m.) | ||||||||
*
Unitatea de măsură este cea prevăzută în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal.
**
Se completează cu cantitatea materiei prime utilizată pentru obţinerea
unei unităţi de măsură aferente cantităţii de produs finit pentru care
este prevăzut nivelul accizelor în anexa nr. 1 la Titlul VII din Codul
fiscal.
Ex: pentru obţinerea unui produs din categoria produselor intermediare,
se va completa cu cantitatea materiei prime utilizate pentru obţinerea
unei cantităţi de 1 hl de produs finit.
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii, din Codul
penal, declar că datele înscrise în acest formular sunt corecte şi
complete.
| ......................................................... Semnătura şi ştampila solicitantului |
......................................................... Data |
___________
ANEXA Nr. 381 a fost introdusă prin punctul 97. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 39
┌─────────────────────────────────────────────────────────┐
CERERE DE AUTORIZARE │Nr. ............................... │
└─────────────────────────────────────────────────────────┤
DESTINATAR ÎNREGISTRAT Casetă rezervată autorităţii vamale teritoriale │
┌────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│1. Nume şi prenume sau denumirea societăţii şi adresa exactă│Cod unic de înregistrare │ │
│ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ │Număr de identificare TVA│ │
│ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ │Număr de telefon │ │
│ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ │Număr de fax │ │
│ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ │Adresa de e-mail │ │
├────────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────┴───────────────────────────────┤
│2. În cazul persoanelor juridice, se va înscrie numele, adresa şi codul numeric personal al fiecărui administrator: │
│ │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│3. Adresa locaţiei/locaţiilor de recepţie a produselor: │
│ │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│4. Natura produselor şi cantitatea medie lunară de produse estimată a fi recepţionată într-un an, după caz: │
│ │
│ ┌ ─ ─ ─ ─┐ Băuturi alcoolice ┌ ─ ─ ─ ─ ─ ┐ produse energetice │
│ └ ─ ─ ─ ─┘ └ ─ ─ ─ ─ ─ ┘ │
│ ┌────────┐ bere .......... litri ┌───────────┐ combustibili .......... litri │
│ └────────┘ └───────────┘ │
│ ┌────────┐ vin liniştit .......... litri ┌───────────┐ carburanţi .......... litri │
│ └────────┘ └───────────┘ │
│ ┌────────┐ vin spumos .......... litri ┌ ─ ─ ─ ─ ─ ┐ tutun prelucrat │
│ └────────┘ └ ─ ─ ─ ─ ─ ┘ │
│ ┌────────┐ produse intermediare .......... litri ┌───────────┐ ţigarete .......... bucăţi │
│ └────────┘ └───────────┘ │
│ ┌────────┐ Băuturi fermentate liniştite .......... litri ┌───────────┐ ţigări şi ţigări de foi .......... bucăţi │
│ └────────┘ └───────────┘ │
│ ┌────────┐ băuturi fermentate spumoase .......... litri ┌───────────┐ tutun de fumat .......... kg │
│ └────────┘ └───────────┘ │
│ ┌────────┐ băuturi alcoolice spinoase .......... litri ....................................................... │
│ └────────┘ │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│5. Dacă sunteţi deja titularul unei autorizaţii eliberată de autoritatea competentă, vă rugăm să indicaţi, data şi │
│ obiectul autorizaţiei: │
│ │
│Număr ................ din ................................. .................................│
│Număr ................ din ................................. .................................│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│6. În cazul în care anterior a fost respinsă, revocată sau anulată vreo autorizaţie de destinatar înregistrat, │
│ precizaţi acest fapt: │
│ │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│7. Documente de anexat: │
│ ┌────────┐ Certificatul de atestare fiscală sau, după caz, extrasul de rol privind obligaţiile fiscale la bugetul │
│ └────────┘ de stat, precum şi cazierul fiscal al solicitantului │
│ ┌────────┐ cazierele judiciare ale administratorilor │
│ └────────┘ │
│ ┌────────┐ bilanţul pe ultimii doi ani │
│ └────────┘ │
│ ┌────────┐ confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de plătitor de accize │
│ └────────┘ │
│ ┌────────┐ certificatul constatator, eliberat de Oficiul Registrului Comerţului, din care să rezulte: │
│ └────────┘ capitalul social, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmează a se │
│ realiza recepţia produselor accizabile, precum şi copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit│
│ reglementărilor în vigoare │
│ ┌────────┐ copia contractelor încheiate direct între operatorul înregistrat propus şi persoana autorizată din alt │
│ └────────┘ stat membru │
│ ┌────────┐ lista cantităţilor de produse accizabile recepţionate în fiecare lună din anul precedent │
│ └────────┘ │
│ ┌────────┐ scrisoarea de bonitate bancară, în cazul în care garanţia se constituie prin consemnarea de mijloace │
│ └────────┘ băneşti la Trezoreria statului │
│ ┌────────┐ numele, adresa şi telefonul garantului produs, precum şi garanţia cu privire la intenţia de a asigura │
│ └────────┘ garanţia bancară pentru o sumă şi o perioadă de timp specificată (scrisoarea de garanţie bancară), │
│ atunci când se constituie o garanţie bancară │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în acest │
│formular sunt corecte şi complete. │
├────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Prevăzut pentru validarea semnăturii responsabilului │ Data, numele şi calitatea acestuia │
│ societăţii │ (proprietar, asociat) │
│ │ │
└────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────&
|
___________
ANEXA Nr. 39 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 40.1
┌─────────────┬────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────┬────────────┬───────────────────────────┐ │ │2. Expeditor 2.a. Codul de acciză al expeditorului│Tip trimitere│1.a. Cod tip│1.d. Cod de Referinţă │ │ │ │ │destinaţie │Administrativ Unic - ARC │ │ │ ├─────────────┼────────────┼───────────────┬───────────┤ │ │ │1.e. Data şi │1.f. Număr │9.a. Număr de │9.d. Cod │ │ │ │ora validării│secvenţial │referinţă local│tip origine│ │ ├────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┴────────────┴───────────────┴───────────┤ │ │5. Destinatar 5.a. Codul de acciză al destinatarului/│7. Locul livrării 7.a. Codul de acciză/Nr. TVA│ │ DOCUMENT │ Nr. TVA │ │ │ADMINISTRATIV├────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤ │ DE │3. Locul de expediere 3.a. Codul de acciză al│14. Organizatorul transportului 14.a. Nr. TVA│ │ ÎNSOŢIRE │ antrepozitului│ │ │ ├────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤ │ │12. Operator garant 12.a. Codul de acciză al│15. Primul transportator 15.a. Nr. TVA│ │ │ operatorului│ │ │ │ │ │ │ │ 12.b. Nr. TVA│ │ │ │ ┌────────────────────────┤ │ │ │ │11. Garanţia │ │ ├─────────────┼───────────┬───────────────────┼───────────┬────────────┼──────────────────────────┬───────────────────────────┤ │ │6.a. Cod │6.b. Nr. de serie │4. Birou de│8. Birou │10. Autoritatea │9.b. Număr factură/aviz │ │ │Stat Membru│al certificatului │expediţie │vamal de │competentă a locului │ │ │ │ │de scutire │ │export │de expediere │ │ │ ├───────────┴───────────────────┴───────────┴────────────┼──────────────────────────┴───────────────────────────┤ │ │9.1.a. Număr DVI │9.c. Data facturii │ │ │ ├──────────────────┬──────────────┬────────────────────┤ │ │ │9.e. Data │9.f. Ora │1.b. Durata │ │ │ │expedierii │expedierii │transportului │ ├─────────────┼───────────────────────────────┬────────────────────────┴──────────────────┴──────────────┴────────────────────┤ │ │13. Transport │16.f. Informaţii complementare │ │ DETALII ├──────────────────┬────────────┴────────────┬──────────────────────────────┬───────────────────────────────────┤ │ TRANSPORT │16.a. Cod unitate │16.b. Identitate unităţi │16.c. Identitate sigiliu │16.d. Informaţii sigiliu │ │ │de transport │transport │comercial │ │ ├─────────────┼────────────────┬─┴───────────────┬─────────┴────┬──────────┬──────────────┼──────────┬────────────┬───────────┤ │ │17.a. Nr. unic │17.b. Cod produs │17.c. Cod NC │17.d. │17.e. Greutate│17.f. │17.g. │17.h. Grade│ │ │de referinţă al │accizabil │ │Cantitate │brută │Greutate │Concentraţia│Plato │ │ │articolului │ │ │ │ │netă │alcoolică │ │ │ ├────────────────┼─────────────────┼──────────────┼──────────┼──────────────┼──────────┴────┬───────┴───────────┤ │ │17.i. Marcajul │17.k. Indicatorul│17.l. Denumire│17.n. │17.o. │17.p. Descriere│17.r. Marca │ │ │fiscal │marcajului fiscal│origine │Dimensiune│Densitate │comercială │comercială a │ │ DETALII │ │utilizat │ │producător│ │ │produselor │ │ EXPEDIERE ├────────────────┼─────────────────┴──────────────┼──────────┴──────────────┼───────────────┴───────────────────┤ │ │17.1.a. Tip │17.1.b. Nr. de ambalaje │17.1.c. Identitate │17.1.d. Informaţii sigilii │ │ │ambalaj │ │sigiliu comercial │ │ │ ├────────────────┼────────────────────────────────┼─────────────────────────┼───────────────┬───────────────────┤ │ │17.2.a. │17.2.b. Codul zonei │17.2.c. Ţara terţă de │17.2.d. Alte │17.2.1.a. Codul │ │ │Categoria de vin│vitivinicole │origine │informaţii │operaţiunii cu │ │ │ │ │ │ │vinuri │ ├─────────────┼────────────────┴────────────────────────────────┼─────────────────────────┴───────────────┴───────────────────┤ │ │18. Scurtă descriere a documentului │18.c. Referinţă document │ └─────────────┴─────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────& |
___________
ANEXA Nr. 40.1 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 40.2
┌─────────────┬────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────┬────────────┬───────────────────────────┐ │ │2. Expeditor 2.a. Codul de acciză al expeditorului│Tip trimitere│1.a. Cod tip│1.d. Cod de Referinţă │ │ │ │ │destinaţie │Administrativ Unic - ARC │ │ │ ├─────────────┼────────────┼───────────────┬───────────┤ │ │ │1.e. Data şi │1.f. Număr │9.a. Număr de │9.d. Cod │ │ │ │ora validării│secvenţial │referinţă local│tip origine│ │ ├────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┴────────────┴───────────────┴───────────┤ │ DOCUMENT │5. Destinatar 5.a. Codul de acciză al destinatarului/│7. Locul livrării 7.a. Codul de acciză/Nr. TVA│ │ADMINISTRATIV│ Nr. TVA│ │ │ DE ├────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤ │ ÎNSOŢIRE │3. Locul de expediere 3.a. Codul de acciză al│14. Organizatorul transportului 14.a. Nr. TVA│ │ÎN PROCEDURĂ │ antrepozitului│ │ │ ALTERNATIVĂ ├────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤ │ │12. Operator garant 12.a. Codul de acciză al│15. Primul transportator 15.a. Nr. TVA│ │ │ operatorului│ │ │ │ │ │ │ │ 12.b. Nr. TVA│ │ │ │ ┌────────────────────────┤ │ │ │ │11. Garanţia │ │ ├─────────────┼───────────┬───────────────────┼───────────┬────────────┼──────────────────────────┬───────────────────────────┤ │ │6.a. Cod │6.b. Nr. de serie │4. Birou de│8. Birou │10. Autoritatea │9.b. Număr factură/aviz │ │ │Stat Membru│al certificatului │expediţie │vamal de │competentă a locului │ │ │ │ │de scutire │ │export │de expediere │ │ │ ├───────────┴───────────────────┴───────────┴────────────┼──────────────────────────┴───────────────────────────┤ │ │9.1.a. Număr DVI │9.c. Data facturii │ │ │ ├──────────────────┬──────────────┬────────────────────┤ │ │ │9.e. Data │9.f. Ora │1.b. Durata │ │ │ │expedierii │expedierii │transportului │ ├─────────────┼───────────────────────────────┬────────────────────────┴──────────────────┴──────────────┴────────────────────┤ │ │13. Transport │16.f. Informaţii complementare │ │ DETALII ├──────────────────┬────────────┴────────────┬──────────────────────────────┬───────────────────────────────────┤ │ TRANSPORT │16.a. Cod unitate │16.b. Identitate unităţi │16.c. Identitate sigiliu │16.d. Informaţii sigiliu │ │ │de transport │transport │comercial │ │ ├─────────────┼────────────────┬─┴───────────────┬─────────┴────┬──────────┬──────────────┼──────────┬────────────┬───────────┤ │ │17.a. Nr. unic │17.b. Cod produs │17.c. Cod NC │17.d. │17.e. Greutate│17.f. │17.g. │17.h. Grade│ │ │de referinţă al │accizabil │ │Cantitate │brută │Greutate │Concentraţia│Plato │ │ │articolului │ │ │ │ │netă │alcoolică │ │ │ ├────────────────┼─────────────────┼──────────────┼──────────┼──────────────┼──────────┴────┬───────┴───────────┤ │ │17.i. Marcajul │17.k. Indicatorul│17.l. Denumire│17.n. │17.o. │17.p. Descriere│17.r. Marca │ │ │fiscal │marcajului fiscal│origine │Dimensiune│Densitate │comercială │comercială a │ │ DETALII │ │utilizat │ │producător│ │ │produselor │ │ EXPEDIERE ├────────────────┼─────────────────┴──────────────┼──────────┴──────────────┼───────────────┴───────────────────┤ │ │17.1.a. Tip │17.1.b. Nr. de ambalaje │17.1.c. Identitate │17.1.d. Informaţii sigilii │ │ │ambalaj │ │sigiliu comercial │ │ │ ├────────────────┼────────────────────────────────┼─────────────────────────┼───────────────┬───────────────────┤ │ │17.2.a. │17.2.b. Codul zonei vitivinicole│17.2.c. Ţara terţă de │17.2.d. Alte │17.2.1.a. Codul │ │ │Categoria de vin│ │origine │informaţii │operaţiunii cu │ │ │ │ │ │ │vinuri │ ├─────────────┼────────────────┴────────────────────────────────┼─────────────────────────┴───────────────┴───────────────────┤ │ │18. Scurtă descriere a documentului │18.c. Referinţă document │ └─────────────┴─────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────& |
___________
ANEXA Nr. 40.2 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 41
RAPORT DE PRIMIRE
Cod tip origine ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ 1. Atribute a. Data şi ora validării raportului de primire: ┌──────────────────────────────────────────────┬──────────────┐ └──────────────────────────────────────────────┴──────────────┘ 2. e-DAI privind deplasarea produselor accizabile a. Cod de Referinţă Administrativ Unic - ARC: b. Număr secvenţial: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────┘ 3. Destinatar a. Codul de acciză al destinatarului/Nr. TVA: c. Strada: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────────────────────────────┘ b. Numele operatorului: d. Numărul: e. Codul poştal: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────┐ ┌─────────────────────┐ │ │ └────────────────────┘ └─────────────────────┘ │ │ f. Oraşul: │ │ ┌────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────┘ 4. Locul livrării a. Codul de acciză/Nr. TVA: c. Strada: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────────────────────────────┘ b. Numele operatorului: d. Numărul: e. Codul poştal: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────┐ ┌─────────────────────┐ │ │ └────────────────────┘ └─────────────────────┘ │ │ f. Oraşul: │ │ ┌────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────┘ 5. Biroul de destinaţie a. Numărul de referinţă al biroului: ┌────────────────────────────────────────┐ └────────────────────────────────────────┘ 6. Raport de primire a. Data primirii produselor: b. Concluzia generală a primirii: ┌──────────────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────────┐ └──────────────────────────────────┘ └────────────────────────────────────────────┘ c. Informaţii complementare: ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ 7. Corpul raportului de primire a. Număr unic de referinţă al articolului: b. Indicator de minusuri sau plusuri: c. Minusuri sau plusuri constatate: ┌────────────────────────────────────────┐ ┌───────────────────────────────────┐ ┌─────────────────────────────────┐ └────────────────────────────────────────┘ └───────────────────────────────────┘ └─────────────────────────────────┘ d. Cod produs accizabil ┌──────────────────────────────────────────────┬──────────────┐ └──────────────────────────────────────────────┴──────────────┘ e. Cantitatea refuzată: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ 7.1 Motivul insatisfacţiei a. Motivul insatisfacţiei ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ b. Informaţii complementare ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ Erorile existente ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────& |
___________
ANEXA Nr. 41 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 42
RAPORT DE EXPORT
Cod tip origine ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ 1. Atribute a. Data şi ora validării raportului de export: ┌──────────────────────────────────────────────┬──────────────┐ └──────────────────────────────────────────────┴──────────────┘ 2. e-DAI privind deplasarea produselor accizabile a. Cod de Referinţă Administrativ Unic - ARC: b. Număr secvenţial: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────┘ 3. Destinatar a. Codul de acciză al destinatarului/Nr. TVA: c. Strada: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────────────────────────────┘ b. Numele operatorului: d. Numărul: e. Codul poştal: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────┐ ┌─────────────────────┐ │ │ └────────────────────┘ └─────────────────────┘ │ │ f. Oraşul: │ │ ┌────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────┘ 4. Locul livrării a. Codul de acciză/Nr. TVA: c. Strada: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────────────────────────────┘ b. Numele operatorului: d. Numărul: e. Codul poştal: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ ┌────────────────────┐ ┌─────────────────────┐ │ │ └────────────────────┘ └─────────────────────┘ │ │ f. Oraşul: │ │ ┌────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ └────────────────────┘ 5. Biroul de destinaţie a. Numărul de referinţă al biroului: ┌────────────────────────────────────────┐ └────────────────────────────────────────┘ 6. Raport de export a. Data primirii produselor: b. Concluzia generală a primirii: ┌──────────────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────────┐ └──────────────────────────────────┘ └────────────────────────────────────────────┘ c. Informaţii complementare: ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ 7. Corpul raportului de export a. Număr unic de referinţă al articolului: b. Indicator de minusuri sau plusuri: c. Minusuri sau plusuri constatate: ┌────────────────────────────────────────┐ ┌───────────────────────────────────┐ ┌─────────────────────────────────┐ └────────────────────────────────────────┘ └───────────────────────────────────┘ └─────────────────────────────────┘ d. Cod produs accizabil ┌──────────────────────────────────────────────┬──────────────┐ └──────────────────────────────────────────────┴──────────────┘ e. Cantitatea refuzată: ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐ └─────────────────────────────────────────────────────────────┘ 7.1 Motivul insatisfacţiei a. Motivul insatisfacţiei ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ b. Informaţii complementare ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ Erorile existente ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────& |
___________
ANEXA Nr. 42 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 43
Denumirea operatorului economic .................................................................................................. ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Sediul: │ │Judeţul ................ Sectorul ...... Localitatea .............................................│ │Str. ...................................... Nr. ...... Bl. ..... Sc. ....... Et. ...... Ap. ......│ │Cod poştal ..................... Telefon/Fax .....................................................│ │Cod de identificare fiscală ......................................................................│ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ |
CERERE
de restituire a accizelor în luna ................. anul
de restituire a accizelor în luna ................. anul
| Nr. crt. | Numărul documentului de însoţire | Indicativul statului membru de destinaţie | Denumirea destinatarului şi codul de identificare fiscală | Descrierea produselor expediate | Data recepţiei produselor | Cantitatea recepţionată | Datele privind plata accizelor în statul membru de destinaţie | Suma de restituit | ||||
| Codul NC al produsului | Cantitatea*) | Nivelul accizei**) | Data plăţii | Numărul şi documentul care atestă plata | ||||||||
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | |
| TOTAL | ||||||||||||
| Numele şi prenumele ........................................ | ||
| .......................................................... | Data ........................ | |
| (semnătura şi ştampila) |
*)
Pentru produsele energetice volumul va fi măsurat la temperatura de
15°C; pentru alcool şi băuturi alcoolice volumul se stabileşte la 20°C;
în cazul ţigaretelor se va menţiona pe un rând numărul de pachete de
ţigarete şi pe următorul valoarea acestora în lei, cu un singur număr de
ordine şi fără a repeta datele comune.
**)
Se va consemna nivelul efectiv suportat. În cazul în care acesta este
imposibil de stabilit, se va aplica nivelul accizelor în vigoare în
ultimele 3 luni anterioare datei la care s-a realizat plata în statul
membru de destinaţie.
___________
ANEXA Nr. 43 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 44
DOCUMENT DE ÎNSOŢIRE
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile
deja eliberate pentru consum
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile
deja eliberate pentru consum
- faţă -
┌─────────┬───────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┐
│ 1 │1. Expeditor Nr. de TVA │2. Număr de referinţă al operaţiunii │
├─────────┤(Nume şi adresa) │ │
│ ├───────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Exemplar │4. Primitor Nr. de TVA │3. Autoritatea competentă a statului de destinaţie │
│ pentru │(Nume şi adresa) │(Nume şi adresa) │
│expeditor├───────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │5. Transportator/mijloace de transport │6. Numărul de referinţă şi data declaraţiei │
├─────────┼───────────────────────────────────────────────┤ │
│ 1 │7. Locul livrării │ │
└─────────┼───────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│8. Mărci şi număr de identificare, nr. şi tipul│9.Codul produsului (Codul NC) │
│ambalajelor, descrierea bunurilor │ │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┬────────────────────────────┤
│ │10. Cantitate │11. Greutatea brută (kg) │
├───────────────────────────────────────────────┤ ├────────────────────────────┤
│ │ │12. Greutatea netă (kg) │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┴────────────────────────────┤
│ │13. Preţul de facturare/valoarea comercială │
├───────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┤
│14. Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi spirtoase, - mici fabrici de bere, mici distilerii │
│ │
├───────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┤
│A. Menţiuni privind verificarea. Se completează│15. Căsuţele 1-13 corect completate │
│de autoritatea competentă. │Restituirea exemplarului 3 │
│ │ │
│ │ │
│ │solicitată Da [] Nu [] (*)│
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Societatea semnatară şi numărul de telefon │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Numele semnatarului │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Locul şi data │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│Continuarea pe verso (exemplarele 2 şi 3) │Semnătura │
└───────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┘
(*) Bifaţi căsuţa corespunzătoare.
|
INSTRUCŢIUNI DE COMPLETARE
(versoul exemplarului 1)
circulaţia intracomunitară a produselor supuse accizelor
care au fost eliberate în consum în statul membru de livrare
(versoul exemplarului 1)
circulaţia intracomunitară a produselor supuse accizelor
care au fost eliberate în consum în statul membru de livrare
1.
Observaţii generale
1.1.
Documentul de însoţire simplificat este utilizat în scopul aplicării
accizelor, potrivit prevederilor art. 7 din Directiva 92/12/CEE din 25
februarie 1992
1.2.
Documentul trebuie completat în mod lizibil în aşa fel încât
înscrisurile să nu poată fi şterse. Informaţiile pot fi pretipărite. Nu
sunt admise ştersături sau tăieturi.
1.3.
Caracteristicile generale ale documentului şi dimensiunile căsuţelor
sunt cele prevăzute în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. C
164 din 1 iulie 1989 pagina 3. Hârtia trebuie să fie de culoare albă
pentru toate exemplarele şi să aibă formatul 210 mm pe 297 mm. Este
admisă o toleranţă maximă de 5 mm în minus sau 8 mm în plus în ceea ce
priveşte lungimea.
1.4.
Orice spaţiu neutilizat trebuie să fie barat, astfel încât să nu se mai poată face adăugiri.
1.5.
Documentul de însoţire simplificat constă în 3 exemplare:
-
exemplarul 1 trebuie păstrat de expeditor;
-
exemplarul 2 însoţeşte produsele şi este păstrat de primitor;
-
exemplarul 3 însoţeşte produsele şi trebuie să se returneze
expeditorului, cu certificarea primirii confirmată de către persoana
menţionată la căsuţa 4 dacă expeditorul solicită aceasta în scopul
restituirii accizelor.
2.
Rubrici
Căsuţa 1. Expeditor: numele şi adresa complete, numărul de TVA (dacă
există) al persoanei care livrează produsele într-un alt stat membru.
Dacă există un număr de accize trebuie de asemenea indicat.
Căsuţa 2. Numărul de referinţă al operaţiunii: numărul de referinţă
comunicat de persoana care livrează produsele şi care va identifica
mişcarea cu înregistrările comerciale. În mod normal, acesta va fi
numărul şi data facturii.
Căsuţa 3. Autoritatea competentă a statului de destinaţie: numele şi
adresa autorităţii din statul membru de destinaţie, căruia i-a fost
declarată anticipat expediţia.
Căsuţa 4. Primitor: numele şi adresa complete, numărul de TVA (dacă
există) al persoanei care primeşte produsele. Dacă există un număr de
accize trebuie de asemenea indicat.
Căsuţa 5. Transportator/mijloc de transport: se completează cu
"expeditor", "primitor" sau numele şi adresa persoanei responsabile cu
prima expediere, dacă este diferită de persoanele indicate în căsuţa 1
sau căsuţa 4, se va indica de asemenea mijlocul de transport.
Căsuţa 6. Număr de referinţă şi data declaraţiei: Declaraţia şi/sau
autorizaţia care trebuie dată de autoritatea competentă din statul
membru de destinaţie înainte de începerea expediţiei.
Căsuţa 7. Locul livrării: adresa livrării dacă este diferită de cea din căsuţa 4.
Căsuţa 8. Descrierea completă a produselor, marcaje şi numere şi tipul
ambalajelor: marcaje şi numerele exterioare ale pachetelor, de exemplu:
containere; numărul pachetelor din interior, de exemplu: cartoane; şi
descrierea comercială a produselor.
Descrierea poate continua pe o pagină separată ataşată fiecărui
exemplar. O listă a ambalajelor poate fi utilizată în acest scop.
Pentru alcoolul şi băuturile alcoolice, altele decât berea, trebuie să
se precizeze concentraţia alcoolică (procent în volum la 20 grade C).
Pentru bere, concentraţia alcoolică va fi menţionată fie în grade Plato,
fie procente în volum la 20 grade C, fie amândouă, potrivit solicitării
statului membru de destinaţie şi a statului membru de expediere.
Pentru uleiuri minerale se va menţiona densitatea la 15 grade C.
Căsuţa 9. Codul produsului: codul NC.
Căsuţa 10. Cantitate: numărul, greutatea sau volumul, după caz, în
funcţie de accizele din statul membru de destinaţie, de exemplu:
-
ţigarete, numărul de bucăţi, exprimat în mii;
-
ţigări şi ţigări de foi, greutatea netă;
-
alcool şi băuturi alcoolice, litri la temperatura de 20 grade C cu două zecimale;
-
produse energetice cu excepţia păcurii, litri la temperatura de 15 grade C.
Căsuţa 11. Greutate brută: greutatea brută a transportului.
Căsuţa 12. Greutate netă: se va indica greutatea fără ambalaje a produselor.
Căsuţa 13. Preţul facturii/valoarea comercială: suma totală a facturii
care include şi acciza. În cazul în care circulaţia nu are nicio
legătură cu vânzarea, trebuie introdusă şi valoarea comercială. În acest
caz se adaugă menţiunea "nu în scop de vânzare".
Căsuţa 14. Certificate: acest spaţiu este rezervat pentru anumite certificate care sunt cerute numai pe exemplarul 2.
1.
În cazul anumitor vinuri, atunci când se consideră necesar, certificatul
referitor la originea şi calitatea produselor, conform legislaţiei
comunitare.
2.
În cazul anumitor băuturi spirtoase, certificatul referitor la locul de producţie, conform legislaţiei comunitare.
3.
În cazul berii produse de micii producători independenţi conform
definiţiei din directiva specifică a Comisiei privind structura
accizelor la alcool şi băuturi alcoolice, pentru care se intenţionează
solicitarea unei cote reduse a accizei în statul membru de destinaţie,
certificarea expeditorului astfel: "Prin prezenta se certifică faptul că
berea a fost produsă de o mică berărie independentă cu o producţie a
anului anterior de ........ hectolitri de bere.
4.
În cazul alcoolului etilic produs de o mică distilerie, conform
definiţiei din directiva specifică a Comisiei privind structura
accizelor la alcool şi băuturi alcoolice, pentru care se intenţionează
solicitarea unei cote reduse a accizei în statul membru de destinaţie,
certificarea expeditorului astfel: "Prin prezenta se certifică faptul că
produsul descris a fost fabricat de o mică distilerie cu o producţie a
anului anterior de ........ hectolitri de alcool pur.
Căsuţa 15. Societatea semnatarului etc.: documentul trebuie completat de
către sau în numele persoanei responsabile pentru circulaţia
produselor. Dacă expeditorul solicită să i se returneze exemplarul 3 cu
un certificat de recepţie, acesta va fi menţionat.
Căsuţa A. Menţiuni privind verificarea: autorităţile competente trebuie
să înregistreze pe exemplarele 2 şi 3 controalele efectuate. Toate
observaţiile trebuie să fie semnate, datate şi ştampilate de către
funcţionarul responsabil.
Căsuţa B. Certificat de primire: trebuie să fie transmis de către
primitor şi trebuie returnat expeditorului dacă acesta din urmă îl
solicită expres în scopul restituirii accizelor.
DOCUMENT DE ÎNSOŢIRE
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile
deja eliberate pentru consum
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile
deja eliberate pentru consum
- faţă -
┌─────────┬───────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┐
│ 2 │1. Expeditor Nr. de TVA │2. Număr de referinţă al operaţiunii │
├─────────┤(Nume şi adresa) │ │
│ ├───────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Exemplar │4. Primitor Nr. de TVA │3. Autoritatea competentă a statului de destinaţie │
│ pentru │(Nume şi adresa) │(Nume şi adresa) │
│expeditor├───────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │5. Transportator/mijloace de transport │6. Numărul de referinţă şi data declaraţiei │
├─────────┼───────────────────────────────────────────────┤ │
│ 2 │7. Locul livrării │ │
└─────────┼───────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│8. Mărci şi număr de identificare, nr. şi tipul│9.Codul produsului (Codul NC) │
│ambalajelor, descrierea bunurilor │ │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┬────────────────────────────┤
│ │10. Cantitate │11. Greutatea brută (kg) │
├───────────────────────────────────────────────┤ ├────────────────────────────┤
│ │ │12. Greutatea netă (kg) │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┴────────────────────────────┤
│ │13. Preţul de facturare/valoarea comercială │
├───────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┤
│14. Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi spirtoase, - mici fabrici de bere, mici distilerii │
├───────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┤
│A. Menţiuni privind verificarea. Se completează│15. Căsuţele 1-13 corect completate │
│de autoritatea competentă. │Restituirea exemplarului 3 │
│ │ │
│ │ │
│ │solicitată Da [] Nu [] (*)│
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Societatea semnatară şi numărul de telefon │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Numele semnatarului │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Locul şi data │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│Continuarea pe verso (exemplarele 2 şi 3) │Semnătura │
└───────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┘
(*) Bifaţi căsuţa corespunzătoare.
- verso -
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│B. CERTIFICAREA RECEPŢIEI │
│ │
│Produse recepţionate de primitor │
│ │
│Data ................. Locul ................... Numărul de referinţă ..............│
│ │
│Accizele au fost plătite (*)/declarate pentru plată autorităţii competente. │
│ │
│Data ..................... Numărul de referinţă ....................................... │
│ │
│Alte observaţii ale primitorului: │
│ │
│Locul/Data .......................... Numele semnatarului ......................................... │
│ Semnătura ...................................... │
│ │
│ │
│(*) Tăiaţi menţiunea inutilă. │
│ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│A. Menţiuni privind verificarea (continuare) │
│ │
│ │
│ │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────&
|
DOCUMENT DE ÎNSOŢIRE
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile
deja eliberate pentru consum
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile
deja eliberate pentru consum
- faţă -
┌─────────┬───────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┐
│ 3 │1. Expeditor Nr. de TVA │2. Număr de referinţă al operaţiunii │
├─────────┤(Nume şi adresa) │ │
│ ├───────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Exemplar │4. Primitor Nr. de TVA │3. Autoritatea competentă a statului de destinaţie │
│ pentru │(Nume şi adresa) │(Nume şi adresa) │
│expeditor├───────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │5. Transportator/mijloace de transport │6. Numărul de referinţă şi data declaraţiei │
├─────────┼───────────────────────────────────────────────┤ │
│ 3 │7. Locul livrării │ │
└─────────┼───────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│8. Mărci şi număr de identificare, nr. şi tipul│9. Codul produsului (Codul NC) │
│ambalajelor, descrierea bunurilor │ │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┬────────────────────────────┤
│ │10. Cantitate │11. Greutatea brută (kg) │
├───────────────────────────────────────────────┤ ├────────────────────────────┤
│ │ │12. Greutatea netă (kg) │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┴────────────────────────────┤
│ │13. Preţul de facturare/valoarea comercială │
├───────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┤
│14. Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi spirtoase, - mici fabrici de bere, mici distilerii │
├───────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┤
│A. Menţiuni privind verificarea. Se completează│15. Căsuţele 1-13 corect completate │
│de autoritatea competentă. │Restituirea exemplarului 3 │
│ │ │
│ │ │
│ │solicitată Da [] Nu [] (*)│
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Societatea semnatară şi numărul de telefon │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Numele semnatarului │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Locul şi data │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│Continuarea pe verso (exemplarele 2 şi 3) │Semnătura │
└───────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┘
(*) Bifaţi căsuţa corespunzătoare.
- verso -
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│B. CERTIFICAREA RECEPŢIEI │
│ │
│Produse recepţionate de primitor │
│ │
│Data ................. Locul ................... Numărul de referinţă ..............│
│ │
│Accizele au fost plătite (*)/declarate pentru plată autorităţii competente. │
│ │
│Data ..................... Numărul de referinţă ....................................... │
│ │
│Alte observaţii ale primitorului: │
│ │
│Locul/Data .......................... Numele semnatarului ......................................... │
│ Semnătura ...................................... │
│ │
│(*) Tăiaţi menţiunea inutilă. │
│ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│A. Menţiuni privind verificarea (continuare) │
│ │
│ │
│ │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────&
|
___________
ANEXA Nr. 44 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 45
CERERE
privind acordarea autorizaţiei de reprezentant fiscal
privind acordarea autorizaţiei de reprezentant fiscal
┌─────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┬────────────────────────────┐
│ │Nr. înregistrare .....................│Data ...................... │
└─────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┴────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────┐
│1. Numele │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│2. Adresa │Judeţul .................................│
│ │Sectorul ................................│
│ │Localitatea .............................│
│ │Str. ....................................│
│ │Nr. ........ Bl. ........ Sc. ...........│
│ │Et. .............. Ap. ..................│
│ │Cod poştal ..............................│
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│3. Telefon │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│4. Fax │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│5. Adresa de e-mail │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│6. Codul de identificare fiscală │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│7. Numele şi numărul de telefon ale reprezentantului legal sau ale altei │ │
│persoane de contact │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│8. Descrierea activităţilor economice desfăşurate în România │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│9. Numele, adresa şi codul fiscal ale persoanelor afiliate cu solicitantul │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│10. Dacă solicitantul este persoană juridică, numele, adresa şi codul numeric │ │
│personal ale fiecărui administrator; se vor anexa şi cazierele judiciare ale │ │
│administratorilor │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤
│11. Arătaţi dacă solicitantul (sau, în cazul în care solicitantul este persoană│ [ ] [ ] │
│juridică, oricare dintre administratorii săi) a fost condamnat definitiv în │ Da Nu │
│ultimii 5 ani pentru infracţiunile prevăzute în legislaţia fiscală. │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────┤
│12. Anexaţi actul constitutiv al societăţii care îi permite desfăşurarea │
│activităţii de reprezentant fiscal │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│13. Anexaţi copia actului de reprezentare încheiat cu vânzătorul. │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│14. Anexaţi confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de plătitor │
│de accize. │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────┤
│15. Nivelul garanţiei │ │
│Anexaţi scrisoarea de bonitate bancară. │ │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────┘
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii din Codul penal, declar că datele înscrise în acest
formular sunt corecte şi complete.
Numele şi prenumele
......................................
Semnătura solicitantului Data ......................................
..................
|
___________
ANEXA Nr. 45 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 46
Denumirea operatorului economic
......................................................
Sediul:
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Judeţul ..................... Sectorul ...... Localitatea .........................................................│ │Str. ........................................................ Nr. .... Bl. ......... Sc. ....... Et. ...... Ap. ...│ │Cod poştal ................................. Telefon/Fax ..........................................................│ │Cod de identificare fiscală .......................................................................................│ └───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ |
CERERE
de restituire a accizelor în cazul vânzării la distanţă
în trimestrul ....... anul ..........
de restituire a accizelor în cazul vânzării la distanţă
în trimestrul ....... anul ..........
| Nr. crt. | Statul membru de destinaţie | Numărul de ordine corespunzător livrării | Descrierea produselor expediate | ||||
| Codul NC al produsului | U.M. | Cantitatea | Suma solicitată a fi restituită*) | ||||
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
| *) Se va consemna nivelul efectiv suportat. În cazul în care acesta este imposibil de stabilit, se va aplica nivelul accizelor în vigoare în ultimele 3 luni anterioare datei la care s-a realizat plata în statul membru de destinaţie. | ||
| Numele şi prenumele | ||
| ...................................... | ||
| Semnătura solicitantului | Data ...................................... | |
| .................. | ||
___________
ANEXA Nr. 46 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 47
Denumirea destinatarului înregistrat/reprezentantului fiscal ......................................................
Cod accize/Cod identificare fiscală ...............................
Localitatea ............................... judeţul/sector .........................
Strada ...................................................................Nr. .......................
Bloc .......... Scara ..... Etaj .......... Ap .............. Cod poştal ................
SITUAŢIE CENTRALIZATOARE
privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile în luna ........... anul ..............
privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile în luna ........... anul ..............
| Document | Achiziţie/ Livrare | Provenienţa/ Destinaţia (3) | Cod accize expeditor/ Cod identif. fiscală destinatar | Codul NC al produsului | Starea produsului (vrac/ îmbuteliat) (V/Î) | Densitate la 15°C kg/l (4) |
Concentraţie grad alcoolic/ grad Plato (5) |
Recipienţi (5) |
Cantitate | Acciza datorată - mii lei - | ||||||
| Tip (1) | Număr | Tip (2) | Data | Capacitate nominală | nr. | kg | Litri | mii bucăţi | ||||||||
(1)
eDA, DI, factura, AIM (aviz de însoţire a mărfii), (2) Pentru achiziţii
se va înscrie “A”; pentru livrări se va înscrie “L”, (3) Se va înscrie
indicativul ţării în cazul provenienţei/destinaţiei U.E. (RO în cazul
livrărilor naţionale); se va indica “EX” în cazul livrărilor în afara
U.E., (4) Se va completa numai în cazul produselor energetice, (5) Se va
completa numai în cazul alcoolului şi băuturilor alcoolice
| RECAPITULAREA PERIOADEI | ||||||||||
| Codul NC al produsului | U.M. | Vrac/Îmbuteliat (V/î) | Stoc la începutul lunii | Cantitatea intrată | Surplus pe parcursul lunii | Cantitate ieşită | Pierderi | Stoc efectiv | Diferenţa (+) sau (-) | |
| Numele şi prenumele ............................................... | ||
| Semnătura şi ştampila operatorului ............................................... | Data |
___________
ANEXA Nr. 47 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 48.1
Denumirea antrepozitului fiscal ........................................
Cod accize ...................................................................................................
Localitatea ........................................... judeţul/sectorul ..............
Strada
.................................................................................................
Nr. ...............................
Cod poştal ........................................................
Domiciliul fiscal ..............................................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de alcool şi băuturi spirtoase în luna...................................... anul ..................
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de alcool şi băuturi spirtoase în luna...................................... anul ..................
I.
Materii prime (exprimate în tone pentru materii prime altele decât alcool/hectolitri alcool pur, după caz).
| Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Stoc iniţial (A) |
Intrări (B) |
Utilizat (C) |
Stoc final (D) |
Diferenţa (E) | ||||
| Operaţii interne | U.E. | Import | ||||||||
| Din producţie proprie | Alte achiziţii | |||||||||
(A)
Stocul iniţial: cantitatea de materii prime existente la începutul
perioadei trebuie să coincidă cu stocul final al perioadei anterioare;
(B) Intrări: Cantităţile de materii prime intrate trebuie să corespundă
cu cele înscrise în documente de circulaţie corespunzătoare fiecărei
provenienţe, aferente perioadei de raportare; (C) cantităţile de materii
prime utilizate pentru fabricarea alcoolului, în perioada de raportare;
(D) Cantităţile de materii prime existente în finalul perioadei de
raportare; (E) Diferenţe: Cantitatea rezultată pentru fiecare materie
primă, după formula următoare: Stoc iniţial + intrări - utilizat - stoc
final E=A+B-C-D
II.
Produse în curs de fabricaţie
| Tipul produsulul/Cod NC | U.M. | Stoc iniţial | Intrări | Ieşiri | Stoc final | Diferenţa | ||
| Către alte depozite | Pentru prelucrare finală | |||||||
III.
Livrări (exprimate în hectolitri alcool pur).
| Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Stoc iniţial (A) |
Cantităţi produse (B) |
Intrări (C) |
Ieşiri (D) |
Utilizate în activitatea proprie (E) |
Stoc final (F) |
Diferenţa (G) | |||||||
| Achiziţii interne (RO) |
Alte achiziţii (UE) |
Import | Cu accize |
Fără accize | |||||||||||
| Regim suspensiv | Scutire | ||||||||||||||
| Teritoriul naţional |
U.E. | Export | |||||||||||||
Cantităţile de alcool se exprimă în hectolitri, cu două zecimale. Datele
aferente (A), (B), (C), (D) şi (E) sunt corespunzătoare operaţiunilor
desfăşurate în perioada de raportare; Diferenţa (G) = A + B + C- D - E -
F
Diferenţa = stoc iniţial + (cantităţi produse) + intrări - ieşiri - stoc final
| Data ............................. | Conducătorul antrepozitului fiscal .................................. Semnătura şi ştampila |
___________
ANEXA Nr. 48.1 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 48.2
Denumirea antrepozitului fiscal ...................................................
Cod accize ....................................................................................
Localitatea ........................................... judeţul/sectorul .......
Strada .................................................................. Nr. ....................
Cod poştal ........................................................
Domiciliul fiscal ..............................................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de vinuri/băuturi fermentate/produse intermediare în luna ......... anul .......................
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de vinuri/băuturi fermentate/produse intermediare în luna ......... anul .......................
I.
Materii prime
| Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Stoc iniţial (A) |
Intrări (B) |
Utilizat (C) |
Stoc final (D) |
Diferenţa (E) | ||||||||||
| Cantitate | Concentraţie | Operaţii interne | U.E. | Import | ||||||||||||
| Cantitate | Concentraţie | Cantitate | Concentraţie | Cantitate | Concentraţie | Cantitate | Concentraţie | Cantitate | Concentraţie | Cantitate | Concentraţie | |||||
A -
cantităţile de materii prime existente în antrepozit la începutul
perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul
lunii anterioare; B - Cantităţile de materii prime şi de produse în curs
de fabricaţie intrate în antrepozit - se va avea în vedere data din
documentele de circulaţie corespunzătoare fiecărei provenienţe/raport de
primire; C - cantităţi de materie primă utilizate pe parcursul lunii la
procesul de producţie al produselor intermediare; D - Stoc final -
cantităţile de materii prime existente în antrepozit la sfârşitul lunii;
E - Diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite după
formula: stoc iniţial + intrări - utilizări - stoc final (E = A+ B - C -
D)
II.
Produse în curs de fabricaţie
| Tipul produsului/Cod NC | UM. | Stoc iniţial | Intrări | Ieşiri | Stoc final | Diferenţa | ||
| Către alte depozite | Pentru prelucrare finală | |||||||
III.
Livrări (exprimate în hectolitri)
| Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Stoc iniţial (A) | Cantităţi produse (B) |
Intrări (C) |
Ieşiri (D) |
Utilizate în activitatea proprie (E) |
Stoc final (F) | Diferenţa (G) | |||||||
| Achiziţii interne (RO) | Alte achiziţii (UE) | Import | Cu accize | Fără accize | |||||||||||
| Regim suspensiv | Scutire | ||||||||||||||
| Teritoriul naţional |
U.E. | Export | |||||||||||||
A - cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul
lunii anterioare; B - Cantitatea de produse fabricate în antrepozit pe
parcursul perioadei; C - Cantităţile de produse intrate în regim
suspensiv în antrepozit. Se va avea în vedere data din raportul de
primire; D - Ieşiri cu accize - cantităţile de produse eliberate pentru
consum; ieşiri fără accize - cantităţile fiecăror produse intermediare
ieşite în regim suspensiv sau în regim de scutire de la plata accizelor;
E - cantităţi de produse obţinute în antrepozit şi care ulterior sunt
utilizate ca materie primă în urma unui proces de producţie. F - stocul
final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în antrepozit la
sfârşitul lunii; G - Diferenţa - cantităţile de produse rezultate,
stabilite după formula următoare: G = A + B + C - D - E - F
| Data ............................. | Conducătorul antrepozitului fiscal ................... Semnătura şi ştampila |
___________
ANEXA Nr. 48.2 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 48.3
Denumirea antrepozitului fiscal ...................................................
Cod accize ....................................................................................
Localitatea ......................................... judeţul/sectorul ..................
Strada ..................................................................nr. ...................
Cod poştal ........................................................
Domiciliul fiscal ..............................................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de bere în luna ....................anul ..................
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de bere în luna ....................anul ..................
I.
Materii prime
| Denumire | Kilograme | % extract sec | Denumire | Kilograme | % extract sec | |
| Malţ | Alte materii de extracţie | |||||
| Orz | Malţ colorat | |||||
| Orez şi griş | Bere | |||||
| Porumb | Altele ... | |||||
| Zahăr şi glucoză |
II.
Bere fabricată în hectolitri
| Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Stoc iniţial (A) | Cantităţi produse (B) | Intrări (C) |
Ieşiri | Consum (F) | Stoc final (G) | Diferenţa (H) | ||||||||
| Achiziţii interne (RO) | Alte achiziţii (UE) | Import | Cu accize (D) |
Fără accize (E) | ||||||||||||
| Grad Plato mediu | Consum | Regim suspensiv | Operaţiuni scutite | |||||||||||||
| Teritoriul naţional | U.E. | Export | ||||||||||||||
A - cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul
lunii anterioare; B - cantităţile de bere produse în antrepozit pe
parcursul lunii; C - cantităţile de bere intrate în antrepozit. Se va
avea în vedere data din raportul de primire;
D - ieşiri cu accize: gradul Plato mediu - dacă berea eliberată în
consum prezintă diverse grade Plato, se va înscrie gradul mediu
ponderat;
Ex: 1000 hl bere de 12 grade Plato; 2000 hl bere de 13 grade Plato; 3000 hl de bere de 14 grade Plato
| Gradul Plato mediu ponderat = | (1000 x 12) + (2000 x 13) + (3000 x 14) 1000 + 2000 + 3000 |
= 13,33 |
F - consum propriu de materii prime, în scopul realizării produsului finit;
G - stocul final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în
antrepozit la sfârşitul lunii; H - diferenţa - cantităţile de produse
rezultate, stabilite după formula următoare: H = A + B + C - D - E - F -
G
| Data ............................. | Conducătorul antrepozitului fiscal .......................................... Semnătura şi ştampila |
___________
ANEXA Nr. 48.3 a fost modificată prin punctul 18. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
ANEXA Nr. 48.4
Denumirea antrepozitului fiscal ...................................................
Cod accize ....................................................................................
Localitatea ........................................... judeţul/sectorul .................
Strada .................................................................. Nr. ....................
Cod poştal ........................................................
Domiciliul fiscal ..............................................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie tutunuri prelucrate în luna ............. anul ..................
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie tutunuri prelucrate în luna ............. anul ..................
| Tipul produsului/ cod NC | U.M. | Stoc iniţial (A) | Cantităţi produse (B) | Intrări (C) |
Ieşiri | Stoc final (F) | Diferenţa (G) | |||||||||||
| Achiziţii interne (RO) | Alte achiziţii (UE) | Import | Cu accize (D) |
Fără accize (E) | ||||||||||||||
| Valoare | Cantitate | Regim suspensiv | Scutire | |||||||||||||||
| Teritoriul naţional | U.E. | Export | ||||||||||||||||
| Valoare | Cantitate | Valoare | Cantitate | Valoare | Cantitate | |||||||||||||
În cazul ţigaretelor, al ţigărilor de foi, cantităţile vor fi exprimate
în mii bucăţi, iar în cazul tutunurilor de fumat se vor exprima în kg.
A - Cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul
lunii anterioare; B - Cantitatea de produse fabricate în antrepozit pe
parcursul perioadei, care se consideră finite; C - Cantităţile de
produse intrate în regim suspensiv de accize în antrepozit. Se va avea
în vedere data din raportul de primire; D - Ieşiri cu accize -
cantităţile de produse eliberate în consum; E -Ieşiri fără accize -
cantităţile fiecărui produs ieşit în regim suspensiv de accize sau în
regim de scutire de la plata accizelor; F - Stoc final - cantităţile pe
fiecare tip de produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii; G -
Diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula
următoare; G = A+ B + C- D - E - F.
| Data ............................................ | Conducătorul antrepozitului fiscal ................................................. Semnătura şi ştampila |
___________
ANEXA Nr. 48.4 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 48.5
Denumirea antrepozitului fiscal .........................
Cod accize ....................................................................................
Localitatea ........................................... judeţul/sectorul ..................
Strada ..................................................................Nr. ....................
Cod poştal ........................................................
Domiciliul fiscal ..............................................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de produse energetice în luna....................anul..................
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de produse energetice în luna....................anul..................
| Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Stoc iniţial (A) | Cantităţi produse (B) | Intrări (C) |
Ieşiri | Autoconsum (F) |
Stoc final (G) | Diferenţa (H) | ||||||||
| Achiziţii interne (RO) | Alte achiziţii (UE) | Import | Cu accize (D) | Fără accize (E) |
Cu accize | Fără accize | ||||||||||
| Regim suspensiv | Scutiri | |||||||||||||||
| Teritoriul naţional | U.E. | Export | ||||||||||||||
Cantităţile de produse se vor înscrie în tone sau 1000 litri potrivit
anexei de la titlul VII din Legea nr, 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, în care sunt stabilite
nivelurile accizelor.
A - cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul
lunii anterioare; B - Cantitatea de produse fabricate în antrepozit pe
parcursul perioadei care se consideră finite; C -Cantităţile de produse
intrate în regim suspensiv de accize în antrepozit. Se va avea în vedere
data din raportul de primire; D - Ieşiri cu accize - cantităţile de
produse eliberate în consum; E - cantităţile fiecărui produs ieşit în
regim suspensiv de accize sau în regim de scutire de la plata accizelor
pentru consum; E - ieşiri fără accize - cantităţile fiecărui produs
ieşit în regim suspensiv sau în regim de scutire de la plata accizelor; F
- Autoconsum - cantităţile de produse consumate sau utilizate în cadrul
antrepozitului fiscal; G - Stocul final - cantităţile pe fiecare tip de
produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii; H - Diferenţa -
cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula următoare: H = A
+ B + C - D - E - F - G
| Data ............................. | Conducătorul antrepozitului fiscal .......................................... Semnătura şi ştampila |
___________
ANEXA Nr. 48.5 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 49
Denumirea antrepozitului fiscal ...................................................
Cod accize ....................................................................................
Localitatea ........................................... judeţul/sectorul .............
Strada ..................................................................Nr. ....................
Cod poştal ........................................................
Domiciliul fiscal ..............................................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de depozitare în luna ................ anul ...............
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de depozitare în luna ................ anul ...............
| Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Stoc iniţial (A) | Intrări (B) |
Ieşiri | Stoc final (E) | Diferenţa (F) | |||||||
| Achiziţii interne (RO) | Alte achiziţii (UE) | Import | Cu accize (C) | Fără accize (D) | |||||||||
| Cantitate | Regim suspensiv | Scutire/ exceptare | |||||||||||
| Teritoriul naţional | U.E. | Export | |||||||||||
| Cantitate | Cantitate | Cantitate | |||||||||||
Unităţile de măsură pentru produsele depozitate sunt cele prevăzute în anexa nr. I de la titlul VII din Codul fiscal
A - Cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul
lunii anterioare; B - Cantităţile de produse intrate în regim suspensiv
în antrepozit. Se va avea în vedere data din raportul de primire; C -
Ieşiri cu accize - cantităţile de produse eliberate în consum; D -
Ieşiri fără accize - cantităţile fiecărui produs ieşit în regim
suspensiv de accize sau în regim de scutire/exceptare de la plata
accizelor; E - Stoc final - cantităţile pe fiecare tip de produs
existente în antrepozit la sfârşitul lunii; F - Diferenţa - cantităţile
de produse rezultate, stabilite după formula următoare; F = A + B - C - D
- E.
| Data ............................................ | Conducătorul antrepozitului fiscal ................................................. Semnătura şi ştampila |
___________
ANEXA Nr. 49 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 50
CERTIFICAT DE SCUTIRE DE ACCIZE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Seria nr. (opţional) │ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │1. INSTITUŢIA/PERSOANA BENEFICIARĂ │ │Denumirea/Numele .....................................................................................│ │Strada şi numărul ....................................................................................│ │Codul poştal, locul ..................................................................................│ │Statul membru (gazdă) ................................................................................│ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │2. AUTORITATEA COMPETENTĂ PENTRU VIZARE │ │(Denumire, adresă şi număr de telefon) │ │......................................................................................................│ │......................................................................................................│ │......................................................................................................│ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │3. DECLARAŢIA BENEFICIARULUI │ │Instituţia/Persoana beneficiară(1) declară: │ │a) că produsele prevăzute la căsuţa 5 sunt destinate(2) │ │[ ] Pentru uzul oficial al: [ ] Pentru uzul personal al: │ │ [ ] unei misiuni diplomatice străine [ ] unui membru al unei misiuni diplomatice │ │ străine │ │ [ ] unei reprezentanţe consulare străine [ ] unui membru al unei reprezentanţe consulare │ │ străine │ │ [ ] unei organizaţii internaţionale [ ] unui membru din conducerea unei organizaţii │ │ internaţionale │ │ [ ] forţei armate a unui stat parte la │ │ Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) │ │ .................................................│ │ (Denumirea instituţiei) (vezi căsuţa 4) │ │ │ │b) că produsele descrise la căsuţa 5 corespund condiţiilor şi limitelor aplicabile scutirii în │ │statul membru menţionat la căsuţa 1; şi │ │c) că informaţiile de mai sus sunt reale. │ │Instituţia sau persoana beneficiară se obligă prin prezenta să achite statului membru de livrare │ │a produselor accizele care s-ar datora în cazul în care aceste produse nu corespund condiţiilor │ │scutirii sau în cazul în care produsele nu au fost utilizate în scopul prevăzut. │ │ │ │...................................... .............................................│ │ Locul, data Numele şi statutul semnatarului │ │ .............................................│ │ Ştampila │ ├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │4. ŞTAMPILA INSTITUŢIEI (în cazul în scutirii pentru uz personal) │ │ │ │...................................... .........................................│ │ Locul, data ŞTAMPILA Numele şi statutul semnatarului │ │ .........................................│ │ Semnătura │ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │5. DESCRIEREA PRODUSELOR LIVRATE PENTRU CARE SE SOLICITĂ SCUTIREA DE ACCIZE │ │A. Informaţii cu privire la antrepozitul fiscal autorizat/furnizorul de gaz natural şi electricitate │ │ 1. Numele şi adresa ...............................................................................│ │ 2. Codul de accize ................................................................................│ │ (opţional) │ │B. Informaţii cu privire la produse │ │┌───┬───────────────────────────────────────┬───────────┬────────────────────────────────┬───────────┐│ ││Nr.│ Descrierea detaliată a produselor(3) │Cantitatea │ Valoarea fără accize │ ││ ││ │(sau referinţa la formularul de comandă│sau numărul├────────────────┬───────────────┤ Moneda ││ ││ │ ataşat) │ │Valoarea unitară│Valoarea totală│ ││ │├───┼───────────────────────────────────────┼───────────┼────────────────┼───────────────┼───────────┤│ ││ │ │ │ │ │ ││ ││ │ │ │ │ │ ││ ││ │ │ │ │ │ ││ ││ │ │ │ │ │ ││ │├───┴───────────────────────────────────────┴───────────┼────────────────┼───────────────┼───────────┤│ ││Suma totală │ │ │ ││ │└───────────────────────────────────────────────────────┴────────────────┴───────────────┴───────────┘│ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │6. CERTIFICAREA DE CĂTRE AUTORITATEA COMPETENTĂ A STATULUI MEMBRU GAZDĂ │ │Livrarea produselor descrise la căsuţa 5 îndeplineşte │ │? în totalitate │ │? până la cantitatea de ....................................................(număr)(4) │ │ condiţiile de scutire de accize │ │ │ │...................................... ŞTAMPILA .........................................│ │ Locul, data Numele şi statutul semnatarului │ │ .........................................│ │ Semnătura │ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │7. PERMISIUNEA DE A FOLOSI ŞTAMPILA (doar în caz de scutire pentru uz oficial) │ │Prin Scrisoarea nr. ............................... din .............................................,│ │ (referire la dosar) (data) │ │..................................................................... i se acordă permisiunea de către│ │ (denumirea instituţiei beneficiare) │ │............................................................ de a folosi ştampila în cadrul căsuţei 6.│ │ (denumirea autorităţii competente) │ │ │ │...................................... ŞTAMPILA .........................................│ │ Locul, data Numele şi statutul semnatarului │ │ .........................................│ │ Semnătura │ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────& |
(1)
Tăiaţi dacă este cazul.
(2)
Bifaţi rubrica potrivită.
(3)
Tăiaţi spaţiul care nu este utilizat. Această obligaţie se aplică şi în cazul în care este anexat formularul de comandă.
(4)
Bifaţi produsele care nu sunt scutite de la plata accizelor, de la căsuţa 5.
INSTRUCŢIUNI DE COMPLETARE LA ANEXA Nr. 50
1.
Pentru antrepozitarul autorizat, acest certificat este utilizat ca
document justificativ pentru scutirea de la plata accizelor a produselor
destinate instituţiilor/persoanelor beneficiare, în sensul art. 12
alin. (1) din Directiva 2008/118/CE. În acest sens, se va emite un
certificat distinct pentru fiecare antrepozitar. Antrepozitarul trebuie
să păstreze acest certificat în evidenţele proprii potrivit prevederilor
legale aplicabile în statul său membru.
2.
a)
Specificaţiile generale cu privire la hârtia ce trebuie utilizată sunt
stabilite în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. C 164 din 1
iulie 1989.
Hârtia trebuie să fie albă pentru toate exemplarele şi trebuie să aibă
210 mm x 297 mm cu o toleranţă maximă de 5 mm în minus sau 8 mm în plus
în ceea ce priveşte lungimea.
Certificatul de scutire se emite în două exemplare:
-
un exemplar care se păstrează de expeditor;
-
un exemplar care însoţeşte documentul administrativ electronic tipărit.
b)
Orice spaţiu neutilizat în căsuţa 5.B se va bara, astfel încât să nu fie posibile adăugări.
c)
Documentul trebuie completat lizibil şi într-o manieră care să nu
permită ştergerea datelor. Nu sunt permise ştersături sau corecturi.
Documentul trebuie completat într-o limbă recunoscută de statul membru
gazdă.
d)
Dacă descrierea produselor (căsuţa 5.B a certificatului) se referă la un
formular de comandă întocmit în altă limbă decât cea recunoscută de
statul membru gazdă, instituţia/persoana beneficiară va trebui să
ataşeze o traducere.
e)
Pe de altă parte, dacă certificatul este întocmit în altă limbă decât
cea recunoscută de statul membru al antrepozitarului,
instituţia/persoana beneficiară va anexa o traducere a informaţiilor cu
privire la produsele din căsuţa 5.B.
f)
Limbă recunoscută înseamnă una dintre limbile oficiale utilizate în
statul membru sau orice altă limbă oficială din Comunitate, pe care
statele membre o declară ca fiind utilizabilă în acest sens.
3.
Prin declaraţia din căsuţa 3 a certificatului, instituţia/persoana
beneficiară furnizează informaţiile necesare pentru evaluarea
solicitării de scutire în statul membru gazdă.
4.
Prin declaraţia de la căsuţa 4 a certificatului, instituţia confirmă
detaliile în căsuţele 1 şi 3 a) ale documentului şi certifică faptul că
persoana beneficiară face parte din personalul instituţiei.
5.
a)
Trimiterea la formularul de comandă (căsuţa 5.B) trebuie să conţină cel
puţin data şi numărul comenzii. Formularul de comandă trebuie să conţină
toate elementele înscrise în căsuţa 5 a certificatului. Dacă acest
certificat trebuie vizat de autoritatea competentă a statului membru
gazdă, formularul de comandă va trebui să fie şi el vizat.
b)
Indicaţia privind codul de accize al antrepozitarului autorizat.
c)
Moneda se indică folosindu-se un cod din 3 litere, potrivit standardului
internaţional ISOIDIS 4127, stabilit de Organizaţia Internaţională de
Standardizare.
6.
Declaraţia instituţiei/persoanei beneficiare menţionată anterior se
autentifică la căsuţa 6 prin ştampila autorităţii competente din statul
membru gazdă. Autoritatea respectivă poate condiţiona aprobarea de
acordul unei alte autorităţi din statul membru în care se găseşte.
Obţinerea acestui acord depinde de autoritatea competentă.
7.
Pentru a simplifica procedura, autoritatea competentă poate dispensa
instituţia beneficiară de obligaţia de a solicita ştampila în cazul
scutirii pentru utilizare oficială. Instituţia beneficiară menţionează
această dispensă la căsuţa 7 din certificat.
___________
ANEXA Nr. 50 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 51
CERERE
de restituire a accizei în baza prevederilor art. 20656 din Codul fiscal
de restituire a accizei în baza prevederilor art. 20656 din Codul fiscal
1.
Denumirea solicitantului
...............................................................................................................................................
2.
Adresa din România: localitatea
.........................................................., str.
.............................................. nr. ............,
sectorul .................., codul poştal ................, codul de
identificare fiscală ........................................, judeţul
................................ .
În conformitate cu prevederile art. 20656 alin. (1) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, prin prezenta cerere solicităm restituirea accizelor
aferente cantităţii de ..................... litri de
....................., achiziţionaţi conform centralizatorului anexat.
Solicităm restituirea prin virament în contul
..............................., deschis la
.......................................................... .
Numele şi prenumele ................................... Semnătura solicitantului .............................. Data ................................... |
___________
ANEXA Nr. 51 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 52.1
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/depozitare ......................................................
Sediul:
Judeţul ..........................Sectorul ....................Localitatea .......................
Strada ................. Nr. ....... Blocul ...... Scara .......... Etaj .......... Ap ...........
Codul poştal ............ Telefon/fax ..................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală ................
JURNAL
privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviaţie în luna ............. anul ................
privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviaţie în luna ............. anul ................
| Nr. crt. | Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Beneficiarul livrării | Cantitatea totală livrată (6 + 10) | ||||||||
| Antrepozite de depozitare | Alţi beneficiari | |||||||||||
| Denumirea operatorului | Codul de accize | Numărul şi data facturii | Cantitatea livrată | Denumirea operatorului | Codul de identificare fiscală | Numărul şi data facturii | Cantitatea livrată | |||||
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | |
| TOTAL | ||||||||||||
| Certificată de conducerea antrepozitului | ||
| Numele şi prenumele ................................................ | .................................. Data | |
| Semnătura şi ştampila ............................................. |
___________
ANEXA Nr. 52.1 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 52.2
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/depozitare ...............................................................
Sediul:
Judeţul ............... Sectorul ............... Localitatea ...................
Strada ............. Nr. ............Blocul .............Scara ........ Etaj ......... Ap ..........
Codul poştal ................ Telefon/fax .............
Codul de accize/Codul de identificare fiscală .............
JURNAL
privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru navigaţie în luna .............. anul ...................
privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru navigaţie în luna .............. anul ...................
| Nr. crt. | Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Beneficiarul livrării | Cantitatea totală livrată (6 + 10) | ||||||||
| Antrepozite de depozitare | Alţi beneficiari | |||||||||||
| Denumirea operatorului | Codul de accize | Numărul şi data facturii | Cantitatea livrată | Denumirea operatorului | Codul de identificare fiscală | Numărul şi data facturii | Cantitatea livrată | |||||
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | |
| TOTAL | ||||||||||||
| Certificată de conducerea antrepozitului | ||
| Numele şi prenumele ................................................ | ................................ Data | |
| Semnătura şi ştampila ............................................. |
___________
ANEXA Nr. 52.2 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 53.1
Denumirea operatorului economic/antrepozitarului autorizat .................................................
Sediul:
Judeţul ................ Sectorul ........... Localitatea .....................
Strada ................. Nr. ............... Blocul ........Scara ....... Etaj ......... Ap. .............
Codul poştal ............... Telefon/fax ..................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală .....................
JURNAL
privind achiziţiile/livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviaţie în luna .................... anul .........................
privind achiziţiile/livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviaţie în luna .................... anul .........................
| Nr. crt. | Numărul şi data facturii | Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Antrepozitul fiscal de la care s-a făcut achiziţia | Beneficiarul livrării | ||||||
| Denumirea | Codul de identificare fiscală | Codul de accize | Cantitatea achiziţionată | Denumirea operatorului economic | Nr. de înmatriculare al aeronavei | Cantitatea | |||||
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | |
| TOTAL | |||||||||||
| Certificată de conducerea antrepozitului | ||
| Numele şi prenumele ................................................ | ..................................... Data | |
| Semnătura şi ştampila ............................................. |
___________
ANEXA Nr. 53.1 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 53.2
Denumirea operatorului economic ........................................................................
Sediul:
Judeţul ................ Sectorul ........... Localitatea .....................
Strada ................. Nr. ............... Blocul ........Scara ....... Etaj ......... Ap. .............
Codul poştal ............... Telefon/fax ..................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală .....................
JURNAL
privind achiziţiile/livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru navigaţie în luna .................. anul ...................
privind achiziţiile/livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru navigaţie în luna .................. anul ...................
| Nr. crt. | Provenienţa produselor energetice1) | Numărul şi data facturii | Tipul produsului/ Cod NC | U.M. | Furnizor | Beneficiarul livrării | ||||||
| Denumirea | Codul de identificare fiscală | Codul de accize | Cantitatea achiziţionată | Denumirea operatorului economic | Nr. de înmatriculare al navei | Cantitatea | ||||||
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | |
| TOTAL | ||||||||||||
1)
Se va specifica AF dacă aprovizionarea se face de la un
antrepozitar autorizat, DÎ dacă produsele provin din achiziţii
intracomunitare proprii în calitate de destinatar înregistrat sau IM
dacă produsele provin din operaţiuni proprii de import.
| Certificată de conducerea operatorului economic distribuitor | ||
| Numele şi prenumele ................................................ | ....................................... Data | |
| Semnătura şi ştampila ............................................. |
___________
ANEXA Nr. 53.2 a fost modificată prin punctul 98. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
ANEXA Nr. 54
MACHETELE
timbrelor şi banderolelor
timbrelor şi banderolelor
a)
Timbre pentru marcarea ţigaretelor şi produselor din tutun
| - 45 mm - |
| - 22 mm - |
b)
Banderole pentru marcarea produselor intermediare şi alcoolului etilic
-
ambalaje individuale cu capacitatea peste sau egală cu 500 ml:
| - 160 mm - |
| - 18 mm - |
| - 80 mm - |
| - 18 mm - |
-
ambalaje individuale cu capacitatea sub 500 ml:
| - 120 mm - |
| - 18 mm - |
| - 60 mm - |
| - 18 mm - |
-
ambalaje individuale cu capacitatea sub 50 ml:
| - 60 mm - |
| - 18 mm - |
| - 40 mm - |
| - 18 mm - |
___________
ANEXA Nr. 54 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 55
Nr. ...................... din .................
CERERE
privind acordarea autorizaţiei de importator/expeditor înregistrat
privind acordarea autorizaţiei de importator/expeditor înregistrat
Societatea ..........................................., cu sediul social
în ..........................., str.
....................................... nr. ........., înregistrat în
registrul comerţului la nr. ............. din data de
........................, codul de identificare fiscală
................................, telefon
..................................., fax
..............................................., e-mail
.................................., reprezentată prin
..............................................., domiciliat în
................................, str.
.................................. nr. ......., bl. ......., sc. ......,
et. ....., ap. ...., sectorul ......., judeţul
................................, posesorul buletinului/cărţii de
identitate seria ........... nr. .........., eliberat/ă de
........................................., având funcţia de
............................................., pe baza documentelor
anexate la dosar, solicit eliberarea autorizaţiei de
importator/expeditor înregistrat pentru următoarele produse:
1.
...................................................
2.
...................................................
3.
...................................................
Data .................................. Numele şi prenumele ....................................
Semnătura şi ştampila...................................
|
___________
ANEXA Nr. 55 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 551
Denumirea expeditorului înregistrat
.................................................................................................
Sediul:
Judeţul ........................... sectorul ...... localitatea ..........................
Strada .................... nr. ...... blocul ...... scara ...... etaj ...... ap. ......
Codul poştal ................ Telefon/fax ................................................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală .................................
SITUAŢIE CENTRALIZATOARE
privind livrările de produse accizabile în luna .....................anul ......................
privind livrările de produse accizabile în luna .....................anul ......................
| Nr. crt. | Tipul produsului/ Cod NC | UM | Beneficiarul livrării | Cantitatea totală livrată (7+12) | ||||||||||
| Antrepozite/Destinatari înregistraţi | Alţi beneficiari (export/organizaţii scutite) | |||||||||||||
| Denumirea operatorului | Codul de accize | ARC | Data expedierii | Cantitatea livrată | Denumirea operatorului | Nr. DVE/ Nr. certificat scutire | ARC | Data expedierii | Cantitatea livrată | |||||
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | |
Unităţile de măsură pentru produsele livrate sunt cele prevăzute în anexa nr. 1 de la titlul VII din Codul fiscal.
Certificată de conducerea expeditorului înregistrat
| Numele şi prenumele ........................................................................ Semnătura şi ştampila ............................................. |
.................... Data |
___________
ANEXA Nr. 551 a fost introdusă prin punctul 19. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
ANEXA Nr. 56
NOTA DE COMANDĂ nr. .............................
pentru timbre/banderole din .....................................
(ziua) (luna) (anul)
pentru timbre/banderole din .....................................
(ziua) (luna) (anul)
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat
......................................................................................................................
Codul de identificare fiscală .........................................................................
Codul de accize ...........................................................................................
Codul de marcare ........................................................................................
Sediul: .........................................................................................................
Judeţul ........................... Sectorul....... Localitatea .....................................
Str. ............................................................ Nr. ............................................
Bl. ............................... Sc. .......................... Et. ................. Ap. .................
Cod poştal ....................................................................................................
Telefon/fax ....................................................................................................
| Dimensiunile marcajului | Tipul de produs | Cantitatea de marcaje - buc. - |
Preţul unitar (fără T.V.A.) - lei - |
Valoarea - lei - |
Valoarea T.V.A. - lei - |
Valoarea totală - lei - | |
| TOTAL: | * | * |
| Numele şi prenumele ......................................... | ||
| Semnătura şi ştampila solicitantului ........................ | ||
| Data aprobării comenzii .............................. | ||
| Numărul marcajelor aprobate .......................... | ||
| Modalitatea de plată ................................. | ||
| Conducătorul autorităţii vamale teritoriale | ||
| Numele şi prenumele .................................. | ||
| Semnătura şi ştampila ............ |
___________
ANEXA Nr. 56 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 57
EVIDENŢA
achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor
în luna ......... anul ..................
achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor
în luna ......... anul ..................
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat
.....................................................................................................................
Sediul:
Judeţul ............... Sectorul .............. Localitatea .........................................
Str. ...................................... Nr. ....... Bl. ....... Sc. ....... Et. ........ Ap. ..........
Codul poştal ....................... Telefon/fax ......................................................
Cod de identificare fiscală ............................................................................
Codul de accize ................... Codul de marcare ..........................................
| Nr. crt. | Numărul de timbre | Numărul de banderole | ||
| Pentru producţia internă | ||||
| 1 | Stoc la începutul lunii | |||
| 2 | Cumpărări în cursul lunii | |||
| 3 | TOTAL (rd. 1 + rd. 2) | |||
| 4 | Marcaje utilizate pentru produsele din producţia internă | |||
| 5 | Marcaje deteriorate | |||
| 6 | TOTAL marcaje utilizate (rd. 4 + rd. 5) | |||
| 7 | Stoc la sfârşitul lunii (rd. 3 - rd. 6) | |||
| Pentru achiziţii intracomunitare sau achiziţii din import | ||||
| 1 | Stoc la începutul lunii (la producător) | |||
| 2 | Stoc la începutul lunii (la antrepozitarul autorizat pentru depozitare/destinatarul înregistrat/importator) | |||
| 3 | Cumpărări în cursul lunii | |||
| 4 | Expediate producătorului | |||
| 5 | TOTAL marcaje la producător (rd. 1 + rd. 4) | |||
| 6 | Marcaje reintroduse în ţară | |||
| 7 | Marcaje deteriorate în procesul de producţie | |||
| 8 | TOTAL marcaje utilizate de producător (rd. 6 + rd. 7) | |||
| 9 | Stoc la sfârşitul lunii la producător (rd. 5 - rd. 8) | |||
| 10 | Stoc la sfârşitul lunii la antrepozitarul autorizat pentru depozitare/destinatarul înregistrat/importator (rd. 2 + rd. 3 - rd. 4) |
| Certificată de conducerea operatorului economic | ||
| Verificat de .................. | Data ................................................ | |
| Data .............................. | Numele şi prenumele ................................ | |
| Semnătura şi ştampila .......... |
___________
ANEXA Nr. 57 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 58
EVIDENŢA
marcajelor deteriorate şi a celor distruse
în luna .................... anul .................
marcajelor deteriorate şi a celor distruse
în luna .................... anul .................
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat:
......................................................................................
Sediul:
Judeţul ......................... Sectorul ......... Localitatea ......................
Str. ................................................................. Nr. ........................
Bl. ......... Sc. ........ Et. ........ Ap. ...... Codul poştal .......................
Telefon/fax ...................................................................................
Codul de identificare fiscală .........................................................
Codul de accize .............................................................................
Codul de marcare ..........................................................................
| Nr. crt. | Cauzele deteriorării | Numărul de timbre | Numărul de banderole | |
| TOTAL: | X |
| Certificată de conducerea operatorului economic | ||
| Data ....................................................... | ||
| Numele şi prenumele ........................................ | ||
| Semnătura şi ştampila ...................................... | ||
| Autoritatea vamală teritorială | ||
| Verificat de ............................................... | ||
| Semnătura .................................................. | ||
| Data ................................... |
___________
ANEXA Nr. 58 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
ANEXA Nr. 59
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat
..............................................................................................................
MARCAJE DETERIORATE
| Loc pentru lipire | |||
| Numele şi prenumele persoanei care le-a utilizat | Semnătura şefului de secţie | |
| ................................ | ........................................ | |
| Semnătura | ||
| ............... |
___________
ANEXA Nr. 59 a fost introdusă prin subpunctul (2) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 31.12.2009.
TITLUL VIII
Măsuri speciale privind supravegherea producţiei, importului şi
circulaţiei unor produse accizabile
Măsuri speciale privind supravegherea producţiei, importului şi
circulaţiei unor produse accizabile
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogat prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VIII
Sancţiuni
Sancţiuni
Infracţiuni
Art. 245.
-
(1)
Constituie infracţiuni următoarele fapte săvârşite de administratorul,
directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al
societăţii: [...]
b)
achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori
decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii
autorizaţi de astfel de produse, potrivit titlului VII; [...]
d)
achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului
sau a altor materii prime, de la alţi furnizori decât antrepozitarii
autorizaţi pentru producţie sau importatori autorizaţi potrivit titlului
VII.
Norme metodologice:
8.
Intră sub incidenţa acestor prevederi alcoolul etilic, distilatele şi
uleiurile minerale utilizate ca materie primă pentru obţinerea altor
produse.
ANEXA Nr. 1*)
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 2*)
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 3*)
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 4*)
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
ANEXA Nr. 5*)
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Abrogată prin alineatul (4) din Hotărâre nr. 1620/2009 începând cu 01.04.2010.
Codul fiscal
TITLUL IX
Impozite şi taxe locale
Impozite şi taxe locale
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
Definiţii
Art. 247.
-
În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)
rangul unei localităţi - rangul atribuit unei localităţi conform legii;
b)
zone din cadrul localităţii - zone stabilite de consiliul local, în
funcţie de poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele
edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice
cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau
cadastrale care pot afecta valoarea terenului.
Norme metodologice:
1.
Pentru identificarea localităţilor şi încadrarea acestora pe ranguri de localităţi se au în vedere, cumulativ, prevederile:
a)
Legii nr. 2/1968
privind organizarea administrativă a teritoriului României,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în
continuare Legea nr. 2/1968;
b)
Legii nr. 351/2001
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 408 din 24 iulie 2001, cu modificările
ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 351/2001.
2.
Ierarhizarea funcţională a localităţilor urbane şi rurale, potrivit prevederilor Legii nr. 351/2001, este următoarea:
a)
rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
b)
rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european;
c)
rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi;
d)
rangul III - oraşe;
e)
rangul IV - sate reşedinţă de comune;
f)
rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.
3.
În aplicarea prezentului titlu, localităţilor componente ale oraşelor şi
municipiilor li se atribuie aceleaşi ranguri cu cele ale oraşelor şi
ale municipiilor în al căror teritoriu administrativ se află, potrivit
prevederilor Legii nr. 2/1968.
4.
(1)
Delimitarea zonelor şi stabilirea numărului acestora, atât în
intravilanul, cât şi în extravilanul localităţilor, se stabilesc prin
hotărârile adoptate de către consiliile locale potrivit art. 247 lit. b)
din Codul fiscal, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul
localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice
fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, pe baza documentaţiilor de
amenajare a teritoriului şi de urbanism, a registrelor agricole, a
evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau a oricăror alte
evidenţe agricole sau cadastrale.
(2)
Numărul zonelor din intravilanul localităţilor poate fi egal sau diferit de numărul zonelor din extravilanul localităţilor.
5.
Identificarea zonelor atât în intravilanul, cât şi în extravilanul localităţilor se face prin literele: A, B, C şi D.
6.
(1)
În cazul în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale se impun
modificări ale delimitării zonelor, consiliile locale pot adopta
hotărâri în acest sens numai în cursul lunii mai pentru anul fiscal
următor. Neadoptarea de modificări ale delimitării zonelor în cursul
lunii mai corespunde opţiunii consiliilor locale respective de menţinere
a delimitării existente a zonelor pentru anul fiscal următor.
(2)
Dacă în cursul anului fiscal se modifică rangul localităţilor ori
limitele intravilanului/extravilanului, după caz, impozitul pe clădiri,
în cazul persoanelor fizice, precum şi impozitul pe teren, atât în cazul
persoanelor fizice, cât şi al celor juridice, se modifică potrivit noii
ierarhizări a localităţii sau noii delimitări a
intravilanului/extravilanului, după caz, începând cu data de 1 ianuarie a
anului fiscal următor.
(3)
În situaţia prevăzută la alin. (2), impozitul pe clădiri şi impozitul pe
teren datorate se determină, din oficiu, de către compartimentele de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, fără a se
mai depune o nouă declaraţie fiscală, după ce în prealabil le-a fost
adusă la cunoştinţă contribuabililor modificarea rangului localităţii
sau a limitelor intravilanului/extravilanului, după caz.
7.
În cazul municipiului Bucureşti, atribuţiile prevăzute la pct. 4-6 alin.
(1) se îndeplinesc de către Consiliul General al Municipiului
Bucureşti.
8.
Pentru asigurarea unei stabilităţi în ceea ce priveşte delimitarea zonelor, se recomandă ca aceasta să aibă caracter multianual.
9.
(1)
În cazul în care numărul de zone din intravilan este acelaşi cu numărul
de zone din extravilan, se utilizează următoarea corespondenţă:
a)
zona A din intravilan are corespondent zona A din extravilan;
b)
zona B din intravilan are corespondent zona B din extravilan;
c)
zona C din intravilan are corespondent zona C din extravilan;
d)
zona D din intravilan are corespondent zona D din extravilan.
(2)
La unităţile administrativ-teritoriale în cazul cărora elementele
specifice permit delimitarea a mai puţin de 4 zone, consiliile locale
pot face aceasta, numai după cum urmează:
a)
în cazul în care delimitează 3 zone, acestea sunt: zona A, zona B şi zona C;
b)
în cazul în care delimitează 2 zone, acestea sunt: zona A şi zona B;
c)
în cazul în care delimitează o singură zonă, aceasta este zona A.
(3)
În cazurile în care numărul de zone din intravilan este diferit de
numărul de zone din extravilan, corespondenţa dintre zone se face după
cum urmează:
a)
în intravilan se delimitează doar zona A, iar în extravilan se
delimitează zonele: A, B, C şi D; pentru acest caz, oricare zonă din
extravilan are corespondent numai zona A din intravilan;
b)
în intravilan se delimitează zonele: A şi B, iar în extravilan se
delimitează zonele: A, B, C şi D; pentru acest caz, zona A din
extravilan are corespondent zona A din intravilan, iar oricare dintre
zonele: B, C şi D din extravilan au corespondent numai zona B din
intravilan;
c)
în intravilan se delimitează zonele: A, B şi C, iar în extravilan se
delimitează zonele: A, B, C şi D; pentru acest caz, zona A din
extravilan are corespondent zona A din intravilan, zona B din extravilan
are corespondent zona B din intravilan, iar oricare dintre zonele C şi D
din extravilan au corespondent numai zona C din intravilan;
d)
în intravilan se delimitează zonele: A, B, C şi D, iar în extravilan se
delimitează zonele: A, B şi C; pentru acest caz, zona A din intravilan
are corespondent zona A din extravilan, zona B din intravilan are
corespondent zona B din extravilan, iar oricare dintre zonele C şi D din
intravilan au corespondent numai zona C din extravilan;
e)
în intravilan se delimitează zonele: A, B, C şi D, iar în extravilan se
delimitează zonele A şi B; pentru acest caz, zona A din intravilan are
corespondent zona A din extravilan, iar oricare dintre zonele B, C şi D
din intravilan au corespondent numai zona B din extravilan;
f)
în intravilan se delimitează zonele A, B, C şi D, iar în extravilan se
delimitează doar zona A; pentru acest caz, oricare dintre zonele din
intravilan au corespondent numai zona A din extravilan.
(4)
Pentru aplicarea prevederilor art. 258 alin. (4) din Codul fiscal,
zonele identificate prin cifre romane au următoarele echivalenţe: zona I
echivalent zona A, zona II echivalent zona B, zona III echivalent zona C
şi zona IV echivalent zona D. Aceste echivalenţe se utilizează şi
pentru zonele din extravilanul localităţilor stabilite în anul 2003
pentru anul 2004.
(5)
Prevederile alin. (3) sunt sistematizate în formă tabelară*), după cum urmează:
TABEL
___________
*)
Forma tabelară este reprodusă în facsimil.
10.
Dicţionarul cuprinzând semnificaţia unor termeni şi noţiuni utilizate în
activitatea de stabilire, control şi colectare a impozitelor şi taxelor
va fi aprobat prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi
ministrului administraţiei şi internelor.
Codul fiscal
Art. 248.
-
Impozitele şi taxele locale sunt după cum urmează:
a)
impozitul şi taxa pe clădiri
b)
impozitul şi taxa pe teren
c)
impozitul pe mijloacele de transport
d)
taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor,
e)
taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f)
impozitul pe spectacole;
g)
taxa hotelieră;
h)
taxe speciale;
i)
alte taxe locale.
___________
Paragraful a fost modificat prin litera H. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
11.
(1)
Constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor,
oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti sau
judeţelor, după caz, următoarele resurse financiare:
A.
impozitele şi taxele locale, instituite prin prezentul titlu, respectiv:
a)
impozitul şi taxa pe clădiri
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
b)
impozitul şi taxa pe teren
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
c)
impozitul pe mijloacele de transport
___________
Litera c) a fost modificată prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
d)
taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e)
taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f)
impozitul pe spectacole;
g)
taxa hotelieră;
h)
taxele speciale;
i)
alte taxe locale;
B.
amenzile şi penalităţile aferente impozitelor şi taxelor locale prevăzute la lit. A;
C.
dobânzile pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale prevăzute la lit. A;
D.
impozitele şi taxele instituite prin:
a)
Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi
completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 146/1997;
b)
Impozitul stabilit în condiţiile art. 771 alin. (1) şi (3) se
distribuie în cotă de 50% la bugetul unităţilor
administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile
ce au făcut obiectul înstrăinării;
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
c)
Legea nr. 117/1999
privind taxele extrajudiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificările
ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 117/1999.
___________
Litera D. a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Comuna, oraşul, municipiul, sectorul municipiului Bucureşti şi judeţul
sunt titulare ale codului de înregistrare fiscală, precum şi ale
conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie şi
contabilitate publică, prin reprezentantul legal al acestora, în
calitate de ordonator principal de credite.
(3)
Tabloul cuprinzând valorile impozabile, impozitele şi taxele locale,
alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile care se
indexează/ajustează/actualizează anual prin hotărâre a Guvernului
reprezintă anexă la prezentele norme metodologice, având în structura
sa:
a)
valorile impozabile prevăzute la art. 251 alin. (3) din Codul fiscal;
b)
impozitele şi taxele locale, inclusiv taxele prevăzute la art. 295 alin.
(11) lit. b)-d) din Codul fiscal, care constau într-o anumită sumă în
lei;
c)
amenzile prevăzute la art. 294 alin. (3) şi (4) din Codul fiscal.
12.
(1)
Persoanele fizice şi persoanele juridice prevăzute de titlul IX din
Codul fiscal, precum şi de prezentele norme metodologice, în calitatea
lor de contribuabil, au obligaţia să contribuie prin impozitele şi
taxele locale stabilite de consiliile locale, de Consiliul General al
Municipiului Bucureşti sau de consiliile judeţene, după caz, între
limitele şi în condiţiile legii, la cheltuielile publice locale.
(2)
Contribuabilii, persoane fizice, care desfăşoară activităţi economice pe
baza liberei iniţiative, precum şi cei care exercită în mod autonom sau
prin asociere orice profesie liberă sunt:
a)
persoanele fizice care exercită activităţi independente în mod autonom
sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea
realizării de activităţi, cum sunt: asociaţiile familiale, asociaţiile
agricole sau altele asemenea şi care nu întrunesc elementele
constitutive ale contribuabilului - persoană juridică;
b)
persoanele fizice care exercită orice profesii, cum sunt cele: medicale,
de avocatură, notariale, de expertiză contabilă, de expertiză tehnică,
de consultanţă fiscală, de contabil autorizat, de consultant de
plasament în valori imobiliare, de arhitectură, de executare
judecătorească, cele autorizate să execute lucrări de specialitate din
domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei sau alte profesii
asemănătoare desfăşurate în mod autonom, în condiţiile legii, şi care nu
întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului - persoană
juridică.
(3)
În categoria comercianţilor, contribuabili - persoane juridice, se
cuprind: regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale,
societăţile bancare şi orice alte societăţi comerciale care se
organizează şi îşi desfăşoară activitatea în oricare dintre domeniile
specifice producţiei, prestărilor de servicii, desfacerii produselor sau
altor activităţi economice, cooperativele meşteşugăreşti, cooperativele
de consum, cooperativele de credit sau orice alte entităţi - persoane
juridice care fac fapte de comerţ, astfel cum sunt definite de Codul
comercial.
(4)
În categoria unităţilor economice ale persoanelor juridice de drept
public, ale organizaţiilor politice, sindicale, profesionale, patronale
şi cooperatiste, instituţiilor publice, asociaţiilor, fundaţiilor,
federaţiilor, cultelor religioase şi altora asemenea se cuprind numai
acele unităţi aparţinând acestor persoane juridice care desfăşoară
activităţi în oricare dintre domeniile prevăzute la alin. (3).
(5)
Comunicarea datelor din evidenţa populaţiei ce privesc starea civilă,
domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice, precum şi actualizarea
acestor date în sistem informatic se asigură de către structurile
teritoriale de specialitate ale Direcţiei Generale de Evidenţă
Informatizată a Persoanei, la cererea autorităţilor administraţiei
publice locale, fără plată.
13.
Resursele financiare prevăzute la pct. 11 alin. (1) sunt întrebuinţate
în întregime de către autorităţile administraţiei publice locale pentru
executarea atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora, în condiţiile
legii.
14.
(1)
La stabilirea impozitelor şi taxelor locale se va avea în vedere respectarea următoarelor principii:
a)
principiul transparenţei - autorităţile administraţiei publice locale au
obligaţia să îşi desfăşoare activitatea într-o manieră deschisă faţă de
public;
b)
principiul aplicării unitare - autorităţile administraţiei publice
locale asigură organizarea executării şi executarea în concret, în mod
unitar, a prevederilor titlului IX din Codul fiscal şi ale prezentelor
norme metodologice, fiindu-le interzisă instituirea altor impozite sau
taxe locale în afara celor prevăzute de titlul IX din Codul fiscal;
taxele speciale, instituite pentru funcţionarea unor servicii publice
locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, se încasează
numai de la acestea, potrivit regulamentului aprobat de consiliile
locale, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile
judeţene, după caz, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale;
c)
principiul autonomiei locale - consiliile locale, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene stabilesc impozitele şi
taxele locale între limitele şi în condiţiile titlului IX din Codul
fiscal şi ale prezentelor norme metodologice; acest principiu corespunde
Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.
(2)
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din Codul fiscal, dispoziţiile
referitoare la impozitele şi taxele locale prevalează asupra oricăror
prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea
aplicându-se dispoziţiile titlului IX din Codul fiscal.
15.
(1)
Impozitele şi taxele locale anuale se calculează prin rotunjire, în
sensul că fracţiunile sub 0,50 lei inclusiv se neglijează, iar ceea ce
depăşeşte 0,50 lei se întregeşte la 1 leu, prin adaos. Rotunjirea se
aplică la fiecare tip de creanţă în parte, respectiv creanţă principală
sau creanţă accesorie.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(2)
Pentru orice calcule intermediare privind impozitele şi taxele locale,
altele decât cele prevăzute la alin. (1), rotunjirea se face la leu, în
sensul că orice fracţiune din acesta se întregeşte la un leu, prin
adaos.
(3)
Prin sintagma calcule intermediare privind impozitele şi taxele locale prevăzută la alin. (2) se înţelege:
a)
calculul pentru perioade mai mici de un an;
b)
calculul bonificaţiei prevăzute la art. 255 alin. (2), art. 260 alin. (2) şi art. 265 alin. (2) din Codul fiscal;
c)
determinarea nivelurilor/valorilor ca efect al aplicării unor coeficienţi de corecţie sau cote de impozitare;
d)
determinarea ratelor pe termene de plată;
e)
determinarea nivelurilor impozitelor şi taxelor locale care constau
într-o anumită sumă în lei, ca efect al majorării anuale prevăzute la
art. 287 din Codul fiscal;
f)
orice alte calcule neprevăzute la lit. a)-e) şi care nu privesc
cuantumurile impozitelor şi taxelor locale determinate pentru un an
fiscal.
(4)
Ori de câte ori, din acte, din măsurători sau din calcule, după caz,
suprafaţa pentru determinarea impozitelor şi taxelor locale are o mărime
exprimată în fracţiuni de m2, aceasta nu se rotunjeşte.
(5)
Pentru calculul termenelor se au în vedere prevederile art. 101 din Codul de procedură civilă, respectiv:
a)
termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul;
b)
termenele stabilite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare;
c)
termenul care începe la data de 29, 30 sau 31 a lunii şi se sfârşeşte
într-o lună care nu are o asemenea zi se va considera împlinit în cea
din urmă zi a lunii;
d)
termenele stabilite pe ani se sfârşesc în ziua anului corespunzător zilei de plecare;
e)
termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când
serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de
lucru următoare; nu se consideră zile de lucru cele care corespund
repausului săptămânal.
(6)
Potrivit prevederilor alin. (5), în cazul în care termenul de plată a
oricăror impozite şi taxe locale expiră într-o zi de sărbătoare legală,
de repaus săptămânal sau când serviciul este suspendat, în condiţiile
legii, plata se consideră în termen dacă este efectuată până la
sfârşitul primei zile de lucru următoare. Data în funcţie de care se
acordă bonificaţia pentru plata cu anticipaţie reprezintă termen de
plată.
Codul fiscal
CAPITOLUL II
Impozitul şi taxa pe clădiri
Reguli generale
Art. 249.
-
(1)
Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România
datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în
prezentul titlu se prevede diferit.
(2)
Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe
clădiri, precum şi taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează
către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care
este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi
taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care
este amplasată clădirea.
(3)
Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a
unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în
administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se
stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a
concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau
de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.
(4)
În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai
multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii
datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată
în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile
individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.
(5)
În înţelesul prezentului titlu, clădire este orice construcţie situată
deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea
ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi
la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale,
instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale
de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de
materialele din care sunt construite, încăperea reprezintă spaţiul din
interiorul unei clădiri.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
16.
Impozitul pe clădiri se datorează bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situată clădirea.
17.
(1)
Contribuabili, în cazul impozitului pe clădiri, sunt proprietarii
acestora, indiferent de clădire şi de locul unde sunt situate în
România. Contribuabilii datorează impozitul pe clădiri şi în situaţia în
care clădirea este administrată sau folosită de alte persoane decât
titularul dreptului de proprietate şi pentru care locatarul sau
concesionarul datorează chirie ori redevenţă în baza unui contract de
închiriere, locaţiune sau concesiune, după caz.
(2)
În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a
unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în
administrare ori în folosinţă, după caz, se datorează taxa pe clădiri,
care reprezintă sarcina fiscală doar pentru persoanele juridice,
concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de
folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri. Dacă o
persoană juridică - concesionar, locatar, titular al dreptului de
administrare sau de folosinţă - încheie ulterior contracte de
concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă pentru aceeaşi
clădire cu alte persoane, taxa pe clădiri va fi datorată de utilizatorul
final.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscală,
în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind
concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a
clădirii respective. În situaţia în care în acest act nu sunt înscrise
valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanei
juridice care a hotărât concesionarea, închirierea, darea în
administrare sau în folosinţă a clădirii, precum şi data înregistrării
în contabilitate a clădirii respective, iar în cazul efectuării unor
reevaluări, data ultimei reevaluări, la act se anexează, în mod
obligatoriu, un certificat emis de către proprietari, prin care se
confirmă realitatea menţiunilor respective.
___________
Punctul 17. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
18.
(1)
Identificarea proprietăţilor atât în cazul clădirilor, cât şi în cel al
terenurilor cu sau fără construcţii, situate în intravilanul
localităţilor rurale şi urbane, precum şi identificarea domiciliului
fiscal al contribuabililor se fac potrivit Ordonanţei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Fiecare proprietate situată în intravilanul localităţilor se identifică
prin adresa acesteia, individualizată prin denumirea proprie a străzii
şi a numărului de ordine atribuit după cum urmează:
a)
pe partea stângă a străzii se începe cu numărul 1 şi se continuă cu
numerele impare, în ordine crescătoare, până la capătul străzii;
b)
pe partea dreaptă a străzii se începe cu numărul 2 şi se continuă cu
numerele pare, în ordine crescătoare, până la capătul străzii.
(3)
În cazul blocurilor de locuinţe, precum şi în cel al clădirilor alipite
situate în cadrul aceleiaşi curţi - lot de teren, care au un sistem
constructiv şi arhitectonic unitar şi în care sunt situate mai multe
apartamente, datele despre domiciliu/reşedinţă/sediu cuprind strada,
numărul, blocul, scara, etajul, apartamentul.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(4)
Sunt considerate clădiri distincte, având elemente proprii de identificare a adresei potrivit alin. (1)-(3), după cum urmează:
a)
clădirile distanţate spaţial de celelalte clădiri amplasate în aceeaşi
curte - lot de teren, precum şi clădirile legate între ele prin pasarele
sau balcoane de serviciu;
b)
clădirile alipite, situate pe loturi alăturate, care au sisteme
constructive şi arhitectonice diferite - faţade şi materiale de
construcţie pentru pereţii exteriori, intrări separate din stradă, curte
sau grădină - şi nu au legături interioare.
(5)
Adresa domiciliului fiscal al oricărui contribuabil, potrivit
prevederilor prezentului punct, se înscrie în registrul agricol, în
evidenţele compartimentelor de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale, precum şi în orice alte evidenţe
specifice cadastrului imobiliar-edilitar.
(6)
La elaborarea şi aprobarea nomenclaturii stradale se au în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 63/2002
privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 30 august 2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 48/2003.
(7)
Fiecare proprietate situată în extravilanul localităţilor, atât în cazul
clădirilor, cât şi în cel al terenurilor cu sau fără construcţii, se
identifică prin numărul de parcelă, acolo unde aceasta este posibil, sau
prin denumirea punctului, potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei
respective, astfel cum este înregistrată în registrul agricol.
19.
Abrogat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
20.
Pentru aplicarea prevederilor art. 249 alin. (4) din Codul fiscal se identifică următoarele situaţii:
a)
clădire aflată în proprietate comună, dar fiecare dintre contribuabili
au determinate cotele-părţi din clădire, caz în care impozitul pe
clădiri se datorează de fiecare contribuabil proporţional cu partea din
clădire corespunzătoare cotelor-părţi respective;
b)
clădire aflată în proprietate comună, dar fără să aibă stabilite
cotele-părţi din clădire pe fiecare contribuabil, caz în care impozitul
pe clădiri se împarte la numărul de coproprietari, fiecare dintre
aceştia datorând în mod egal partea din impozit rezultată în urma
împărţirii.
Codul fiscal
Art. 250.
-
(1)
Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt după cum urmează:
1.
clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale
sau a oricăror instituţii publice, cu excepţia încăperilor care sunt
folosite pentru activităţi economice;
2.
clădirile care potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de
arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de
titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu excepţia
încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
3.
clădirile care prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând
cultelor religioase recunoscute oficial în România şi componentelor
locale ale acestora, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
4.
clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de
învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să
funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt
folosite pentru activităţi economice;
5.
clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
6.
clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice
şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum
şi staţiilor de conexiuni;
7.
clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea
Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», cu
excepţia încăperilor care sunt folosinţe pentru activităţi economice;
8.
clădirile funerare din cimitire şi crematorii;
9.
clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
10.
clădirile restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
11.
clădirile care constituie patrimoniul Academiei Române, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
12.
clădirile retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care
au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
13.
clădirile restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au
aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
din România, republicată;
14.
clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice,
hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de
intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, precum şi clădirile din
porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare
aferente canalelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
15.
clădirile care prin natura lor fac corp comun cu poduri, viaducte,
apeducte, diguri, baraje şi tuneluri şi care sunt utilizate pentru
exploatarea acestor construcţii, cu excepţia încăperilor care sunt
folosite pentru alte activităţi economice;
16.
construcţiile speciale situate în subteran, indiferent de folosinţa acestora şi turnurile de extracţie;
17.
clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării,
silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi
conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite
pentru alte activităţi economice;
18.
clădirile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau
testamentari;
19.
clădirile utilizate pentru activităţi social umanitare, de către
asociaţii, fundaţii şi culte, potrivit hotărârii consiliului local.
(2)
Nu intră sub incidenţa impozitului pe clădiri construcţiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.
(3)
Scutirea de impozit prevăzută la alin. (1) pct. 10-13 se aplică pe
durata pentru care proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de
interes public.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
21.
Noţiunea instituţii publice, menţionată la art. 250 alin. (1) pct. 1 din
Codul fiscal, reprezintă o denumire generică ce include: Parlamentul,
Administraţia Prezidenţială, Guvernul, ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice,
instituţii publice autonome, unităţile administrativ-teritoriale, precum
şi instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu
personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare.
22.
(1)
Prin sintagma «încăperi care sunt folosite pentru activităţi economice»,
menţionată la art. 250 alin. (1) pct. 1-5, 7, 11, 14, 15 şi 17 din
Codul fiscal, se înţelege spaţiile utilizate pentru realizarea oricăror
activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, astfel cum
sunt definite în Legea nr. 287/2009 privind Codul
civil, republicată, altele decât destinaţiile specifice categoriilor de
clădiri care nu sunt supuse impozitului pe clădiri. La stabilirea
impozitului pe clădiri şi a taxei pe clădiri se ia în considerare şi
orice fel de contract încheiat în urma căruia se obţine un venit.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Pentru calculul impozitului pe clădiri în cazul incintelor care sunt
folosite pentru activităţi economice, se vor efectua următoarele
operaţiuni:
a)
se determină suprafaţa construită desfăşurată a clădirii;
b)
se determină suprafaţa construită desfăşurată a incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice;
c)
se determină cota procentuală din clădire ce corespunde incintelor care
sunt folosite pentru activităţi economice, prin împărţirea suprafeţei
prevăzute la lit. b) la suprafaţa prevăzută la lit. a);
d)
se determină valoarea de inventar a incintelor care sunt folosite pentru
activităţi economice, prin înmulţirea valorii de inventar a clădirii cu
cota procentuală determinată la lit. c);
e)
se determină impozitul pe clădiri corespunzător incintelor care sunt
folosite pentru activităţi economice, prin înmulţirea valorii
determinate la lit. d) cu cota de impozit prevăzută la art. 253 alin.
(2) sau alin. (6) din Codul fiscal, după caz;
f)
în cazul în care consiliul local/Consiliul General al Municipiului
Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe clădiri potrivit art. 287
din Codul fiscal, impozitul pe clădiri datorat este cel care corespunde
rezultatului înmulţirii prevăzute la lit. e) cu cota de majorare
respectivă.
___________
Punctul 22. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
23.
(1)
Prin sintagma clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de
cult, menţionată la art. 250 alin. (1) pct. 3, se înţelege bisericile -
locaşurile de închinăciune, casele de rugăciuni - şi anexele acestora.
Termenul lăcaş este variantă a termenului locaş.
(2)
Anexele bisericilor se referă la orice incintă care are elementele
constitutive ale unei clădiri, proprietatea oricărui cult recunoscut
oficial în România, cum ar fi: clopotniţa, cancelaria parohială,
agheasmatarul, capela mortuară, casa parohială cu dependinţele sale,
destinată ca locuinţă a preotului/preoţilor slujitori/personalului
deservent, incinta pentru aprins lumânări, pangarul, troiţa, magazia
pentru depozitat diverse obiecte de cult, aşezământul cu caracter
social-caritabil, arhondaricul, chilia, trapeza, incinta pentru
desfăşurarea activităţilor cu caracter administrativ-bisericesc,
reşedinţa chiriarhului, precum şi altele asemenea; prin aşezământ cu
caracter social-caritabil se înţelege căminul de copii, azilul de
bătrâni, cantina socială sau orice altă incintă destinată unei
activităţi asemănătoare.
(3)
Beneficiază de scutirile prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 3 din
Codul fiscal cultele religioase care îndeplinesc condiţiile din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Cultele religioase recunoscute oficial în România sunt:
a)
Biserica Ortodoxă Română;
b)
Biserica Romano-Catolică;
c)
Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică);
d)
Biserica Reformată (Calvină);
e)
Biserica Evanghelică Lutherană de Confesiune Augustană (C.A.);
f)
Biserica Evanghelică Lutherană Sinodo-Presbiterială (S.P.);
g)
Biserica Unitariană;
h)
Biserica Armeană;
i)
Cultul Creştin de Rit Vechi;
j)
Biserica Creştină Baptistă;
k)
Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică;
l)
Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea;
m)
Cultul Creştin după Evanghelie;
n)
Biserica Evanghelică Română;
o)
Cultul Musulman;
p)
Cultul Mozaic;
r)
Organizaţia Religioasă "Martorii lui Iehova";
s)
alte culte religioase recunoscute oficial în România.
24.
(1)
Nu intră sub incidenţa impozitului pe clădiri, construcţiile care nu
întrunesc elementele constitutive ale unei clădiri, prevăzute de art.
249 alin. (5).
(2)
Construcţiile care până la data de 1 ianuarie 2007 au fost avizate prin
hotărârile adoptate de către consiliile locale/Consiliul General al
Municipiului Bucureşti ca fiind de natură similară construcţiilor
speciale, pentru care nu s-a datorat impozitul pe clădiri pe durata
existenţei construcţiei şi care nu au elementele constitutive ale unei
clădiri, sunt scutite până la data când intervin modificări care
determină datorarea de impozit. În această ultimă situaţie,
contribuabilii în cauză au obligaţia ca în termen de 30 de zile
calendaristice de la data apariţiei modificării să depună declaraţia
fiscală.
(3)
În cazul construcţiilor care până la data de 1 ianuarie 2007 aveau
elementele constitutive ale clădirii şi pentru care, prin hotărâre a
consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti adoptată
până la această dată s-a respins cererea, contribuabilul respectiv
datorează impozitul pe clădiri în condiţiile Titlului IX din Codul
fiscal.
(4)
Clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea
Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat»,
atribuite conform legii, prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 7 din
Codul fiscal, sunt cele ce intră sub incidenţa prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 60/2005 privind organizarea şi funcţionarea Regiei
Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», cu
modificările şi completările ulterioare.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
(5)
Abrogat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Punctul 24. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
25.
Abrogat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
26.
Abrogat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
27.
Atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice, inclusiv instituţiile
publice, pentru clădirile pe care le dobândesc, construiesc sau
înstrăinează au obligaţia să depună declaraţiile fiscale, conform art.
254 alin. (5) din Codul fiscal, la compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale ale comunelor, oraşelor,
municipiilor sau sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază se
află clădirile, chiar dacă, potrivit prevederilor Codului fiscal, pentru
acestea nu datorează impozit pe clădiri sau sunt scutite de la plata
acestui impozit.
___________
Punctul 27. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Calculul impozitului pentru persoane fizice
Art. 251.
-
(1)
În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin
aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.
(2)
În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite,
pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică în
tabelul prevăzut la alin. (3), valoarea impozabilă cea mai mare
corespunzătoare tipului clădirii respective.
(3)
Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin
înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimate în
metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în
lei/m2, din tabelul următor:
| Tipul clădirii | Valoarea impozabilă - lei/m2 - | ||
| Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi încălzire (condiţii cumulative) | Fără instalaţii de apă, canalizare, electricitate sau încălzire | ||
| 0 | 1 | 2 | |
| A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic | 669 | 397 | |
| B. Clădire cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic | 182 | 114 | |
| C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic | 114 | 102 | |
| D. Clădire-anexă cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic | 68 | 45 | |
| E. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă, utilizate ca locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D | 75% din suma care s-ar aplica clădirii | 75% din suma care s-ar aplica clădirii | |
| F. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol | 50% din suma care s-ar aplica clădirii | 50% din suma care s-ar aplica clădirii | |
(4)
Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin
însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii,
inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol,
exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă şi
suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite.
(5)
Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul
localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea
valorii determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corecţie
corespunzător, prevăzut în tabelul următor:
| Zona în cadrul localităţii | Rangul localităţii | ||||||
| 0 | I | II | III | IV | V | ||
| A | 2,60 | 2,50 | 2,40 | 2,30 | 1,10 | 1,05 | |
| B | 2,50 | 2,40 | 2,30 | 2,20 | 1,05 | 1,00 | |
| C | 2,40 | 2,30 | 2,20 | 2,10 | 1,00 | 1,00 | |
| D | 2,30 | 2,20 | 2,10 | 2,00 | 0,95 | 1,00 | |
(6)
În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri
şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie prevăzut la alin. (5) se
reduce cu 0,10.
(7)
Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării
prevederilor alin. (1)-(6), se reduce în funcţie de anul terminării
acesteia, după cum urmează:
a)
cu 20% pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;
b)
cu 10% pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50
de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
(8)
În cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită
depăşeşte 150 de metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia,
determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(7), se majorează
cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din aceştia.
(81)
În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire,
consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere
fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră
ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.
(9)
Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate
pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită desfăşurată a
clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un
coeficient de transformare de 1,20.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
28.
Impozitul pe clădiri în cazul contribuabililor persoane fizice, se
determină pe bază de cotă de impozitare, indiferent de locul în care se
află situată clădirea, respectiv, în mediul urban sau mediul rural, prin
aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a
clădirii.
___________
Punctul 28. a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
29.
(1)
Pentru determinarea valorii impozabile a clădirilor, stabilită pe baza
criteriilor şi normelor de evaluare prevăzute de art. 251 alin. (3) din
Codul fiscal, se au în vedere instalaţiile cu care este dotată clădirea,
respectiv:
a)
se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prezentate în
coloana 1 acele clădiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalaţii de
apă, de canalizare, electrice şi de încălzire, după cum urmează:
1.
clădirea se consideră dotată cu instalaţie de apă dacă alimentarea cu
apă se face prin conducte, dintr-un sistem de aducţiune din reţele
publice sau direct dintr-o sursă naturală - puţ, fântână sau izvor - în
sistem propriu;
2.
clădirea se consideră că are instalaţie de canalizare dacă este dotată
cu conducte prin care apele menajere sunt evacuate în reţeaua publică;
3.
clădirea se consideră că are instalaţie electrică dacă este dotată cu
cablaje interioare racordate la reţeaua publică sau la o sursa de
energie electrică - grup electrogen, microcentrală, instalaţii eoliene
sau microhidrocentrală;
4.
clădirea se consideră că are instalaţie de încălzire dacă aceasta se
face prin intermediul agentului termic - abur sau apă caldă de la
centrale electrice, centrale termice de cartier, termoficare locală sau
centrale termice proprii - şi îl transmit în sistemul de distribuţie în
interiorul clădirii, constituit din conducte şi radiatoare - calorifere,
indiferent de combustibilul folosit - gaze, combustibil lichid,
combustibil solid, precum şi prin intermediul sobelor încălzite cu
gaze/convectoarelor;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 11. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
b)
se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana
a doua, acele clădiri care nu se regăsesc în contextul menţionat la
lit. a), respectiv cele care nu au nici una dintre aceste instalaţii sau
au una, două ori trei astfel de instalaţii.
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 12. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Menţiunea cu privire la existenţa/inexistenţa instalaţiilor se face prin declaraţia fiscală, model stabilit potrivit pct. 256.
(3)
În situaţia în care, pe parcursul anului fiscal, clădirea încadrată
pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana "Clădire fără
instalaţii de apă, canalizare, electricitate sau încălzire (lei/m2)"
din tabelul prevăzut la art. 251 alin. (3) din Codul fiscal, face
obiectul aplicării valorilor impozabile prevăzute în coloana 1, ca efect
al dotării cu toate cele patru instalaţii, modificarea impozitului pe
clădiri se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în
care a apărut această situaţie, necesitând depunerea unei noi declaraţii
fiscale. În mod similar se procedează şi în situaţia în care la
clădirea dotată cu toate cele patru instalaţii, pe parcursul anului
fiscal, se elimină din sistemul constructiv oricare dintre aceste
instalaţii, prevăzute la alin. (1) lit. a), pe bază de autorizaţie de
desfiinţare eliberată în condiţiile legii.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
30.
Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localităţi şi
zone în cadrul acestora, atât pentru intravilan, cât şi pentru
extravilan, încadrarea clădirilor urmează încadrarea terenurilor
efectuată de către consiliile locale, avându-se în vedere precizările de
la pct. 1-9.
31.
(1)
Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri, ce stă la baza
calculului impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, rezultă
din actul de proprietate sau din planul cadastral, iar în lipsa
acestora, din schiţa/fişa clădirii sau din alte documente asemănătoare.
(2)
Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin
însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv
suprafeţele balcoanelor, ale loggiilor şi ale celor situate la subsol.
În calcul nu se cuprind suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca
locuinţă, precum şi cele ale scărilor şi teraselor neacoperite.
(3)
Pentru calculul impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, în
cazul în care dimensiunile exterioare ale clădirii nu pot fi efectiv
măsurate pe conturul exterior, suprafaţa construită desfăşurată se
determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu coeficientul de
transformare de 1,20 prevăzut la art. 251 alin. (9) din Codul fiscal.
Coeficientul de transformare serveşte la stabilirea relaţiei dintre
suprafaţa utilă, potrivit dimensiunilor interioare dintre pereţi, şi
suprafaţa construită desfăşurată determinată pe baza măsurătorilor pe
conturul exterior al clădirii.
(4)
La stabilirea coeficientului de transformare menţionat la alin. (3) s-a
avut în vedere potenţiala diferenţă dintre suprafaţa construită
desfăşurată şi suprafaţa utilă a clădirii; prin potenţiala diferenţă se
cuantifică suprafaţa secţiunii pereţilor, a balcoanelor, a loggiilor,
precum şi a cotei-părţi din eventualele incinte de deservire comună,
acolo unde este cazul.
(5)
Dacă în documente este înscrisă suprafaţa construită desfăşurată a
clădirii, determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al
acesteia, pentru determinarea impozitului pe clădiri nu se ia în calcul
suprafaţa utilă şi, implicit, nu se aplică coeficientul de transformare.
(6)
În sensul prezentelor norme metodologice, termenii şi noţiunile de mai sus au următoarele înţelesuri:
a)
acoperiş - partea de deasupra care acoperă şi protejează o clădire de
intemperii, indiferent de materialul din care este realizat; planşeul
este asimilat acoperişului în cazul în care deasupra acestuia nu mai
sunt alte încăperi/incinte;
b)
balcon - platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul prin una sau mai multe uşi;
c)
clădire finalizată - construcţie care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1.
serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalaţii şi de altele asemenea;
2.
are elementele structurale de bază ale unei clădiri, respectiv: pereţi şi acoperiş;
3.
are expirat termenul de valabilitate prevăzut în autorizaţia de
construire şi nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii acesteia ori
clădirea a fost realizată fără autorizaţie de construire; pentru
stabilirea impozitului pe clădiri, se ia în calcul numai suprafaţa
construită desfăşurată care are elementele de la pct. 2.
d)
incintă de deservire comună - spaţiu închis în interiorul unei clădiri,
proprietatea comună a celor care deţin apartamente în aceasta, afectat
scărilor, lifturilor, uscătoriilor sau oricăror alte utilităţi
asemănătoare;
e)
loggie - galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită şi
deschisă către exterior printr-un şir de arcade sprijinite pe coloane
sau pe stâlpi;
f)
nivel - fiecare dintre părţile unei clădiri cuprinzând
încăperile/incintele situate pe acelaşi plan orizontal, indiferent că
acestea sunt la subsol, la nivelul solului sau la orice înălţime
deasupra solului;
g)
perete - element de construcţie aşezat vertical sau puţin înclinat,
făcut din beton armat, din cărămidă arsă sau nearsă, din piatră, din
lemn, din vălătuci, din sticlă, din mase plastice sau din orice alte
materiale, care limitează, separă sau izolează încăperile/incintele unei
clădiri între ele sau de exterior şi care susţine planşeele, etajele şi
acoperişul;
h)
suprafaţa secţiunii unui nivel - suprafaţa unui nivel, rezultată pe baza
măsurătorilor pe conturul exterior al pereţilor, inclusiv suprafaţa
balcoanelor şi a loggiilor; în cazul clădirilor care nu pot fi efectiv
măsurate pe conturul exterior al pereţilor, suprafaţa secţiunii unui
nivel reprezintă suma suprafeţelor utile ale tuturor
încăperilor/incintelor, inclusiv a suprafeţelor balcoanelor şi a
loggiilor şi a suprafeţelor secţiunilor pereţilor, toate aceste
suprafeţe fiind situate la acelaşi nivel, la suprafeţele utile ale
încăperilor/incintelor adunând şi suprafeţele incintelor de deservire
comună.
32.
În categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice se cuprind:
a)
construcţiile utilizate ca locuinţă, respectiv unităţile construite
formate din una sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt
situate, la acelaşi nivel sau la niveluri diferite, inclusiv la subsol
sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependinţe şi/sau alte spaţii de
deservire;
b)
construcţiile menţionate la lit. a), dezafectate şi utilizate pentru desfăşurarea de profesii libere;
c)
construcţiile-anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum
sunt: bucătăriile, cămările, pivniţele, grajdurile, magaziile, garajele
şi altele asemenea;
d)
construcţiile gospodăreşti, cum sunt: pătulele, hambarele pentru
cereale, şurele, fânăriile, remizele, şoproanele şi altele asemenea;
e)
orice alte construcţii proprietatea contribuabililor, neprevăzute la lit. a) - d), care au elementele constitutive ale clădirii.
33.
Pentru calculul impozitului pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, sunt necesare următoarele date:
a)
rangul localităţii unde se află situată clădirea;
b)
teritoriul unde se află:
1.
în intravilan; sau
2.
în extravilan;
c)
zona în cadrul localităţii, potrivit încadrării de la lit. b);
d)
suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, respectiv:
1.
cea determinată pe baza dimensiunilor măsurate pe conturul exterior al acesteia; sau
2.
în cazul în care clădirea nu poate fi efectiv măsurată pe conturul
exterior, suprafaţa utilă a clădirii se înmulţeşte cu coeficientul de
transformare de 1,20;
e)
tipul clădirii şi instalaţiile cu care este dotată aceasta;
f)
în cazul apartamentului, dacă acesta se află amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente;
g)
data finalizării clădirii, respectiv, pentru:
1)
clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;
2)
clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
___________
Litera g) a fost modificată prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
h)
în cazul celor care au în proprietate două sau mai multe clădiri
utilizate ca locuinţă, ordinea în care a fost dobândită clădirea, precum
şi care dintre aceste clădiri sunt închiriate, în vederea majorării
impozitului datorat de contribuabilii care intră sub incidenţa art. 252
din Codul fiscal;
(h1)
majorarea stabilită în condiţiile art. 251 alin. (8) din Codul fiscal;
___________
Litera (h1) a fost introdusă prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
i)
majorarea stabilită în condiţiile art. 287 din Codul fiscal pentru impozitul pe clădiri.
(331)
Pentru aplicarea prevederilor art. 251 alin. (7), în cazul clădirii la
care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare,
modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul
terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel
în care au fost terminate aceste ultime lucrări.
___________
Punctul (331) a fost introdus prin punctul 16. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
34.
(1)
Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2004, în cazul unui abator, proprietatea unei persoane fizice:
A.
Date despre clădire, potrivit structurii prevăzute la pct. 33:
a)
rangul satului Amnaş care aparţine oraşului Sălişte, unde este situat abatorul: V;
b)
teritoriul unde se află: în extravilan;
c)
zona în cadrul localităţii, potrivit încadrării de la lit. b): C;
d)
suprafaţa construită desfăşurată: 368,23 m2;
e)
tipul clădirii: cu pereţi din cărămidă arsă şi dotată cu toate cele patru instalaţii menţionate la pct. 29 alin. (1) lit. a);
f)
nu este cazul;
g)
data finalizării: 1 ianuarie 1951;
h)
nu este cazul;
i)
Consiliul Local al Comunei Sălişte a hotărât, în anul 2006 pentru anul
2007, stabilirea în intravilanul satului Amnaş, a unei singure zone,
respectiv zona A, iar în extravilan a 4 zone, respectiv zona I, zona a
II-a, zona a III-a şi zona a IV-a, precum şi majorarea impozitului pe
clădiri cu 20%.
___________
Litera i) a fost modificată prin punctul 17. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
B.
Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, astfel cum
rezultă din economia textului art. 251 din Codul fiscal:
1.
Se determină suprafaţa construită desfăşurată a clădirii: este cea
determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al clădirii,
respectiv de: 368,23 m2.
2.
Se determină valoarea impozabilă a acestei clădiri:
2.1.
suprafaţa construită desfăşurată prevăzută la pct. 1 se înmulţeşte cu
valoarea impozabilă a clădirii cu pereţi din cărămidă arsă, dotată cu
toate cele patru instalaţii, respectiv cea din tabloul prevăzut la pct.
11 alin. (3) "Nivelurile stabilite în anul 2006 pentru anul 2007 - art.
296 alin. (1)", corespunzător rândului 1 şi coloanei 2, astfel: 368,23 m2 x 669 lei/m2 = 246.345,87 lei;
___________
Subpunctul 2.1. a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
2.2.
se identifică coeficientul de corecţie din tabelul prevăzut la art. 251
alin. (5) din Codul fiscal, corespunzător zonei A şi rangului V,
respectiv 1,05; deoarece numărul zonelor din intravilan este diferit de
numărul zonelor din extravilan, având în vedere prevederile pct. 9 alin.
(3) lit. a) şi alin. (4) şi ale pct. 30, pentru identificarea
coeficientului de corecţie în tabelul prevăzut la art. 251 alin. (5) din
Codul fiscal, zona a III-a din extravilan, potrivit delimitării
efectuate în anul 2006 pentru anul 2007, are echivalentă zona C căreia
îi corespunde zona A;
___________
Subpunctul 2.2. a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
2.3.
potrivit prevederilor art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, valoarea
impozabilă determinată la subpct. 2.1 se ajustează cu coeficientul de
corecţie determinat la subpct. 2.2, respectiv: 246.345,87 lei x 1,05 =
258.663,16 lei;
___________
Subpunctul 2.3. a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
2.4.
abatorul fiind finalizat la data 1 ianuarie 1951, potrivit prevederilor
art. 251 alin. (8) din Codul fiscal, valoarea impozabilă determinată la
subpct. 2.3 se reduce cu cu 10%, sau, pentru uşurarea calculului,
valoarea impozabilă se înmulţeşte cu 0,90, respectiv: 258.663,16 lei x
0,90 = 232.796,84 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) şi alin.
(3) lit. c), fracţiunea de 0,84 lei se întregeşte la un leu prin adaos,
iar valoarea impozabilă astfel calculată se rotunjeşte la 232.797 lei.
___________
Subpunctul 2.4. a fost modificat prin punctul 18. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
3.
Se determină impozitul pe clădiri anual:
3.1.
potrivit art. 251 alin. (1) din Codul fiscal, asupra valorii impozabile a
clădirii determinate la subpct. 2.4 se aplică cota de impozitare
prevăzută la art. 251 alin. (2) din Codul fiscal de 0,1%, pentru
uşurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulţeşte cu 0,001,
respectiv: 232.797 lei x 0,001 = 232,797 lei;
3.2.
având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal,
deoarece în anul 2006 pentru anul 2007, Consiliul Local al Comunei
Sălişte a hotărât majorarea impozitului pe clădiri cu 20%, impozitul
determinat la subpct. 3.1 se majorează cu acest procent sau, pentru
uşurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulţeşte cu 1,20
respectiv: 232,797 lei x 1,20 = 279,35 lei; potrivit prevederilor pct.
15 alin. (1), fracţiunea de 0,35 fiind sub 50 de bani inclusiv, se
neglijează, iar impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjeşte la
279 lei.
___________
Punctul 3. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
C.
(1)
Pentru aplicarea prevederilor art. 251 alin. (8) din Codul fiscal, în
cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită
depăşeşte 150 de metri pătraţi, se are în vedere că valoarea impozabilă a
acesteia, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(7), se
majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din
aceştia care depăşesc cei 150 m2.
___________
Punctul (1) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Exemplu de calcul al impozitului pe clădiri pentru anul 2007, în cazul
unei locuinţe cu pereţi exteriori din cărămidă arsă, ce are toate
instalaţiile, construită în anul 2000, situată într-o localitate de
rangul III, zona B, pentru care consiliul local nu a hotărât majorarea
impozitelor şi taxelor locale conform art. 287 din Codul fiscal:
| Suprafaţa construită desfăşurată mp | Impozit datorat în anul fiscal 2007 lei/an | |
| 150 mp inclusiv calcul pentru 150 mp | 150 m2 x 669 RON/m2 x 2,20 (coeficientul de corecţie) x 0,1% = 221 RON | |
| cuprinsă între 151 mp - 200 mp, inclusiv calcul pentru 175 mp | 175 m2 x 669 RON/m2 x 2,20 x 105% x 0,1% = 270 RON | |
| cuprinsă între 201 mp - 250 mp, inclusiv calcul pentru 225 mp | 225 m2 x 669 RON/m2 x 2,20 x 110% x 0,1% = 364 RON | |
| Cuprinsă între 251 mp - 300 mp inclusiv calcul pentru 275 mp | 275 m2 x 669 RON/m2 x 2,20 x 115% x 0,1% = 465 RON | |
| În continuare, în funcţie de mărimea suprafeţei locuinţei, se are în vedere că pentru fiecare 50 de metri pătraţi sau fracţiune din aceştia care depăşesc 150 mp, valoarea impozabilă a clădirii se majorează cu câte 5%. | x" |
___________
Tabelul a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Punctul (2) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Litera C. a fost introdusă prin punctul 20. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
D.
(1)
Valoarea impozabilă pentru oricare dintre tipurile de clădiri, astfel
cum sunt definite în tabelul prevăzut la alin. (3) al art. 251 din Codul
fiscal, reprezintă suma dintre:
a)
valoarea determinată prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate
pentru încăperile amplasate la celelalte niveluri decât cele prevăzute
la lit. b) şi c) cu valoarea impozabilă corespunzătoare unuia dintre
tipurile A-D, după caz, exprimată în lei/m2, din tabelul
prevăzut la alin. (3) al art. 251 din Codul fiscal; prin sintagma
«celelalte niveluri decât cele prevăzute la lit. b) şi c)» se înţelege
parterul, mezaninul şi/sau etajul/etajele, după caz;
b)
valoarea determinată prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate
pentru încăperile amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă,
utilizate ca locuinţă, exprimate în metri pătraţi, cu valoarea
impozabilă corespunzătoare unuia dintre tipurile A-D, după caz,
exprimată în lei/m2, din tabelul prevăzut la alin. (3) al art. 251 din Codul fiscal, asupra căreia se aplică 75%;
c)
valoarea determinată prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate
pentru încăperile amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă,
utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă, exprimate în metri
pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare unuia dintre tipurile
A-D, după caz, exprimată în lei/m2, din tabelul prevăzut la alin. (3) al art. 251 din Codul fiscal, asupra căreia se aplică 50%.
(2)
În cazul clădirii care are încăperi amplasate la subsol, la demisol sau
la mansardă, utilizate atât ca locuinţă, cât şi în alte scopuri decât
cel de locuinţă, pentru nivelul respectiv, valoarea se calculează prin
însumarea:
a)
valorii determinate potrivit prevederilor alin. (1) lit. b), respectiv
pentru încăperile amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă,
utilizate ca locuinţă;
b)
valorii determinate potrivit prevederilor alin. (1) lit. c), respectiv
pentru încăperile amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă,
utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă.
(3)
Pentru determinarea valorii impozabile, potrivit prevederilor alin. (1), se utilizează următoarea formulă:
VIC = Va + Vb + Vc = (Sa x Vt) + [Sb x (Vt x 75%)] + [Sc x (Vt x 50%)], |
unde:
Va reprezintă valoarea determinată potrivit prevederilor alin. (1) lit. a);
Vb reprezintă valoarea determinată potrivit prevederilor alin. (1) lit. b);
Vc reprezintă valoarea determinată potrivit prevederilor alin. (1) lit. c);
Sa reprezintă suprafaţa construită desfăşurată pentru
încăperile prevăzute la alin. (1) lit. a), respectiv suprafaţa
construită desfăşurată a încăperilor amplasate la celelalte niveluri
decât cele la subsol, la demisol şi/sau la mansardă;
Sb reprezintă suprafaţa construită desfăşurată pentru
încăperile prevăzute la alin. (1) lit. b), respectiv suprafaţa
construită desfăşurată a încăperilor amplasate la subsol, la demisol
şi/sau la mansardă, utilizate ca locuinţă;
Sc reprezintă suprafaţa construită desfăşurată pentru
încăperile prevăzute la alin. (1) lit. c), respectiv suprafaţa
construită desfăşurată a încăperilor amplasate la subsol, la demisol
şi/sau la mansardă, utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă;
Vt reprezintă valoarea corespunzătoare din tabelul prevăzut la alin. (3) al art. 251 din Codul fiscal, exprimată în lei/m2.
___________
Litera D. a fost introdusă prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
În luna mai 2006, când s-au adoptat hotărârile prin care s-au stabilit
impozitele şi taxele locale pentru anul 2004, autoritatea deliberativă
se intitula Consiliul Local al Comunei Sălişte. Prin Legea nr. 336/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 dm 10
iulie 2006, comuna Sălişte, judeţul Sibiu, a fost declarată oraş, astfel
că, potrivit prevederilor pct. 6 alin. (2), începând cu data de 1
ianuarie 2007, impozitul pe clădiri în cazul persoanelor fizice, se
determină potrivit noii ierarhizări.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce deţin mai multe clădiri
Art. 252.
-
(1)
Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri, majorat după cum urmează:
a)
cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b)
cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
c)
cu 300% pentru a treia clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.
(2)
Nu intră sub incidenţa alin. (1) persoanele fizice care deţin în proprietate clădiri dobândite prin succesiune legală.
(3)
În cazul deţinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la
adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în funcţie de
ordinea în care proprietăţile au fost dobândite, aşa cum rezultă din
documentele ce atestă calitatea de proprietar.
(4)
Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au obligaţia să depună o
declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale în raza cărora îşi au domiciliul, precum
şi la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora.
Modelul declaraţiei speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Norme metodologice:
35.
Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice care au în proprietate
mai multe clădiri, în afara celei/celor situate la adresa de domiciliu,
se majorează conform prevederilor art. 252 alin. (1)-(3) din Codul
fiscal.
___________
Punctul 35. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
36.
Abrogat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
37.
Abrogat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
38.
(1)
O persoană fizică ce are în proprietate două clădiri datorează impozit pe clădiri după cum urmează:
a)
pentru clădirea/clădirile de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b)
pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei/celor de la
adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea
impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal,
cu 65% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,65.
(2)
Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2011, în
cazul unui apartament, care reprezintă prima clădire în afara
celei/celor de la adresa de domiciliu, proprietatea unei persoane
fizice, corespunzător alin. (1) lit. b):
A.
Date despre apartament:
a)
rangul localităţii unde este situat apartamentul: 0;
b)
teritoriul unde se află: în intravilan;
c)
zona în cadrul localităţii, potrivit încadrării prevăzute la lit. b): A;
d)
suprafaţa utilă a apartamentului: 107,44 m2;
e)
tipul clădirii: cu pereţi din cărămidă arsă şi dotată cu toate cele 4 instalaţii prevăzute la pct. 29 alin. (1) lit. a);
f)
amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente;
g)
data finalizării: 31 decembrie 1950;
h)
prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
i)
Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în anul 2010 pentru anul 2011, majorarea impozitului pe clădiri cu 20%.
B.
Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, astfel cum
rezultă din economia textului art. 251, 252 şi 287 din Codul fiscal:
1.
Aplicarea prevederilor art. 251 se face după cum urmează:
1.1.
Se determină suprafaţa construită desfăşurată a apartamentului prin
înmulţirea suprafeţei utile cu coeficientul de transformare de 1,20,
respectiv: 107,44 m2 x 1,20 = 128,928 m2, deoarece
dimensiunile exterioare ale apartamentului nu pot fi efectiv măsurate
pe conturul exterior, acesta având pereţi comuni cu apartamentele
învecinate, potrivit prevederilor art. 251 alin. (9) din Codul fiscal,
coroborate cu cele ale pct. 31 din prezentele norme metodologice.
1.2.
Se determină valoarea impozabilă a acestui apartament:
1.2.1.
Suprafaţa construită desfăşurată prevăzută la pct. 1 se înmulţeşte cu
valoarea corespunzătoare clădirii cu pereţi din cărămidă arsă, dotată cu
toate cele 4 instalaţii, respectiv cea din tabloul prevăzut la pct. 11
alin. (3) - nivelurile stabilite în anul 2010 pentru anul 2011, astfel:
128,928 m2 x 806 lei/m2 = 103.915,968 lei.
1.2.2.
Se identifică coeficientul de corecţie din tabelul prevăzut la art. 251
alin. (5) din Codul fiscal, corespunzător zonei A şi rangului 0,
respectiv 2,60; deoarece apartamentul este amplasat într-un bloc cu mai
mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, potrivit prevederilor art. 251
alin. (6) din Codul fiscal, acest coeficient de corecţie se reduce cu
0,10, determinând astfel coeficientul de corecţie specific acestui
apartament: 2,60 - 0,10 = 2,50.
1.2.3.
Potrivit prevederilor art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, valoarea
impozabilă determinată la subpct. 2.1 se ajustează cu coeficientul de
corecţie determinat la subpct. 1.2.2, respectiv: 103.915,968 lei x 2,50 =
259.789,92 lei.
1.2.4.
Apartamentul fiind finalizat înainte de 1 ianuarie 1951, potrivit
prevederilor art. 251 alin. (7) din Codul fiscal, valoarea impozabilă
determinată la subpct. 1.2.3 se reduce cu 20% sau, pentru uşurarea
calculului, valoarea impozabilă se înmulţeşte cu 0,80, respectiv:
259.789,92 lei x 0,80 = 207.831,936 lei.
2.
Aplicarea prevederilor art. 287 din Codul fiscal se face după cum urmează:
2.1.
Potrivit art. 251 alin. (1) din Codul fiscal, asupra valorii impozabile a
apartamentului, determinată la subpct. 1.2.4, se aplică cota de
impozitare prevăzută la art. 251 alin. (2) din Codul fiscal de 0,1% sau,
pentru uşurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulţeşte cu 0,001,
respectiv: 207.831,936 lei x 0,001 = 207,832 lei; potrivit prevederilor
pct. 15 alin. (2) şi alin. (3) lit. c), fracţiunea de 0,832 lei se
rotunjeşte prin adaos la numărul întreg, iar impozitul astfel calculat
este de 208 lei.
2.2.
Deoarece, în anul 2010 pentru anul 2011, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe clădiri cu
20%, impozitul determinat la subpct. 2.1 se majorează cu acest procent,
conform următoarei formule de calcul:
I2011 = I(calc. Subp.2.1) + p% x I(calc. Subp.2.1), |
unde:
I2011 - impozitul calculat potrivit art. 251 din Codul
fiscal, majorat cu procentul stabilit de către Consiliul General al
Municipiului Bucureşti potrivit art. 287 din Codul fiscal pentru anul
2011;
I(calc. Subp.2.1) - impozitul calculat conform subpct. 2.1;
p% - procentul de majorare a impozitului pentru anul următor, ce poate
lua valori între 0% şi 20%, stabilit de către Consiliul General al
Municipiului Bucureşti pentru anul următor, respectiv pentru anul 2011
de 20%.
Pentru uşurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulţeşte cu 1,20,
respectiv: 208 lei x 1,20 = 249,6 lei; potrivit prevederilor pct. 15
alin. (1), fracţiunea de 0,6 lei depăşind 50 de bani se rotunjeşte la 1
leu, impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjeşte prin adaos la
numărul întreg, la 250 lei.
3.
Aplicarea prevederilor art. 252 din Codul fiscal se face după cum urmează:
Potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal,
deoarece apartamentul este prima clădire în afara celei de la adresa de
domiciliu, impozitul pe clădiri determinat la subpct. 2.2 se majorează
cu 65% sau, pentru uşurarea calculului, impozitul pe clădiri se
înmulţeşte cu 1,65, respectiv: 250 lei x 1,65 = 412,5 lei; potrivit
prevederilor pct. 15 alin. (2) şi alin. (3) lit. c), fracţiunea de 0,5
lei se rotunjeşte prin adaos la numărul întreg, iar impozitul astfel
calculat, datorat pentru anul 2011, este de 413 lei.
___________
Punctul 38. a fost modificat prin punctul 3. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
39.
O persoană fizică ce deţine în proprietate 3 clădiri datorează impozit pe clădiri după cum urmează:
a)
pentru clădirea/clădirile de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b)
pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la
adresa de domiciliu, presupunând că are aceleaşi caracteristici tehnice
ca şi cea prevăzută la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe clădiri
majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se
determină potrivit pct. 38 alin. (2);
c)
pentru cea de-a treia clădire, care este a doua în afara celei de la
adresa de domiciliu, presupunând că are aceleaşi caracteristici tehnice
ca şi cea prevăzută la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe clădiri
majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal se
determină prin aplicarea etapelor reglementate la pct. 38 alin. (2) lit.
B subpct. 1 şi 2, după care se aplică următorul algoritm de calcul:
250 + (150% x 250) = 625 lei,
|
unde:
250 - impozitul rezultat în urma calculului prevăzut la pct. 38 alin. (2) lit. B subpct. 2.1;
150% - procentul cu care se majorează impozitul pe clădiri conform prevederilor art. 252 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.
Pentru uşurarea calculului, impozitul majorat se poate determina şi după următorul calcul: 250 x 2,5 = 625 lei.
___________
Punctul 39. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
40.
O persoană fizică ce deţine în proprietate 4 sau mai multe clădiri datorează impozit pe clădiri după cum urmează:
a)
pentru clădirea/clădirile de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b)
pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la
adresa de domiciliu, presupunând că are aceleaşi caracteristici tehnice
ca şi cea prevăzută la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe clădiri
majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se
calculează potrivit pct. 38 alin. (2);
c)
pentru cea de-a treia clădire, care este a doua în afara celei de la
adresa de domiciliu, presupunând că are aceleaşi caracteristici tehnice
ca şi cea prevăzută la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe clădiri
majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit b) din Codul fiscal se
calculează potrivit pct. 39 lit. c);
___________
Litera c) a fost modificată prin punctul 5. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 24.08.2010.
d)
începând cu cea de-a patra clădire, care este a treia în afara celei de
la adresa de domiciliu, presupunând că are aceleaşi caracteristici
tehnice ca şi cea prevăzută la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe
clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se
calculează după următorul calcul:
250 + (300% x 250) = 1.000 lei,
|
unde:
250 - impozitul rezultat în urma calculului prevăzut la pct. 38 alin. (2) lit. B subpct. 2.2;
300% - procentul cu care se majorează impozitul pe clădiri, conform prevederilor art. 252 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.
Pentru uşurarea calculului, impozitul majorat se poate determina şi după următorul algoritm de calcul: 250 x 4,0 = 1.000 lei.
___________
Punctul 40. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
41.
Abrogat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
42.
(1)
În cazul clădirilor aflate în proprietate comună, coproprietarii având
determinate cotele-părţi din clădire, impozitul calculat potrivit
prevederilor art. 251 din Codul fiscal se împarte proporţional
cotelor-părţi respective, iar asupra părţii din impozit rezultate se
aplică majorarea prevăzută la art. 252 alin. (1) din Codul fiscal în
funcţie de ordinea în care aceste cote-părţi au fost dobândite, potrivit
alin. (3) al aceluiaşi articol, rezultând astfel impozitul pe clădiri
datorat de fiecare contribuabil.
(2)
În cazul clădirilor aflate în proprietate comună, coproprietarii neavând
stabilite cotele-părţi din clădire, impozitul calculat potrivit
prevederilor art. 251 din Codul fiscal se împarte la numărul de
coproprietari, iar asupra părţii din impozit rezultate în urma
împărţirii se aplică, după caz, majorarea prevăzută la art. 252 alin.
(1) din Codul fiscal în funcţie de ordinea în care aceste cote-părţi au
fost dobândite, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, rezultând
astfel impozitul pe clădiri datorat de fiecare contribuabil.
___________
Punctul 42. a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
43.
Abrogat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
44.
Prevederile pct. 35-43 se aplică în mod corespunzător persoanelor care
beneficiază de facilităţi fiscale la plata impozitului pe clădiri.
45.
Majorarea impozitului pe clădiri, potrivit art. 287 din Codul fiscal, se
calculează şi în cazul persoanelor fizice străine care deţin pe
teritoriul României mai multe clădiri, ordinea acestora fiind
determinată de succesiunea în timp a dobândirii lor, cu obligativitatea
depunerii declaraţiei speciale.
___________
Punctul 45. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
46.
(1)
Pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat potrivit prevederilor
art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, ordinea în care proprietăţile au
fost dobândite se determină în funcţie de anul dobândirii clădirii,
indiferent sub ce formă, rezultat din documentele care atestă calitatea
de proprietar.
(2)
În cazul înstrăinării uneia dintre clădirile care intră sub incidenţa
prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, pentru calculul
impozitului majorat, ordinea în care proprietăţile au fost dobândite se
stabileşte potrivit noii situaţii juridice.
(3)
Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice care deţin în
proprietate mai multe clădiri, dobândite prin succesiune legală, nu se
majorează. Clădirile dobândite prin succesiune legală se iau în calcul
la determinarea ordinii de dobândire, necesară stabilirii majorării
impozitului pe clădiri, potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) din
Codul fiscal.
(4)
În cazul în care în acelaşi bloc o persoană fizică deţine în proprietate
mai multe apartamente, pentru calculul impozitului pe clădiri majorat
potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, fiecare
apartament este asimilat unei clădiri.
___________
Punctul 46. a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
47.
În cazul în care în acelaşi an se dobândesc mai multe clădiri, ordinea este determinată de data dobândirii.
___________
Punctul 47. a fost modificat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
48.
În cazul în care la aceeaşi dată se dobândesc mai multe clădiri, ordinea este cea pe care o declară contribuabilul respectiv.
___________
Punctul 48. a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
49.
În cazul persoanei fizice care deţine în proprietate mai multe clădiri,
iar domiciliul său nu corespunde cu adresa niciuneia dintre aceste
clădiri, prima clădire dobândită în ordinea stabilită potrivit
prevederilor pct. 40 este asimilată clădirii de la adresa de domiciliu.
___________
Punctul 49. a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
50.
(1)
Declaraţia specială pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat, în
cazul persoanelor fizice care au în proprietate mai multe clădiri, în
afara celor aflate la adresa de domiciliu, corespunde modelului aprobat.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
(2)
Declaraţia specială se depune la compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale din unităţile
administrativ-teritoriale unde sunt situate clădirile.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
(3)
În cazul contribuabililor care dobândesc clădiri care intră sub
incidenţa prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, declaraţia
fiscală se depune în termen de 30 de zile de la data dobândirii.
(4)
Pentru veridicitatea datelor înscrise în declaraţiile prevăzute la alin.
(2) întreaga răspundere juridică o poartă contribuabilul atât în cazul
în care este semnatar al declaraţiei respective, cât şi în cazul în care
semnatar al declaraţiei este o persoană mandatată în acest sens de
contribuabil.
501.
(1)
Declaraţia specială pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat
potrivit art. 252 din Codul fiscal şi datorat de persoanele fizice,
pentru perioade anterioare datei de 30 iunie 2010, este cea prevăzută în
anexa nr. 1 «Model 2009 ITL 026» la Ordinul viceprim-ministrului,
ministrul administraţiei şi internelor, şi al ministrului finanţelor
publice nr. 75/767/2009 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru
activitatea de colectare a impozitelor şi taxelor locale, desfăşurată
de către organele fiscale locale, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 364 şi 364 bis din 29 mai 2009.
(2)
Declaraţia specială pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat
potrivit art. 252 din Codul fiscal şi datorat de persoanele fizice,
ulterior datei de 1 iulie 2010, este «Model ITL 2010-104», prevăzută în
anexa nr. 2 la prezentul titlu.
___________
Punctul 501. a fost introdus prin punctul 15. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
51.
Clădirile distincte situate la aceeaşi adresă, proprietatea aceleiaşi
persoane fizice, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 252 din Codul
fiscal.
___________
Punctul 51. a fost modificat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
511.
(1)
Pentru aplicarea prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal,
compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale au obligaţia:
a)
să identifice contribuabilii care au în proprietate clădiri în
unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială aflată în raza de
competenţă a acestora şi care au adresa de domiciliu în alte
unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale;
b)
să întocmească şi să comunice situaţiile cu cazurile constatate conform
lit. a) celorlalte compartimente de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale.
(2)
Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale competente prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a transmite
lunar, până la data de 10 a lunii în curs pentru luna anterioară,
situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) compartimentelor de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale competente.
___________
Punctul 511. a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal
Art. 253.
-
(1)
În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin
aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
(2)
Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate
fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului
Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
(3)
Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în
patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii,
conform prevederilor legale în vigoare.
(31)
În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire,
consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar,
din punct de vedere fiscal, acesta are obligaţia să comunice locatorului
valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declaraţii
fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor
respective.
(4)
În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.
(5)
În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor
contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă
rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea
proprietarului - persoană juridică.
(6)
În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe
clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al
Municipiului Bucureşti între:
a)
10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă;
b)
30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.
___________
Alineatul (6) a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing
financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a)
impozitul pe clădiri se datorează de locatar;
b)
valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri
este valoarea din contract a clădirii, aşa cum este ea înregistrată în
contabilitatea locatorului sau a locatarului, conform prevederilor
legale în vigoare;
c)
în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin
ajungerea la scadenţă, impozitul pe clădiri este datorat de locator.
(8)
Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deţinută de o
persoană juridică aflată în funcţiune, în rezervă sau în conservare,
chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.
(9)
Cota de impozit pentru clădirile cu destinaţie turistică ce nu
funcţionează în cursul unui an calendaristic este de minimum 5% din
valoarea de inventar a clădirii, stabilită prin hotărâre a consiliului
local.
___________
Alineatul (9) a fost introdus prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(10)
Sunt exceptate de la prevederile alin. (9) structurile care au
autorizaţie de construire în perioada de valabilitate, dacă au început
lucrările în termen de cel mult 3 luni de la data emiterii autorizaţiei
de construire.
___________
Alineatul (10) a fost introdus prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Art. 253. a fost introdus prin punctul 23. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 23. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
52.
(1)
Prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării
impozitului pe clădiri, se înţelege valoarea de intrare a clădirii în
patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, şi
care, după caz, poate fi:
a)
costul de achiziţie, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;
b)
costul de producţie, pentru clădirile construite de persoana juridică;
c)
valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ţinându-se seama
de valoarea clădirilor cu caracteristici tehnice şi economice similare
sau apropiate, pentru clădirile obţinute cu titlu gratuit;
d)
valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul
asocierii/fuziunii, determinată prin expertiză, potrivit legii;
e)
valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziţii legale.
f)
în cazul persoanelor juridice care aplică Reglementările contabile
armonizate cu Directiva a IV-a a CEE, impozitul pe clădiri se calculează
prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a
clădirii. Potrivit art. 253
alin. (3) din Codul fiscal, valoarea de inventar a clădirii este
valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în
contabilitatea proprietarului, valoare care nu se diminuează cu
amortizarea calculată potrivit legii, cu excepţia clădirilor a căror
valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, pentru care
legea prevede că valoarea impozabilă se reduce cu 15%;
___________
Litera f) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
g)
în cazul instituţiilor de credit care aplică Standardele internaţionale
de raportare financiară şi aleg ca metodă de evaluare ulterioară modelul
bazat pe cost, valoarea impozabilă a clădirilor ce aparţin acestor
instituţii este valoarea rezultată din raportul de evaluare emis de un
evaluator autorizat, depus la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale.
___________
Litera g) a fost introdusă prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(2)
La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere
însumarea valorilor tuturor elementelor şi instalaţiilor funcţionale ale
acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalaţiile de
iluminat, instalaţiile sanitare, instalaţiile de încălzire, instalaţiile
de telecomunicaţii prin fir şi altele asemenea; aparatele individuale
de climatizare nu fac parte din categoria elementelor şi instalaţiilor
funcţionale ale clădirii.
53.
Consiliile locale adoptă hotărâri, în cursul fiecărui an, privind
stabilirea cotei pe baza căreia se calculează impozitul pe clădiri
datorat de persoanele juridice, în condiţiile legii. În cazul
municipiului Bucureşti, această atribuţie se îndeplineşte de către
Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
___________
Punctul 53. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
54.
(1)
Prin lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau
extindere, astfel cum sunt menţionate la art. 253 alin. (31) din Codul fiscal, se înţelege acele lucrări care au ca rezultat creşterea valorii clădirii respective cu cel puţin 25%.
(11)
În cazul în care valoarea lucrărilor de reconstruire, consolidare,
modernizare, modificare sau extindere nu depăşeşte 25% din valoarea
clădirii, locatarul nu are obligaţia să o comunice locatorului.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(12)
În cazul în care în cursul unui an fiscal se efectuează mai multe
lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau
extindere, a căror valoare individuală este sub 25%, dar cumulat
depăşeşte 25%, locatarul are obligaţia de a comunica locatorului
valoarea totală, în termen de 30 de zile de la data la care se atinge
acest nivel.
___________
Subpunctul (12) a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(2)
Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat
reevaluarea în ultimii 3 ani, respectiv 5 ani anteriori anului fiscal de
referinţă se calculează pe baza cotei stabilite, prin hotărâre a
consiliului local, între 10% şi 20%, respectiv 30% şi 40%, care se
aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea
persoanelor juridice, conform reglementărilor contabile în vigoare.
Exemplu:
La data de 31 decembrie 2010, un contribuabil înregistrează în
contabilitate reevaluarea clădirilor, iar după această dată nu se mai
efectuează nicio reevaluare.
În anii următori, cota impozitului pe clădiri va fi:
a)
între 0,25 şi 1,50%, în anii 2011, 2012 şi 2013;
b)
între 10 şi 20%, în anii 2014 şi 2015;
c)
între 30 şi 40%, în anul 2016 şi următorii.
___________
Punctul 54. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
55.
(1)
Contribuabilii care deţin clădiri cu destinaţie turistică sunt obligaţi
să depună o declaraţie pe propria răspundere, până la data de 31
ianuarie a anului fiscal, privind funcţionarea sau nefuncţionarea
unităţii de cazare în cursul anului, în vederea încadrării în
prevederile alin. (2), respectiv alin. (9) ale art. 253 din Codul
fiscal.
(2)
Pentru încadrarea la alin. (2) al art. 253 din Codul fiscal, la
solicitarea compartimentului de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, contribuabilii au obligaţia de a pune la
dispoziţia acestuia documente justificative, aferente activităţii pentru
care sunt autorizaţi, referitoare la funcţionarea unităţii de cazare,
cum ar fi: facturi de utilităţi, facturi fiscale, bon fiscal, state de
plată a salariaţilor etc.
___________
Punctul 55. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
56.
Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar pe
întreaga durată a acestuia, impozitul pe clădiri se datorează de
locatar.
___________
Punctul 56. a fost modificat prin punctul 28. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
57.
(1)
Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice pe perioada de
leasing financiar se determină pe baza valorii negociate între părţi,
exclusiv taxa pe valoarea adăugată, şi înscrise în contract, aşa cum
este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a locatarului. În
cazul contractelor în care valoarea negociată este în valută, plata
impozitului pe clădiri se face în lei la cursul Băncii Naţionale a
României din data efectuării plăţii.
(2)
Pentru persoanele juridice, în cazul în care ulterior recunoaşterii
iniţiale ca activ a clădirii, valoarea este determinată pe baza
reevaluării, valoarea rezultată din reevaluare va sta la baza calculării
impozitului pe clădiri.
(3)
În cazul contractelor de leasing financiar, locatarul, persoana fizică
sau persoana juridică, după caz, are obligaţia depunerii declaraţiei
fiscale la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, în termen
de 30 de zile de la data încheierii contractului de leasing, însoţită
de o copie a acestuia.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
În cazul contractelor de leasing financiar care se reziliază, impozitul
pe clădire este datorat de locator începând cu data încheierii
procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare
care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a
rezilierii contractului de leasing. Impozitul se stabileşte pe baza
valorii la care clădirea este înregistrată în contabilitatea
locatorului.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 57. a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
58.
Abrogat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
59.
Impozitul pe clădiri este datorat de persoana juridică atât pentru
clădirile aflate în funcţiune, în rezervă sau în conservare, cât şi
pentru cele aflate în funcţiune şi a căror valoare a fost recuperată
integral pe calea amortizării.
60.
Pentru aplicarea prevederilor art. 253 alin. (8) din Codul fiscal se au
în vedere reglementările legale privind reevaluarea imobilizărilor
corporale.
601.
În categoria clădirilor cu destinaţie turistică menţionate la art. 253
alin. (9) din Codul fiscal intră: hoteluri, hoteluriapartament,
moteluri, hosteluri, vile turistice, cabane turistice, sate de vacanţă,
campinguri, căsuţe de tip camping, apartamente şi camere de închiriat,
pensiuni turistice, pensiuni agroturistice, case tradiţionale, precum şi
alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistice.
___________
Punctul 601. a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor
Art. 254.
-
(1)
În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană
în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana
respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în
care clădirea a fost dobândită sau construită.
(2)
În cazul unei clădiri care a fost înstrăinată, demolată sau distrusă,
după caz, în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai
datora de persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii
următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau
distrusă.
(3)
În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe clădiri se
recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se
aplică acelei persoane.
(4)
În cazul extinderii, îmbunătăţirii, distrugerii parţiale sau al altor
modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se
recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a
fost finalizată modificarea.
(5)
Orice persoană care dobândeşte, construieşte sau înstrăinează o clădire
are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei
rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data
dobândirii, înstrăinării sau construirii.
(6)
Orice persoană care extinde, îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau
modifică în alt mod o clădire existentă are obligaţia să depună o
declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la
data la care s-au produs aceste modificări.
(7)
Înstrăinarea unei clădiri, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de
lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de
proprietate asupra clădirii respective nu are stinse orice creanţe
fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu,
cuvenite bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este
amplasată clădirea sau al celei unde îşi are domiciliul fiscal
contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de
întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea
achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de
compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale. Actele prin care se înstrăinează clădiri cu încălcarea
prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.
(8)
Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile construite potrivit Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
a)
pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului
prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal
de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării
efective a lucrărilor;
b)
pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia
de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii
procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
c)
pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate
la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a
solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii,
la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită
desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în
speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la
data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire,
consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită
desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri.
___________
Alineatul (8) a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 31. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
61.
(1)
Prin expresia clădire dobândită se înţelege orice clădire intrată în proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice.
(2)
În cazul clădirilor dobândite/înstrăinate prin acte între vii,
translative ale dreptului de proprietate, data dobândirii/înstrăinării
este cea menţionată în actul respectiv.
(21)
În cazul persoanelor juridice, în mod obligatoriu, în orice acte prin
care se dobândeşte/înstrăinează dreptul de proprietate asupra unei
clădiri se menţionează valoarea de achiziţie a acesteia, precum şi
suprafaţa construită la sol a clădirii.
___________
Subpunctul (21) a fost introdus prin punctul 12. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(3)
În cazul clădirilor dobândite prin hotărâri judecătoreşti, data
dobândirii este data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii
judecătoreşti.
(4)
Impozitul pe clădiri, precum şi obligaţiile de plată accesorii acestuia,
datorate până la data de întâi a lunii următoare celei în care se
realizează înstrăinarea între vii a clădirii, reprezintă sarcina fiscală
a părţii care înstrăinează. În situaţia în care prin certificatul
fiscal eliberat de către compartimentul de specialitate se atestă
existenţa unei asemenea sarcini fiscale, notarul public va refuza
autentificarea actului notarial până la prezentarea documentului în
original privind stingerea obligaţiilor respective.
62.
Structurile de specialitate cu atribuţii în domeniul urbanismului,
amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de
construcţii din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice
locale întocmesc procesele-verbale menţionate la art. 254 alin. (8) din
Codul fiscal, care servesc la înregistrarea în evidenţele fiscale, în
registrele agricole sau în orice alte evidenţe cadastrale, după caz,
precum şi la determinarea impozitului pe clădiri. Transmiterea
proceselorverbale către celelalte compartimente funcţionale se face în
termen de 3 zile de la întocmire.
___________
Punctul 62. a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
63.
(1)
Data dobândirii/construirii clădirii, potrivit menţiunii prevăzute la
art. 254 alin. (8) din Codul fiscal, determină concomitent, în
condiţiile Codului fiscal şi ale prezentelor norme metodologice,
următoarele:
a)
datorarea impozitului pe clădiri;
b)
diminuarea suprafeţei de teren pentru care se datorează impozitul pe teren cu suprafaţa construită la sol a clădirii respective.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice se stabileşte pe baza
datelor extrase din actele care atestă dreptul de proprietate.
64.
Pentru clădirile dobândite/construite, înstrăinate, demolate, distruse
sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii, îmbunătăţirii
ori distrugerii parţiale a celei existente, după caz, în cursul anului,
impozitul pe clădiri se recalculează de la data de întâi a lunii
următoare celei în care aceasta a fost dobândită/construită,
înstrăinată, demolată, distrusă sau finalizată modificarea.
65.
(1)
Impozitul pe clădiri se datorează până la data de la care se face scăderea.
(2)
Scăderea de la impunere în cursul anului, pentru oricare dintre
situaţiile prevăzute la art. 254 alin. (2) din Codul fiscal, se face
după cum urmează:
a)
începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs situaţia respectivă;
b)
proporţional cu partea de clădire supusă unei astfel de situaţii;
c)
proporţional cu perioada cuprinsă între data menţionată la lit. a) şi sfârşitul anului fiscal respectiv.
66.
(1)
Contribuabilii sunt obligaţi să depună declaraţiile fiscale pentru
stabilirea impozitului pe clădiri la compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază se află
clădirile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora,
conform prevederilor art. 254 alin. (5) şi ale art. 290 din Codul
fiscal.
(2)
Obligaţia de a depune declaraţie fiscală revine deopotrivă şi contribuabililor care înstrăinează clădiri.
67.
Declaraţiile fiscale se depun în termen de 30 de zile de la data
dobândirii sau de la data apariţiei oricăreia dintre următoarele
situaţii:
a)
intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;
b)
se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului pe clădiri datorat;
c)
intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului pe clădiri.
d)
intervin schimbări privind numele şi prenumele, în cazul
contribuabilului - persoană fizică sau schimbări privind denumirea, în
cazul contribuabilului - persoană juridică.
___________
Litera d) a fost introdusă prin punctul 14. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
68.
Contribuabilii persoane fizice care deţin mai multe clădiri utilizate ca
locuinţă sunt obligaţi să depună şi declaraţia specială, model stabilit
conform pct. 256, în condiţiile prevăzute la art. 254 alin. (5) din
Codul fiscal, atât la compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale în a căror rază îşi au domiciliul, cât şi
la cele în a căror rază sunt situate clădirile respective.
69.
Abrogat prin punctul 30. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
70.
(1)
Contribuabilii persoane fizice şi persoane juridice sunt obligaţi să
depună declaraţiile fiscale în condiţiile prevăzute la pct. 66-68, chiar
dacă aceştia beneficiază de reducere sau de scutire la plata
impozitului pe clădiri, ori pentru clădirile respective nu se datorează
impozit pe clădiri.
(2)
Abrogat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Abrogat prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 70. a fost modificat prin punctul 31. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal
Art. 255.
-
(1)
Impozitul/taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie, inclusiv.
(2)
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru
întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului
respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin
hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această
atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3)
Impozitul anual pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către
contribuabili, persoane fizice sau juridice, de până la 50 lei inclusiv,
se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care
contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza
aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă
la impozitul pe clădiri cumulat.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
71.
(1)
Impozitul/taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, respectiv:
a)
rata I, până la data de 31 martie inclusiv, şi
b)
rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv.
(2)
Calculul impozitului pe clădiri datorat pentru perioade mai mici de un an fiscal se face după cum urmează:
a)
impozitul anual determinat se împarte la 12, respectiv la numărul de luni dintr-un an fiscal;
b)
suma rezultată în urma împărţirii prevăzute la lit. a) se înmulţeşte cu
numărul de luni pentru care se datorează impozitul pe clădiri.
(3)
Pentru clădirile dobândite în cursul anului, impozitul pe clădiri,
datorat de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a
fost dobândită şi până la sfârşitul anului respectiv, se repartizează la
termenele de plată rămase, iar ratele scadente se determină pentru
impozitul anual, proporţional cu numărul de luni pentru care se
datorează impozitul pe clădiri.
(4)
Exemple de calcul privind determinarea ratelor, la termene de plată, în cazul impozitului pe clădiri:
Exemplul I. Considerând că un contribuabil datorează impozitul pe
clădiri anual de 188 lei, potrivit prevederilor art. 255 alin. (1) din
Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 71 alin. (1) din prezentele
norme metodologice, acesta se plăteşte în două rate egale, astfel:
a)
rata I, până la data de 31 martie inclusiv, şi
b)
rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv.
iar impozitul pe clădiri aferent unei luni se determină, potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (2), prin împărţirea impozitului anual la
numărul de luni dintr-un an fiscal, respectiv: 188 lei : 12 luni = 15,66
lei, impozitul astfel calculat, potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2)
şi alin. (3) lit. a), se rotunjeşte la 16 lei, în sensul că fracţiunea
de 0,66 lei se întregeşte la un leu, prin adaos.
Exemplul II. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna ianuarie.
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 februarie, respectiv 16 lei lei/lună x 11
luni = 176 lei.
B.
Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată până la sfârşitul
anului fiscal, respectiv:
| a) | rata I, până la data de 31 martie inclusiv | 80 lei | |
| b) | rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv | 96 lei |
Exemplul III. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna februarie.
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 martie, respectiv: 16 lei lei/lună x 10
luni = 160 lei.
B.
Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată până la sfârşitul
anului fiscal, respectiv:
| a) | rata I, până la data de 31 martie inclusiv | 64 lei | |
| b) | rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv | 96 lei |
Exemplul IV. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna martie.
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 aprilie, respectiv: 16 lei lei/lună x 9
luni = 144 lei.
B.
Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămas până la
sfârşitul anului fiscal, respectiv:
| a) | rata I, până la data de 31 martie inclusiv | x lei | |
| b) | rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv | 144 lei |
Exemplul V. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna aprilie.
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 mai, respectiv: 16 lei lei/lună x 8 luni =
128 lei.
B.
Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămase până la
sfârşitul anului fiscal, respectiv:
| a) | rata I, până la data de 31 martie inclusiv | x lei | |
| b) | rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv | 128 lei |
Exemplul VI. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna mai.
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 iunie, respectiv: 16 lei lei/lună x 7 luni
= 112 lei.
B.
Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la
sfârşitul anului fiscal, respectiv:
| a) | rata I, până la data de 31 martie inclusiv | x lei | |
| b) | rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv | 112 lei |
Exemplul VII. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna iunie.
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 iulie, respectiv: 16 lei lei/lună x 6 luni
= 96 lei.
B.
Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămas până la
sfârşitul anului fiscal, respectiv:
| a) | rata I, până la data de 31 martie inclusiv | x | |
| b) | rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv | 96 lei |
Exemplul VIII. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna iulie.
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 august, respectiv: 16 lei lei/lună x 5
luni = 80 lei.
B.
Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămase până la
sfârşitul anului fiscal, respectiv:
| a) | rata I, până la data de 31 martie inclusiv | x | |
| b) | rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv | 80 lei |
Exemplul IX. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna august.
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 septembrie, respectiv: 16 lei lei/lună x 4
luni = 64 lei.
B.
Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămas până la
sfârşitul anului fiscal, respectiv:
| a) | rata I, până la data de 31 martie inclusiv | x | |
| b) | rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv | 64 lei |
Exemplul X. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna septembrie:
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 octombrie, respectiv: 16 lei/lună x 3 luni
= 48 lei.
B.
Având în vedere prevederile art. 254
alin. (5) din Codul fiscal, plata se consideră în termen dacă impozitul
datorat, menţionat la lit. A, se plăteşte până la expirarea perioadei
de 30 de zile de la dobândire, înăuntrul căreia contribuabilul are
obligaţia să depună declaraţia fiscală pentru clădirile dobândite, dar
nu mai târziu de ultima zi a lunii octombrie a anului fiscal respectiv.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Exemplul XI. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna octombrie:
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 noiembrie, respectiv: 16 lei/lună x 2 luni
= 32 lei.
B.
Având în vedere prevederile art. 254 alin. (5) din Codul fiscal, plata
se consideră în termen dacă impozitul datorat, menţionat la lit. A, se
plăteşte până la expirarea perioadei de 30 de zile de la dobândire,
înăuntrul căreia contribuabilul are obligaţia să depună declaraţia
fiscală pentru clădirile dobândite, dar nu mai târziu de ultima zi a
lunii noiembrie a anului fiscal respectiv.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Exemplul XII. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna noiembrie.
A.
Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct.
71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal, începând cu data de 1 decembrie, respectiv: 16 lei lei/lună x 1
lună = 16 lei.
B.
Având în vedere prevederile art. 254 alin. (5) din Codul fiscal, cum
ultimul termen de plată prevăzut este depăşit, plata se consideră în
termen dacă impozitul datorat, menţionat la lit. A, se plăteşte până la
expirarea perioadei de 30 de zile de la dobândire, înăuntrul căreia
contribuabilul are obligaţia să depună declaraţia fiscală pentru
clădirile dobândite, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii
decembrie a anului fiscal respectiv.
Exemplul XIII. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna decembrie.
Având în vedere că impozitul pe clădiri se datorează cu data de întâi a
lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită, adică începând
cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor, pentru anul curent nu se
datorează impozit pe clădiri.
___________
Punctul 71. a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
72.
(1)
Prin plata cu anticipaţie se înţelege stingerea obligaţiei de plată a
impozitului pe clădiri datorat aceluiaşi buget local în anul fiscal
respectiv, până la data de 31 martie inclusiv. Prevederile pct. 15 alin.
(5) se aplică în mod corespunzător.
(2)
În situaţia în care contribuabilul a plătit cu anticipaţie până la data
de 31 martie inclusiv, impozitul pe clădiri pentru care a beneficiat de
bonificaţie, iar în cursul aceluiaşi an fiscal înstrăinează clădirea,
scăderea se face proporţional cu perioada cuprinsă între data de întâi a
lunii următoare celei în care s-a realizat înstrăinarea şi sfârşitul
anului fiscal, luându-se în calcul suma efectiv încasată la bugetul
local.
(3)
Consiliile locale adoptă hotărâri privind stabilirea bonificaţiei de
până la 10% în termenul prevăzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal.
La nivelul municipiului Bucureşti această atribuţie se îndeplineşte de
către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(4)
Exemplu privind calculul restituirii de sume în cazul unui contribuabil care a plătit cu anticipaţie impozitul pe clădiri:
a)
un contribuabil persoană fizică a avut stabilit pentru un an fiscal impozit pe clădiri în sumă de 214 lei;
b)
în unitatea administrativ-teritorială în care se află situată clădirea,
consiliul local a stabilit prin hotărâre acordarea unei bonificaţii de
7% pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri;
c)
la data de 24 ianuarie contribuabilul a plătit integral impozitul pe
clădiri datorat, respectiv: 199 lei, acordându-i-se o bonificaţie de 15
lei;
d)
la data de 1 mai înstrăinează clădirea;
e)
potrivit datelor prevăzute la lit. a)-d), având în vedere prevederile
alin. (2), acestui contribuabil trebuie să i se restituie următoarea
sumă: 199 lei: 12 luni = 16 lei/lună x 7 luni = 112 lei, unde "7"
reprezintă numărul de luni începând ou data de 1 iunie şi până la 31
decembrie;
f)
restituirea către contribuabil se face în termen de 30 de zile de la
data depunerii cererii de restituire la compartimentul de specialitate
al autorităţii administraţiei publice locale.
___________
Punctul 72. a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
721.
Pentru anul 2010, în vederea stabilirii diferenţei de impozit pe clădiri
conform prevederilor art. 252 din Codul fiscal, se aplică următoarele
prevederi:
a)
se calculează impozitul pe clădiri pentru întregul an 2010, majorat
conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010
pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în
conformitate cu pct. 38-51 din prezentul titlu, cu excepţia
contribuabililor care au transmis deja dreptul de proprietate asupra
imobilului până la data de 30 iunie 2010;
b)
se calculează diferenţele de impozit, proporţional cu perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010, conform următoarelor situaţii:
1.
În cazul în care contribuabilul a achitat integral impozitul datorat,
calculat conform prevederilor anterioare intrării în vigoare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010, până la data de 31
martie 2010, pentru care a beneficiat de bonificaţia legal acordată, se
procedează după cum urmează:
1.1.
Se calculează diferenţa de impozit potrivit următoarei formule de calcul:
I(c) - [I(achitat) + B] I(d) = ||||||||||||||||||||||| x 6, 12 |
unde:
I(d) - diferenţa de impozit datorat pentru perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010;
I(c) - impozitul calculat conform prevederilor lit. a);
I(achitat) - impozitul datorat pe anul 2010 conform prevederilor
legale, anterior datei de 1 iulie 2010, diminuat cu bonificaţia acordată
ca urmare a achitării integrale până la 31 martie 2010;
B - bonificaţia acordată ca urmare a achitării integrale a impozitului
pe clădiri calculat conform prevederilor legale, anterior datei de 1
iulie 2010;
12 - numărul de luni ale unui an calendaristic;
6 - numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, pentru care se stabileşte diferenţa de impozit.
1.2.
În cazul în care diferenţa de impozit calculată conform prevederilor
pct. 1.1 este achitată integral până la data de 30 septembrie 2010,
contribuabilul beneficiază de diminuarea diferenţei de impozit datorat
cu bonificaţia stabilită de autorităţile deliberative.
1.3.
În cazul în care contribuabilul nu achită diferenţa de impozit calculată
conform prevederilor pct. 1.1 până la data de 31 decembrie 2010,
începând cu ziua următoare, contribuabilul datorează accesorii până la
data plăţii.
2.
În cazul în care contribuabilul a achitat impozitul datorat pentru
semestrul I, calculat conform prevederilor anterioare intrării în
vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010, până la data
de 31 martie 2010, se procedează după cum urmează:
2.1.
Se calculează diferenţa de impozit potrivit următoarei formule de calcul:
I(c) - [I(achitat S1) + I(datorat S2) I(d) = ||||||||||||||||||||||||||||||||||||| x 6, 12 |
unde:
I(d) - diferenţa de impozit datorat pentru perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010;
I(c) - impozitul calculat conform prevederilor lit. a);
I(achitat S1) - impozitul datorat şi achitat pentru semestrul I al
anului 2010, calculat conform prevederilor legale anterioare datei de 1
iulie 2010;
I(datorat S2) - impozitul datorat şi neachitat pentru semestrul II al
anului 2010, calculat conform prevederilor legale anterioare datei de 1
iulie 2010;
12 - numărul de luni ale unui an calendaristic;
6 - numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, pentru care se stabileşte diferenţa de impozit.
2.2.
În cazul în care contribuabilul achită integral până la data de 30
septembrie 2010 atât impozitul datorat pentru semestrul II, calculat
conform prevederilor legale anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010, cât şi diferenţa de impozit
calculată conform prevederilor pct. 2.1, atunci pentru diferenţa de
impozit contribuabilul beneficiază de diminuarea diferenţei de impozit
datorat cu bonificaţia stabilită de autorităţile deliberative.
2.3.
În cazul în care contribuabilul nu achită integral sumele datorate cu
titlu de impozit pe clădiri până la data de 30 septembrie 2010, atunci
pentru diferenţa de impozit calculată conform pct. 2.1 contribuabilul nu
beneficiază de bonificaţia stabilită de autorităţile deliberative.
3.
În cazul în care contribuabilul nu a achitat impozitul datorat, calculat
conform prevederilor anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 59/2010, dar îl achită integral până la data de
30 septembrie 2010, până la aceeaşi dată achitând şi diferenţa de
impozit calculată şi datorată conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 59/2010, atunci se procedează după cum urmează:
3.1.
Se calculează diferenţa de impozit potrivit următoarei formule de calcul:
I(c) - I2010 I(d) = |||||||||||| x 6, 12 |
unde:
I(d) - diferenţa de impozit datorat pentru perioada 1 iulie 2010 - 31 decembrie 2010;
I(c) - impozitul calculat conform prevederilor lit. a);
I2010 - impozitul calculat şi datorat pentru anul 2010, calculat conform prevederilor legale anterioare datei de 1 iulie 2010;
12 - numărul de luni ale unui an calendaristic;
6 - numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, pentru care se stabileşte diferenţa de impozit
3.2.
În cazul în care contribuabilul achită integral până la data de 30
septembrie 2010 atât impozitul datorat pentru anul 2010, calculat
conform prevederilor legale anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010, cât şi diferenţa de impozit
calculată conform prevederilor pct. 3.1, atunci pentru diferenţa de
impozit contribuabilul beneficiază de diminuarea diferenţei de impozit
datorat cu bonificaţia stabilită de autorităţile deliberative.
3.3.
În cazul în care contribuabilul nu achită integral sumele datorate cu
titlu de impozit pe clădiri până la data de 30 septembrie 2010, atunci
pentru diferenţa de impozit calculată conform pct. 3.1 contribuabilul nu
beneficiază de bonificaţia stabilită de autorităţile deliberative.
4.
În cazul în care contribuabilul nu a achitat impozitul datorat, calculat
conform prevederilor anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 59/2010, până la data de 30 septembrie 2010 şi
nici diferenţa de impozit calculată şi datorată conform prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010, atunci se procedează
după cum urmează:
4.1.
Se calculează diferenţa de impozit potrivit următoarei formule de calcul:
I(c) - I2010 I(d) = |||||||||||| x 6, 12 |
unde:
I(d) - diferenţa de impozit datorat pentru perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010;
I(c) - impozitul calculat conform prevederilor lit. a);
I2010 - impozitul calculat şi datorat pentru anul 2010, calculat conform prevederilor legale anterioare datei de 1 iulie 2010;
12 - numărul de luni ale unui an calendaristic;
6 - numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, pentru care se stabileşte diferenţa de impozit.
4.2.
Suma dintre impozitul calculat şi datorat pentru anul 2010, conform
prevederilor legale anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 59/2010, şi diferenţa de impozit calculat
conform pct. 4.1 reprezintă sarcina fiscală a contribuabilului pentru
anul fiscal 2010, pentru care se datorează accesorii, conform
prevederilor legale în vigoare, de la data celor 3 scadenţe de plată,
respectiv 31 martie, 30 septembrie şi 31 decembrie 2010, proporţional cu
impozitul datorat la scadenţă.
___________
Punctul 721. a fost introdus prin punctul 18. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal
CAPITOLUL III
Impozitul şi taxa pe teren
Reguli generale
Art. 256.
-
(1)
Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează
pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul
titlu se prevede altfel.
(2)
Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren,
precum şi taxa pe teren prevăzută la alin. (3) se datorează către
bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este
amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe
teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este
amplasat terenul.
(3)
Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a
unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în
administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care
reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor
dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii
similare impozitului pe teren.
(4)
În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe
persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren
aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile
individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.
(5)
În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing
financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se
datorează de locatar.
(6)
În cazul în care contractul de leasing încetează, altfel decât prin
ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren este datorat de locator.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
73.
(1)
Impozitul pe teren se datorează bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat terenul.
(2)
Contribuabili, în cazul impozitului pe teren, sunt proprietarii
terenurilor, oriunde ar fi situate acestea în România şi indiferent de
categoria de folosinţă a lor, atât pentru cele din intravilan, cât şi
pentru cele din extravilan.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(21)
Pentru terenurile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar pe
întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar.
Pentru contractele încheiate până la data de 31 decembrie 2006,
locatarul, după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană
juridică are obligaţia de a depune declaraţia fiscală la compartimentul
de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei
rază de competenţă se află terenul, până la data de 31 ianuarie 2007
însoţită de o copie a contractului de leasing.
___________
Subpunctul (21) a fost introdus prin punctul 35. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(22)
În cazul contractelor de leasing financiar care se reziliază, impozitul
pe teren este datorat de locator începând cu data încheierii
procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare
care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a
rezilierii contractului de leasing.
___________
Subpunctul (22) a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(23)
În cazul terenurilor proprietate publică şi privată a statului ori a
unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în
administrare sau în folosinţă persoanelor fizice ori persoanelor
juridice, se datorează taxa pe teren în sarcina concesionarilor,
locatarilor ori titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă,
după caz. Dacă o persoană juridică - concesionar, locatar, titular al
dreptului de administrare ori de folosinţă - încheie ulterior contracte
de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă pentru acelaşi
teren cu alte persoane, taxa pe teren va fi datorată de utilizatorul
final.
___________
Subpunctul (23) a fost modificat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscală,
în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind
concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a
clădirii respective. În situaţia în care în act nu sunt înscrise
suprafaţa terenului, categoria de folosinţă şi suprafaţa construită la
sol a clădirilor, acolo unde sunt amplasate clădiri, la act se anexează,
în mod obligatoriu, un certificat emis de către persoana juridică care a
transmis aceste date, prin care se confirmă realitatea menţiunilor
respective.
___________
Subpunctul (3) a fost introdus prin punctul 17. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
74.
Se consideră proprietari de terenuri şi acei contribuabili cărora, în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5
ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în
continuare Legea nr. 18/1991, şi ale Legii nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12
ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, li s-a
constituit ori reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor
agricole sau forestiere, după caz, de la data punerii în posesie
constatată prin procese-verbale, fişe sau orice alte documente de punere
în posesie întocmite de comisiile locale, potrivit dispoziţiilor legale
în vigoare, chiar dacă nu este emis titlul de proprietate.
75.
În cazul în care terenul, proprietate privată a persoanelor fizice sau
juridice este închiriat, concesionat sau arendat în baza unui contract
de închiriere, de concesiune ori de arendare, după caz, impozitul pe
teren se datorează de către proprietar, cu excepţia cazurilor prevăzute
la pct. 73 alin. (21).
___________
Punctul 75. a fost modificat prin punctul 36. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
76.
(1)
Pentru identificarea terenurilor, precum şi a proprietarilor acestora,
se au în vedere prevederile pct. 18 alin. (1), (2), (5) şi (7).
(2)
Pentru aplicarea prevederilor art. 256 alin. (4) din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile pct. 20.
Codul fiscal
Scutiri
Art. 257.
-
Impozitul pe teren nu se datorează pentru:
a)
terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire;
b)
orice teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a acestuia, cu personalitate juridică;
c)
orice teren al unui cimitir, crematoriu;
d)
orice teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizată provizoriu sau acreditată;
e)
orice teren al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în patrimoniul autorităţilor locale;
f)
orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie
publică, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;
g)
orice teren proprietate a statului, a unităţilor
administrativ-teritoriale sau a altor instituţii publice, aferent unei
clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de
proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi
economice;
h)
orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;
i)
terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt
improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de
iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite
pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea
apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea
resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege,
precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate
astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu
afectează folosirea suprafeţei solului;
j)
terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie,
terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile,
inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi
terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe baza
avizului privind categoria de folosinţă a terenului, emis de oficiul
judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară;
k)
terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale,
drumuri principale administrate de Compania Naţională de Autostrăzi şi
Drumuri Naţionale din România - S.A., zonele de siguranţă a acestora,
precum şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;
l)
terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
m)
terenurile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau
testamentari;
n)
terenurile aferente clădirilor prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 6 şi
7, cu excepţia celor folosite pentru activităţi economice;
o)
terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 16 din Legea nr.
10/2001 pe durata pentru care proprietarul este obligat să menţină
afectaţiunea de interes public;
p)
terenul aferent clădirilor retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 pe durata pentru care
proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de interes public;
r)
terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 6 alin. (5) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 pe durata pentru care
proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de interes public.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
77.
(1)
Prin sintagma suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire,
prevăzută la art. 257 lit. a) din Codul fiscal, se înţelege suprafaţa
construită la sol a clădirilor.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(11)
În cazul terenurilor pe care sunt amplasate clădiri, pentru stabilirea
impozitului pe teren, din suprafaţa înregistrată în registrul agricol la
categoria de folosinţă «terenuri cu construcţii» se scade suprafaţa
construită la sol a clădirilor respective.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(12)
În cazul terenurilor pe care sunt amplasate orice alte construcţii care
nu sunt de natura clădirilor, pentru stabilirea impozitului pe teren,
din suprafaţa înregistrată în registrul agricol la categoria de
folosinţă «terenuri cu construcţii» nu se scade suprafaţa ocupată de
construcţiile respective.
___________
Subpunctul (12) a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Termenul unităţile, prevăzut la art. 257 lit. b) din Codul fiscal,
corespunde termenului componente din cuprinsul pct. 23 alin. (3).
(21)
În cazul terenurilor prevăzute la art. 257 lit. f) şi g) din Codul
fiscal, pentru calculul impozitului pe teren, în situaţia în care pe
acesta se află amplasată o clădire cu încăperi care sunt folosite pentru
activităţi economice din cele prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 1,
3, 4 şi 6 din Codul fiscal, se vor efectua următoarele operaţiuni:
a)
din suprafaţa terenului se scade suprafaţa construită la sol a clădirii respective;
b)
suprafaţa prevăzută la lit. a), determinată în urma scăderii, se
înmulţeşte cu cota procentuală prevăzută la pct. 22 alin. (2) lit. c),
rezultând astfel suprafaţa terenului aferentă cotei-părţi de clădire
care corespunde încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
c)
se determină impozitul pe teren pentru suprafaţa terenului aferentă
cotei-părţi de clădire care corespunde încăperilor care sunt folosite
pentru activităţi economice, prin înmulţirea suprafeţei determinate la
lit. b) cu nivelul impozitului corespunzător, potrivit prevederilor art.
258 din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (21) a fost modificat prin punctul 37. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(3)
Pentru încadrarea terenurilor degradate sau poluate incluse în
perimetrul de ameliorare, prevăzute la art. 257 lit. h) din Codul
fiscal, se au în vedere următoarele reglementări:
a)
Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare;
b)
Regulamentul
privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de
ameliorare, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialişti,
constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.257/2011.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 13. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(4)
Terenurile utilizate pentru exploatările din subsol pot face parte din
categoria celor pentru care nu se datorează impozit pe teren, potrivit
prevederilor art. 257 lit. i) din Codul fiscal, numai dacă acestea sunt
încadrate ca atare, prin hotărâre a consiliilor locale/Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
(5)
Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art.
257 lit. l) din Codul fiscal, se vor avea în vedere prevederile
Ordonanţei Guvernului nr. 65/2001
privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie
2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, precum şi hotărârile Guvernului României de constituire a parcurilor industriale.
(6)
Pentru terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de
navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor
navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora,
precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, nu se
datorează impozit pe teren, începând cu data de întâi a lunii următoare
celei în care contribuabilul depune cerere în acest sens, la care
anexează avizul conform privind categoria de folosinţă a terenului, emis
de oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară. Prin
sintagma infrastructură portuară se înţelege ansamblul construcţiilor
destinate adăpostirii, acostării şi operării navelor şi protecţiei
porturilor, precum şi totalitatea căilor de comunicaţie pentru
activităţile industriale şi comerciale.
___________
Subpunctul (6) a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(7)
Pentru încadrarea terenurilor prevăzute la art. 257 lit. n) din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile pct. 22.
Codul fiscal:
Calculul impozitului
Art. 258.
-
(1)
Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri
pătraţi de teren, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi
zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării
făcute de consiliul local.
(2)
În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul
agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, impozitul pe
teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în
hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:
| Zona în cadrul localităţii | Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localităţi - lei/ha | ||||||
| 0 | I | II | III | IV | V | ||
| A | 7.404 | 6.148 | 5.401 | 4.681 | 636 | 509 | |
| B | 6.148 | 4.683 | 3.768 | 3.180 | 509 | 382 | |
| C | 4.648 | 3.180 | 2.385 | 1.511 | 382 | 254 | |
| D | 3.180 | 1.511 | 1.261 | 880 | 249 | 127 | |
(3)
În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul
agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu
construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei
terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la
alin. (4), iar acest rezultat se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie
corespunzător prevăzut la alin. (5).
(4)
Pentru stabilirea impozitului pe teren, potrivit alin. (3), se folosesc sumele din tabelul următor:
| Nr. crt. | Zona (lei/ha) | |||||
| A | B | C | D | |||
| 1 | Teren arabil | 20 | 15 | 13 | 11 | |
| 2 | Păşune | 15 | 13 | 11 | 9 | |
| 3 | Fâneaţă | 15 | 13 | 11 | 9 | |
| 4 | Vie | 33 | 25 | 20 | 13 | |
| 5 | Livadă | 38 | 33 | 25 | 20 | |
| 6 | Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră | 20 | 15 | 13 | 11 | |
| 7 | Teren cu apă | 11 | 9 | 6 | x | |
| 8 | Drumuri şi căi ferate | x | x | x | x | |
| 9 | Teren neproductiv | x | x | x | x | |
(5)
Suma stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în următorul tabel:
| Rangul localităţii | Coeficientul de corecţie | |
| 0 | 8,00 | |
| I | 5,00 | |
| II | 4,00 | |
| III | 3,00 | |
| III | 3,00 | |
| IV | 1,10 | |
| V | 1,00 |
(51)
Ca excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor
persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în
registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri
cu construcţii, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor
alin. (3)-(5) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
a)
au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;
b)
au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din desfăşurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).
(52)
În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilanul unităţii
administrativ-teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice,
se calculează conform alin. (2).
(6)
În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren se
stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în ha, cu
suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulţită cu
coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la art. 251 alin. (5):
| Nr. crt. | Categoria de folosinţă | ZONA LEI (RON)/HA | ||||
| 0 | A | B | C | D | ||
| 1 | Teren cu construcţii | 22 | 20 | 18 | 16 | |
| 2 | Arabil | 36 | 34 | 32 | 30 | |
| 3 | Păşune | 20 | 18 | 16 | 14 | |
| 4 | Fâneaţă | 20 | 18 | 16 | 14 | |
| 5 | Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1 | 40 | 38 | 36 | 34 | |
| 5.1 | Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1 40 38 36 34 | X | X | X | X | |
| 6 | Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 6.1 | 40 | 38 | 36 | 34 | |
| 6.1 | Livadă până la intrarea pe rod | X | X | X | X | |
| 7 | Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră, cu excepţia celui prevăzut la nr. crt. 7.1 | 12 | 10 | 8 | 6 | |
| 7.1 | Pădure în vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu rol de protecţie | X | X | X | X | |
| 8 | Teren cu apă, altul decât cel cu amenajări piscicole | 4 | 3 | 2 | 1 | |
| 8.1 | Teren cu amenajări piscicole | 24 | 22 | 20 | 18 | |
| 9 | Drumuri şi căi ferate | X | X | X | X | |
| 10 | Drumuri şi căi ferate | X | X | X | X | |
(7)
Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi
terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora,
precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază
de documente, anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a
capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al
gospodăriei, potrivit normelor prevăzute la art. 293, sub sancţiunea
nulităţii.
(8)
Atât în cazul clădirilor, cât şi al terenurilor, dacă se constată
diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi
situaţia reală rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, pentru
determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele care
corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări tehnice de cadastru.
Datele rezultate din lucrările tehnice de cadastru se înscriu în
evidenţele fiscale, în registrul agricol, precum şi în cartea funciară,
iar modificarea sarcinilor fiscale operează începând cu data de întâi a
lunii următoare celei în care se înregistrează la compartimentul de
specialitate lucrarea respectivă, ca anexă la declaraţia fiscală.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 38. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
78.
(1)
Impozitul pe teren se stabileşte anual în sumă fixă, în lei pe metru
pătrat de teren, în mod diferenţiat, în intravilanul şi extravilanul
localităţilor, după cum urmează:
a)
în intravilan:
1.
pe ranguri de localităţi, identificate prin cifrele romane: 0, I, II, III, IV şi V;
2.
pe zone, identificate prin literele: A, B, C şi D;
3.
pe categorii de folosinţă, astfel cum sunt evidenţiate în tabloul prevăzut la pct. 80;
4.
prin aplicarea nivelurilor şi a coeficienţilor de corecţie prevăzuţi la art. 258 alin. (2), (4) şi (5) din Codul fiscal;
b)
în extravilan, în funcţie de categoria de folosinţă, de zone,
identificate prin literele: A, B, C şi D, prin aplicarea nivelurilor
prevăzute la art. 258 alin. (6) din Codul fiscal, înmulţite cu
coeficienţii de corecţie corespunzători prevăzuţi la art. 251 alin. (5):
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 38. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Pentru stabilirea impozitului pe teren, prevederile pct. 1-9, pct. 11 alin. (3), pct. 15 şi 18 se aplică în mod corespunzător.
79.
Pentru terenurile din intravilanul localităţilor, înregistrate în
registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri
cu construcţii, impozitul pe teren se determină prin înmulţirea
nivelurilor prevăzute la art. 258 alin. (4) din Codul fiscal cu
coeficienţii de corecţie de la alin. (5) al aceluiaşi articol,
diferenţiaţi pe ranguri de localităţi.
80.
La încadrarea terenurilor pe categorii de folosinţă, în funcţie de subcategoria de folosinţă, se are în vedere tabloul următor:
| Categoria de folosinţă | Subcategoria de folosinţă | Simbol (cod) | ||
| 1. | Terenuri cu construcţii | - construcţii | C | |
| - curţi şi construcţii | CC | |||
| - diguri | CD | |||
| - cariere | CA | |||
| - parcuri | CP | |||
| - cimitire | CI | |||
| - terenuri de sport | CS | |||
| - pieţe şi târguri | CT | |||
| - pajişti şi ştranduri | CPJ | |||
| - taluzuri pietruite | CTZ | |||
| - fâşie de frontieră | CFF | |||
| - exploatări miniere şi petroliere | CMP | |||
| - alte terenuri cu construcţii | CAT | |||
| 2. | Arabil | - arabil propriu-zis | A | |
| - pajişti cultivate | AP | |||
| - grădini de legume | AG | |||
| - orezării | AO | |||
| - sere | AS | |||
| - solarii şi răsadniţe | ASO | |||
| - căpşunării | AC | |||
| - alte culturi perene | AD | |||
| 3. | Păşuni | - păşuni curate | P | |
| - păşuni împădurite | PP | |||
| - păşuni cu pomi fructiferi | PL | |||
| - păşuni cu tufărişuri şi mărăciniş | PT | |||
| 4. | Fâneţe | - fâneţe curate | F | |
| - fâneţe cu pomi fructiferi | FL | |||
| - fâneţe împădurite | FPF | |||
| - fâneţe cu tufărişuri şi mărăciniş | T | |||
| 5. | Vii | - vii nobile | VN | |
| - vii hibride | VH | |||
| - plantaţii hamei | VHA | |||
| - pepiniere viticole | P | |||
| 6. | Livezi | - livezi clasice | L | |
| - livezi intensive şi superintensive | LI | |||
| - livezi plantaţii arbuşti | LF | |||
| - plantaţii dud | LD | |||
| - pepiniere pomicole | LP | |||
| 7. | Păduri şi alte terenuri de vegetaţie forestieră | - păduri | PD | |
| - perdele de protecţie | PDP | |||
| - tufărişuri şi mărăcinişuri | PDT | |||
| - răchitării | PDR | |||
| - pepiniere silvice | PDPS | |||
| 8. | Terenuri cu ape | - ape curgătoare | HR | |
| - lacuri şi bălţi naturale | HB | |||
| - lacuri de acumulare | HA | |||
| - amenajări piscicole | HP | |||
| - ape cu stuf | HS | |||
| - canaluri | HC | |||
| - marea teritorială | HM | |||
| 9. | Drumuri şi căi ferate | - autostrăzi | DA | |
| - drumuri naţionale | DN | |||
| - drumuri judeţene | DJ | |||
| - drumuri comunale | DC | |||
| - străzi şi uliţe | DS | |||
| - drumuri de exploatare (agricole, silvice, petroliere, industriale etc.) | DE | |||
| - drumuri şi poteci turistice | DT | |||
| - căi ferate | DF | |||
| 10. | Terenuri neproductive | - nisipuri zburătoare | NN | |
| - bolovănişuri, stâncării, pietrişuri | NB | |||
| - râpe, ravene, torenţi | NR | |||
| - sărături cu crustă | NS | |||
| - mocirle şi smârcuri | NM | |||
| - gropi împrumut, deponii | NG | |||
| - halde | NH | |||
81.
(1)
Pentru calculul impozitului aferent terenurilor situate în intravilanul
localităţilor, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cel al
persoanelor juridice, sunt necesare următoarele date:
a)
rangul localităţii unde se află situat terenul;
b)
zona în cadrul localităţii prevăzute la lit. a);
c)
categoria de folosinţă;
d)
suprafaţa terenului;
e)
în cazul terenului încadrat la categoria de folosinţă "terenuri cu construcţii", suprafaţa construită la sol a clădirilor;
f)
majorarea stabilită în condiţiile art. 287 din Codul fiscal pentru impozitul pe teren.
(2)
Pentru calculul impozitului pentru terenurile situate în extravilanul
localităţilor, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cel al
persoanelor juridice, sunt necesare următoarele date:
a)
suprafaţa terenului;
b)
în cazul terenului încadrat la categoria de folosinţă "terenuri cu construcţii", suprafaţa construită la sol a clădirilor;
c)
majorarea stabilită în condiţiile art. 287 din Codul fiscal pentru impozitul pe teren.
82.
(1)
Exemplu de calcul privind impozitul pe teren aferent anului 2007, în
cazul unui teren amplasat în intravilan, având categoria de folosinţă
"terenuri cu construcţii":
A.
Datele despre teren, potrivit structurii prevăzute la pct. 81 alin. (1):
a)
rangul localităţii unde este situat terenul: 0;
b)
zona în cadrul localităţii: A;
c)
categoria de folosinţă: terenuri cu construcţii;
d)
suprafaţa terenului: 598 m2;
e)
suprafaţa construită la sol a clădirilor: 56 m2;
f)
Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în anul 2006 pentru anul 2007, majorarea impozitului pe teren cu 19%.
B.
Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe teren, astfel cum
rezultă din economia textului art. 258 alin. (2) din Codul fiscal:
1.
Se determină suprafaţa pentru care se datorează impozit pe teren: din
suprafaţa terenului deţinut în proprietate se scade suprafaţa construită
la sol, respectiv: 598 m2 - 56 m2 = 542 m2;
2.
Se determină impozitul pe teren:
2.1.
în tabloul prevăzut la pct. 11 alin. (3), la cap. III - impozitul pe
terenurile amplasate în intravilan - terenuri cu construcţii, în coloana
"Nivelurile stabilite în anul 2006 pentru anul 2007 - art. 296 alin.
(1)" se identifică suma corespunzătoare unui teren amplasat în zona A
din localitatea care are rangul O, respectiv: 7404 lei/ha, respectiv
0,7404 lei/m2;
2.2.
suprafaţa de teren pentru care se datorează impozit pe teren, prevăzută
la pct. 1, se înmulţeşte cu suma prevăzută la subpct. 2.1, respectiv:
542 m2 x 0,7404 lei/ha = 401,296 lei;
2.3.
având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal,
deoarece, în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007, Consiliul General
al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe teren cu
19%, impozitul determinat la subpct. 2.2 se majorează cu acest procent
sau, pentru uşurarea calculului, impozitul pe teren se înmulţeşte cu
1,19, respectiv: lei 401,296 x 1,19 = 477,54 lei; potrivit prevederilor
pct. 15 alin. (1), fracţiunea depăşind 50 de bani se majorează la 1 leu,
impozitul pe teren astfel determinat se rotunjeşte la 478 lei.
(2)
Exemplu de calcul privind impozitul pe teren aferent anului 2007, în
cazul unui teren amplasat în intravilan, având categoria de folosinţă
"fâneaţă":
A.
Datele despre teren, potrivit structurii prevăzute la pct. 81 alin. (1):
a)
rangul localităţii unde este situat terenul: 0;
b)
zona în cadrul localităţii: C;
c)
categoria de folosinţă: fâneaţă;
d)
suprafaţa terenului: 1.214 m2;
e)
suprafaţa construită la sol a clădirilor: 0 m2;
f)
Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în anul 2006 pentru anul 2007, majorarea impozitului pe teren cu 19%.
B.
Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe teren, astfel cum
rezultă din economia textului art. 258 alin. (3)-(5) din Codul fiscal:
1.
Se determină suprafaţa pentru care se datorează impozit pe teren: este efectiv suprafaţa terenului, respectiv: 1.214 m2;
2.
Se determină impozitul pe teren:
2.1.
în tabloul prevăzut la pct. 11 alin. (3), la cap. III - impozitul pe
terenurile amplasate în intravilan - orice altă categorie de folosinţă
decât cea de terenuri cu construcţii, în coloana "Nivelurile stabilite
în anul 2006 pentru anul 2007 - art. 296 alin. (1)" se identifică suma
corespunzătoare unui teren având categoria de folosinţă "fâneaţă",
amplasat în zona C, respectiv: 11 lei/ha, respectiv 0,0011 lei/m2;
2.2.
suprafaţa de teren pentru care se datorează impozit pe teren, prevăzută
la pct. 1, se înmulţeşte cu suma prevăzută la subpct. 2.1, respectiv:
1.214 m2 x 0,0011 lei/m2 = 13,354 lei;
2.3.
suma stabilită la subpct. 2.2 se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie
8,00 din tabelul prevăzut la art. 258 alin. (5) din Codul fiscal,
corespunzător rangului 0 al localităţii unde este amplasat terenul,
respectiv; 13,354 lei x 8,00 = 106,832 lei;
2.4.
având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal,
deoarece, în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007, Consiliul General
al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe teren cu
19%, suma determinată la subpct. 2.3 se majorează cu acest procent sau,
pentru uşurarea calculului, această sumă se înmulţeşte cu 1,19,
respectiv: 106,832 lei x 1,19 = 127,13 lei; potrivit prevederilor pct.
15 alin. (1), fracţiunea de 0, fiind sub 50 de bani se neglijează,
impozitul pe teren astfel determinat se rotunjeşte la 127 lei.
(3)
Exemplu de calcul privind impozitul pe teren aferent anului 2007, în cazul unui teren amplasat în extravilan:
A.
Datele despre teren, potrivit structurii prevăzute la pct. 81 alin. (2):
a)
suprafaţa terenului arabil, zona A, în Bucureşti, 0,0607 ha;
b)
suprafaţa construită la sol a clădirilor: 245 m2;
c)
Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în anul 2006 pentru anul 2007, majorarea impozitului pe teren cu 19%.
B.
Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe teren, astfel cum
rezultă din economia textului art. 258 alin. (6) din Codul fiscal:
1.
Se determină suprafaţa pentru care se datorează impozit pe teren: din
suprafaţa terenului deţinut în proprietate se scade suprafaţa construită
la sol, respectiv: 607 m2 - 245 m2 = 362 m2.
2.
Se determină impozitul pe teren:
2.1.
suprafaţa prevăzută la pct. 1, potrivit art. 258 alin. (6) din Codul
fiscal, se înmulţeşte cu 36 lei/ha sau, pentru uşurarea calculului, 362 m2 se împarte la 10.000, respectiv: 0,0362 ha x 36 lei/ha = 1,303 lei;
2.2.
suma stabilită la subpct. 2.1 se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie
2,60 corespunzător prevăzut la art. 251 alin. (5) din Codul fiscal,
corespunzător rangului 0 al localităţii unde este amplasat terenul,
respectiv: 1,303 lei x 2,60 = 3,38 lei;
2.3.
având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal,
deoarece, în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007, Consiliul General
al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe teren cu
19%, suma determinată la subpct. 2.1 se majorează cu acest procent sau,
pentru uşurarea calculului, această sumă se înmulţeşte cu 1,19,
respectiv: 3,38 lei x 1,19 = 4,03 lei; potrivit prevederilor pct. 15
alin. (1), fracţiunea de 0,03 lei fiind sub 50 de bani se neglijează,
impozitul pe teren astfel determinat se rotunjeşte la 4 lei.
___________
Litera B. a fost modificată prin punctul 3. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Punctul 82. a fost modificat prin punctul 39. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Dobândiri şi transferuri de teren, precum şi alte modificări aduse terenului
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Art. 259.
-
(1)
Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe
teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care
terenul a fost dobândit.
___________
Alineatul (1) a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Pentru orice operaţiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui
an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui
teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu
prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul
dreptului de proprietate asupra terenului.
___________
Alineatul (2) a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(3)
În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe teren se
recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se
aplică acelei persoane.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(4)
Dacă încadrarea terenului în funcţie de poziţie şi categorie de
folosinţă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine
un eveniment care modifică impozitul datorat pe teren, impozitul datorat
se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a
intervenit modificarea.
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(5)
Dacă în cursul anului se modifică rangul unei localităţi, impozitul pe
teren se modifică pentru întregul teren situat în intravilan
corespunzător noii încadrări a localităţii, începând cu data de 1
ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.
___________
Alineatul (5) a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(6)
Orice persoană care dobândeşte teren are obligaţia de a depune o
declaraţie privind achiziţia terenului la compartimentul de specialitate
al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile,
inclusiv, care urmează după data achiziţiei.
___________
Alineatul (6) a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(61)
Înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de
lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate
asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale,
cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului
local al unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul
sau al celei unde îşi are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu
termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei
în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligaţiilor bugetare
se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate
al autorităţilor administraţiei publice locale. Actele prin care se
înstrăinează terenuri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat
sunt nule de drept.
___________
Alineatul (61) a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(7)
Orice persoană care modifică folosinţa terenului are obligaţia de a
depune o declaraţie privind modificarea folosinţei acestuia la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data
modificării folosinţei.
___________
Art. 259. a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
83.
(1)
În aplicarea prevederilor art. 259 din Codul fiscal, se vor avea în
vedere reglementările din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil,
republicată.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Impozitul pe teren, precum şi obligaţiile de plată accesorii acestuia,
datorate până la data de întâi a lunii următoare celei în care se
realizează înstrăinarea între vii a terenurilor, reprezintă sarcină
fiscală a părţii care înstrăinează.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 14. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
84.
(1)
Ori de câte ori intervin modificări în registrul agricol, referitoare la
terenurile, la clădirile, la mijloacele de transport sau la orice alte
bunuri deţinute în proprietate sau în folosinţă, după caz, de natură să
conducă la modificarea oricăror impozite şi taxe locale prevăzute de
titlul IX din Codul fiscal, funcţionarii publici cu atribuţii privind
completarea, ţinerea la zi şi centralizarea datelor în registrele
agricole au obligaţia de a comunica aceste modificări funcţionarilor
publici din compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data
modificării.
(2)
Referitor la registrele agricole se vor avea în vedere, cu precădere, următoarele reglementări:
a)
Legea nr. 68/1991 privind registrul agricol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 28 noiembrie 1991;
b)
Ordonanţa Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol, cu modificările şi completările ulterioare;
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 15. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
c)
Hotărârea Guvernului nr. 1.632/2009 privind registrul agricol pentru perioada 2010-2014;
___________
Litera c) a fost modificată prin punctul 15. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
d)
Normele tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada
2010-2014, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării
rurale, al ministrului administraţiei şi internelor, al ministrului
finanţelor publice şi al preşedintelui Institutului Naţional de
Statistică nr. 95/153/1.998/3.241/2010.
___________
Litera d) a fost modificată prin punctul 15. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
85.
(1)
În cazul în care terenul este administrat sau folosit de alte persoane
decât titularul dreptului de proprietate şi pentru care locatarul,
concesionarul ori arendaşul datorează chirie, redevenţă sau arendă în
baza unui contract de închiriere, locaţiune, concesiune sau arendare,
după caz, impozitul/taxa pe teren se datorează de către proprietar, în
măsura în care:
a)
proprietarul nu este scutit de această obligaţie; sau
b)
pentru terenul respectiv nu se datorează impozit/taxa, potrivit prevederilor titlului IX din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (1) a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Abrogat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Abrogat prin punctul 16. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Punctul 85. a fost introdus prin punctul 40. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
86.
În situaţiile în care terenul se află în proprietate comună, impozitul pe teren se datorează după cum urmează:
a)
în cazul în care fiecare dintre contribuabili are determinate
cotele-părţi, impozitul se datorează de fiecare dintre contribuabili,
proporţional cu partea de teren corespunzătoare cotelor-părţi
respective;
b)
în cazul în care contribuabilii nu au stabilite cotele-părţi din teren
pe fiecare contribuabil, impozitul se împarte la numărul de
coproprietari, fiecare dintre aceştia datorând, în mod egal, partea din
impozit rezultată în urma împărţirii.
87.
(1)
Impozitul pe teren se datorează până la data de la care se face scăderea.
(2)
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situaţiile prevăzute de lege, se face după cum urmează:
a)
începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs situaţia respectivă;
b)
proporţional cu partea de teren supusă unei astfel de situaţii;
c)
proporţional cu perioada cuprinsă între data menţionată la lit. a) şi sfârşitul anului fiscal respectiv.
88.
În situaţia în care pe parcursul anului fiscal apar schimbări ale
categoriei de folosinţă, în condiţiile legii, impozitul pe teren se
modifică de la data de întâi a lunii următoare celei în care se prezintă
un act/acte prin care se atestă schimbarea respectivă.
___________
Punctul 88. a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
89.
(1)
Contribuabilii care achiziţionează terenuri sunt obligaţi să depună
declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului pe teren la
compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale în raza cărora se află terenurile, în termen de 30 de zile de la
data dobândirii acestora, conform prevederilor art. 259 alin. (6) din
Codul fiscal.
(2)
Obligaţia de a depune declaraţie fiscală revine deopotrivă şi contribuabililor care înstrăinează teren.
(3)
Declaraţiile fiscale se depun în termen de 30 de zile de la data
dobândirii sau de la data apariţiei oricăreia dintre următoarele
situaţii:
a)
intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;
b)
se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului pe teren datorat;
c)
intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului pe teren.
Codul fiscal:
Plata impozitului
Art. 260.
-
(1)
Impozitul/taxa pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.
(2)
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru
întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a
anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită
prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti,
această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3)
Impozitul anual pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către
contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv,
se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care
contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe
raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se
referă la impozitul pe teren cumulat.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
90.
Procedura de calcul pentru determinarea impozitului/taxei pe teren,
datorat proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal,
este similară cu cea pentru impozitul/taxa pe clădiri, aplicându-se în
mod corespunzător prevederile pct. 71.
___________
Punctul 90. a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
91.
Procedura de calcul în cazul bonificaţiei pentru plata cu anticipaţie a
impozitului/taxei pe teren este similară cu cea pentru impozitul/taxei
pe clădiri, aplicându-se în mod corespunzător prevederile pct. 72.
___________
Punctul 91. a fost modificat prin punctul 42. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
92.
Declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, în
cazul persoanelor fizice, şi, respectiv, declaraţiile fiscale pentru
stabilirea impozitului pe teren, în cazul persoanelor juridice, sunt
modelele stabilite potrivit pct. 256.
___________
Punctul 92. a fost modificat prin punctul 43. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IV
Taxa asupra mijloacelor de transport
Taxa asupra mijloacelor de transport
Reguli generale
Art. 261.
-
(1)
Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care
trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual
pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul
capitol se prevede altfel.
___________
Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra
mijloacelor de transport, se plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau
punctul de lucru, după caz.
(3)
În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de
leasing financiar, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de
locator.
Norme metodologice:
93.
Impozitul pe mijloacele de transport se datorează bugetului local al
unităţii administrativ-teritoriale unde are domiciliul fiscal
proprietarul.
___________
Punctul 93. a fost modificat prin punctul 44. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
94.
(1)
Contribuabilii care deţin în proprietate mijloace de transport care
trebuie înmatriculate/înregistrate în România datorează impozitul pe
mijloacele de transport în condiţiile titlului IX din Codul fiscal.
(2)
Prin sintagma mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat,
prevăzută la art. 261 alin. (1) din Codul fiscal, se înţelege orice
mijloc de transport, proprietate a unei persoane fizice sau a unei
persoane juridice, care, potrivit legii, face obiectul
înmatriculării/înregistrării.
(3)
Contribuabilii ale căror mijloacele de transport fac obiectul
înregistrării, din punct de vedere fiscal, se supun aceloraşi obligaţii
ca şi cei ale căror mijloace de transport fac obiectul înmatriculării
şi, implicit aceloraşi sancţiuni.
(4)
Contribuabilii ale căror mijloacele de transport sunt înregistrate la
data de 1 ianuarie 2012 depun declaraţii fiscale până la data de 31
ianuarie 2012 inclusiv, iar impozitul aferent se datorează începând cu
data de 1 ianuarie 2012.
___________
Punctul 94. a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
95.
În cazul în care proprietarii, persoane fizice sau juridice străine,
solicită înmatricularea/înregistrarea temporară a mijloacelor de
transport în România, aceştia au obligaţia să achite integral impozitul
datorat, pentru întreaga perioadă pentru care solicită
înmatricularea/înregistrarea, la data luării în evidenţă de către
compartimentele de specialitate ale autorităţii administraţiei publice
locale.
___________
Punctul 95. a fost modificat prin punctul 17. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
951.
În cazul mijloacelor de transport care fac obiectul unui contract de
leasing financiar încheiat până la data de 31 decembrie 2006, locatarul,
după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică, are
obligaţia depunerii unei declaraţii fiscale la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei
rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, până la
data de 31 ianuarie 2007, însoţită de o copie a contractului de leasing.
Pentru contractele de leasing încheiate după data de întâi ianuarie
2007, locatarul are obligaţia depunerii unei declaraţii fiscale la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale competente, însoţită de o copie a contractului de leasing, în
termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de leasing.
(2)
Documentele ce trebuie să însoţească declaraţia fiscală a
contribuabililor ce utilizează mijloace de transport în calitate de
locatar sunt:
A.
pentru mijloacele de transport care fac obiectul unui contract de
leasing financiar, încheiate până la data de 31 decembrie 2006:
a)
copie a contractului de leasing;
b)
copie a certificatului de înmatriculare a vehiculului;
c)
documentul de atribuire a codului de identificare fiscală, potrivit art.
69 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (copie a
actului de identitate/certificat de înregistrare/certificat de
înregistrare fiscală, după caz);
B.
pentru mijloacele de transport care fac obiectul unui contract de leasing financiar, încheiate după data de 1 ianuarie 2007:
a)
copie a contractului de leasing;
b)
copie a procesului-verbal de predare-primire a mijlocului de transport;
c)
documentul de atribuire a codului de identificare fiscală, potrivit art.
69 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (copie a
actului de identitate/certificat de înregistrare/certificat de
înregistrare fiscală, după caz).
___________
Subpunctul (2) a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Punctul 951. a fost introdus prin punctul 44. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
952.
(1)
În cazul contractelor de leasing financiar, locatarul, persoana fizică
sau persoana juridică, după caz, are obligaţia depunerii declaraţiei
fiscale la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale în a cărei rază este înregistrat mijlocul de transport,
în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de leasing,
însoţită de o copie a acestuia.
(2)
În cazul contractelor de leasing financiar care se reziliază, impozitul
pe mijloacele de transport este datorat de locator începând cu data
încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente
similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a
rezilierii contractului de leasing.
(3)
În cazul contractelor de leasing financiar care se finalizează cu
transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport,
locatarul datorează impozit pe mijlocul de transport şi are obligaţia
declarării acestuia la organul fiscal local competent, în termen de 30
de zile.
___________
Punctul 952. a fost introdus prin punctul 18. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Scutiri
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Art. 262.
-
Impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru:
a)
autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin
persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului
acestora;
___________
Litera a) a fost introdusă prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
b)
navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru
transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula
Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;
___________
Litera b) a fost introdusă prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
c)
mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
___________
Litera c) a fost introdusă prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
d)
mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate
pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau
suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi,
dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public.
___________
Litera d) a fost introdusă prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
e)
vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.
___________
Alineatul a fost introdus prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Art. 262. a fost introdus prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 48. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
96.
Contribuabilii care se află în situaţia prevăzută la art. 262 lit. a)
din Codul fiscal au obligaţia să prezinte compartimentelor de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror
rază administrativ-teritorială îşi au domiciliul fotocopia documentului
oficial care atestă situaţia respectivă, precum şi documentele care
atestă că mijlocul de transport este adaptat handicapului acestora.
97.
Obligaţia de a depune declaraţia fiscală, în condiţiile art. 264 alin.
(4) din Codul fiscal, revine şi persoanelor fizice care intră sub
incidenţa art. 262 lit. a) din Codul fiscal, prin care se acordă
scutirea de la plataimpozitului pe mijloacele de transport cu tracţiune
mecanică.
___________
Punctul 97. a fost modificat prin punctul 45. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
98.
Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face
începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilii
interesaţi prezintă compartimentelor de specialitate ale administraţiei
publice locale documentele prin care atestă situaţiile, prevăzute de
lege, pentru care sunt scutiţi.
___________
Punctul 98. a fost modificat prin punctul 45. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
99.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 262 lit. b) atât persoanele
fizice, cât şi persoanele juridice proprietare ale navelor fluviale de
pasageri, bărcilor şi luntrelor folosite pentru transportul persoanelor
fizice cu domiciliul în unităţile administrativ-teritoriale din Delta
Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei.
100.
(1)
Unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la pct. 99 se stabilesc
prin ordine ale prefecţilor judeţelor respective, în termen de 30 de
zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.
(2)
Ordinele prefecţilor se aduc la cunoştinţă publică, vor fi comunicate
autorităţilor administraţiei publice locale interesate, în condiţiile
Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001,
cu modificările şi completările ulterioare, şi vor fi publicate în
monitorul oficial al judeţului respectiv, potrivit prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr. 75/2003
privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de editare a
monitoarelor oficiale ale unităţilor administrativ-teritoriale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30
august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 534/2003, denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 75/2003.
101.
Navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite în alte
scopuri decât pentru transportul persoanelor fizice sunt supuse
impozitului pe mijloacele de transport în condiţiile titlului IX din
Codul fiscal. Pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport,
navele fluviale de pasageri sunt asimilate vapoarelor prevăzute în
tabelul de la art. 263 alin. (7) pct. 8 din Codul fiscal.
___________
Punctul 101. a fost modificat prin punctul 46. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
102.
Prin sintagma folosite pentru transportul persoanelor fizice, prevăzută
la art. 262 lit. b) din Codul fiscal, se înţelege folosirea atât pentru
activităţi ce privesc necesităţile familiale, cât şi pentru activităţi
recreativ-distractive.
103.
Prevederile pct. 97 se aplică deopotrivă persoanelor fizice şi
persoanelor juridice proprietare ale navelor fluviale de pasageri,
bărcilor şi luntrelor care nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de
transport.
104.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 262 lit. d) din Codul fiscal
operatorii de transport public local de călători a căror activitate este
reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/2001
privind serviciile regulate de transport public local de călători,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1
septembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 284/2002, denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 86/2001.
105.
Contribuabilii persoane juridice care au ca profil de activitate
servicii de transport public de pasageri, în regim urban sau suburban,
sunt scutiţi de la plata impozitului pe mijloacele de transport numai
pentru autobuze, autocare şi microbuze, prevăzute în tabelul prevăzut la
art. 263 alin. (2) pct. 6 din Codul fiscal, utilizate exclusiv în
scopul transportului public local de călători în condiţiile Legii
serviciilor de transport public local nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 105. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
106.
Contribuabilii care au ca obiect al activităţii producţia şi/sau
comerţul cu mijloace de transport nu datorează impozitul prevăzut la
cap. IV al titlului IX din Codul fiscal pentru acele mijloace de
transport care nu au fost înmatriculate niciodată în România,
înregistrate în contabilitate ca mărfuri.
___________
Punctul 106. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
1061.
Pentru vehiculele istorice, definite conform prevederilor legale în
vigoare, Registrul Auto Român eliberează C.I.V. dacă vehiculul este
atestat ca vehicul istoric şi dacă corespunde în ceea ce priveşte
verificarea stării tehnice, menţionând în C.I.V.-urile eliberate
vehiculelor istorice textul «vehicul istoric».
___________
Punctul 1061. a fost modificat prin punctul 19. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal
Calculul taxei
Art. 263.
-
(1)
Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcţie de tipul
mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.
(2)
În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe
mijlocul de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică
a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 de cm sau fracţiune
din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
| Nr. crt. | Tipuri de autovehicule | Suma, în lei, pentru fiecare grupă de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta | |
| Motorete, scutere, motociclete şi autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 1600 cm3 inclusiv | 7 | ||
| Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1601 cm3 şi 2000 cm3 inclusiv | 15 | ||
| Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2001 cm3 şi 2600 cm3 inclusiv | 30 | ||
| Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2601 cm3 şi 3000 cm3 inclusiv | 60 | ||
| Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm3 | 120 | ||
| Autobuze, autocare, microbuze | 20 | ||
| Alte autovehicule cu masa totală maximă autorizată de până la 12 tone inclusiv, precum şi autoturismele de teren din producţie internă | 25 | ||
| Tractoare înmatriculate | 15 |
(3)
În cazul unui ataş, impozitul pe mijloacele de transport este de 50% din
taxa pentru motocicletele, motoretele şi scuterele respective.
(4)
În cazul unui autovehicul de transport marfă cu masa totală autorizată
de peste 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:
| Numărul axelor şi masa totală maximă autorizată | NIVELURILE APLICABILE ÎN ANUL FISCAL 2007 Impozitul, în lei | |||
| Vehicule cu sistem de suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut | Vehicule cu alt sistem de suspensie | |||
| I. | Vehicule cu două axe | X | X | |
| 1. | Masa peste 12 tone, dar nu mai mult de 13 tone | 100 | 110 | |
| 2. | Masa peste 13 tone, dar nu mai mult de 14 tone | 110 | 218 | |
| 3. | Masa peste 14 tone, dar nu mai mult de 15 tone | 218 | 307 | |
| 4. | Masa peste 15 tone | 307 | 694 | |
| II. | Vehicule cu trei axe | X | X | |
| 1. | Masa peste 15 tone, dar nu mai mult de 17 tone | 110 | 137 | |
| 2. | Masa peste 17 tone, dar nu mai mult de 19 tone | 137 | 281 | |
| 3. | Masa peste 19 tone, dar nu mai mult de 21 tone | 281 | 365 | |
| 4. | Masa peste 21 tone, dar nu mai mult de 23 tone | 365 | 563 | |
| 5. | Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 563 | 874 | |
| 6. | Masa peste 25 tone | 563 | 874 | |
| III. | Vehicule cu patru axe | X | X | |
| 1. | Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 365 | 370 | |
| 2. | Masa peste 25 tone, dar nu mai mult de 27 tone | 370 | 578 | |
| 3. | Masa peste 27 tone, dar nu mai mult de 29 tone | 578 | 917 | |
| 4. | Masa peste 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone | 917 | 1.361 | |
| 5. | Masa peste 31 tone | 917 | 1.361 | |
(5)
În cazul unei combinaţii de autovehicule (un autovehicul articulat sau
tren rutier) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de
peste 12 tone impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:
| Numărul axelor şi masa totală maximă autorizată | NIVELURILE APLICABILE ÎN ANUL FISCAL 2007 Impozitul, în lei | |||
| Axă/axe motoare cu suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut | Axă/axe motoare cu alt sistem de suspensie | |||
| I. | Vehicule cu 2+1 axe | X | X | |
| 1. | Masa peste 12 tone, dar nu mai mult de 14 tone | 100 | 110 | |
| 2. | Masa peste 14 tone, dar nu mai mult de 16 tone | 110 | 120 | |
| 3. | Masa peste 16 tone, dar nu mai mult de 18 tone | 120 | 130 | |
| 4. | Masa peste 18 tone, dar nu mai mult de 20 tone | 130 | 140 | |
| 5. | Masa peste 20 tone, dar nu mai mult de 22 tone | 140 | 190 | |
| 6. | Masa peste 22 tone, dar nu mai mult de 23 tone | 190 | 246 | |
| 7. | Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 246 | 443 | |
| 8. | Masa peste 25 tone | 443 | 778 | |
| II. | Vehicule cu 2+2 axe | X | X | |
| 1. | Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 120 | 177 | |
| 2. | Masa peste 25 tone, dar nu mai mult de 26 tone | 177 | 291 | |
| 3. | Masa peste 26 tone, dar nu mai mult de 28 tone | 291 | 428 | |
| 4. | Masa peste 28 tone, dar nu mai mult de 29 tone | 428 | 517 | |
| 5. | Masa peste 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone | 517 | 849 | |
| 6. | Masa peste 31 tone, dar nu mai mult de 33 tone | 849 | 1178 | |
| 7. | Masa peste 33 tone, dar nu mai mult de 36 tone | 1178 | 1789 | |
| 8. | Masa peste 36 tone | 1178 | 1789 | |
| III. | Vehicule cu 2+3 axe | X | X | |
| 1. | Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 938 | 1305 | |
| 2. | Masa peste 38 tone | 1.305 | 1774 | |
| IV. | Vehicule cu 3+2 axe | X | X | |
| 1. | Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 829 | 1150 | |
| 2. | Masa peste 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone | 1150 | 1591 | |
| 3. | Masa peste 40 tone | 1591 | 2354 | |
| V. | Vehicule cu 3+3 | X | X | |
| 1. | Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 471 | 570 | |
| 2. | Masa peste 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone | 570 | 851 | |
| 3. | Masa peste 40 tone | 851 | 1356 | |
(6)
În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte
dintr-o combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. (5), impozitul pe
mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul
următor:
| Masa totală maximă autorizată | Impozitul (lei) | ||
| a) | Până la 1 tonă inclusiv | 7 | |
| b) | Peste 1 tonă, dar nu mai mult de 3 tone | 24 | |
| c) | Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone | 37 | |
| d) | Peste 5 tone | 46 | |
(7)
În cazul mijloacelor de transport pe apă impozitul pe mijloacele de
transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
| Mijlocul de transport pe apă | Impozitul lei | ||
| 1. | Luntre, bărci fără motor, folosite pentru pescuit şi uz personal | 15 | |
| 2. | Bărci fără motor, folosite în alte scopuri | 40 | |
| 3. | Bărci cu motor | 150 | |
| 4. | Nave de sport şi agrement*) | între 0 şi 800 | |
| 5. | Scutere de apă | 150 | |
| 6. | Remorchere şi împingătoare: | X | |
| a) | până la 500 CP inclusiv | 400 | |
| b) | peste 500 CP şi până la 2.000 CP, inclusiv | 650 | |
| c) | peste 2.000 CP şi până la 4.000 CP, inclusiv | 1.000 | |
| d) | peste 4.000 CP | 1.600 | |
| 7. | Vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fracţiune din acesta | 130 | |
| 8. | Ceamuri, şlepuri şi barje fluviale: | X | |
| a) | cu capacitatea de încărcare până la 1.500 tone, inclusiv | 130 | |
| b) | cu capacitatea de încărcare de peste 1.500 tone şi până la 3.000 tone, inclusiv | 200 | |
| c) | cu capacitatea de încărcare de peste 3.000 tone | 350 | |
*)
Criteriile de stabilire a cuantumului impozitului vor fi prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentului cod.
(8)
În înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală
maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabileşte prin cartea
de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziţie sau
un alt document similar.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 49. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
107.
Impozitul pe mijloacele de transport cu tracţiune mecanică este anual şi
se stabileşte în sumă fixă pentru fiecare tip de mijloc de transport
prevăzut la art. 263 din Codul fiscal, pentru fiecare 200 cm3 sau fracţiune din aceasta.
(2)
Fiecare vehicul care are date de identificare proprii, din punct de vedere fiscal, constituie un obiect impozabil.
___________
Subpunctul (2) a fost introdus prin punctul 5. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
___________
Punctul 107. a fost modificat prin punctul 49. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
108.
Impozitul pe mijloacele de transport, datorată potrivit pct. 5 din
tabelul prevăzut la art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, se stabileşte
numai pentru tractoarele înmatriculate.
___________
Punctul 108. a fost modificat prin punctul 50. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
109.
(1)
Prin sintagma "document similar", prevăzută la art. 263 alin. (8) din
Codul fiscal, se înţelege adeverinţa eliberată de o persoană fizică sau
de o persoană juridică specializată, care este autorizată să efectueze
servicii auto, potrivit legii, prin care se atestă capacitatea
cilindrică sau masa totală maximă autorizată.
(2)
Exemplu de calcul privind impozitul pe mijloacele de transport aferent
anului 2007, în cazul unui autoturism având capacitatea cilindrică de
1500 cm3:
A.
Datele despre mijlocul de transport: autoturism care are capacitatea cilindrică de 1500 cm3.
B.
Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe mijloacele de
transport. astfel cum rezultă textul art. 263 alin. (2) din Codul
fiscal:
1.
Se determină numărul de fracţiuni a 200 cm3: capacitatea cilindrică a autoturismului se împarte la 200 cm3, respectiv: 1.500 cm3 : 200 cm3 = 7,5; pentru calcul se consideră fracţiunea de 0,5 din 200 cm3 la nivel de unitate, rezultă 8 fracţiuni.
2.
Se determină impozitul pe mijloacele de transport:
2.1.
în tabelul prevăzut la art. 263, alin. (2) din Codul fiscal, se
identifică suma corespunzătoare unui autoturism cu capacitatea
cilindrică de până la 1600 cm3 inclusiv, respectiv 7 lei/200 cm3;
2.2.
numărul de fracţiuni prevăzut la pct. 1 se înmulţeşte cu suma prevăzută la subpct. 2.1, respectiv: 8 x 7 lei/200 cm3 = 56 lei;
2.3.
având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal şi
considerând că în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007 autoritatea
deliberativă a hotărât majorarea impozitului pe mijloacele de transport
cu 15%, suma determinată la subpct. 2.2 se majorează cu acest procent
sau, pentru uşurarea calculului, această sumă se înmulţeşte cu 1,15,
respectiv: 56 lei x 1,15 = 64,40 lei; potrivit prevederilor pct. 15
alin. (1) din prezentele norme metodologice, fracţiunea de 0,40 lei
fiind sub 500 lei se neglijează, impozitului pe mijloacele de transport
se rotunjeşte la 64 lei.
(3)
Exemplu de calcul privind impozitul pe mijloacele de transport aferent
anului 2007, în cazul unui autoturism având capacitatea cilindrică de
2.500 cm3:
A.
Datele despre mijlocul de transport: autoturism care are o capacitate cilindrică de 2.500 cm3.
B.
Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe mijloacele de
transport, astfel cum rezultă din 263 alin. (2) din Codul fiscal:
1.
Se determină numărul de fracţiuni a 200 cm3: capacitatea cilindrică a autoturismului se împarte la 200 cm3, respectiv: 2.500 cm3 : 200 cm = 12,50; pentru calcul se consideră fracţiunea de 0,50 la nivel de unitate, rezultă 13 fracţiuni;
2.
Se determină taxa asupra mijloacelor de transport:
2.1.
în tabelul prevăzut la art. 263, alin. (2) din Codul fiscal, se
identifică suma corespunzătoare unui autoturism cu capacitatea
cilindrică între 2001 cm3 şi 2600 cm3 inclusiv v, respectiv: 30 lei/200 cm3;
2.2.
numărul de unităţi prevăzut la pct. 1 se înmulţeşte cu suma prevăzută la subpct. 2.1, respectiv: 13 x 30 lei/200 cm3 = 390 lei;
2.3.
având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal şi
considerând că, în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007, autoritatea
deliberativă a hotărât majorarea impozitului asupra mijloacelor de
transport cu 20%, suma determinată la subpct. 2.2 se majorează cu acest
procent sau, pentru uşurarea calculului, această sumă se înmulţeşte cu
1,20, respectiv: 390 lei x 1,20 = 468 lei.
___________
Punctul 109. a fost modificat prin punctul 51. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
110.
Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitul pe
mijloacele de transport se efectuează de către compartimentul de
specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale de la
nivelul comunei, al oraşului, al municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază de competenţă se află
domiciliul, sediul sau punctul de lucru al contribuabilului.
___________
Punctul 110. a fost modificat prin punctul 52. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
111.
(1)
Pentru categoriile de autovehicule de transport marfă prevăzute la art.
263 alin. (4) din Codul fiscal, taxa anuală se stabileşte în sumă fixă
în lei/an, în mod diferenţiat, în funcţie de numărul de axe, de masa
totală maximă autorizată şi de sistemul de suspensie cu care sunt
dotate.
(2)
Prin masa totală maximă autorizată se înţelege masa totală a vehiculului
încărcat, declarată admisibilă cu prilejul autorizării de către
autoritatea competentă.
(3)
Numărul axelor şi masa totală maximă autorizată, avute în vedere la
calcularea taxei, sunt cele înscrise în cartea de identitate a
autovehiculului în rândul 7 şi, respectiv, rândul 11.
(4)
Dacă sistemul de suspensie nu este înscris în caseta liberă din cartea
de identitate a autovehiculului ca informaţie suplimentară, deţinătorii
vor prezenta o adeverinţă eliberată în acest sens de către Regia
Autonomă "Registrul Auto Român".
(5)
În cazul autovehiculelor de până la 12 tone inclusiv, destinate prin
construcţie atât transportului de persoane, cât şi de bunuri, pentru
stabilirea impozitului pe mijloacele de transport, acestea sunt
asimilate vehiculelor prevăzute la pct. 7 din tabelul de la art. 263
alin. (2) din Codul fiscal, iar în cazul celor de peste 12 tone, acestea
sunt asimilate autovehiculelor prevăzute la art. 263
alin. (4) din Codul fiscal. Intră sub incidenţa acestui alineat
automobilele mixte şi automobilele specializate/autospecializatele,
astfel cum sunt definite de prevederile legale în vigoare.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
112.
În cazul în care contribuabilii nu depun documentele care să ateste
sistemul suspensiei, impozitul pe mijloacele de transport se determină
corespunzător autovehiculelor din categoria "vehicule cu alt sistem de
suspensie".
___________
Punctul 112. a fost modificat prin punctul 52. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
113.
Pentru remorci, semiremorci şi rulote taxa anuală este stabilită în sumă
fixă în lei/an, în mod diferenţiat, în funcţie de masa totală maximă
autorizată a acestora.
114.
(1)
Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pentru fiecare mijloc
de transport cu tracţiune mecanică, precum şi pentru fiecare remorcă,
semiremorcă şi rulotă care are carte de identitate a vehiculelor
distinctă, chiar dacă circulă în combinaţie.
(2)
În cazul combinaţiilor de autovehicule, un autovehicul articulat sau
tren rutier, de transport marfă cu masa totală maximă autorizată egală
sau mai mare de 12 tone, omologate ca atare prin cartea de identitate a
vehiculului, impozitul datorat este cel prevăzut la art. 263 alin. (5)
din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 7. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Punctul 114. a fost modificat prin punctul 20. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
115.
Impozitul pe mijloacele de transport se stabileşte pentru fiecare mijloc
de transport cu tracţiune mecanică, precum şi pentru fiecare remorcă,
semiremorcă şi rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar
dacă acestea circulă în combinaţie.
___________
Punctul 115. a fost modificat prin punctul 52. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
1151.
Sub incidenţa prevederilor de la art. 263 alin. (7), rândul 4 din tabel,
respectiv, nave de sport şi agrement, se include orice ambarcaţiune,
indiferent de tip şi de modul de propulsie, al cărei corp are lungimea
de 2,5 m până la 24 m, măsurată conform standardelor armonizate
aplicabile şi care este destinată utilizării în scopuri sportive şi
recreative definite de art. (2) alin. (1) lit. a) din Hotărârea
Guvernului nr. 2.195/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere
pe piaţă şi/sau punere în funcţiune a ambarcaţiunilor de agrement.
___________
Punctul 1151. a fost introdus prin punctul 53. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
1152.
(1)
Dacă mijlocul de transport, înregistrat, nu are caracteristicile unui
autovehicul, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 263 alin. (2),
(4), (5) sau (6) din Codul fiscal, în vederea stabilirii impozitului pe
mijloace de transport, fiind considerat utilaj.
(2)
Dacă mijlocul de transport, înregistrat, este prevăzut cu roţi şi axe
fără a avea autopropulsie se impozitează conform art. 263 alin. (6) din
Codul fiscal, pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
(3)
Dacă mijlocul de transport, înregistrat, este prevăzut cu roţi, axe şi
autopropulsie, impozitul se stabileşte conform art. 263 alin. (2), (4)
sau (5) din Codul fiscal, după caz.
(4)
Dacă un mijloc de transport prevăzut la alin. (1) şi (3) nu are carte de identitate atunci se datorează taxa prevăzută la art. 283 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal.
___________
Punctul 1152. a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal
Dobândiri şi transferuri ale mijloacelor de transport
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Art. 264.
-
(1)
În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui
an, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de persoană de la
data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a
fost dobândit.
___________
Alineatul (1) a fost introdus prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în
cursul unui an sau este radiat din evidenţa fiscală a compartimentului
de specialitate al autorităţii de administraţie publică locală, taxa
asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea
persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care
mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenţa fiscală.
___________
Alineatul (2) a fost introdus prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(3)
În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), taxa asupra mijloacelor de
transport se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care
impozitul se aplică acelei persoane.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(4)
Orice persoană care dobândeşte/transferă un mijloc de transport sau îşi
schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de a depune o
declaraţie cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei
rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de
30 de zile inclusiv, de la modificarea survenită.
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(5)
Înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare dintre modalităţile
prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului
de proprietate asupra mijlocului de transport respectiv nu are stinse
orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în
litigiu, cuvenite bugetului local al unităţii administrativ teritoriale
unde este înregistrat mijlocul de transport, cu termene de plată
scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc
înstrăinarea. Atestarea achitării obligaţiilor bugetare se face prin
certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al
autorităţilor administraţiei publice locale. Actele prin care se
înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor
prezentului alineat sunt nule de drept.
___________
Art. 264. a fost introdus prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
116.
(1)
Impozitul pe mijloacele de transport, precum şi obligaţiile de plată
accesorii acesteia, datorate până la data de întâi a lunii următoare
celei în care se realizează înstrăinarea între vii a mijlocului de
transport, reprezintă sarcină fiscală a părţii care înstrăinează.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(11)
La înstrăinarea unui mijloc de transport, proprietarul acestuia,
potrivit art. 10 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000 privind
omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea
autenticităţii vehiculelor rutiere, în vederea înmatriculării sau
înregistrării acestora în România, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 230/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 412 din 30 august 2000, cu modificările şi completările
ulterioare, va transmite dobânditorului cartea de identitate a
vehiculului, precum şi certificatul fiscal prin care se atestă că are
achitat impozitul aferent, până la data de întâi a lunii următoare celei
în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate, ca anexă la
contractul de vânzare-cumpărare.
___________
Subpunctul (11) a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
(2)
În situaţia în care prin certificatul fiscal eliberat de către
compartimentul de specialitate se atestă existenţa unei asemenea sarcini
fiscale, notarul public va refuza autentificarea actului notarial până
la prezentarea documentului, în original, privind stingerea obligaţiilor
bugetare respective.
(3)
Impozitul pe mijloacele de transport se datorează până la data de la care se face scăderea.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(4)
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situaţiile prevăzute de lege, se face după cum urmează:
a)
începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs situaţia respectivă;
b)
proporţional cu perioada cuprinsă între data menţionată la lit. a) şi sfârşitul anului fiscal respectiv.
117.
(1)
Sunt supuse impozitului pe mijloacele de transport numai vehiculele ce
intră sub incidenţa cap. IV al titlului IX din Codul fiscal, respectiv:
a)
mijloacele de transport cu tracţiune mecanică, prevăzute la art. 263 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal;
b)
autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de
peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (4) din Codul fiscal;
c)
combinaţiile de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri
rutiere) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12
tone, prevăzute la art. 263 alin. (5) din Codul fiscal;
d)
remorcile, semiremorcile şi rulotele, prevăzute la art. 263 alin. (6) din Codul fiscal;
e)
mijloacele de transport pe apă, prevăzute la art. 263 alin. (7) din Codul fiscal.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
În aplicarea prevederilor art. 263 alin. (3) din Codul fiscal, pentru
determinarea impozitului pe mijloacele de transport în cazul
motocicletelor, motoretelor şi scuterelor prevăzute cu ataş, nivelurile
din tabelul de la art. 263 alin. (2) pct. 6 din Codul fiscal se
majorează cu 50%.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
118.
Pentru aplicarea unitară a prevederilor art. 264 din Codul fiscal,
referitoare la dobândire, înstrăinare şi radiere/scoatere din evidenţe,
se fac următoarele precizări:
a)
impozitul pe mijloacele de transport se datorează începând cu data de
întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite; în
situaţiile în care contribuabilii - persoane fizice sau persoane
juridice - dobândesc în străinătate dreptul de proprietate asupra
mijloacelor de transport, oricare dintre cele prevăzute la cap. IV al
titlului IX din Codul fiscal, data dobândirii se consideră:
1.
data emiterii de către autoritatea vamală română a primului document în
care se face referire la mijlocul de transport în cauză, în cazul
persoanelor care le dobândesc din alte state decât cele membre ale
Uniunii Europene;
2.
data înscrisă în documentele care atestă dobândirea din statele membre
ale Uniunii Europene, pentru cele dobândite după data de 1 ianuarie
2007.
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 7. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
b)
impozitul pe mijloacele de transport se dă la scădere începând cu data
de întâi a lunii următoare celei în care a avut loc înstrăinarea sau
radierea;
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
c)
înstrăinarea priveşte pierderea proprietăţii pe oricare dintre următoarele căi:
1.
transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege;
2.
furtul mijlocului de transport respectiv, furt înregistrat la
autorităţile competente în condiţiile legii şi pentru care acestea
eliberează o adeverinţă în acest sens, până la data restituirii
mijlocului de transport furat către proprietarul de drept, în situaţia
în care vehiculul este recuperat, ori definitiv, în situaţia în care
bunul furat nu poate fi recuperat;
d)
radierea, în înţelesul art. 264 alin. (2) din Codul fiscal, precum şi al
prezentelor norme metodologice, constă în scoaterea din evidenţele
fiscale ale compartimentelor de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale a mijloacelor de transport care intră sub
incidenţa pct. 122 alin. (2).
119.
În conformitate cu prevederile art. 264 din Codul fiscal, coroborate cu
precizările de la pct. 118 din prezentele norme metodologice, se
stabilesc următoarele două acţiuni corelative dreptului de proprietate,
în raport cu care se datorează ori se dă la scădere impozitul pe
mijloacele de transport, respectiv:
a)
dobândirea mijlocului de transport, potrivit celor prevăzute la pct. 118
lit. a), care generează datorarea impozitului pe mijloacele de
transport, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care
acestea au fost dobândite;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
b)
înstrăinarea mijlocului de transport, potrivit celor menţionate la pct.
118 lit. c) din prezentele norme metodologice, care generează scăderea
impozitului pe mijloacele de transport, începând cu data de întâi a
lunii următoare celei în care acestea au fost înstrăinate.
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Punctul 119. a fost modificat prin punctul 54. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
1191.
Orice persoană fizică sau persoană juridică ce a dobândit/înstrăinat
dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport are obligaţia să
depună declaraţia fiscală la compartimentul de specialitate al
autorităţilor administraţiei publice locale în a cărui rază de
competenţă îşi are domiciliul fiscal, indiferent de durata deţinerii
mijlocului de transport respectiv, chiar şi în cazul în care, în aceeaşi
zi, imediat după dobândire, are loc înstrăinarea acestui obiect
impozabil.
___________
Punctul 1191. a fost introdus prin punctul 19. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
120.
Prezentele norme metodologice, în cazul mijloacelor de transport cu
tracţiune mecanică, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului
nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
230/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale
Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006
privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea
autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21
noiembrie 2006.
(2)
Pentru definirea categoriilor de folosinţă ale vehiculelor rutiere se
vor avea în vedere prevederile Ordinului Ministerului Lucrărilor
Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea
Reglementărilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le
îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe
drumurile publice din România - RNTR 2, cu modificările şi completările
ulterioare.
___________
Subpunctul (2) a fost introdus prin punctul 55. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Punctul 120. a fost modificat prin punctul 8. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
121.
(1)
Potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 230/2003, cu
modificările şi completările ulterioare, cartea de identitate a
vehiculului este documentul care conţine date despre vehicul şi
proprietarii pe numele cărora acesta a fost înmatriculat succesiv, numai
dacă datele din aceasta coincid cu datele din oricare dintre
documentele prevăzute la alin. (3).
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
(2)
Pentru înregistrarea mijloacelor de transport în evidenţele
compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice se utilizează declaraţiile fiscale stabilite potrivit pct. 256,
după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică.
(3)
La declaraţia fiscală prevăzută la alin. (2) se anexează o fotocopie de
pe cartea de identitate, precum şi fotocopia certificată "pentru
conformitate cu originalul" de pe contractul de vânzare-cumpărare, sub
semnătură privată, contractul de schimb, factura, actul notarial (de
donaţie, certificatul de moştenitor etc.), hotărârea judecătorească
rămasă definitivă şi irevocabilă sau orice alt document similar.
122.
(1)
Pentru mijloacele de transport scăderea taxei se poate face atât în
cazurile înstrăinării acestora, potrivit prevederilor pct. 118 lit. c),
cât şi în cazurile în care mijloacele de transport respective sunt
scoase din funcţiune.
(2)
Mijlocul de transport scos din funcţiune corespunde mijlocului de
transport cu grad avansat de uzură fizică, deteriorat sau care are piese
lipsă, fiind impropriu îndeplinirii funcţiilor pentru care a fost
creat.
Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate
face dovada existenţei fizice, scăderea de la plata impozitului pe
mijloacele de transport se face prin prezentarea unui document din care
să reiasă că mijlocul de transport a fost dezmembrat, în condiţiile
Ordonanţei Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agenţilor
economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de
modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum
şi de dezmembrare a vehiculelor uzate, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările ulterioare.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 56. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
În lipsa documentului prevăzut mai sus, contribuabilul care nu mai poate
face dovada existenţei fizice a mijlocului de transport cu care
figurează înregistrat în evidenţele compartimentului de specialitate al
autorităţilor administraţiei publice locale va prezenta o declaraţie pe
propria răspundere din care să rezulte elementele de identificare a
contribuabilului şi a mijlocului de transport respectiv, documentul prin
care a dobândit acel mijloc de transport, împrejurările care au condus
la pierderea acestuia.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 25. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(3)
Impozitul pe mijloacele de transport nu se dă la scădere pentru perioada
în care acestea se află în reparaţii curente, reparaţii capitale sau nu
sunt utilizate din oricare alt motiv, inclusiv din lipsa unor piese de
schimb din reţeaua comercială sau de la unităţile de reparaţii de
profil.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 56. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(4)
Abrogat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(5)
Abrogat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(6)
Abrogat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(7)
Abrogat prin punctul 21. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
123.
(1)
Deţinerea unor piese sau a unor caroserii de autovehicule nu înseamnă că acel contribuabil are un autovehicul taxabil.
(2)
În caz de transformare a autoturismului prin schimbarea caroseriei, nu
se stabileşte o nouă taxă, deoarece capacitatea cilindrică a motorului
nu se modifică.
124.
Contribuabilii care datorează taxa asupra mijloacelor de transport sunt
datori să îndeplinească obligaţiile prevăzute de art. 264 alin. (4) din
Codul fiscal, atât în ceea ce priveşte declararea dobândirii sau
înstrăinării, după caz, a mijlocului de transport, cât şi în ceea ce
priveşte schimbările intervenite ulterior declarării, referitoare la
adresa domiciliului/sediului/punctului de lucru, sau alte situaţii care
determină modificarea cuantumului taxei, sub sancţiunile prevăzute de
dispoziţiile legale în vigoare.
125.
(1)
În cazul schimbării domiciliului, a sediului sau a punctului de lucru,
pe teritoriul României, contribuabilii proprietari de mijloace de
transport supuse taxei au obligaţia să declare, conform art. 264 alin.
(4) din Codul fiscal, în termen de 30 de zile, la compartimentul de
specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale din raza
administrativ-teritorială unde sunt înregistrate aceste mijloace de
transport, data schimbării şi noua adresă.
(2)
În baza declaraţiei fiscale prevăzute la alin. (1), compartimentul de
specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale transmite
dosarul în vederea impunerii, în termen de 15 zile, compartimentului de
specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale de la noul
domiciliu, sediu sau punct de lucru, după caz, specificând că, în baza
confirmării primirii, va da la scădere taxa cu începere de la data de
întâi a lunii în care s-a schimbat domiciliul, sediul sau punctul de
lucru, după caz, urmând ca impunerea să se stabilească cu începere de la
aceeaşi dată la noua adresă.
(3)
Compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru, după caz,
verifică pe teren, înainte de confirmarea primirii dosarului,
exactitatea datelor privind noua adresă, confirmând preluarea debitului
în termenul prevăzut de lege.
126.
(1)
În cazul înstrăinării mijloacelor de transport, taxa stabilită în
sarcina fostului proprietar se dă la scădere pe baza actului de
înstrăinare, cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în
care s-a făcut înstrăinarea sau, după caz, radierea, potrivit
prevederilor pct. 118 lit. c).
(11)
În cazul în care contractele de leasing financiar ce au ca obiect
mijloace de transport încetează, ca urmare a rezilierii din vina
locatarului, acesta va solicita radierea autovehiculelor din rolul
fiscal deschis pe numele său şi va transmite locatorului o copie a
certificatului fiscal. Locatorul în termen de 30 de zile va depune
declaraţia fiscală la autoritatea fiscală prevăzută de lege.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 13. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
(2)
Compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale va proceda la scăderea taxei şi va comunica, în termen de 15
zile, la compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei
publice locale în a căror rază administrativ-teritorială noul
proprietar, în calitatea sa de dobânditor, îşi are domiciliul, sediul
sau punctul de lucru, după caz, numele sau denumirea acestuia, adresa
lui şi data de la care s-a acordat scăderea din sarcina vechiului
proprietar.
(3)
Compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale în a căror rază administrativ-teritorială dobânditorul îşi are
domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, este obligat să
confirme primirea datelor respective în termen de 30 de zile şi să ia
măsuri pentru impunerea acestuia.
(4)
În ceea ce priveşte înscrierea sau radierea din evidenţele autorităţilor
administraţiei publice locale a mijloacelor de transport, dispoziţiile
prezentelor norme metodologice se complinesc cu cele ale instrucţiunilor
menţionate la pct. 120.
127.
(1)
În cazul contribuabililor proprietari de mijloace de transport supuse
taxei, plecaţi din localitatea unde au declarat că au domiciliul, sediul
sau punctul de lucru, după caz, fără să încunoştinţeze despre
modificările intervenite, taxele aferente se debitează în evidenţele
fiscale, urmând ca ulterior să se facă cercetări pentru a fi urmăriţi la
plată, potrivit reglementărilor legale.
(2)
În cazul în care prin cercetările întreprinse se identifică noua adresă,
compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice locale în evidenţa cărora se află mijloacele de transport
respective vor transmite debitele la compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale din raza
administrativ-teritorială unde contribuabilii şi-au stabilit noua
adresă, în condiţiile legii.
Codul fiscal:
Plata taxei
Art. 265.
-
(1)
Taxa asupra mijlocului de transport se plăteşte anual, în patru rate
egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15
noiembrie, inclusiv.
(2)
Pentru plata cu anticipaţie a taxei auto, datorată pentru întregul an de
către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv,
se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a
consiliului local.
(3)
În cazul unui mijloc de transport deţinut de un nerezident, taxa asupra
mijlocului de transport se plăteşte integral în momentul înregistrării
mijlocului de transport la compartimentul de specialitate al autorităţii
de administraţie publică locală.
Norme metodologice:
128.
Prevederile pct. 71 şi 72 se aplică în mod corespunzător şi în cazul impozitului pe mijloacele de transport.
___________
Punctul 128. a fost modificat prin punctul 57. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
129.
(1)
Deţinătorii, persoane fizice sau juridice străine, care solicită
înmatricularea temporară a mijloacelor de transport în România în
condiţiile art. 35 din regulamentul prevăzut la pct. 122 alin. (4), au
obligaţia să achite integral, la data solicitării, taxa datorată pentru
perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care se
înmatriculează şi până la sfârşitul anului fiscal respectiv.
(2)
În situaţia în care înmatricularea priveşte o perioadă care depăşeşte
data de 31 decembrie a anului fiscal în care s-a solicitat
înmatricularea, deţinătorii prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia să
achite integral impozitul pe mijloacele de transport până la data de 31
ianuarie a fiecărui an, astfel:
a)
în cazul în care înmatricularea priveşte un an fiscal, taxa anuală;
b)
în cazul în care înmatricularea priveşte o perioadă care se sfârşeşte
înainte de data de 1 decembrie a aceluiaşi an, taxa aferentă perioadei
cuprinse între data de 1 ianuarie şi data de întâi a lunii următoare
celei în care expiră înmatricularea.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 57. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
1291.
(1)
Pentru anul 2010, în vederea stabilirii diferenţei de impozit pe
mijloacele de transport, conform prevederilor art. 263 alin. (2) din
Codul fiscal, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 721, cu excepţia lit. a), după cum urmează:
-
se calculează impozitul pe mijloacele de transport pentru întregul an
2010, majorat conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 59/2010, pe baza prevederilor pct. 107-110, cu excepţia celor care
au transmis dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport până
la data de 30 iunie 2010.
(2)
Hotărârile consiliilor locale privind nivelul impozitului pe mijloacele
de transport cu capacitate cilindrică de până la 2.000 cm3, adoptate pentru anul fiscal 2010, rămân aplicabile şi după data de 1 iulie 2010.
___________
Punctul 1291. a fost introdus prin punctul 20. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
Codul fiscal:
CAPITOLUL V
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor
Reguli generale
Art. 266.
-
Orice persoană care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă
autorizaţie prevăzută în prezentul capitol trebuie să plătească taxa
menţionată în acest capitol la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale înainte de a i se elibera
certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.
Norme metodologice:
130.
Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor se achită anticipat eliberării acestora.
Codul fiscal:
Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize asemănătoare
Art. 267.
-
(1)
Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediu urban, este
egală cu suma stabilită de consiliul local, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean, după caz, în limitele
prevăzute în tabelul următor:
| Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism | Taxa (lei) | ||
| a) | Până la 150 m2 inclusiv | 25.000-35.000 | |
| b) | Între 151 m2 şi 250 m2 inclusiv | 37.000-47.000 | |
| c) | Între 251 m2 şi 500 m2 inclusiv | 48.000-60.000 | |
| d) | Între 501 m2 şi 750 m2 inclusiv | 61.000-72.000 | |
| e) | Între 751 m2 şi 1.000 m2 inclusiv | 73.000-85.000 | |
| f) | Peste 1.000 m2 | 85.000 + 130 pentru fiecare m2 care depăşeşte 1.000 m2 | |
___________
Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din taxa stabilită conform alin. (1).
(3)
Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire
care urmează a fi folosită ca locuinţă sau anexă la locuinţă este egală
cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii.
(4)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesară
studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră,
balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări
se calculează înmulţind numărul de metri pătraţi de teren afectat de
foraj sau de excavaţie cu o valoare stabilită de consiliul local de până
la 6 lei.
___________
Alineatul (4) a fost modificat prin punctul 58. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(5)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de
organizare de şantier în vederea realizării unei construcţii, care nu
sunt incluse în altă autorizaţie de construire, este egală cu 3% din
valoarea autorizată a lucrărilor de organizare de şantier.
(6)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi,
căsuţe sau rulote ori campinguri este egală cu 2% din valoarea
autorizată a lucrărilor de construcţie.
(7)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri,
tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în spaţiile
publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi a panourilor de
afişaj, a firmelor şi reclamelor este de până la 50.000 lei pentru
fiecare metru pătrat de suprafaţă ocupată de construcţie.
(8)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru orice altă
construcţie decât cele prevăzute în alt alineat al prezentului articol
este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie,
inclusiv instalaţiile aferente.
(9)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială,
a unei construcţii este egală cu 0,1% din valoarea impozabilă a
construcţiei, stabilită pentru determinarea impozitului pe clădiri. În
cazul desfiinţării parţiale a unei construcţii, taxa pentru eliberarea
autorizaţiei se modifică astfel încât să reflecte porţiunea din
construcţie care urmează a fi demolată.
(10)
Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei
autorizaţii de construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru
eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(11)
Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri
şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termice,
energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se stabileşte de
consiliul local şi este de până la 75.000 lei pentru fiecare racord.
(12)
Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de
urbanism şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile
de specialitate din cadrul consiliului judeţean se stabileşte de
consiliul local în sumă de până la 100.000 lei.
(13)
Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă
se stabileşte de către consiliile locale în sumă de până la 60.000 lei.
(14)
Pentru taxele prevăzute în prezentul articol, stabilite pe baza valorii
autorizate a lucrărilor de construcţie, se aplică următoarele reguli:
a)
taxa datorată se stabileşte pe baza valorii lucrărilor de construcţie
declarate de persoana care solicită avizul şi se plăteşte înainte de
emiterea avizului;
b)
în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie,
dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizaţia
respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o
declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul
de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale;
c)
până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situaţia
finală privind valoarea lucrărilor de construcţii, compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale are obligaţia
de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de
construcţie;
d)
până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale a emis
valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă suplimentară
datorată de către persoana care a primit autorizaţia sau orice sumă care
trebuie rambursată de autoritatea administraţiei publice locale.
(15)
În cazul unei autorizaţii de construire emise pentru o persoană fizică,
valoarea reală a lucrărilor de construcţie nu poate fi mai mică decât
valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 251.
Norme metodologice:
131.
(1)
Pentru eliberarea certificatelor de urbanism, în condiţiile legii, prin
hotărâri ale consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului
Bucureşti sau consiliilor judeţene, după caz, se stabilesc nivelurile
taxelor, între limitele prevăzute în tabelul de la art. 267 alin. (1)
din Codul fiscal, taxe care se plătesc anticipat, în funcţie de
suprafaţa terenului pentru care se solicită certificatul.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism se fac venit la
bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz,
unde este amplasat terenul, indiferent dacă certificatul de urbanism se
eliberează de la nivelul consiliului judeţean. La nivelul municipiului
Bucureşti, taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism se fac
venit la bugetul local al sectoarelor acestuia.
132.
(1)
În mediul rural, consiliile locale stabilesc taxa între limitele
prevăzute în tabelul de la art. 267 alin. (1) din Codul fiscal, reduse
cu 50%. Mediul urban corespunde localităţilor de rangul 0-III, iar
mediul rural corespunde localităţilor de rangul IV şi V.
(2)
În cazul în care prin cerere se indică numai adresa, potrivit
nomenclaturii stradale, suprafaţa de teren la care se raportează
calculul taxei este suprafaţa întregii parcele, iar în cazul în care
printr-un plan topografic sau de situaţie solicitantul individualizează o
anumită suprafaţă din parcelă, taxa se aplică doar la aceasta.
133.
(1)
Pentru clădirile utilizate ca locuinţă, atât în cazul persoanelor
fizice, cât şi în cel al persoanelor juridice, precum şi pentru anexele
la locuinţă taxele pentru eliberarea autorizaţiei de construire se reduc
cu 50%.
(2)
Calculul acestei taxe se face de către structurile de specialitate.
(3)
Prin expresia anexe la locuinţă se înţelege: grajdurile, pătulele,
magaziile, hambarele pentru cereale, şurele, fânăriile, remizele,
şoproanele, garajele, precum şi altele asemenea.
134.
(1)
Autorizaţia de foraje şi excavări, model stabilit potrivit pct. 256, se
eliberează de către primarii în a căror rază de competenţă teritorială
se realizează oricare dintre operaţiunile: studii geotehnice, ridicări
topografice, exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze şi petrol,
precum şi oricare alte exploatări, la cererea scrisă a beneficiarului
acesteia, potrivit modelului prevăzut la acelaşi punct.
(2)
Autorizaţia nu este de natura autorizaţiei de construire şi nici nu o
înlocuieşte pe aceasta, iar plata taxei nu îl scuteşte pe titularul
autorizaţiei de orice alte obligaţii fiscale legale, în măsura în care
acestea îi sunt aplicabile.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 58. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(3)
Cererea pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavări are
elementele constitutive ale declaraţiei fiscale şi se depune la
structura de specialitate în a cărei rază de competenţă teritorială se
realizează oricare dintre operaţiunile prevăzute la art. 267 alin. (4)
din Codul fiscal, cu cel puţin 30 de zile înainte de data începerii
operaţiunilor.
(4)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei prevăzute la alin. (1) se plăteşte
anticipat şi se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracţiune de
metru pătrat afectat de oricare dintre operaţiunile prevăzute la alin.
(1).
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 58. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(5)
Pentru operaţiunile în curs la data publicării prezentelor norme
metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, beneficiarii au
obligaţia să depună cererile pentru eliberarea autorizaţiilor în termen
de 30 de zile de la data publicării prezentelor norme metodologice.
135.
În cazurile în care lucrările specifice organizării de şantier nu au
fost autorizate o dată cu lucrările pentru investiţia de bază, taxa
pentru eliberarea autorizaţiei de construire este de 3% şi se aplică la
cheltuielile cu organizarea de şantier.
136.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru organizarea de
tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori campinguri, prevăzută la art.
267 alin. (6) din Codul fiscal, se calculează prin aplicarea unei cote
de 2% asupra valorii autorizate a lucrării sau a construcţiei.
137.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri,
tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în spaţiile
publice, şi pentru amplasarea corpurilor şi a panourilor de afişaj, a
firmelor şi a reclamelor se stabileşte de consiliul local şi se
calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracţiune de metru pătrat
afectat acestor lucrări.
138.
(1)
Pentru eliberarea autorizaţiei de construire, atât persoanele fizice,
cât şi persoanele juridice solicitante datorează o taxă, reprezentând 1%
din valoarea de proiect declarată în cererea pentru eliberarea
autorizaţiei, în conformitate cu proiectul prezentat, în condiţiile
Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, valoare care include instalaţiile aferente şi nu include
TVA.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 9. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
(2)
Calculul acestei taxe se face de către structurile de specialitate.
(3)
În cazul lucrărilor de construire a clădirilor proprietate a persoanelor
fizice, dacă valoarea de proiect declarată în cererea pentru eliberarea
autorizaţiei de construire este mai mică decât valoarea impozabilă
determinată în condiţiile art. 251 alin. (3) din Codul fiscal, taxa se
calculează prin aplicarea cotei de 1% sau reduse cu 50%, după caz,
asupra valorii impozabile.
(4)
Pentru orice alte lucrări supuse autorizării, în afara lucrărilor de
construire a clădirilor proprietate a persoanelor fizice, stabilirea
taxei se face cu respectarea prevederilor alin. (1).
139.
(1)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, parţială sau totală,
a clădirilor se calculează prin aplicarea unei cote de 0,1%, în cazul
persoanelor fizice, asupra valorii impozabile a clădirii, iar în cazul
persoanelor juridice, asupra valorii de inventar a clădirii.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi al persoanelor juridice, taxa
pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, parţială sau totală, a
oricăror construcţii şi amenajări care nu sunt de natura clădirilor se
calculează prin aplicarea unei cote de 0,1% asupra valorii reale a
construcţiilor sau amenajării supuse desfiinţării, declarată de
beneficiarul autorizaţiei.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 27. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(3)
În cazul desfiinţării parţiale cuantumul taxei se calculează
proporţional cu suprafaţa construită desfăşurată a clădirii supuse
desfiinţării, iar pentru celelalte construcţii şi amenajări care nu sunt
de natura clădirilor, taxa se calculează proporţional cu valoarea reală
a construcţiilor sau amenajărilor supuse desfiinţării.
(31)
Prin grija structurilor de specialitate, în termen de cel mult 15 zile
de la data terminării lucrărilor de desfiinţare, se întocmeşte
procesul-verbal de recepţie, model stabilit potrivit pct. 256, în care
se menţionează, pe lângă elementele de identificare a contribuabilului
şi a autorizaţiei de desfiinţare, data de la care intervin modificări
asupra impozitului pe clădiri şi/sau asupra impozitului pe terenul
aferent construcţiilor/amenajărilor supuse desfiinţării, precum şi
elementele care determină modificările respective, cum ar fi: suprafaţa
construită la sol a clădirilor, suprafaţa construită desfăşurată a
clădirilor, suprafaţa terenului, valoarea impozabilă a clădirilor şi
altele care se apreciază ca fiind necesare pentru fundamentarea
modificărilor.
___________
Subpunctul (31) a fost introdus prin punctul 28. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(4)
Prin termenul desfiinţare se înţelege demolarea, dezafectarea ori
dezmembrarea parţială sau totală a construcţiei şi a instalaţiilor
aferente, precum şi a oricăror altor amenajări.
(5)
Prin termenul dezafectare se înţelege schimbarea destinaţiei unui imobil.
140.
(1)
Pentru prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism sau
autorizaţiei de construire se stabileşte o taxă reprezentând 30% din
taxa iniţială.
(2)
Cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a
certificatului de urbanism sau autorizaţiei de construire se recomandă
ca structura specializată să înştiinţeze beneficiarul acestora despre
necesitatea prelungirii valabilităţii în cazul în care lucrările de
construire nu se finalizează până la termen.
(3)
În cazul în care lucrările de construire nu au fost executate integral
până la data expirării termenului de valabilitate a autorizaţiei de
construire şi nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii acesteia, la
data regularizării taxei se stabileşte separat şi taxa prevăzută la art.
267 alin. (10) din Codul fiscal.
141.
(1)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor privind lucrările de racorduri şi
branşament la reţelele publice de apă, canalizare, gaze, termice,
energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se datorează de
către furnizorii serviciilor respective pentru fiecare
instalaţie/beneficiar. Această autorizaţie nu este de natura
autorizaţiei de construire şi nici nu o înlocuieşte pe aceasta în
situaţia în care este necesară emiterea autorizaţiei de construire.
(2)
Autorizaţia prevăzută la acest punct, model stabilit potrivit pct. 256,
se emite numai de către primari, în funcţie de raza de competenţă.
(3)
Furnizorii serviciilor nu pot efectua lucrările de racorduri sau
branşamente decât după obţinerea autorizaţiei, în condiţiile prezentelor
norme metodologice, sub sancţiunile prevăzute de lege.
(4)
Autorizaţia privind lucrările de racorduri şi branşament la reţelele
publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie
şi televiziune prin cablu se eliberează la cererea scrisă a furnizorilor
de servicii, potrivit modelului stabilit la pct. 256.
(5)
Cererea pentru eliberarea autorizaţiei privind lucrările de racorduri şi
branşament la reţelele publice de apă, canalizare, gaze, termice,
energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu are elementele
constitutive ale declaraţiei fiscale şi se depune la structura de
specialitate în a cărei rază de competenţă teritorială se realizează
oricare dintre racorduri sau branşamente, prevăzute la art. 267 alin.
(11) din Codul fiscal, cu cel puţin 30 de zile înainte de data începerii
lucrărilor.
142.
Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de
urbanism şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile
de specialitate din cadrul consiliului judeţean, prevăzută la art. 267
alin. (12) din Codul fiscal, se stabileşte, prin hotărâre, de către
consiliile locale şi se face venit la bugetul local al comunei, al
oraşului sau al municipiului, după caz, unde se află amplasat terenul
pentru care se emite certificatul de urbanism. La nivelul municipiului
Bucureşti această taxă se stabileşte, prin hotărâre, de către Consiliul
General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al
sectoarelor acestuia.
143.
(1)
Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă
se datorează pentru fiecare certificat eliberat de către primari în
condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 33/2002
privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de
către autorităţile publice centrale şi locale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 223/2002,
prin care se confirmă realitatea existenţei domiciliului/reşedinţei
persoanei fizice sau a sediului persoanei juridice la adresa respectivă,
potrivit nomenclaturii stradale aprobate la nivelul localităţii.
(2)
Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă
se stabileşte, prin hotărâre, de către consiliile locale şi se face
venit la bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după
caz. La nivelul municipiului Bucureşti această taxă se stabileşte, prin
hotărâre, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se
face venit la bugetul local al sectoarelor acestuia.
(3)
Cererea pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi
adresă, precum şi Certificatul de nomenclatură stradală şi adresă
reprezintă modelele stabilite potrivit pct. 256.
(4)
Pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală nu se datorează şi taxa extrajudiciară de timbru.
144.
(1)
Taxa datorată pentru eliberarea autorizaţiei de construire, atât în
cazul persoanelor fizice, cât şi al persoanelor juridice, se stabileşte
pe baza valorii de proiect declarate de solicitant, care corespunde
înregistrărilor din cererea pentru eliberarea autorizaţiei respective,
şi se plăteşte anticipat eliberării acesteia.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
În situaţia în care se apreciază că valoarea reală declarată a
lucrărilor este subevaluată în raport cu alte lucrări similare,
compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale din raza de competenţă unde se realizează lucrările de
construire, la sesizarea structurii de specialitate, are obligaţia să
efectueze cel puţin inspecţia fiscală parţială, în condiţiile Codului
de procedură fiscală, pentru verificarea concordanţei dintre valoarea
reală a lucrărilor declarate pentru regularizarea taxei şi
înregistrările efectuate în evidenţa contabilă.
(3)
Termenul de plată a diferenţei rezultate în urma regularizării taxei
pentru eliberarea autorizaţiei de construire este de 15 zile de la data
întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile
de la data expirării valabilităţii autorizaţiei de construire.
(4)
În cazul în care în urma regularizării taxei de autorizare
beneficiarului autorizaţiei de construire i se cuvine restituirea unei
sume, iar acesta înregistrează obligaţii bugetare restante,
regularizarea se face potrivit prevederilor legale în vigoare.
(5)
Noţiunea situaţia finală, prevăzută la art. 267 alin. (14) lit. c) din
Codul fiscal, corespunde procesului-verbal de recepţie, model stabilit
potrivit pct. 256.
___________
Subpunctul (5) a fost modificat prin punctul 29. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(6)
Procesul-verbal de recepţie potrivit modelului stabilit este un formular de natură fiscală.
___________
Subpunctul (6) a fost introdus prin punctul 14. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
145.
În cazul persoanelor fizice beneficiare ale autorizaţiei de construire
pentru clădiri, dacă valoarea reală declarată a lucrărilor de
construcţie este mai mică decât valoarea impozabilă stabilită în
condiţiile art. 251 din Codul fiscal, pentru determinarea taxei se are
în vedere această din urmă valoare.
146.
Nivelurile taxelor prevăzute în sumă fixă la acest capitol se stabilesc
de către consiliile locale sau consiliile judeţene, după caz, între
limitele şi în condiţiile prevăzute în Codul fiscal. În cazul
municipiului Bucureşti această atribuţie se îndeplineşte de către
Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
___________
Punctul 146. a fost modificat prin punctul 30. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal
Art. 268.
-
(1)
Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei
activităţi economice este stabilită de către consiliul local în sumă de
până la 11 lei, în mediul rural şi de până la 57 lei, în mediul urban.
(11)
Autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se vizează anual, până la data de
31 decembrie a anului în curs pentru anul următor. Taxa de viză
reprezintă 50% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).
(2)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este de până la 14 lei.
(3)
Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale
sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, se
stabileşte de către consiliul local şi este de până la 23 lei.
(4)
Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător se stabileşte de către consiliile locale şi este de până la 57 lei.
(5)
Comercianţii a căror activitate se desfăşoară potrivit Clasificării
activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 -
restaurante şi 5540 - baruri, datorează bugetului local al comunei,
oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ
teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o
taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind
desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, stabilită de către
consiliile locale în sumă de până la 3,000 lei. La nivelul municipiului
Bucureşti, această taxă se stabileşte de către Consiliul General al
Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului
în a cărui rază teritorială se află amplasată unitatea sau standul de
comercializare.
(6)
Autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, în
cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, se
emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se află amplasată
unitatea sau standul de comercializare.
___________
Art. 268. a fost introdus prin punctul 59. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 59. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
147.
Taxele prevăzute la art. 268 alin. (1) din Codul fiscal vizează numai
persoanele fizice şi asociaţiile familiale prevăzute de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 44/2008
privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale,
cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Punctul 147. a fost modificat prin punctul 22. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
148.
Autorizaţiile prevăzute la art. 268 alin. (1) din Codul fiscal corespund
autorizării pentru desfăşurarea de către persoanele fizice a unor
activităţi economice în mod independent, precum şi celor pentru
înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor familiale.
149.
(1)
Taxele pentru eliberarea autorizaţiilor pentru desfăşurarea unei
activităţi economice sunt anuale, se stabilesc prin hotărâri ale
consiliilor locale, adoptate în condiţiile art. 288 alin. (1) din Codul
fiscal, şi se achită integral, anticipat eliberării acestora, indiferent
de perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal respectiv.
(2)
Abrogat prin subpunctul 3. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
(3)
Menţiunea privind plata acestor taxe se face pe verso-ul autorizaţiilor.
150.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi
economice nu se restituie chiar dacă autorizaţia de funcţionare a fost
suspendată sau anulată, după caz.
151.
În cazul pierderii ori degradării autorizaţiei de funcţionare,
eliberarea alteia se face numai după achitarea taxei în condiţiile
prevăzute la pct. 149 alin. (1).
152.
În cazul pierderii autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi
economice, titularul său are obligaţia să publice pierderea în Monitorul
Oficial al României, Partea a III-a. Dovada publicării se depune la
cererea pentru eliberarea noii autorizaţii de funcţionare.
153.
(1) Pentru efectuarea de modificări în autorizaţia pentru desfăşurarea
unei activităţi economice, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 44/2008, cu modificările şi completările ulterioare, la
cererea titularului său, după eliberarea acesteia, nu se încasează taxa
prevăzută la art. 268 alin. (1) din Codul fiscal.
(2)
Taxa de viză prevăzută la art. 268 alin. (11) din Codul fiscal se face venit la bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.
___________
Subpunctul (2) a fost introdus prin punctul 59. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(3)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de
alimentaţie publică se stabileşte prin hotărâri ale consiliilor locale,
adoptate în condiţiile art. 288 alin. (1) din Codul fiscal şi se achită
integral, anticipat eliberării acesteia, indiferent de perioada rămasă
până la sfârşitul anului fiscal respectiv.
___________
Subpunctul (3) a fost introdus prin punctul 59. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Punctul 153. a fost modificat prin punctul 23. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
154.
Taxele pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare,
prevăzute la art. 268 alin. (2) din Codul fiscal, sunt anuale şi se
achită integral, anticipat eliberării acestora, indiferent de perioada
rămasă până la sfârşitul anului fiscal respectiv şi se fac venit la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde se află situate
obiectivele şi/sau unde se desfăşoară activităţile pentru care se
solicită autorizarea. În cazul municipiului Bucureşti, aceste taxe se
fac venit la bugetul local al sectorului unde se află situate
obiectivele şi/sau unde se desfăşoară activităţile pentru care se
solicită autorizarea.
___________
Punctul 154. a fost modificat prin punctul 60. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
155.
(1)
Taxele prevăzute la art. 268 alin. (2) din Codul fiscal:
a)
se referă la autorizaţiile sanitare de funcţionare eliberate de
direcţiile de sănătate publică teritoriale în temeiul Legii nr. 95/2006,
cu modificările şi completările ulterioare;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 24. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
b)
Abrogată prin punctul 61. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
c)
se stabilesc prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în condiţiile art. 288 alin. (1) din Codul fiscal;
d)
nu se restituie chiar dacă autorizaţia a fost retrasă temporar sau definitiv.
(2)
La eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare, direcţiile de
sănătate publică teritoriale vor solicita beneficiarilor autorizaţiilor
respective dovada efectuării plăţii taxelor, în contul unităţii
administrativ-teritoriale unde se află situate obiectivele şi/sau unde
se desfăşoară activităţile pentru care se solicită autorizarea.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 62. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
156.
(1)
Taxa prevăzută la art. 268 alin. (3) din Codul fiscal, pentru eliberarea
de copii heliografice de pe planurile cadastrale sau de pe alte
asemenea planuri deţinute de consiliile locale/Consiliul General al
Municipiului Bucureşti/consiliile judeţene se datorează de persoanele
fizice şi persoanele juridice beneficiare.
(2)
Taxa prevăzută la alin. (1) se stabileşte, în lei/m2 sau fracţiune de m2, prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, în condiţiile art. 288 alin. (1).
157.
Taxa prevăzută la pct. 156 se achită integral, anticipat eliberării
copiilor heliografice de pe planurile cadastrale sau de pe alte asemenea
planuri şi se face venit la bugetul local administrat de către
autoritatea deliberativă care deţine planurile respective.
___________
Punctul 157. a fost modificat prin punctul 63. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
158.
(1)
Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător, prevăzută la art. 268 alin. (4) din Codul fiscal:
a)
se încasează de la persoanele fizice producători care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 661/2001
privind procedura de eliberare a certificatului de producător,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3
august 2001, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 661/2001;
b)
se achită anticipat eliberării certificatului de producător;
c)
se face venit la bugetele locale ale căror ordonatori principali de
credite sunt primarii care au eliberat certificatele de producător
respective;
d)
nu se restituie chiar dacă certificatul de producător a fost anulat.
(2)
Certificatul de producător se eliberează la cerere, al cărui model este
stabilit potrivit anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 661/2001.
(3)
Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător se stabileşte prin
hotărâri adoptate de consiliile locale, în condiţiile prevederilor art.
268 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 288 alin. (1) din Codul
fiscal. În cazul municipiului Bucureşti, această taxă se stabileşte prin
hotărâre adoptată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(4)
Autorităţile deliberative pot stabili taxe pentru eliberarea
certificatelor de producător, între limitele din tabloul prevăzut în
normele metodologice la pct. 11 alin. (3), diferenţiate pe produse.
___________
Subpunctul (4) a fost modificat prin punctul 64. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
159.
Potrivit prevederilor art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 661/2001,
contravaloarea certificatelor de producător se suportă din taxele
menţionate la pct. 158 alin. (4) şi pe cale de consecinţă autorităţile
deliberative nu pot institui alte taxe pentru eliberarea certificatelor
de producător în afara acestora.
1591.
(1)
Taxa pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind
desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, prevăzută la art. 268
alin. (5) se datorează bugetului local al comunei, oraşului sau
municipiului, după caz, în a cărui rază administrative se află amplasată
unitatea sau standul de comercializare, Autorizaţia se emite de către
primarul în a cărui rază de competenţă se află amplasată unitatea sau
standul de comercializare.
(2)
Taxele pentru eliberarea privind desfăşurarea de activităţi de
alimentaţie publică, sunt anuale, se stabilesc prin hotărâri ale
consiliilor locale, adoptate în condiţiile art. 268 alin. (5) şi art.
288 alin. (1) din Codul fiscal, şi se achită integral, anticipat
eliberării acestora, indiferent de perioada rămasă până la sfârşitul
anului fiscal respectiv.
___________
Punctul 1591. a fost introdus prin punctul 65. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Scutiri
Art. 269.
-
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se datorează pentru:
a)
certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru lăcaş de cult sau construcţie anexă;
b)
certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru dezvoltarea,
modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care
aparţin domeniului public al statului;
c)
certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de interes public judeţean sau local;
d)
certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o instituţie publică;
e)
autorizaţie de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii.
Norme metodologice:
160.
Taxele pentru eliberarea atât a certificatului de urbanism, cât şi a
autorizaţiei de construire, prevăzute la art. 269 din Codul fiscal, nu
se datorează în următoarele cazuri:
a)
pentru oricare categorie de lucrări referitoare la locaşuri de cult,
inclusiv pentru construcţiile-anexe ale acestora, cu condiţia ca acel
cult religios să fie recunoscut oficial în România;
b)
pentru lucrările de dezvoltare, modernizare sau reabilitare a
infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al
statului, indiferent de solicitant;
c)
pentru lucrările de interes public judeţean sau local;
d)
pentru lucrările privind construcţiile ai căror beneficiari sunt instituţiile publice, indiferent de solicitantul autorizaţiei;
e)
pentru lucrările privind autostrăzile şi căile ferate atribuite prin
concesionare în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de
servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Litera e) a fost modificată prin punctul 25. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
161.
În sensul prezentelor norme metodologice, prin lucrări de interes public
se înţelege orice lucrări de construcţii şi reparaţii finanţate din
fonduri publice prevăzute în componentele bugetului general consolidat.
___________
Punctul 161. a fost modificat prin punctul 26. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VI
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate
Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate
Art. 270.
-
(1)
Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate
în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere
încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei prevăzute în prezentul
articol, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate
prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale.
(2)
Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru
servicii de reclamă şi publicitate, se plăteşte la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează
serviciile de reclamă şi publicitate.
(3)
Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin
aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă şi
publicitate.
(4)
Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%.
(5)
Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată
obţinută sau care urmează a fi obţinută pentru serviciile de reclamă şi
publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată.
(6)
Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul
local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a
intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă şi
publicitate.
Norme metodologice:
162.
Beneficiarii serviciilor de reclamă şi publicitate realizate în baza
unui contract sau a unei altfel de înţelegeri încheiate cu oricare altă
persoană datorează taxa, prevăzută la art. 270 din Codul fiscal, la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia
persoana respectivă prestează aceste servicii de reclamă şi publicitate.
163.
(1)
Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate, se calculează prin
aplicarea unei cote cuprinse între 1% şi 3%, inclusiv, asupra valorii
serviciilor de reclamă şi publicitate, prevăzută în contract, exclusiv
taxa pe valoarea adăugată.
(11)
Nu se includ în valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate serviciile de decorare, neutralizare şi întreţinere reclamă.
___________
Subpunctul (11) a fost introdus prin punctul 27. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(2)
Nivelul cotei se stabileşte de către consiliile locale în cursul lunii
mai a fiecărui an pentru anul fiscal următor, potrivit art. 288 alin.
(1) din Codul fiscal.
164.
(1)
Taxa se plăteşte lunar de către prestatorul serviciului de reclamă şi
publicitate, pe toată durata desfăşurării contractului, până la data de
10 a lunii următoare datorării taxei.
(2)
Taxa se datorează de la data intrării în vigoare a contractului.
Codul fiscal:
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate
Art. 271.
-
(1)
Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj
pentru reclamă şi publicitate într-un loc public datorează plata taxei
anuale prevăzute în prezentul articol către bugetul local al autorităţii
administraţiei publice locale în raza căreia este amplasat panoul,
afişajul sau structura de afişaj respectivă.
(2)
Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se
calculează anual, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a
fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă sau
publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a)
în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este de până la 200.000 lei;
b)
în cazul oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, suma este de până la 150.000 lei.
(3)
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se recalculează
pentru a reflecta numărul de luni sau fracţiunea din lună dintr-un an
calendaristic în care se afişează în scop de reclamă şi publicitate.
(4)
Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte
anual, anticipat sau trimestrial, în patru rate egale, până la datele de
15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(5)
Consiliile locale pot impune persoanelor care datorează taxa pentru
afişaj în scop de reclamă şi publicitate să depună o declaraţie anuală
la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale.
Norme metodologice:
165.
(1)
Pentru utilizarea unui panou, afişaj sau structură de afişaj pentru
reclamă şi publicitate într-un loc public, care nu are la bază un
contract de publicitate, consiliile locale stabilesc, prin hotărâre,
taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, pe metru pătrat de
afişaj, plătită de utilizator la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este amplasat panoul, afişajul
sau structura de afişaj. La nivelul municipiului Bucureşti această taxă
se stabileşte, prin hotărâre, de către Consiliul General al Municipiului
Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în raza
căruia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj.
(2)
În cazul în care panoul, afişajul sau structura de afişaj este
închiriată unei alte persoane, utilizatorul final va datora taxa în
condiţiile art. 270 sau art. 271 din Codul fiscal, după caz.
166.
Taxa datorată se calculează prin înmulţirea numărului de metri pătraţi
sau a fracţiunii de metru pătrat a afişajului cu taxa stabilită de
autoritatea deliberativă.
167.
(1)
Suprafaţa pentru care se datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă
şi publicitate este determinată de dreptunghiul imaginar în care se
înscriu toate elementele ce compun afişul, panoul sau firma, după caz.
(2)
Exemplu de afiş, panou sau firmă:
Exemplu
(3)
Suprafaţa pentru care se datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă
şi publicitate, potrivit exemplului de la alin. (2), se determină prin
înmulţirea L x l, respectiv 5,73 m x 4,08 m = 23,38 m2.
(4)
Firma instalată la locul în care o persoană derulează o activitate economică este asimilată afişului.
168.
(1)
În sensul prevederilor art. 271 alin. (4) din Codul fiscal, se fac următoarele precizări:
a)
se consideră că taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate
se plăteşte anual, anticipat, atunci când un contribuabil stinge
obligaţia de plată datorată pentru anul fiscal respectiv, înainte de
data de 15 martie, inclusiv, a aceluiaşi an fiscal;
b)
se consideră că taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate
se plăteşte trimestrial, atunci când un contribuabil stinge obligaţia de
plată datorată pentru anul fiscal respectiv, în patru rate egale, până
la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie,
inclusiv.
(2)
Taxa se calculează pentru un an fiscal sau pentru numărul de luni şi
zile rămase până la sfârşitul anului fiscal şi se plăteşte de către
utilizatorul panoului, afişajului sau structurii de afişaj, potrivit
prevederilor alin. (1).
169.
Consiliile locale, prin hotărârile adoptate în condiţiile pct. 165 alin.
(1), pot stabili obligaţia ca persoanele care datorează această taxă să
depună o declaraţie fiscală, model stabilit conform pct. 256. În cazul
în care autorităţile deliberative optează pentru obligaţia depunerii
declaraţiei fiscale, aceasta va fi depusă la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei
rază este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj, sub
sancţiunile prevăzute la art. 294 alin. (2) din Codul fiscal, în termen
de 30 de zile de la data amplasării.
Codul fiscal:
Scutiri
Art. 272.
-
(1)
Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj
în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică instituţiilor publice, cu
excepţia cazurilor când acestea fac reclamă unor activităţi economice.
(2)
Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru
afişaj în scop de reclamă şi publicitate, nu se aplică unei persoane
care închiriază panoul, afişajul sau structura de afişaj unei alte
persoane, în acest caz taxa prevăzută la art. 270 fiind plătită de
această ultimă persoană.
(3)
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se datorează
pentru afişele, panourile sau alte mijloace de reclamă şi publicitate
amplasate în interiorul clădirilor.
(4)
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică pentru
panourile de identificare a instalaţiilor energetice, marcaje de
avertizare sau marcaje de circulaţie, precum şi alte informaţii de
utilitate publică şi educaţionale.
(5)
Nu se datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi
publicitate pentru afişajul efectuat pe mijloacele de transport care nu
sunt destinate, prin construcţia lor, realizării de reclamă şi
publicitate.
Norme metodologice:
170.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 272 alin. (3) din Codul fiscal şi
afişele expuse în exteriorul clădirii, prin care se fac publice
spectacolele de natura celor prevăzute la art. 273 din Codul fiscal, dar
numai cele de la sediul organizatorului şi/sau locul desfăşurării
spectacolului, fiind asimilate celor amplasate în interiorul clădirilor.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VII
Impozitul pe spectacole
Impozitul pe spectacole
Reguli generale
Art. 273.
-
(1)
Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie
sportivă sau altă activitate distractivă în România are obligaţia de a
plăti impozitul prevăzut în prezentul capitol, denumit în continuare
impozitul pe spectacole.
(2)
Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică,
competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.
Norme metodologice:
171.
Persoanele fizice şi persoanele juridice care organizează manifestări
artistice, competiţii sportive sau orice altă activitate distractivă, cu
caracter permanent sau ocazional, datorează impozitul pe spectacole,
calculat în cote procentuale asupra încasărilor din vânzarea
abonamentelor şi biletelor de intrare sau, după caz, în sumă fixă, în
funcţie de suprafaţa incintei, în cazul videotecilor şi discotecilor.
172.
Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar, până la data de 15, inclusiv,
a lunii următoare celei în care se organizează spectacolul, la bugetele
locale ale comunelor, ale oraşelor sau ale municipiilor, după caz, în a
căror rază de competenţă se desfăşoară spectacolele. La nivelul
municipiului Bucureşti impozitul pe spectacole se face venit la bugetul
local al sectoarelor în a căror rază de competenţă se desfăşoară
spectacolele.
Codul fiscal:
Calculul impozitului
Art. 274.
-
(1)
Cu excepţiile prevăzute la art. 275, impozitul pe spectacole se
calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea
biletelor de intrare şi a abonamentelor.
(2)
Cota de impozit se determină după cum urmează:
a)
în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesă de teatru,
balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare muzicală,
prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice
competiţie sportivă internă sau internaţională, cota de impozit este
egală cu 2%;
b)
în cazul oricărei alte manifestări artistice decât cele enumerate la lit. a), cota de impozit este egală cu 5%.
(3)
Suma primită din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu
cuprinde sumele plătite de organizatorul spectacolului în scopuri
caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea
vânzării biletelor de intrare sau a abonamentelor.
(4)
Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de:
a)
a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul
de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale care îşi
exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b)
a anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă
loc spectacolul, precum şi în orice alt loc în care se vând bilete de
intrare şi/sau abonamente;
c)
a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu
încasa sume care depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare
şi/sau abonamente;
d)
a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e)
a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, documentele justificative privind
calculul şi plata impozitului pe spectacole;
f)
a se conforma oricăror alte cerinţe privind tipărirea, înregistrarea,
avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de intrare şi al
abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de
Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Agenţia
Naţională pentru Sport.
Norme metodologice:
173.
Organizatorii de manifestări artistice cinematografice, teatrale,
muzicale şi folclorice datorează impozit pe spectacole, în condiţiile
prezentelor norme metodologice, calculat asupra încasărilor din vânzarea
biletelor de intrare/abonamentelor, din care se scade valoarea
timbrelor cinematografice, teatrale, muzicale, folclorice sau de
divertisment, după caz, determinată potrivit prevederilor:
a)
Legii nr. 35/1994
privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric,
al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment, republicată;
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
b)
Ordinului ministrului culturii şi cultelor şi al ministrului finanţelor publice nr. 2.823/1.566/2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice şi privind perceperea, încasarea, utilizarea, evidenţa şi
controlul destinaţiei sumelor rezultate din aplicarea timbrului literar,
cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al
arhitecturii şi de divertisment, precum şi procedura de solicitare şi
comunicare a opţiunilor titularilor de drepturi de autori sau ale
titularilor de drepturi conexe dreptului de autori ori, după caz, ale
moştenitorilor acestora, cu modificările şi completările ulterioare.
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 28. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
174.
Pentru manifestările artistice şi competiţiile sportive impozitul pe
spectacole se stabileşte asupra încasărilor din vânzarea abonamentelor
şi a biletelor de intrare, valoare care nu include TVA, prin aplicarea
următoarelor cote:
a)
2% pentru manifestările artistice de teatru, de operă, de operetă, de
filarmonică, cinematografice, muzicale, de circ, precum şi pentru
competiţiile sportive interne şi internaţionale;
b)
5% pentru manifestările artistice de genul: festivaluri, concursuri,
cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestări artistice
ori distractive care au un caracter ocazional.
___________
Punctul 174. a fost modificat prin punctul 10. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
175.
Contribuabililor care desfăşoară activităţi sau servicii de natura celor
menţionate la art. 274 alin. (2) din Codul fiscal le revine obligaţia
de a înregistra la compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale în a căror rază teritorială îşi au
domiciliul sau sediul, după caz, atât abonamentele, cât şi biletele de
intrare şi de a afişa tarifele la casele de vânzare a biletelor, precum
şi la locul de desfăşurare a spectacolelor, interzicându-li-se să
încaseze sume care depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare
şi/sau abonamente.
1751.
Persoanele care datorează impozit pe spectacole pot emite bilete de
intrare la spectacole prin sistem propriu de înseriere şi numerotare,
folosind programul informatic propriu, cu respectarea prevederilor art.
274 alin. (4) din Codul fiscal, precum şi a conţinutului minimal
obligatoriu al biletelor şi abonamentelor de intrare la spectacol,
conform Hotărârii Guvernului nr. 846/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind tipărirea, înregistrarea, evidenţa şi gestionarea abonamentelor şi biletelor de intrare la spectacole.
___________
Punctul 1751. a fost introdus prin punctul 29. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
176.
În cazul în care contribuabilii prevăzuţi la pct. 175 organizează aceste
spectacole în raza teritorială de competenţă a altor autorităţi ale
administraţiei publice locale decât cele de la domiciliul sau sediul
lor, după caz, acestora le revine obligaţia de a viza abonamentele şi
biletele de intrare la compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se desfăşoară
spectacolele.
177.
(1)
Normele privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi
inventarul biletelor de intrare şi al abonamentelor se elaborează în
comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi de
Agenţia Naţională pentru Sport.
(2)
Formularele tipizate aflate în stoc până la data publicării normelor
prevăzute la alin. (1) vor putea fi utilizate până la epuizare, în
condiţiile adaptării corespunzătoare.
Codul fiscal:
Reguli speciale pentru videoteci şi discoteci
Art. 275.
-
(1)
În cazul unei manifestări artistice sau al unei activităţi distractive
care are loc într-o videotecă sau discotecă, impozitul pe spectacole se
calculează pe baza suprafeţei incintei prevăzute în prezentul articol.
(2)
Impozitul pe spectacole se stabileşte pentru fiecare zi de manifestare
artistică sau de activitate distractivă, prin înmulţirea numărului de
metri pătraţi ai suprafeţei incintei videotecii sau discotecii cu suma
stabilită de consiliul local, astfel:
a)
în cazul videotecilor, suma este de până la 1.000;
b)
în cazul discotecilor, suma este de până la 2.000 lei.
(3)
Impozitul pe spectacole se ajustează prin înmulţirea sumei stabilite,
potrivit alin. (2), cu coeficientul de corecţie corespunzător, precizat
în tabelul următor:
| Rangul localităţii | Coeficient de corecţie | |
| 0 | 8,00 | |
| I | 5,00 | |
| II | 4,00 | |
| III | 3,00 | |
| IV | 1,10 | |
| V | 1,00 |
(4)
Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în
conformitate cu prezentul articol au obligaţia de a depune o declaraţie
la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale privind spectacolele programate pe durata unei luni
calendaristice. Declaraţia se depune până la data de 15, inclusiv, a
lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.
Norme metodologice:
178.
(1)
Prin discotecă, în sensul prezentelor norme metodologice, se înţelege
activitatea artistică şi distractivă desfăşurată într-o incintă
prevăzută cu instalaţii electronice speciale de lumini, precum şi de
redare şi audiţie de muzică, unde se dansează, indiferent cum este
denumită ori de felul cum este organizată ca activitate, respectiv:
a)
integrată sau conexă activităţilor comerciale de natura celor ce intră
sub incidenţa activităţilor specifice grupei 932 din CAEN - alte
activităţi recreative.
___________
Litera a) a fost modificată prin punctul 30. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
b)
integrată sau conexă oricăror alte activităţi nemenţionate la lit. a);
c)
individuală;
d)
cu sau fără disc-jockey.
(2)
Nu sunt de natura discotecilor activităţile prilejuite de organizarea de nunţi, de botezuri şi de revelioane.
(3)
Prin videotecă, în sensul prezentelor norme metodologice, se înţelege
activitatea artistică şi distractivă desfăşurată într-o incintă
prevăzută cu instalaţii electronice speciale de redare şi vizionare de
filme; nu este de natura videotecii activitatea care intră sub incidenţa
clasei 9213 din CAEN - rev. 1.
(4)
În cazul videotecilor şi discotecilor nu se aplică prevederile
referitoare la tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi
inventarul biletelor de intrare şi al abonamentelor.
179.
(1)
Pentru determinarea impozitului pe spectacole, în cazul videotecilor şi
discotecilor, prin incintă se înţelege spaţiul închis în interiorul unei
clădiri, suprafaţa teraselor sau suprafaţa de teren afectată pentru
organizarea acestor activităţi artistice şi distractive.
(2)
Pentru dimensionarea suprafeţei incintei în funcţie de care se
stabileşte impozitul pe spectacole se însumează suprafeţele utile
afectate acestor activităţi, precum şi, acolo unde este cazul, suprafaţa
utilă a incintelor în care se consumă băuturi alcoolice, băuturi
răcoritoare sau cafea, indiferent dacă participanţii stau în picioare
sau pe scaune, precum şi suprafaţa utilă a oricăror alte incinte în care
se desfăşoară o activitate distractivă conexă programelor de videotecă
sau discotecă.
(3)
Prin zi de funcţionare, pentru determinarea impozitului pe spectacole,
se înţelege intervalul de timp de 24 de ore, precum şi orice fracţiune
din acesta înăuntrul căruia se desfăşoară activitatea de videotecă sau
discotecă, chiar dacă programul respectiv cuprinde timpi din două zile
calendaristice consecutive.
180.
(1)
Cuantumul impozitului, prevăzut în sumă fixă la art. 275 alin. (2) din
Codul fiscal, se stabileşte de către consiliile locale/Consiliul General
al Municipiului Bucureşti, în cursul lunii mai a fiecărui an pentru
anul fiscal următor, astfel:
I.
se stabileşte o valoare cuprinsă între limitele prevăzute la art. 275 alin. (2) din Codul fiscal;
II.
asupra valorii stabilite potrivit menţiunii prevăzute la alin. (2) se
aplică coeficientul de corecţie ce corespunde rangului localităţii
respective, astfel;
a)
localităţi urbane de rangul 0 ..................................... 8,00;
b)
localităţi urbane de rangul I ..................................... 5,00;
c)
localităţi urbane de rangul II ..................................... 4,00;
d)
localităţi urbane de rangul III ..................................... 3,00;
e)
localităţi rurale de rangul IV ..................................... 1,10;
f)
localităţi rurale de rangul V ..................................... 1,00.
___________
Subpunctul II. a fost modificat prin punctul 31. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
III.
asupra valorii rezultate potrivit menţiunii de la lit. b) se poate
aplica majorarea anuală, hotărâtă de către consiliile locale/Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, cu până la 20%, prevăzută de art. 287
din Codul fiscal, reprezentând impozitul pe spectacole, în lei/m2 zi, ce se percepe pentru activitatea de videotecă sau discotecă.
(2)
Contribuabilii care intră sub incidenţa art. 275 alin. (1) din Codul
fiscal au obligaţia să prezinte releveul suprafeţei incintei o dată cu
depunerea declaraţiei fiscale şi ori de câte ori intervine o modificare a
acestei suprafeţe, ţinând seama de prevederile pct. 179 alin. (1) şi
(2).
181.
(1)
În cazul contribuabililor care organizează activităţi artistice şi
distractive de videotecă şi discotecă, impozitul pe spectacole se
determină pe baza suprafeţei incintei afectate pentru organizarea
acestor activităţi, nefiind necesare bilete sau abonamente.
(2)
Contribuabilii care organizează activităţi artistice şi distractive de
videotecă şi discotecă, în calitatea lor de plătitori de impozit pe
spectacole, au obligaţia de a depune Declaraţia fiscală pentru
stabilirea impozitului pe spectacole, în cazul activităţilor artistice
şi distractive de videotecă şi discotecă, stabilită potrivit pct. 256,
până cel târziu la data de 15 inclusiv, pentru luna următoare.
Codul fiscal:
Scutiri
Art. 276.
-
Impozitul pe spectacole nu se aplică spectacolelor organizate în scopuri umanitare.
Norme metodologice:
182.
Contractele încheiate între contribuabilii organizatori de spectacole şi
beneficiarii sumelor cedate în scopuri umanitare se vor înregistra la
compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale în a căror rază teritorială se desfăşoară spectacolul, prealabil
organizării acestuia. Pentru aceste sume nu se datorează impozit pe
spectacol.
183.
Contractele care intră sub incidenţa prevederilor art. 276 din Codul fiscal sunt cele ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 32/1994
privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994, cu modificările şi completările
ulterioare.
Codul fiscal:
Plata impozitului
Art. 277.
-
(1)
Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei în care a avut loc spectacolul.
(2)
Orice persoană care datorează impozitul pe spectacole are obligaţia de a
depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, până la data stabilită pentru fiecare
plată a impozitului pe spectacole. Formatul declaraţiei se precizează în
normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor.
(3)
Persoanele care datorează impozitul pe spectacole răspund pentru
calculul corect al impozitului, depunerea la timp a declaraţiei şi plata
la timp a impozitului.
Norme metodologice:
184.
Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar, până la data de 15 inclusiv a
lunii următoare celei în care se realizează venitul, la bugetele
locale, potrivit destinaţiilor prevăzute la pct. 172.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VIII
Taxa hotelieră
Taxa hotelieră
Reguli generale
Art. 278.
-
(1)
Consiliul local poate institui o taxă pentru şederea într-o unitate de
cazare, într-o localitate asupra căreia consiliul local îşi exercită
autoritatea, dar numai dacă taxa se aplică conform prezentului capitol.
(2)
Taxa pentru şederea într-o unitate de cazare, denumită în continuare
taxa hotelieră, se încasează de către persoanele juridice prin
intermediul cărora se realizează cazarea, o dată cu luarea în evidenţă a
persoanelor cazate.
(3)
Unitatea de cazare are obligaţia de a vărsa taxa colectată în
conformitate cu alin. (2) la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situată aceasta.
Norme metodologice:
185.
(1)
Instituirea taxei hoteliere constituie atribuţia opţională a consiliilor
locale ale comunelor, ale oraşelor sau ale municipiilor, după caz. La
nivelul municipiului Bucureşti această atribuţie se îndeplineşte de
către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(2)
Hotărârea privind instituirea taxei hoteliere se adoptă în cursul anului
şi se aplică în anul fiscal următor, în condiţiile prezentelor norme
metodologice.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
186.
Persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea au
obligaţia ca în documentele utilizate pentru încasarea tarifelor de
cazare să evidenţieze distinct taxa hotelieră încasată determinată în
funcţie de cota şi, după caz, de numărul de zile stabilite de către
autorităţile deliberative.
187.
Sumele încasate cu titlu de taxă hotelieră se varsă la bugetul local al
comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, în a cărei rază de
competenţă se află unitatea de cazare, lunar, până la data de 10 a lunii
în curs pentru luna precedentă, cu excepţia situaţiilor în care această
dată coincide cu o zi nelucrătoare, caz în care virarea se face în
prima zi lucrătoare următoare. La nivelul municipiului Bucureşti această
taxă se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază de
competenţă se află unitatea de cazare.
Codul fiscal:
Calculul taxei
Art. 279.
-
(1)
Taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de cazare practicate de unităţile de cazare.
(2)
Pentru şederea într-o unitate de cazare, consiliul local instituie o
taxă hotelieră în cotă de 1% din valoarea totală a cazării/tariful de
cazare pentru fiecare zi de sejur a turistului, care se încasează de
persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, odată
cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate.
___________
Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(3)
Taxa hotelieră se datorează pentru întreaga perioadă de şedere, cu
excepţia cazului unităţilor de cazare amplasate într-o staţiune
turistică, atunci când taxa se datorează numai pentru o singură noapte,
indiferent de perioada reală de cazare.
Norme metodologice:
188.
În cazul în care autorităţile prevăzute la pct. 185 optează pentru
instituirea taxei hoteliere, cota de 1% se aplică la valoarea totală a
cazării/tarifului de cazare pentru fiecare zi de sejur a turistului,
valoare care nu include TVA.
___________
Punctul 188. a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Scutiri
Art. 280.
-
Taxa hotelieră nu se aplică pentru:
a)
persoanele fizice în vârstă de până la 18 ani inclusiv;
b)
persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de gradul I sau II;
c)
pensionarii sau studenţii;
d)
persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;
e)
veteranii de război;
f)
văduvele de război sau văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;
g)
persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive
politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum
şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
h)
soţul sau soţia uneia dintre persoanele fizice menţionate la lit. b)-g),
care este cazat/cazată împreună cu o persoană menţionată la lit. b)-g).
Norme metodologice:
189.
Pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei hoteliere, persoanele
interesate trebuie să facă dovada cu: certificatul de încadrare într-o
categorie de persoane cu handicap, cuponul de pensie, carnetul de
student sau orice alt document similar, însoţit de actul de identitate.
În cazul persoanelor în vârstă de până la 14 ani, actul de identitate
este certificatul de naştere sau alte documente care atestă situaţia
respectivă.
Codul fiscal:
Plata taxei
Art. 281.
-
(1)
Unităţile de cazare au obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul
local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în
care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit
cazarea.
(2)
Unităţile de cazare au obligaţia de a depune lunar o declaraţie la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a taxei hoteliere,
inclusiv. Formatul declaraţiei se precizează în normele elaborate în
comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
Norme metodologice:
190.
Sumele încasate cu titlu de taxă hotelieră se varsă la bugetul local al
comunelor/oraşelor/municipiilor/sectoarelor municipiului Bucureşti, după
caz, în a căror rază de competenţă se află unitatea de cazare, lunar,
până la data de 10 a lunii în curs pentru luna precedentă, cu excepţia
situaţiilor în care această dată coincide cu o zi nelucrătoare, caz în
care virarea se face în prima zi lucrătoare următoare.
191.
La virarea sumelor reprezentând taxa hotelieră, unităţile de cazare,
persoane juridice, prin intermediul cărora se realizează cazarea, vor
depune la compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale respective o declaraţie-decont, model
prevăzut la pct. 256 din prezentele norme metodologice, care să cuprindă
sumele încasate şi virate pentru luna de referinţă. Virarea sumelor se
face în primele 10 zile ale fiecărei luni pentru luna precedentă.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IX
Taxe speciale
Art. 282.
-
(1)
Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul
persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale.
(2)
Domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale pentru
serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
45/2003 privind finanţele publice locale.
(3)
Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice
care beneficiază de serviciile oferite de instituţia/serviciul public de
interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a
acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să
efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de
serviciu.
(4)
Consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din
sectorul utilităţilor publice (gaze naturale, apă, energie electrică),
pentru existenţa pe domeniul public/privat al administrativ-teritoriale a
reţelelor de apă, de transport şi distribuţie a energiei electrice şi a
gazelor naturale.
___________
Art. 282. a fost introdus prin punctul 66. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
CAPITOLUL IX a fost introdus prin punctul 66. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 66. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
192.
Consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz, prin regulamentul aprobat, vor stabili
condiţiile şi sectoarele de activitate în conformitate cu prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice
locale, precum şi modul de organizare şi funcţionare a serviciilor
publice pentru care se propun taxele respective şi modalităţile de
consultare şi de obţinere a acordului persoanelor fizice şi juridice
beneficiare ale serviciilor respective.
193.
Hotărârile adoptate de către autorităţile prevăzute la pct. 192, în
legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice şi
juridice plătitoare, vor fi afişate la sediul autorităţilor
administraţiei publice locale şi vor fi publicate, potrivit legii.
194.
Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestaţie în
termen de 15 zile de la afişarea sau publicarea acestora. După
expirarea acestui termen autoritatea deliberativă care a adoptat
hotărârea se întruneşte şi deliberează asupra contestaţiilor primite.
195.
(1)
Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice
care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit
taxele respective.
(3)
Taxe speciale nu se pot institui concesionarilor din sectorul
utilităţilor publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru
existenţa pe domeniul public/privat al unităţilor
administrativ-teritoriale a reţelelor de apă, de transport şi
distribuite a energiei electrice şi a gazelor naturale.
___________
Subpunctul (3) a fost introdus prin punctul 66. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
196.
Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor art. 282 din Codul
fiscal, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului
local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiinţate, iar
contul de execuţie al acestora se aprobă de consiliul local, consiliul
judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.
Codul fiscal:
Alte taxe locale
Art. 283
[...]
(3)
Taxele prevăzute la alin. (1) şi (2) se calculează şi se plătesc în
conformitate cu procedurile aprobate de autorităţile deliberative
interesate.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
197.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
198.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
199.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
200.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
201.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
202.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
203.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
204.
Abrogat prin punctul 32. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
205.
Procedurile prevăzute la art. 283 alin. (3) din Codul fiscal vor fi
aprobate de autorităţile deliberative interesate pentru anul fiscal
următor, în termenul prevăzut la art. 288 din Codul fiscal.
___________
Punctul 205. a fost modificat prin punctul 33. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XI
Facilităţi comune
Facilităţi pentru persoane fizice
Art. 284.
-
(1)
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de
transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi
autorizaţiilor, precum şi alte taxe prevăzute la art. 282 şi art. 283 nu
se aplică pentru:
a)
veteranii de război;
b)
persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive
politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum
şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în
alte legi.
(2)
Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din
Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au
contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr.
341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654
din 20 iulie 2004, nu datorează:
a)
impozitul pe clădiri pentru locuinţa situată la adresa de domiciliu;
b)
impozitul pe teren aferent clădirii prevăzute la lit. a);
___________
Litera b) a fost introdusă prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
c)
taxa asupra mijloacelor de transport aferentă unui singur autoturism tip hycomat sau a unui mototriciclu.
___________
Litera c) a fost introdusă prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(3)
Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren nu se aplică văduvelor de
război şi văduvelor veteranilor de război care nu s-au recăsătorit.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(4)
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren şi taxa pentru eliberarea unei
autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice nu se
datorează de către persoanele cu handicap grav sau accentuat şi de
persoanele încadrate în gradul I de invaliditate.
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(5)
În cazul unei clădiri, al unui teren sau al unui mijloc de transport
deţinut în comun de o persoană fizică prevăzută la alin. (1), (2), (3)
sau (4), scutirea fiscală se aplică integral pentru proprietăţile
deţinute în comun de soţi.
___________
Alineatul (5) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(6)
Scutirea de la plata impozitului pe clădiri se aplică doar clădirii
folosite ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute la alin. (1), (2),
(3) sau (4).
___________
Alineatul (6) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(7)
Scutirea de la plata impozitului pe teren se aplică doar terenului
aferent clădirii utilizate ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute
la alin. (1), (2), (3) sau (4).
___________
Alineatul (7) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(71)
Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se aplică
doar pentru un singur mijloc de transport, la alegerea persoanelor
fizice prevăzute la alin. (1) şi (2).
___________
Alineatul (71) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(8)
Scutirea de la plata impozitului prevăzută la alin. (1), (2), (3) sau
(4) se aplică unei persoane începând cu prima zi a lunii următoare celei
în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.
___________
Alineatul (8) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(9)
Persoanele fizice şi/sau juridice române care reabilitează sau
modernizează termic clădirile de locuit pe care le deţin în proprietate,
în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea
termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii
energiei termice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 325/2002, sunt
scutite de impozitul pentru aceste clădiri pe perioada de rambursare a
creditului obţinut pentru reabilitarea termică, precum şi de taxele
pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru lucrările de
reabilitare termică.
___________
Alineatul (9) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(10)
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de
transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi
autorizaţiilor, precum şi alte taxe prevăzute la art. 282 şi 283 se
reduc cu 50%, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996
privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau
lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia
Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare,
pentru persoanele fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile
precizate în:
a)
Hotărârea Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special
pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a unor localităţi din
Munţii Apuseni, cu modificările ulterioare;
___________
Litera a) a fost introdusă prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
b)
Hotărârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special
privind unele măsuri şi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării
economico-sociale a judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei "Delta
Dunării", cu modificările ulterioare.
___________
Litera b) a fost introdusă prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Alineatul (10) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(13)
Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice, dacă:
a)
clădirea este o locuinţă nouă, realizată în condiţiile Legii locuinţei
nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
sau
___________
Litera a) a fost introdusă prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
b)
clădirea este realizată pe bază de credite, în conformitate cu Ordonanţa
Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru
realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi completările
ulterioare.
___________
Litera b) a fost introdusă prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Alineatul (13) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(14)
Scutirile de impozit prevăzute la alin. (13) se aplică pentru o clădire
timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrăinării
clădirii, scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar al
acesteia.
___________
Alineatul (14) a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
206.
Scutirea de impozit pe clădiri, impozit pe teren, taxa asupra
mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor,
avizelor şi autorizaţiilor, de taxele speciale adoptate de consiliile
locale, precum şi de alte taxe locale stabilite conform art. 283 din
Codul fiscal se acordă pentru:
a)
veteranul de război;
b)
persoana fizică, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate
cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de
suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
1.
a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate;
2.
a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare;
3.
a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
4.
a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată;
5.
a fost supravieţuitoare a trenului morţii;
6.
este soţul/soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
c)
persoana care, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
1.
a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri
judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza
unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice;
2.
a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri
administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
3.
a fost internată în spitale de psihiatrie;
4.
a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
5.
a fost strămutată într-o altă localitate;
d)
soţul/soţia celui decedat, din categoria celor dispăruţi sau exterminaţi
în timpul detenţiei, internaţi abuziv în spitale de psihiatrie,
strămutaţi, deportaţi în străinătate sau prizonieri, dacă ulterior nu
s-a recăsătorit;
e)
soţul/soţia celui decedat după ieşirea din închisoare, din spitalul de
psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare sau din
prizonierat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
f)
soţul/soţia celui decedat în condiţiile prevăzute la alineatele
precedente şi care, din motive de supravieţuire, a fost nevoit să
divorţeze de cel închis, internat abuziv în spitale de psihiatrie,
deportat, prizonier sau strămutat, dacă nu s-a recăsătorit şi dacă poate
face dovada că a convieţuit cu victima până la decesul acesteia;
g)
persoana care a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
h)
persoana care a fost constituită în prizonier de către partea sovietică
după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de
această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea
armistiţiului.
207.
De drepturile prevăzute la art. 284 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal
beneficiază şi persoanele care au calitatea de luptător în rezistenţa
anticomunistă, precum şi cele din rezistenţa armată care au participat
la acţiuni de împotrivire cu arma şi de răsturnare prin forţă a
regimului comunist, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999
privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă
persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice,
persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice,
măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat
la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a
regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
208.
Scutirea de la plata:
1.
impozitului pe clădiri pentru locuinţa situată la adresa de domiciliu;
2.
impozitului pe teren aferent clădirii prevăzute la pct. 1;
3.
taxei asupra mijloacelor de transport, aferentă unui singur autoturism
tip hycomat sau a unui mototriciclu, se acordă pentru persoanele
prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea
recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la
victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004,
respectiv celor care au calitatea de:
a)
luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989:
a.1)
luptător rănit - atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru
victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;
a.2)
luptător reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de
represiune ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria
Revoluţiei din decembrie 1989;
a.3)
luptător remarcat prin fapte deosebite - atribuit celor care, în
perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau
mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva
forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat
obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi
le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde
au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum
şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor
comunismului între 14-22 decembrie 1989;
b)
urmaş de erou-martir, şi anume: soţul supravieţuitor, părinţii celui decedat şi fiecare dintre copiii acestuia.
___________
Punctul 208. a fost modificat prin punctul 34. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
209.
Categoriile de persoane prevăzute la art. 284 alin. (2) din Codul
fiscal, pentru a beneficia de scutirile prevăzute de acesta, trebuie să
prezinte certificate doveditoare, potrivit Legii nr. 341/2004.
___________
Punctul 209. a fost modificat prin punctul 35. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
210.
Scutirea de impozit pe clădiri, impozit pe teren şi taxa pentru
eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru desfăşurarea unei
activităţi economice se acordă pentru:
a)
persoanele cu handicap grav;
b)
persoanele cu handicap accentuat;
c)
persoanele invalide de gradul I;
d)
Abrogată prin punctul 67. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Punctul 210. a fost modificat prin subpunctul 4. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
211.
Scutirile prevăzute la art. 284 alin. (1)-(4) din Codul fiscal se acordă
în proporţie de 100% pentru bunurile proprii şi pentru bunurile comune
ale soţilor, stabilite potrivit Codului familiei.
212.
Scutirea de la plata impozitelor şi taxelor locale prevăzute de art. 284
din Codul fiscal se acordă persoanelor în cauză pe baza cererii
acestora, proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului,
începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauză prezintă
actele prin care se atestă situaţia respectivă. Copia actului rămâne ca
document oficial la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, care îl certifică pentru conformitate.
213.
Dacă au intervenit schimbări care conduc la modificarea condiţiilor în
care se acordă scutirile prevăzute la art. 284 din Codul fiscal,
persoanele în cauză trebuie să depună noi declaraţii fiscale în termen
de 30 de zile de la apariţia schimbărilor.
214.
Pentru a beneficia de scutirea de impozitul pe clădiri prevăzută la art.
284 alin. (9) din Codul fiscal, persoanele fizice sau juridice române
care deţin în proprietate clădirile în cauză trebuie să depună la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale o cerere însoţită de copii de pe autorizaţia de construire pentru
lucrările de reabilitare termică şi de pe documentele din care reiese
perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea termică.
Scutirea se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în
care persoanele au depus cererea respectivă.
215.
(1)
Potrivit prevederilor art. 651 din Codul civil, succesiunile se deschid prin moarte.
(2)
Abrogat prin punctul 68. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(3)
Abrogat prin punctul 68. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(4)
Abrogat prin punctul 68. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(5)
În aplicarea prevederilor art. 68 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai
1995, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în
continuare Legea nr. 36/1995, şi ale art. 75 din regulamentul prevăzut
la pct. 275, secretarului unităţii
administrativ-teritoriale/secretarului sectorului municipiului
Bucureşti, denumit în continuare secretar, din raza localităţii în care
defunctul a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoştinţă că
moştenirea cuprinde bunuri imobile, procedând la verificarea datelor
înregistrate în registrul agricol, îi revine obligaţia să trimită
sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale notarului public
care ţine opisul de evidenţă a procedurilor succesorale, cu menţionarea
datelor prevăzute la art. 72 din acest regulament, în cel mult 30 de
zile calendaristice de la data decesului, sub sancţiunile prevăzute de
lege.
(6)
Sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale se întocmeşte
obligatoriu în 3 exemplare, din care unul se înaintează notarului
public, unul compartimentului de specialitate al autorităţilor
administraţiei publice locale pentru cunoaşterea datelor de identitate a
succesibililor, iar cel de-al treilea rămâne la secretar, ca unic
document care stă la baza înregistrărilor din registrul prevăzut la
alin. (7).
(7)
Pentru urmărirea realizării atribuţiei prevăzute la alin. (6) secretarii
au obligaţia conducerii unui registru de evidenţă a sesizărilor pentru
deschiderea procedurii succesorale, care conţine următoarele coloane:
numărul curent, numele şi prenumele defunctului, data decesului, numărul
actului de deces, numărul şi data înregistrării sesizării pentru
deschiderea procedurii succesorale în registrul general pentru
înregistrarea corespondenţei de la nivelul autorităţilor administraţiei
publice locale respective, rolul nominal unic, volumul/poziţia nr. din
registrul agricol, numărul şi data confirmării primirii de către notarul
public şi observaţii.
(8)
Registrul prevăzut la alin. (7), al cărui model se stabileşte potrivit
prevederilor pct. 256, va fi numerotat, şnuruit, sigilat şi înregistrat
în registrul general pentru înregistrarea corespondenţei, prin grija
secretarului, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentelor
norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(9)
În registrul de evidenţă a sesizărilor pentru deschiderea procedurii
succesorale se trec şi defuncţii cu ultimul domiciliu în localitatea din
raza de competenţă a secretarului respectiv, cu precizarea că nu se mai
înaintează la notarul public sesizarea respectivă, iar la rubrica
"observaţii" se face menţiunea "fără bunuri imobile".
(10)
Prealabil înaintării către notarul public a sesizării pentru deschiderea
procedurii succesorale, secretarul va solicita compartimentului de
specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale să cerceteze
poziţia din rolul nominal unic al defunctului, în ceea ce priveşte
impunerea pentru cei 5 ani din urmă.
(11)
Când se constată că defunctul - autor al succesiunii, în calitate de
contribuabil, a fost omis sau insuficient impus pentru anul decesului
sau pentru oricare alt an din cei 5 ani anteriori decesului, se va
proceda la consemnarea în sesizare a creanţelor bugetare datorate,
acestea socotindu-se ca o sarcină succesorală, făcând parte din pasivul
succesoral, iar moştenitorii răspund solidar în ceea ce priveşte plata
creanţelor bugetare respective.
(12)
Cercetarea prevăzută la alin. (11) se face atât asupra înregistrărilor
din registrul de rol nominal unic, cât şi asupra celor din registrul
agricol.
(13)
Abrogat prin punctul 68. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
2151.
(1)
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie
1997, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare
Legea locuinţei nr. 114/1996, pentru contribuabilii persoane fizice,
titulari ai contractelor de construire a unei locuinţe cu credit sau ai
contractelor de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţelor noi
care se realizează în condiţiile art. 7-9 din legea menţionată mai sus,
scutirea de la plata impozitului pe clădiri se acordă pe timp de 10 ani
de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost dobândită
locuinţa respectivă.
(2)
Beneficiarii de credite, în condiţiile prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru
realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi
completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr.
19/1994, sunt scutiţi de la plata impozitului pe clădiri pe o perioadă
de 10 ani de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost
dobândită locuinţa respectivă.
(3)
Persoanele fizice beneficiare de credite care au dobândit locuinţe, în
condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 19/1994, beneficiază de scutirea de
la plata impozitului pe clădiri începând cu această dată şi până la
împlinirea termenului de 10 ani, calculat începând cu data dobândirii
locuinţelor.
___________
Punctul 2151. a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
2152.
(1)
Pentru a putea beneficia de scutirile prevăzute la pct. 2151
persoanele în cauză vor prezenta o cerere la compartimentele de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, împreună
cu originalul şi copia actelor care le atestă această calitate,
respectiv contractul de construire a unei locuinţe cu credit, contractul
de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţei sau contractul de
dobândire a locuinţei, după caz, şi procesul-verbal de
predare-primire/preluare a locuinţei în cauză, numai pentru o clădire.
Aceste scutiri se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare
celei în care prezintă cererea şi documentele conexe acesteia, numai
până la expirarea perioadei de 10 ani de la data dobândirii locuinţei.
(2)
În cazul înstrăinării locuinţelor dobândite în temeiul Ordonanţei
Guvernului nr. 19/1994 şi al Legii nr. 114/1996, noii proprietari nu mai
beneficiază de scutire de la plate impozitului pe clădiri.
(3)
Declaraţiile fiscale pentru cazurile care intră sub incidenţa alin. (2)
se depun la compartimentele de specialitate ale administraţiei publice
locale în a căror rază de competenţă sunt situate clădirile, în termen
de 30 de zile de la data înstrăinării/dobândirii acestora sau de la data
de la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea
impozitului pe clădiri datorat atât de către contribuabilul care
înstrăinează, cât şi de către cel care dobândeşte.
___________
Punctul 2152. a fost introdus prin punctul 69. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal
Art. 285.
-
(1)
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele
mijloacele de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor
şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe locale precizate la art. 282 şi
art. 283 nu se aplică:
a)
oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea
Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu excepţia
incintelor folosite pentru activităţi economice;
b)
fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a
întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi
de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
c)
organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de
servicii sociale în unităţi specializate care asigură găzduire,
îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de
recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie,
persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane
aflate în dificultate, în condiţiile legii.
(2)
Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru acele
clădiri şi terenul aferent deţinute de persoane juridice, care sunt
utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadă
de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.
(3)
Impozitul pe clădiri se reduce cu 50% pentru clădirile nou construite
deţinute de cooperaţiile de consum sau meşteşugăreşti, dar numai pentru
primii 5 ani de la data achiziţiei clădirii.
(4)
Nu se datorează impozit pe teren pentru terenurile forestiere
administrate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, cu excepţia
celor folosite în scop economic.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 70. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
216.
Sub incidenţa art. 285 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal se regăseşte
Fundaţia Menachem Elias a cărei legatară universală este Academia
Română.
217.
Sunt scutite de impozit pe clădiri, impozit pe teren, impozitul pe
mijloacele de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor
şi autorizaţiilor şi de alte taxe locale prevăzute la art. 282 şi 283
din Codul fiscal organizaţiile care au ca unică activitate acordarea
gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură
găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi
de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie,
persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte
persoane aflate în dificultate.
___________
Punctul 217. a fost modificat prin punctul 70. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
218.
Prin servicii turistice în contextul art. 285 alin. (2) din Codul fiscal
se înţelege numai combinaţia oricărora dintre activităţile: 5510 -
Hoteluri, 552 - Campinguri şi alte facilităţi pentru cazare de scurtă
durată, 5522 - Campinguri, inclusiv parcuri pentru rulote şi 5523 - Alte
mijloace de cazare, pe de o parte, şi oricare dintre activităţile: 5530
- Restaurante, 5540 - Baruri, 5551 - Cantine, 5552 - Alte unităţi de
preparare a hranei, pe de altă parte, astfel cum sunt prevăzute de
Clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN, actualizată prin Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 13 decembrie 2002.
219.
(1)
Obiectivele nou-construite care aparţin cooperaţiei de consum sau
meşteşugăreşti sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri în
proporţie de 50% pe o perioadă de 5 ani de la data achiziţiei clădirii.
(2)
Scutirea se acordă cu data de întâi a lunii următoare celei în care se
depune o cerere în acest sens şi numai pentru clădirile realizate cu
respectarea autorizaţiei de construire.
Codul fiscal:
Scutiri şi facilităţi pentru persoane juridice
Art. 2851
-
Elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe
care sunt amplasate, precum şi terenurile destinate acestui scop, sunt
scutite de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a
taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 37. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Norme metodologice:
2191.
Potrivit prevederilor art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea
Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, coroborate
cu cele ale art. 2851 din Codul fiscal, elementele
infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt
amplasate şi terenurile destinate acestui scop, sunt scutite de la plata
impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a taxei pentru
eliberarea autorizaţiei de construire.
2192.
(1)
Având în vedere şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier
naţional, pentru terenurile forestiere proprietate publică a statului
administrat potrivit Codului silvic de către Regia Naţională a
Pădurilor, nu se datorează impozit pe teren.
(2)
În categoria terenurilor folosite în scop economic de către Regia Naţională a Pădurilor, se încadrează următoarele terenuri:
a)
răchitării, cod EFF-PDs;
b)
arbuşti fructiferi, cod PSz;
c)
păstrăvării, cod PSp;
d)
fazanerii, cod PSf;
e)
crescătorii animale cu blană fină, cod PSb;
f)
centre fructe de pădure, cod PSd;
e)
puncte achiziţie fructe, ciuperci, cod Psu;
f)
ateliere împletituri, cod Psi;
g)
secţii şi puncte apicole, cod Psa;
h)
uscătorii şi depozite de seminţe, cod PSs;
i)
ciupercării, cod PSc;
i)
depozite forestiere, cod Paz.
___________
Punctul 2192. a fost introdus prin punctul 71. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 37. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
Codul fiscal:
Scutiri şi facilităţi stabilite de consiliile locale
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 73. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Art. 286.
-
(1)
Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri
sau o reducere a acestuia pentru o clădire folosită ca domiciliu de
persoana fizică ce datorează acest impozit.
___________
Alineatul (1) a fost introdus prin punctul 73. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe teren
sau o reducere a acestuia pentru terenul aferent clădirii folosite ca
domiciliu al persoanei fizice care datorează acest impozit.
___________
Alineatul (2) a fost introdus prin punctul 73. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(3)
Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri
şi a impozitului pe teren sau o reducere a acestora pentru persoanele
ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim brut pe
ţară ori constau în exclusivitate din indemnizaţie de şomaj sau ajutor
social.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin punctul 73. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(4)
În cazul unei calamităţi naturale, consiliul local poate acorda scutire
de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren, precum şi a
taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de
construire sau o reducere a acestora.
___________
Alineatul (4) a fost introdus prin punctul 73. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(5)
Scutirea de la plata impozitelor sau reducerile acestora prevăzute la
alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică persoanei respective cu începere
de la data de întâi a lunii următoare celei în care persoana depune
documentele justificative în vederea scutirii sau reducerii.
___________
Alineatul (5) a fost introdus prin punctul 73. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(6)
Consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri
şi a impozitului pe teren, datorate de către persoanele juridice care
efectuează investiţii de peste 500.000 euro pe o perioadă de până la 5
ani inclusiv, astfel:
a)
scutirea de impozit pe clădiri, de la data de întâi a lunii următoare finalizării clădirii;
b)
scutirea de impozit pe teren, de la data de întâi a lunii următoare eliberării autorizaţiei de construire.
___________
Alineatul (6) a fost introdus prin punctul 73. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(7)
În cazul investiţiilor de peste 500.000 euro, finalizate şi puse în
funcţiune la data intrării în vigoare a prezentei legi, consiliul local
poate stabili cota de 0,25% la calculul impozitului pe clădiri, pe o
perioadă de 3 ani inclusiv.
(8)
Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri
sau o reducere a acestuia pe o perioadă de minimum 7 ani, cu începere de
la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor finalizării
lucrărilor de reabilitare, pentru proprietarii apartamentelor din
blocurile de locuinţe şi ai imobilelor care au executat lucrări de
intervenţie pe cheltuială proprie, pe baza procesului-verbal de recepţie
la terminarea lucrărilor, întocmit în condiţiile legii, prin care se
constată realizarea măsurilor de intervenţie recomandate de către
auditorul energetic în certificatul de performanţă energetică sau, după
caz, în raportul de audit energetic, astfel cum este prevăzut în
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011.
___________
Alineatul (8) a fost introdus prin punctul 34. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(9)
Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe
clădiri/taxei pe clădiri pe o perioadă de 5 ani consecutivi, cu începere
de la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor în care a fost
efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, pentru proprietarii care
execută lucrări în condiţiile Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor.
___________
Alineatul (9) a fost introdus prin punctul 34. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Art. 286. a fost introdus prin punctul 73. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 73. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
220.
(1)
Facilităţile prevăzute la art. 286 alin. (1)-(4) din Codul fiscal pot fi
acordate prin hotărâri ale consiliilor locale adoptate în cursul anului
pe baza criteriilor şi procedurilor stabilite de către acestea.
(2)
La acordarea scutirilor sau reducerilor, după caz, prevăzute la art. 286
alin. (1)-(3) din Codul fiscal, numai în cazul persoanelor fizice,
autorităţile deliberative pot avea în vedere facilităţile fiscale
acordate persoanelor fizice prin reglementări neprevăzute în titlul IX
din Codul fiscal.
(3)
Facilităţile prevăzute la art. 286 alin. (8) şi (9) din Codul fiscal pot
fi acordate prin hotărâri ale consiliilor locale adoptate în cursul
anului pe baza criteriilor şi procedurilor stabilite de către acestea,
pentru lucrările de reabilitare energetică, astfel cum sunt prevăzute în
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea
performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 158/2011, cu modificările ulterioare,
precum şi pentru lucrările de creştere a calităţii
arhitectural-ambientale realizate în condiţiile Legii nr. 153/2011
privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a
clădirilor, cu modificările ulterioare.
___________
Subpunctul (3) a fost introdus prin punctul 34. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
221.
Abrogat prin punctul 72. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
2211.
(1)
În vederea respectării legislaţiei comunitare în domeniul ajutorului de
stat, consiliile locale vor elabora scheme de ajutor de stat cu obiectiv
dezvoltarea regională, destinate finanţării realizării de investiţii.
(2)
Schemele de ajutor de stat vor avea în vedere criteriile şi condiţiile
prevăzute în Regulamentul Comisiei Europene nr. 1.628/2006 din 24
octombrie 2006 de aplicare a articolelor 87 şi 88 din Tratatul
ajutoarelor naţionale pentru investiţiile cu finalitate regională şi în
Liniile directoare ale Comisiei Europene privind ajutorul regional
pentru perioada 2007-2013. Pentru schemele de ajutor de stat ce urmează a
fi elaborate vor fi parcurse procedurile prevăzute de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în
domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 137/2007.
___________
Punctul 2211. a fost modificat prin punctul 15. din Hotărâre nr. 1579/2007 începând cu 28.12.2007.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XII
Alte dispoziţii comune
Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene
Art. 287.
-
Nivelul impozitelor şi taxelor locale prevăzute în prezentul titlu poate
fi majorat anual cu până la 20% de consiliile locale, judeţene şi
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, cu excepţia
taxelor prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) şi la art. 295 alin. (11)
lit. b)-d).
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 74. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
222.
(1)
Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau
consiliile judeţene, după caz, în termenul prevăzut la art. 288 alin.
(1) din Codul fiscal, pot majora anual impozitele şi taxele locale
prevăzute de Codul fiscal, în funcţie de condiţiile specifice zonei,
fără discriminare între categoriile de contribuabili, cu excepţia
taxelor prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) şi la art. 295 alin. (11)
lit. b)-d) din acelaşi act normativ, cu până la 20%.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 74. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Hotărârile adoptate au la bază nivelurile impozitelor şi taxelor locale
stabilite în sumă fixă conform prevederilor Codului fiscal, precum şi
impozitele şi taxele locale determinate pe bază de cotă procentuală,
potrivit dispoziţiilor acestuia. Hotărârea de majorare se aplică numai
pentru anul fiscal pentru care s-a aprobat. În anul fiscal următor se
vor avea în vedere impozitele şi taxele locale actualizate cu rata
inflaţiei conform prevederilor art. 292 din Codul fiscal coroborate cu
cele din prezentele norme metodologice.
223.
În anul 2007, potrivit prevederilor art. 296 alin. (3) din Codul fiscal,
majorarea anuală a impozitelor şi taxelor locale are la baza hotărârile
privind majorarea anuală cu până la 20% adoptate în anul 2006 pentru
anul fiscal 2007.
___________
Punctul 223. a fost modificat prin punctul 75. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Codul fiscal:
Hotărârile consiliilor locale şi judeţene privind impozitele şi taxele locale
Art. 288.
-
(1)
Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi
consiliile judeţene adoptă hotărâri privind impozitele şi taxele locale
pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii
Guvernului prevăzute la art. 292.
(2)
Primarii, primarul general şi preşedinţii consiliilor judeţene asigură
publicarea corespunzătoare a oricărei hotărâri în materie de impozite şi
taxe locale adoptate de autorităţile deliberative respective.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 76. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
224.
(1)
Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliile
judeţene adoptă, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii
Guvernului prevăzute la art. 292 din Codul fiscal, a fiecărui an, pentru
anul fiscal următor, hotărâri privind stabilirea impozitelor şi taxelor
locale referitoare la:
a)
stabilirea cotei impozitelor sau taxelor locale, după caz, când acestea
se determină pe bază de cotă procentuală, iar prin Codul fiscal sunt
prevăzute limite minime şi maxime;
b)
stabilirea cuantumului impozitelor şi taxelor locale, când acestea sunt
prevăzute în sumă fixă, în limitele prevăzute de Codul fiscal ori de
hotărârea Guvernului prin care nivelurile impozitelor şi taxelor locale
se indexează/ajustează/actualizează în condiţiile art. 292 din Codul
fiscal;
c)
instituirea taxelor locale prevăzute la art. 283 din Codul fiscal;
___________
Litera c) a fost modificată prin punctul 40. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
d)
stabilirea nivelului bonificaţiei de până la 10%, conform prevederilor
art. 255 alin. (2), art. 260 alin. (2) şi art. 265 alin. (2) din Codul
fiscal;
e)
majorarea, în termenul prevăzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, a
impozitelor şi taxelor locale, conform art. 287 din Codul fiscal;
___________
Litera e) a fost modificată prin punctul 40. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
f)
delimitarea zonelor, atât în intravilan, cât şi în extravilan, avându-se în vedere prevederile pct. 9;
___________
Litera f) a fost modificată prin punctul 40. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
g)
procedura de acordare a facilităţilor fiscale categoriilor de persoane fizice prevăzute la art. 286 din Codul fiscal;
h)
adoptarea oricăror alte hotărâri în aplicarea Codului fiscal şi a prezentelor norme metodologice;
i)
procedurile de calcul şi de plată a taxelor prevăzute la art. 283 alin. (3) din Codul fiscal.
___________
Litera i) a fost modificată prin punctul 40. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 40. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(2)
Termenul de hotărâri din cuprinsul art. 288 alin. (1) din Codul fiscal
constituie actele de autoritate pe care le adoptă consiliile
locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliile judeţene
în exercitarea atribuţiilor acestora, prevăzute de lege.
___________
Subpunctul (2) a fost modificat prin punctul 76. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(3)
Hotărârile privind stabilirea impozitelor, a taxelor locale şi a taxelor
speciale, inclusiv a celor prin care se aprobă modificări sau
completări la acestea, precum şi hotărârile prin care se acordă
facilităţi fiscale se publică:
a)
în mod obligatoriu, în monitorul oficial al judeţului/municipiului Bucureşti, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 75/2003, chiar dacă publicarea se face şi potrivit prevederilor lit. b);
b)
în monitoarele oficiale ale celorlalte unităţi
administrativ-teritoriale, acolo unde acestea se editează, în condiţiile
Ordonanţei Guvernului nr. 75/2003;
c)
prin oricare alte modalităţi prevăzute de lege.
(4)
Modelul-cadru al hotărârii privind stabilirea impozitelor şi taxelor
locale, care se adoptă în condiţiile alin. (1), este stabilit potrivit
prevederilor pct. 256.
225.
În termen de până la 45 de zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzute la art.
III alin. (1), din Legea nr. 343/2006, autorităţile deliberative ale
administraţiei publice locale adoptă hotărâri privind impozitele şi
taxele locale aplicabile în anul fiscal 2007, în condiţiile acesteia.
___________
Punctul 225. a fost modificat prin punctul 77. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
226.
În timpul anului fiscal consiliile locale/Consiliul General al
Municipiului Bucureşti/consiliile judeţene, după caz, pot hotărî,
potrivit prevederilor art. 286 alin. (4) din Codul fiscal, atât pentru
persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice, în cazul
calamităţilor naturale, scutirea de la plata sau reducerea:
a)
impozitului pe clădiri;
b)
impozitului pe teren;
c)
taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism;
d)
taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
227.
Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale vor efectua inventarierea materiei impozabile generate de
aplicarea Codului fiscal, în fiecare an, până la data de 15 mai, astfel
încât proiectele bugetelor locale depuse în condiţiile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 să cuprindă impozitele şi taxele locale aferente materiei impozabile respective.
228.
Inventarierea materiei impozabile se realizează, în mod obligatoriu,
înaintea elaborării proiectelor bugetelor locale, în scopul
fundamentării părţii de venituri a acestora, fapt pentru care
autorităţile administraţiei publice locale, prin compartimentele de
specialitate ale acestora, au în vedere următoarele:
a)
identificarea actelor normative prin care sunt instituite impozite şi
taxe locale, inclusiv a hotărârilor consiliilor locale, Consiliului
General al Municipiului Bucureşti sau ale consiliilor judeţene, după
caz, prin care s-au instituit/stabilit impozite şi taxe locale, pe o
perioadă de 5 ani anteriori anului fiscal curent;
b)
identificarea actelor normative în temeiul cărora s-au acordat, pe o
perioadă de 5 ani anteriori anului fiscal curent ori se pot acorda
facilităţi fiscale;
c)
planul de amenajare a teritoriului, planul urbanistic general, planurile
urbanistice zonale, nomenclatura stradală sau orice alte documente
asemănătoare, precum şi evidenţele specifice cadastrului
imobiliar-edilitar, acolo unde acestea sunt realizate, care stau la baza
fundamentării proiectelor de hotărâri privind delimitarea zonelor în
cadrul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale;
d)
întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol care constituie sursă
de date privind contribuabilii şi totodată obiectele acestora impozabile
sau taxabile, după caz, din unitatea administrativ-teritorială
respectivă;
e)
verificarea, pe perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire, a
gradului de realizare a lucrărilor, în scopul identificării datei de la
care clădirile sunt supuse impozitării;
f)
analiza menţinerii stării de insolvabilitate a contribuabililor
înregistraţi în evidenţa separată şi, pe cale de consecinţă,
identificarea sumelor din evidenţa separată, ce pot fi colectate în anul
de referinţă;
g)
întocmirea:
1.
matricolei pentru evidenţa centralizată a impozitului pe clădiri, a
impozitului pe teren şi a taxei asupra mijloacelor de transport în cazul
persoanelor fizice, model stabilit potrivit pct. 256;
2.
matricolei pentru evidenţa centralizată a impozitului pe clădiri, a
impozitului pe teren, a taxei pe teren şi a taxei asupra mijloacelor de
transport în cazul persoanelor juridice, stabilită potrivit pct. 256;
h)
întocmirea şi ţinerea la zi a registrului de rol nominal unic, model stabilit potrivit pct. 256;
i)
orice alte documente necuprinse la lit. a)-h), în care sunt consemnate elemente specifice materiei impozabile.
229.
Rolul nominal unic reprezintă fişa unică a contribuabilului care conţine
elementele de identificare, precum şi creanţele bugetare ale acestuia
la nivelul comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului
Bucureşti, individualizată printr-un număr de rol, începând cu nr. 1 şi
până la numărul care asigură înregistrarea tuturor contribuabililor. Se
recomandă, în special, la unităţile administrativ-teritoriale cu un
număr mare de contribuabili să se deschidă registre de rol nominal unic
pentru persoane fizice şi registre de rol nominal unic pentru persoane
juridice.
230.
Contribuabililor coindivizari li se deschide rolul nominal unic după cum urmează:
a)
în cazul moştenitorilor aflaţi în indiviziune, pe numele autorului succesiunii;
b)
în cazul celorlalţi coindivizari, în următoarea ordine:
1.
pe numele celui care efectuează declaraţia fiscală;
2.
pe numele celui care are domiciliul în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
3.
pe numele celui care are reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
4.
pe numele primului înscris în actul prin care se atestă dreptul de proprietate.
231.
Este interzisă atribuirea de două sau mai multe numere de rol aceluiaşi
contribuabil la nivelul aceleiaşi comune, aceluiaşi oraş, municipiu sau
sector al municipiului Bucureşti, după caz.
232.
În cazul în care pe seama contribuabilului respectiv se stabilesc numai
debite de natura amenzilor, imputaţiilor, despăgubirilor etc.,
înregistrarea acestora se poate face în registrele de rol alte venituri,
model stabilit potrivit pct. 256.
233.
Pentru urmărirea creanţelor fiscale la domiciliul sau sediul
contribuabililor, după caz, în funcţie de condiţiile specifice fiecărei
unităţi administrativ-teritoriale sau fiecărui sector al municipiului
Bucureşti, se utilizează extrasul de rol, model stabilit potrivit pct.
256, în care se înregistrează date din registrul de rol nominal unic.
234.
Registrele prevăzute la pct. 229, 232 şi 233 se numerotează, se
şnuruiesc, se sigilează şi se înregistrează în registrul general pentru
înregistrarea corespondenţei de la nivelul autorităţilor administraţiei
publice locale respective, prin grija conducătorului compartimentului de
specialitate al acestora.
235.
Registrul de rol nominal unic se deschide pe o perioadă de 5 ani, având
realizată, în mod obligatoriu, corespondenţa la nivelul aceleiaşi
autorităţi a administraţiei publice locale atât cu rolul nominal unic
pentru perioada anterioară, cât şi cu cel al poziţiei din registrul
agricol ce îl priveşte pe contribuabilul respectiv.
236.
În situaţia în care în perioada anterioară contribuabilul în cauză nu a
avut deschis rol nominal unic, se face menţiunea "rol nou".
237.
Codul de identificare fiscală - codul numeric personal/numărul de
identificare fiscală/codul de înregistrare fiscală/codul unic de
înregistrare şi adresa domiciliului fiscal, precum şi a clădirilor şi
terenurilor deţinute în proprietate/administrare/folosinţă, potrivit
pct. 18, reprezintă elemente de identificare a contribuabilului, care se
înscriu, în mod obligatoriu, în orice act translativ al dreptului de
proprietate, în registrul de rol nominal unic, în registrul agricol, în
matricole, în declaraţiile fiscale, în procesele-verbale pentru
stabilirea impozitelor şi taxelor locale, în certificatele fiscale, în
chitanţele pentru creanţe ale bugetelor locale, în actele de control,
precum şi în orice alte documente asemănătoare.
___________
Punctul 237. a fost modificat prin punctul 41. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
238.
(1)
Prevederile pct. 228 lit. g), 229, 232 şi 233 se aplică în mod corespunzător şi în cazul programelor informatice.
(2)
Programele informatice de administrare a impozitelor şi taxelor locale vor asigura, în mod obligatoriu, următoarele:
a)
utilizarea numai a termenilor şi noţiunilor prevăzute de titlul IX al
Codului fiscal şi de prezentele norme metodologice; acolo unde se impune
o anumită abreviere, aceasta va fi cuprinsă într-o legendă;
b)
editarea oricăror documente, inclusiv a formularelor tipizate, potrivit
structurii şi informaţiilor corespunzătoare acestora, cu respectarea
strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie specifice limbii
române, inclusiv semnele diacritice conexe acesteia, ţinând seama de
prevederile Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în
locuri, relaţii şi instituţii publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.067 din 17 noiembrie 2004.
___________
Litera b) a fost modificată prin punctul 42. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
(3)
Beneficiarii programelor informatice de administrare a impozitelor şi
taxelor locale vor avea, în mod obligatoriu, manuale de utilizare care
vor conţine toate informaţiile necesare unei cât mai facile exploatări
chiar şi de cei cu minime cunoştinţe în domeniu, ce vor fi puse la
dispoziţie organelor de control.
Codul fiscal:
Accesul la informaţii privind impozitele şi taxele locale
Art. 289.
-
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura
accesul gratuit la informaţii privind impozitele şi taxele locale.
Norme metodologice:
239.
Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să asigure accesul neîngrădit, în condiţiile Legii nr. 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001,
şi ale Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8
martie 2002, al oricăror persoane interesate la informaţiile privind
nivelurile impozitelor şi taxelor locale stabilite conform hotărârilor
adoptate de către consiliile locale/Consiliul General al Municipiului
Bucureşti/consiliile judeţene, după caz, modul de calcul al acestora,
contribuabilii care beneficiază de facilităţi fiscale, precum şi la
informaţiile care privesc aplicarea oricăror alte prevederi ale
prezentului titlu.
Codul fiscal:
Depunerea declaraţiilor de persoanele juridice
Art. 290.
-
Orice persoană juridică care datorează plata impozitului pe clădiri, a
impozitului pe teren sau a taxei asupra mijloacelor de transport are
obligaţia de a calcula impozitul sau taxa respectivă şi de a depune o
declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale până la data de 31 ianuarie inclusiv a
anului calendaristic pentru care se calculează impozitul sau taxa.
Norme metodologice:
240.
Abrogat prin punctul 78. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
241.
Contribuabilii persoane fizice şi persoane juridice, inclusiv
instituţiile publice, sunt obligaţi să depună declaraţiile prevăzute de
prezentele norme metodologice ori de câte ori se modifică situaţia
juridică a contribuabililor, precum şi a materiei impozabile a acestora,
în condiţiile prevăzute de lege.
242.
Pentru toate cazurile în care se acordă scutiri sau reduceri de impozite
şi taxe locale, precum şi de accesorii ale acestora, indiferent de
categoria actului normativ prin care s-au stabilit, lege, ordonanţă de
urgenţă/ordonanţă/hotărâre a Guvernului sau hotărâre a autorităţii
deliberative a administraţiei publice locale, compartimentele de
specialitate au obligaţia să întocmească borderouri de scăderi.
243.
Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în
evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o
obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste
imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de
construire.
244.
Declararea clădirilor în vederea impunerii nu exonerează persoana
respectivă de aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege pentru încălcarea
disciplinei în construcţii.
245.
Persoanele fizice nu depun noi declaraţii fiscale pentru bunurile
impozabile sau taxabile existente în evidenţele compartimentelor de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale.
___________
Punctul 245. a fost modificat prin subpunctul 5. din Hotărâre nr. 1840/2004 începând cu 18.11.2004.
Codul fiscal:
Controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale
Art. 291.
-
Autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale
acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi
colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi
penalizărilor aferente.
Norme metodologice:
246.
Stabilirea, constatarea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor
locale se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale
sau prin compartimentele de specialitate ale acestora, după caz,
ţinându-se seama de atribuţiile specifice, potrivit legii.
247.
Termenul organele speciale, din cuprinsul art. 291 din Codul fiscal,
corespunde compartimentelor de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale.
248.
În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren
se calculează de către compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale în a căror rază de competenţă se află
situate aceste imobile, pe baza declaraţiei fiscale depuse de către
proprietar sau de către împuternicitul acestuia, la care se anexează o
copie de pe actul de dobândire, precum şi schiţa de plan a clădirii sau a
terenului, după caz.
249.
(1)
Declararea clădirilor şi a terenurilor pentru stabilirea impozitelor
aferente nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la
oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.
(2)
Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.
___________
Punctul 249. a fost modificat prin punctul 43. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
250.
Pe baza declaraţiei fiscale şi a declaraţiei speciale de impunere,
pentru fiecare contribuabil, la nivelul fiecărui compartiment de
specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, se
întocmeşte Procesul-verbal - înştiinţare de plată pentru impozitul pe
clădiri datorat de persoanele fizice, model stabilit potrivit pct. 256.
251.
Pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la depunerea
declaraţiilor speciale, compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază de
competenţă se află situate clădirile ce intră sub incidenţa art. 252 din
Codul fiscal aplică sancţiunile stabilite de lege.
252.
Verificarea modului de completare a declaraţiei fiscale se face după cum urmează:
a)
compartimentul de specialitate va verifica modul de completare a declaraţiei depuse de contribuabil;
b)
în cazul în care în declaraţia depusă de contribuabil se poate
identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau
eroare de aplicare a cotelor de impozitare/taxare, stabilirea obligaţiei
de plată se va face prin corectarea erorii şi prin înscrierea sumelor
corecte, avându-se în vedere următoarele:
1.
aplicarea corectă a cotelor stabilite, potrivit Codului fiscal;
2.
înscrierea corectă a sumelor reprezentând impozitele/taxele locale
datorate, rezultate din înmulţirea cotei legale de impozitare/taxare cu
baza impozabilă/taxabilă;
3.
înscrierea corectă a sumelor în rubricile prevăzute de formular şi anularea celor înscrise eronat în alte rubrici;
4.
corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declaraţie a unor sume eronate;
5.
dacă în declaraţia depusă se constată erori a căror cauză nu se poate
stabili sau se constată elemente lipsă, importante pentru stabilirea
creanţei bugetare, compartimentul de specialitate va solicita, în scris,
contribuabilului să se prezinte la sediul autorităţii administraţiei
publice locale pentru efectuarea corecturilor necesare.
___________
Punctul 252. a fost modificat prin punctul 44. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
253.
Exercitarea activităţii de inspecţie fiscală se realizează de către
autorităţile administraţiei publice locale prin compartimentele de
specialitate ale acestora, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
254.
În îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu funcţionarii
publici din compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale se vor identifica prin prezentarea
legitimaţiei care le atestă această calitate, a delegaţiei semnate de
conducătorul compartimentului respectiv, precum şi a actului de
identitate. Legitimaţia are modelul stabilit potrivit pct. 256.
Codul fiscal:
Indexarea impozitelor şi taxelor locale
Art. 292.
-
(1)
În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o
anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în
lei, sumele respective se indexează o dată la 3 ani, ţinând cont de
evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare.
(2)
Sumele indexate se iniţiază în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, emisă până la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an.
(3)
În perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 şi 1 ianuarie 2011, nivelul
taxei asupra mijloacelor de transport, prevăzut la art. 263 alin. (4) şi
(5), se majorează prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu
angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea
Europeană, la Capitolul 9 - Politica în domeniul transporturilor, în
luna aprilie a fiecărui an cuprins în perioadă, la propunerea
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi cu avizul
Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Administraţiei şi
Internelor.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 79. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
255.
(1)
O dată la 3 ani, până la data de 30 aprilie a anului în cauză, la
propunerea Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului
Administraţiei şi Internelor, prin hotărâre a Guvernului, impozitele şi
taxele locale care constau într-o anumită sumă în lei, sau care sunt
stabilite pe baza unei anumite sume în lei se
indexează/ajustează/actualizează, cu excepţia taxei prevăzute la art.
263 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, ţinând cont de evoluţia ratei
inflaţiei de la ultima indexare.
___________
Subpunctul (1) a fost modificat prin punctul 79. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(2)
Limitele amenzilor prevăzute la art. 294 alin. (3) şi (4) din Codul fiscal se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Codul fiscal:
Elaborarea normelor
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 80. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Art. 293.
-
Elaborarea normelor pentru prezentul titlu se face de către Ministerul
Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
___________
Alineatul a fost introdus prin punctul 80. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Art. 293. a fost introdus prin punctul 80. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 80. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
256.
(1)
Modelele formularelor tipizate pentru stabilirea, constatarea,
controlul, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale şi a
altor venituri ale bugetelor locale vor fi aprobate prin ordin comun al
ministrului finanţelor publice şi ministrului administraţiei şi
internelor.
(2)
Formularele tipizate, aflate în stoc la nivelul autorităţilor
administraţiei publice locale, la data publicării prezentelor norme
metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi
utilizate până la epuizare, adaptându-se în mod corespunzător, în măsura
în care aceasta este posibil.
(3)
Formularele cu regim special, întocmite manual sau cu ajutorul tehnicii
de calcul, utilizate la colectarea veniturilor cuvenite bugetelor
locale, se execută pe hârtie autocopiativă securizată şi sunt cuprinse
în Lista formularelor cu regim special care se aprobă în condiţiile
prevăzute la alin. (1).
(4)
Autorităţile administraţiei publice locale pot solicita executarea
formularelor cu regim special având imprimate elementele de identificare
proprii, inclusiv stema unităţii administrativ-teritoriale, aprobată în
condiţiile legii, prin transmiterea unei comenzi ferme la Compania
Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A., în condiţiile suportării
eventualelor diferenţe de preţ.
(5)
Formularele cu regim special, prevăzute la alin. (3), intră sub incidenţa prevederilor:
a)
Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor
metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 19 decembrie 1997;
b)
Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 989/2002
privind tipărirea, înserierea şi numerotarea formularelor cu regim
special, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561
din 31 iulie 2002.
c)
Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului
administraţiei şi internelor nr. 1.993/461/2004 privind aprobarea
modelelor formularelor cu regim special în domeniul creanţelor bugetare
locale publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 69 din 20/01/2005.
___________
Litera c) a fost introdusă prin punctul 80. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
257.
(1)
La elaborarea deciziilor prevăzute la alin. (2) şi a ordinelor comune
prevăzute la pct. 256 alin. (1), la pct. 286 şi la pct. 289 alin. (3),
potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 215/2001, vor fi consultate următoarele structuri asociative:
a)
Asociaţia Comunelor din România;
b)
Asociaţia Oraşelor din România;
c)
Asociaţia Municipiilor din România;
d)
Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România.
(2)
La elaborarea deciziilor de către Comisia fiscală centrală cu privire la
aplicarea unitară a titlului IX din Codul fiscal participă şi
reprezentantul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XIII
Sancţiuni
Sancţiuni
Sancţiuni
Art. 294.
-
(1)
Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea
disciplinară, contravenţională sau penală, potrivit dispoziţiilor legale
în vigoare.
(2)
Constituie contravenţii următoarele fapte:
a)
depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254
alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art.
267 alin (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art.
290;
b)
nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi
(6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14)
lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290.
(3)
Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de
la 500.000 lei la 1.000.000 lei, iar cea de la lit. b) cu amendă de la
1.000.000 lei la 3.000.000 lei.
(4)
Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea,
evidenţa şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de
intrare la spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu
amendă de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei.
(5)
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către
primari şi persoane împuternicite din cadrul compartimentelor de
specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale.
(6)
În cazul persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se majorează cu 300%.
(7)
Limitele amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(8)
Contravenţiilor prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) li se aplică dispoziţiile legii.
Norme metodologice:
258.
Abrogat prin punctul 46. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
259.
Pentru spectacolele organizate în deplasare sau în turneu, inspecţia
fiscală se exercită de către autorităţile administraţiei publice locale
în a căror rază administrativ-teritorială au loc spectacolele, care
verifică obligaţiile prevăzute la art. 274 alin. (4) din Codul fiscal.
260.
În cazul în care se apreciază de către agenţii constatatori că faptele
comise de contribuabili sunt de gravitate redusă, se poate aplica drept
sancţiune contravenţională avertismentul, în condiţiile prevăzute la
art. 5 alin. (2) lit. a), art. 6 alin. (1), art. 7 şi la art. 38 alin.
(1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XIV
Dispoziţii finale
Implicaţii bugetare ale impozitelor şi taxelor locale
Art. 295.
-
(1)
Impozitele şi taxele locale, precum şi amenzile şi penalităţile aferente
acestora constituie integral venituri la bugetele locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale.
(2)
Impozitul pe clădiri, precum şi amenzile şi penalităţile aferente
acestuia constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situată clădirea
respectivă.
(3)
Impozitul pe teren, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestuia
constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul respectiv.
(4)
Cu excepţiile prevăzute la alin. (5), taxa asupra mijlocului de
transport, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acesteia
constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia trebuie înmatriculat mijlocul
de transport respectiv.
(5)
Veniturile provenite din taxa asupra mijlocului de transport stabilită
în concordanţă cu prevederile art. 263 alin. (4) şi (5), precum şi
amenzile şi penalizările aferente se pot utiliza exclusiv pentru lucrări
de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construire a drumurilor
locale şi judeţene, din care 60% constituie venituri la bugetul local şi
40% constituie venituri la bugetul judeţean. În cazul municipiului
Bucureşti, taxa constituie venituri în proporţie de 60% la bugetele
sectoarelor şi 40% la bugetul municipiului Bucureşti.
(6)
Taxele locale prevăzute la capitolul V din prezentul titlu constituie
venituri ale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Pentru eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de
construire de către preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul
primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit în proporţie de
50% la bugetul local al comunelor şi de 50% la bugetul local al
consiliului judeţean.
(7)
Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate, precum şi amenzile şi
penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde sunt prestate serviciile de reclamă şi
publicitate. Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate,
precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat
afişajul, panoul sau structura pentru afişajul în scop de reclamă şi
publicitate.
(8)
Impozitul pe spectacole, precum şi amenzile şi penalizările aferente
constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde are loc manifestarea artistică,
competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.
(9)
Taxa hotelieră, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie
venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde
este situat hotelul.
(10)
Celelalte taxe locale prevăzute la art. 283, precum şi amenzile şi
penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde este situat locul public sau echipamentul
respectiv sau unde trebuie înmatriculat vehiculul lent.
(11)
Constituie venit la bugetul local sumele provenite din:
a)
dobânda pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;
b)
taxele judiciare de timbru prevăzute de lege;
c)
impozitul stabilit în condiţiile alin. (1) şi (3) ale art. 771
se distribuie în cotă de 50% la bugetul unităţilor
administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile
ce au făcut obiectul înstrăinării;
d)
taxele extra judiciare de timbru prevăzute de lege.
(12)
Sumele prevăzute la alin. (11) se ajustează pentru a reflecta rata
inflaţiei în conformitate cu normele elaborate în comun de Ministerul
Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Art. 2951.
-
În vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a
contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şi
documente cu relevanţă fiscală sau pentru identificarea contribuabililor
sau a materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii,
avocaţii, executorii judecătoreşti, organele de poliţie, organele
vamale, serviciile publice comunitare pentru regimul permiselor de
conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare
pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de
evidenţă a persoanelor, precum şi orice altă entitate care deţine
informaţii sau documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile,
după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au
obligaţia furnizării acestora fără plată.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 81. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
261.
Penalităţile de întârziere datorate şi calculate în condiţiile Codului
de procedură fiscală, aferente veniturilor bugetelor locale, constituie
venituri proprii ale acestor bugete şi se înregistrează la capitolul şi
subcapitolul corespunzătoare categoriei de venit la care se referă. În
acest sens se au în vedere şi prevederile art. 295 din Codul fiscal.
262.
Nedepunerea sumelor încasate reprezentând taxe pentru folosirea
mijloacelor de reclamă şi publicitate, impozit pe spectacole, taxe
hoteliere, taxe judiciare de timbru, taxe extrajudiciare de timbru,
încasate de persoane care prin atribuţiile pe care le au de îndeplinit
efectuează astfel de încasări, altele decât cele din structura
compartimentelor de specialitate, precum şi cele rezultate din vânzarea
timbrelor fiscale mobile la termenele prevăzute de lege sau de
prezentele norme metodologice, se sancţionează potrivit Codului de
procedură fiscală, având elementele constitutive ale obligaţiilor
bugetare locale calculate şi reţinute la sursă.
___________
Punctul 262. a fost modificat prin punctul 81. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
263.
La unităţile teritoriale de trezorerie şi contabilitate publică unde
unităţile administrativ-teritoriale şi sectoarele municipiului Bucureşti
au deschis conturile de venituri ale bugetelor locale se deschid
conturi distincte pentru încasarea taxelor asupra mijloacelor de
transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone.
264.
Compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale de la nivelul comunelor/oraşelor/municipiilor/sectoarelor
municipiului Bucureşti, după caz, virează cota de 40% din taxele asupra
mijloacelor de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste
12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, către
bugetele judeţene şi, respectiv, către bugetul local al municipiului
Bucureşti, lunar, până cel târziu la data de 10 a lunii în curs pentru
luna precedentă.
265.
În situaţia în care sumele ce urmează a fi restituite din taxele ce fac
obiectul divizării în cotele de 60% şi, respectiv, 40%, potrivit art.
295 alin. (5) din Codul fiscal, către contribuabilii care solicită
aceasta în condiţiile legii sunt mai mari decât cele constituite din
cota de 40% până la data solicitării restituirii, compartimentul de
specialitate menţionat la pct. 264 solicită, în scris, compartimentului
de specialitate al consiliului judeţean şi, respectiv, al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti să vireze suma necesară restituirii
din cota de 40% încasată, iar acesta din urmă are obligaţia virării
sumei în cel mult 10 zile de la data solicitării.
266.
Dobânzile şi penalităţile de întârziere stabilite în condiţiile Codului
de procedură fiscală, aferente taxei asupra mijloacelor de transport
marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, urmează regula
divizării în proporţie de 60% şi, respectiv, de 40%, potrivit art. 295
alin. (5) din Codul fiscal.
267.
Resursele financiare constituite din taxa asupra mijloacelor de
transport prevăzută la art. 263 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal se pot
utiliza în exclusivitate pentru lucrări de întreţinere, modernizare,
reabilitare şi construire a drumurilor locale şi judeţene.
268.
Taxele instituite prin Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi
completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 146/1997,
constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor,
oraşelor, municipiilor sau sectoarelor municipiului Bucureşti, după
caz, în funcţie de sediul autorităţilor publice care soluţionează
cererile ce intră sub incidenţa aplicării reglementărilor privind taxele
judiciare de timbru.
269.
La nivelul municipiului Bucureşti, taxa judiciară de timbru se încasează
direct la bugetele locale ale sectoarelor acestuia, în funcţie de raza
teritorială unde se află autorităţile publice care soluţionează
acţiunile şi cererile ce intră sub incidenţa Legii nr. 146/1997.
270.
Abrogat prin punctul 82. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
271.
Abrogat prin punctul 82. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
272.
Abrogat prin punctul 82. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
273.
Abrogat prin punctul 82. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
274.
Abrogat prin punctul 82. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
275.
Abrogat prin punctul 82. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
276.
Abrogat prin punctul 82. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
277.
Abrogat prin punctul 82. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
278.
Abrogat prin punctul 82. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
279.
Taxele instituite prin Legea nr. 117/1999
privind taxele extrajudiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificările
ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 117/1999, constituie
venituri ale bugetelor locale.
280.
Taxele extrajudiciare de timbru prevăzute la cap. I, II şi III din anexa
la Legea nr. 117/1999 se fac venit la bugetul local al comunei,
oraşului, municipiului (cu excepţia municipiului Bucureşti) sau
sectorului municipiului Bucureşti, după caz, în funcţie de sediul
prestatorului de servicii.
281.
Taxele extrajudiciare de timbru prevăzute la cap. IV din anexa la Legea
nr. 117/1999 se fac venit la bugetul local al comunei, oraşului,
municipiului (cu excepţia municipiului Bucureşti) sau sectorului
municipiului Bucureşti, după caz, în funcţie de domiciliul persoanei
fizice sau de sediul persoanei juridice beneficiare a serviciului
prestat, după caz.
282.
Taxele extrajudiciare de timbru prevăzute la cap. V din anexa la Legea
nr. 117/1999 se fac venit la bugetul local al comunei, oraşului,
municipiului (cu excepţia municipiului Bucureşti) sau sectorului
municipiului Bucureşti, după caz, în funcţie de sediul comisiei locale
de aplicare a legilor fondului funciar care a iniţiat procedura
eliberării titlurilor de proprietate pentru care se plăteşte taxa
respectivă.
(2)
Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2004
privind unele măsuri pentru eliberarea şi înmânarea titlurilor de
proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.097 din 24 noiembrie
2004, taxele extrajudiciare de timbru, prevăzute la cap. V din anexa la
Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, cu
modificările ulterioare, nu se mai datorează.
___________
Subpunctul (2) a fost introdus prin punctul 48. din Hotărâre nr. 84/2005 începând cu 18.02.2005.
283.
(1)
Taxele extrajudiciare de timbru rezultate din vânzarea timbrelor fiscale
mobile se fac venit la bugetul local al comunei, oraşului,
municipiului, după caz, în a cărei/cărui rază administrativ-teritorială
se află amplasată unitatea care vinde timbre fiscale.
(2)
Pentru determinarea destinaţiei sumelor rezultate din vânzarea timbrelor
fiscale mobile, unitatea, în înţelesul alin. (1), se identifică după
adresa la care se află situat punctul propriu-zis prin care se vând
timbrele.
(3)
Unităţile care vând aceste timbre au obligaţia să depună contravaloarea
timbrelor fiscale la bugetele locale beneficiare până cel târziu la data
de 10 inclusiv a lunii curente pentru luna precedentă.
(4)
Nedepunerea sumelor rezultate din vânzarea timbrelor fiscale mobile la
termenul prevăzut la alin. (3) se sancţionează potrivit Codului de
procedură fiscală, având elementele constitutive ale obligaţiilor
bugetare locale calculate şi reţinute la sursă.
284.
La nivelul municipiului Bucureşti taxele extrajudiciare de timbru
rezultate din vânzarea timbrelor fiscale mobile se virează direct de
către unităţile care vând aceste timbre la bugetele locale ale
sectoarelor acestuia, în funcţie de raza teritorială în care se află
amplasate unităţile respective.
285.
Taxele prevăzute la art. 295 alin. (11) lit. b) şi d) din Codul fiscal
nu intră sub incidenţa prevederilor art. 287 din Codul fiscal.
___________
Punctul 285. a fost modificat prin punctul 83. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
286.
Formularele tipizate utilizate de către compartimentele de specialitate
ale autorităţilor administraţiei publice locale în activitatea de
colectare a veniturilor cuvenite bugetelor locale în condiţiile
prezentului titlu se vor aproba prin ordin comun al ministrului
finanţelor publice şi ministrului administraţiei şi internelor.
287.
(1)
Pentru toate cazurile în care se acordă scutiri sau reduceri de impozite
şi taxe locale, precum şi de obligaţii de plată accesorii acestora,
indiferent de categoria actului normativ prin care s-au stabilit, lege,
ordonanţă de urgenţă/ordonanţă/hotărâre a Guvernului sau hotărâre a
autorităţii deliberative a administraţiei publice locale,
compartimentele de specialitate au obligaţia să întocmească borderouri
de scăderi.
(2)
Anual, într-o anexă la hotărârea privind aprobarea contului de încheiere
a exerciţiului bugetar se vor înscrie, în mod obligatoriu:
a)
facilităţile fiscale acordate în anul fiscal de referinţă, pe fiecare
din impozitele şi taxele locale prevăzute la pct. 11 alin. (1), precum
şi pe fiecare din reglementările care au stat la baza acordării
facilităţilor respective;
b)
sumele înregistrate în evidenţa separată a insolvabililor la data de 31
decembrie a anului fiscal de referinţă, pe fiecare din impozitele şi
taxele locale prevăzute la pct. 11 alin. (1), precum şi pe fiecare an
fiscal din cei 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă;
c)
sumele înregistrate în lista de rămăşiţă la data de 31 decembrie a
anului fiscal de referinţă, pe fiecare din impozitele şi taxele locale
prevăzute la pct. 11 alin. (1), precum şi pe fiecare alt venit propriu
al bugetului local respectiv.
(3)
Prin sintagma anul fiscal de referinţă se înţelege anul fiscal pentru care se adoptă hotărârea prevăzută la alin. (2).
Codul fiscal:
Dispoziţii tranzitorii
Art. 296.
-
(1)
Până la data de 31 decembrie 2004, nivelul impozitelor şi taxelor
prevăzute în prezentul titlu este cel stabilit prin hotărârile
consiliilor locale adoptate în anul 2003 pentru anul 2004, potrivit
legii, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 267, 268 şi art. 271.
(2)
Pentru anul 2004, nivelul taxelor prevăzute la art. 267, 268 şi 271 va
fi stabilit prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în termen de
45 de zile de la data publicării prezentului Cod fiscal în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(3)
Prevederile art. 258 alin. (6) se aplică începând cu data de 1 ianuarie
2004, iar prevederile art. 287, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
(4)
Taxele speciale adoptate de consiliile locale, până la data de 31 mai
2003, pentru anul fiscal 2004, care contravin prevederilor art. 282, îi
încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului cod.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 84. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
Norme metodologice:
288.
(1)
Pentru anul 2004, impozitele şi taxele locale, precum şi taxele asimilate acestora se datorează după cum urmează:
a)
impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, pe baza valorilor
impozabile prevăzute la cap. II în coloana "Nivelurile stabilite în anul
2003 pentru anul 2004 - art. 296 alin. (1)" din anexa la prezentele
norme metodologice, având în vedere hotărârile consiliilor locale
adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul 2004 şi în ceea ce
priveşte acordarea bonificaţiei pentru plata cu anticipaţie, precum şi a
facilităţilor fiscale;
b)
impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor juridice, pe baza cotelor
stabilite prin hotărârile consiliilor locale adoptate în anul 2003, cu
aplicabilitate în anul 2004;
c)
impozitul pe teren, în cazul terenurilor amplasate în intravilan, pe
baza nivelurilor prevăzute la cap. III în coloana "Nivelurile stabilite
în anul 2003 pentru anul 2004 - art. 296 alin. (1)" din anexa la
prezentele norme metodologice, având în vedere hotărârile consiliilor
locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul 2004 şi în ceea
ce priveşte acordarea bonificaţiei pentru plata cu anticipaţie, în cazul
persoanelor fizice;
d)
impozitul pe teren, în cazul terenurilor amplasate în extravilan, pe
baza nivelurilor prevăzute la cap. III în coloana "Nivelurile pentru
anul 2004" din anexa la prezentele norme metodologice, având în vedere
prevederile art. 296 alin. (3) din Codul fiscal, precum şi pe cele ale
hotărârilor consiliilor locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate
în anul 2004 în ceea ce priveşte acordarea bonificaţiei pentru plata cu
anticipaţie, în cazul persoanelor fizice, şi a facilităţilor fiscale;
e)
taxa asupra mijloacelor de transport, pe baza nivelurilor prevăzute la
cap. IV în coloana "Nivelurile stabilite în anul 2003 pentru anul 2004 -
art. 296 alin. (1)" din anexa la prezentele norme metodologice, având
în vedere hotărârile consiliilor locale adoptate în anul 2003, cu
aplicabilitate în anul 2004;
f)
taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor,
prevăzute la art. 267 şi 268 din Codul fiscal, pe baza nivelurilor
prevăzute la cap. V în coloana "Nivelurile pentru anul 2004" din anexa
la prezentele norme metodologice, având în vedere hotărârile adoptate de
consiliile locale în termenul prevăzut la art. 296 alin. (2) din Codul
fiscal;
g)
taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate, prevăzută la art. 270
din Codul fiscal, pe baza cotelor stabilite prin hotărârile consiliilor
locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul 2004;
h)
taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, prevăzută la art.
271 din Codul fiscal, pe baza nivelurilor prevăzute la cap. VI în
coloana "Nivelurile pentru anul 2004" din anexa la prezentele norme
metodologice, având în vedere hotărârile adoptate de consiliile locale
în termenul prevăzut la art. 296 alin. (2) din Codul fiscal;
i)
impozitul pe spectacole, în cazul videotecilor şi discotecilor, pe baza
nivelurilor prevăzute la cap. VII în coloana "Nivelurile pentru anul
2004 - art. 275 alin (2) coroborat cu art. 296 alin. (1)" din anexa la
prezentele norme metodologice, având în vedere hotărârile consiliilor
locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul 2004;
j)
taxa hotelieră, pe baza cotelor stabilite prin hotărârile consiliilor
locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul 2004;
k)
alte taxe locale, pe baza nivelurilor prevăzute la cap. X în coloana
"Nivelurile pentru anul 2004 - art. 283 coroborat cu art. 296 alin. (1)"
din anexa la prezentele norme metodologice, având în vedere hotărârile
consiliilor locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul
2004;
l)
taxele prevăzute la art. 295 alin. (11) din Codul fiscal, pe baza
nivelurilor prevăzute la pct. II-IV din anexa la prezentele norme
metodologice, în coloana "Nivelurile actualizate pentru anul 2004".
(2)
În anul 2004, potrivit prevederilor art. 296 alin. (3) din Codul fiscal,
majorarea anuală a impozitelor şi taxelor locale are la bază hotărârile
consiliilor locale adoptate în anul 2003, cu aplicabilitate în anul
2004.
(3)
Pentru anul 2005, majorarea anuală, stabilită în condiţiile art. 287 din
Codul fiscal, poate fi adoptată prin hotărâri ale autorităţilor
deliberative până la data de 31 mai 2004 şi va fi aplicată începând cu
data de 1 ianuarie 2005.
(4)
În anul 2004, se aplică scutirile prevăzute la art. 284 alin. (4) din
Codul fiscal, ca excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a) şi c).
289.
(1)
Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti adoptă
hotărârile prevăzute la pct. 288 alin. (1) lit. f) şi h) potrivit
prevederilor art. 296 alin. (2) din Codul fiscal.
(2)
Facilităţile fiscale acordate prin alte acte normative decât cele
prevăzute în Codul fiscal îşi încetează aplicabilitatea începând cu anul
2004.
(3)
Prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi ministrului
administraţiei şi internelor se vor aproba normele metodologice pentru
punerea în aplicare a reglementărilor privind taxele judiciare de timbru
şi taxele extrajudiciare.
___________
Subpunctul (3) a fost modificat prin punctul 84. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
(4)
Nivelurile impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2005 se vor stabili
avându-se în vedere nivelurile stabilite pentru anul 2004, prevăzute în
anexa la prezentele norme metodologice, indexate/ajustate/actualizate
prin hotărâre a Guvernului, potrivit prevederilor art. 292 din Codul
fiscal, pentru a reflecta rata estimată a inflaţiei pentru anul 2005,
exclusiv majorarea anuală prevăzută la art. 287 din Codul fiscal.
(5)
Bonificaţia pentru plata cu anticipaţie a taxei asupra mijloacelor de
transport, potrivit prevederilor art. 265 alin. (2) din Codul fiscal, se
va stabili în luna mai a anului 2004, cu aplicabilitate în anul 2005.
290.
Impozitele şi taxele locale instituite prin reglementări anterioare
intrării în vigoare a Codului fiscal se urmăresc pe perioada de
prescripţie, avându-se în vedere reglementările respective.
2901.
(1)
Nivelurile impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2007, 2008 şi 2009
se vor stabili avându-se în vedere nivelurile stabilite pentru anul
2007, în anexa la hotărârea Guvernului adoptată în condiţiile art. III
din Legea nr. 343/2006.
(2)
Pentru anii fiscali 2008 şi 2009, Consiliile locale/Consiliul General al
Municipiului Bucureşti adoptă hotărâri privind stabilirea impozitelor
şi taxelor locale, până la data de 31 mai a anului precedent şi vor fi
aplicate începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
___________
Punctul 2901. a fost introdus prin punctul 85. din Hotărâre nr. 1861/2006 începând cu 01.01.2007.
ANEXĂ*)
la normele metodologice de aplicare
a prevedeilor titlului IX din Codul fiscal
a prevedeilor titlului IX din Codul fiscal
___________
*)
Anexa este reprodusă în facsimil.
TABLOUL
cuprinzând valorile impozabile, impozitele şi taxele locale,
alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile
începând cu anul fiscal 2010
cuprinzând valorile impozabile, impozitele şi taxele locale,
alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile
începând cu anul fiscal 2010
I.
Codul fiscal - titlul IX "Impozite şi taxe locale
Valorile impozabile prevăzute la art. 251 alin. (3), impozitele şi
taxele locale care constau într-o anumită sumă în lei şi care se
indexează/ajustează anual, în condiţiile art. 292, şi, respectiv, art.
295 alin. (12), precum şi amenzile care se actualizează potrivit art.
294 alin. (7)
| CAPITOLUL II Impozitul şi taxa pe clădiri | |||
| VALORILE IMPOZABILE pe metru pătrat de suprafaţă construită desfăşurată la clădiri, în cazul persoanelor fizice | |||
| Art. 251 alin. (3) | |||
| Tipul clădirii | Valoarea impozabilă - lei/m2 - | ||
| Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi încălzire (condiţii cumulative) | Fără instalaţii de apă, canalizare, electrice sau încălzire | ||
| A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic | 806 | 478 | |
| B. Clădire cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic | 219 | 137 | |
| C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic | 137 | 123 | |
| D. Clădire-anexă cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic | 82 | 54 | |
| E. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, demisol şi/sau la mansardă, utilizate ca locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D | 75% din suma care s-ar aplica clădirii | 75% din suma care s-ar aplica clădirii | |
| F. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă, utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D | 50% din suma care s-ar aplica clădirii | 50% din suma care s-ar aplica clădirii | |
| CAPITOLUL III Impozitul şi taxa pe teren | |||||||
| Impozitul/taxa pe terenurile amplasate în intravilan - terenuri cu construcţii | |||||||
| Art. 258 alin. (2) | |||||||
| Zona în cadrul localităţii | Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localităţi | ||||||
| - lei/ha - | |||||||
| 0 | I | II | III | IV | V | ||
| A | 8.921 | 7.408 | 6.508 | 5.640 | 766 | 613 | |
| B | 7.408 | 5.600 | 4.540 | 3.832 | 613 | 460 | |
| C | 5.600 | 3.832 | 2.874 | 1.821 | 460 | 306 | |
| D | 3.832 | 1.821 | 1.519 | 1.060 | 300 | 153 | |
| Impozitul/taxa pe terenurile amplasate în intravilan | ||||||
| - orice altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii - | ||||||
| Art. 258 alin. (4) | ||||||
| - lei/ha - | ||||||
| Nr. crt. | Zona | A | B | C | D | |
| Categoria de folosinţă | ||||||
| 1. | Teren arabil | 24 | 18 | 16 | 13 | |
| 2. | Păşune | 18 | 16 | 13 | 11 | |
| 3. | Fâneaţă | 18 | 16 | 13 | 11 | |
| 4. | Vie | 40 | 30 | 24 | 16 | |
| 5. | Livadă | 46 | 40 | 30 | 24 | |
| 6. | Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră | 24 | 18 | 16 | 13 | |
| 7. | Teren cu ape | 13 | 11 | 7 | x | |
| 8. | Drumuri şi căi ferate | x | x | x | x | |
| 9. | Teren neproductiv | x | x | x | x | |
| Impozitul/taxa pe terenurile amplasate în extravilan | ||||||
| Art. 258 alin. (6) | ||||||
| - lei/ha - | ||||||
| Nr. crt. | Zona | A | B | C | D | |
| Categoria de folosinţă | ||||||
| 1. | Teren cu construcţii | 27 | 24 | 22 | 19 | |
| 2. | Teren arabil | 43 | 41 | 39 | 36 | |
| 3. | Păşune | 24 | 22 | 19 | 17 | |
| 4. | Fâneaţă | 24 | 22 | 19 | 17 | |
| 5. | Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1 | 48 | 46 | 43 | 41 | |
| 5.1. | Vie până la intrarea pe rod | x | x | x | x | |
| 6. | Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 6.1 | 48 | 46 | 43 | 41 | |
| 6.1. | Livadă până la intrarea pe rod | x | x | x | x | |
| 7. | Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră, cu excepţia celui prevăzut la nr. crt. 7.1 | 14 | 12 | 10 | 7 | |
| 7.1. | Pădure în vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu rol de protecţie | x | x | x | x | |
| 8. | Teren cu apă, altul decât cel cu amenajări piscicole | 5 | 4 | 2 | 1 | |
| 8.1. | Teren cu amenajări piscicole | 29 | 27 | 24 | 22 | |
| 9. | Drumuri şi căi ferate | x | x | x | x | |
| 10. | Teren neproductiv | x | x | x | x | |
| CAPITOLUL IV Impozitul pe mijloacele de transport | |||
| Art. 263 alin. (2) | |||
| Nr. crt. | Mijloace de transport cu tracţiune mecanică | - lei/200 cm3 sau fracţiune din aceasta - | |
| 1. | Motorete, scutere, motociclete şi autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 1.600 cm3 inclusiv | 8 | |
| 2. | Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1.601 cm3 şi 2.000 cm3 inclusiv | 18 | |
| 3. | Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.001 cm3 şi 2.600 cm3 inclusiv | 36 | |
| 4. | Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.601 cm3 şi 3.000 cm3 inclusiv | 72 | |
| 5. | Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm3 | 145 | |
| 6. | Autobuze, autocare, microbuze | 24 | |
| 7. | Alte vehicule cu tracţiune mecanică cu masa totală maximă autorizată de până la 12 tone inclusiv | 30 | |
| 8. | Tractoare înmatriculate | 18 | |
| Art. 263 alin. (4) | |||||||
| Autovehicule de transport marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone1) | |||||||
| Numărul axelor şi masa totală maximă autorizată | Impozitul, în lei, pentru vehiculele angajate exclusiv în operaţiunile de transport intern | Impozitul, în lei, pentru vehiculele angajate în operaţiunile de transport intern şi internaţional | |||||
| Vehicule cu sistem de suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut | Vehicule cu alt sistem de suspensie | Vehicule cu sistem de suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut | Vehicule cu alt sistem de suspensie | ||||
| I. | Vehicule cu două axe | ||||||
| 1. | Masa nu mai puţin de 12 tone, dar nu mai mult de 13 tone | 0 | 102 | 0 | 127 | ||
| 2. | Masa nu mai puţin de 13 tone, dar nu mai mult de 14 tone | 102 | 282 | 127 | 352 | ||
| 3. | Masa nu mai puţin de 14 tone, dar nu mai mult de 15 tone | 282 | 396 | 352 | 495 | ||
| 4. | Masa nu mai puţin de 15 tone, dar nu mai mult de 18 tone | 396 | 897 | 495 | 1.121 | ||
| II. | Vehicule cu 3 axe | ||||||
| 1. | Masa nu mai puţin de 15 tone, dar nu mai mult de 17 tone | 102 | 177 | 127 | 221 | ||
| 2. | Masa nu mai puţin de 17 tone, dar nu mai mult de 19 tone | 177 | 364 | 221 | 454 | ||
| 3. | Masa nu mai puţin de 19 tone, dar nu mai mult de 21 tone | 364 | 472 | 454 | 589 | ||
| 4. | Masa nu mai puţin de 21 tone, dar nu mai mult de 23 tone | 472 | 727 | 589 | 908 | ||
| 5. | Masa nu mai puţin de 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 727 | 1.129 | 908 | 1.412 | ||
| 6. | Masa nu mai puţin de 25 tone, dar nu mai mult de 26 tone | 727 | 1.129 | 908 | 1.412 | ||
| III. | Vehicule cu 4 axe | ||||||
| 1. | Masa nu mai puţin de 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 472 | 478 | 589 | 598 | ||
| 2. | Masa nu mai puţin de 25 tone, dar nu mai mult de 27 tone | 478 | 747 | 598 | 933 | ||
| 3. | Masa nu mai puţin de 27 tone, dar nu mai mult de 29 tone | 747 | 1.185 | 933 | 1.481 | ||
| 4. | Masa nu mai puţin de 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone | 1.185 | 1.758 | 1.481 | 2.197 | ||
| 5. | Masa nu mai puţin de 31 tone, dar nu mai mult de 32 tone | 1.185 | 1.758 | 1.481 | 2.197 | ||
| 1) Sume estimative, calculate pe baza cursului mediu de schimb de 4,09 lei/euro, prognozat pentru anul 2010 de Comisia Naţională de Prognoză. Conform art. 10 alin. (1) din Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, aceste valori vor fi recalculate pentru a fi aplicate în anul 2010 luându-se în considerare rata de schimb între euro şi leu în vigoare la 1 octombrie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. |
| Art. 263 alin. (5) | |||||||
| Combinaţii de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri rutiere) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone2) | |||||||
| Numărul axelor şi masa totală maximă autorizată | Impozitul, în lei, pentru vehiculele angajate exclusiv în operaţiunile de transport intern | Impozitul, în lei, pentru vehiculele angajate în operaţiunile de transport intern şi internaţional | |||||
| Vehicule cu sistem de suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut | Vehicule cu alt sistem de suspensie | Vehicule cu sistem de suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut | Vehicule cu alt sistem de suspensie | ||||
| I. | Vehicule cu 2+1 axe | ||||||
| 1. | Masa nu mai puţin de 12 tone, dar nu mai mult de 14 tone | 0 | 0 | 0 | 0 | ||
| 2. | Masa nu mai puţin de 14 tone, dar nu mai mult de 16 tone | 0 | 0 | 0 | 0 | ||
| 3. | Masa nu mai puţin de 16 tone, dar nu mai mult de 18 tone | 0 | 46 | 0 | 58 | ||
| 4. | Masa nu mai puţin de 18 tone, dar nu mai mult de 20 tone | 46 | 105 | 58 | 131 | ||
| 5. | Masa nu mai puţin de 20 tone, dar nu mai mult de 22 tone | 105 | 246 | 131 | 307 | ||
| 6. | Masa nu mai puţin de 22 tone, dar nu mai mult de 23 tone | 246 | 318 | 307 | 397 | ||
| 7. | Masa nu mai puţin de 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 318 | 573 | 397 | 716 | ||
| 8. | Masa nu mai puţin de 25 tone, dar nu mai mult de 28 tone | 573 | 1.005 | 716 | 1.256 | ||
| II. | Vehicule cu 2+2 axe | ||||||
| 1. | Masa nu mai puţin de 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 99 | 230 | 123 | 287 | ||
| 2. | Masa nu mai puţin de 25 tone, dar nu mai mult de 26 tone | 230 | 377 | 287 | 471 | ||
| 3. | Masa nu mai puţin de 26 tone, dar nu mai mult de 28 tone | 377 | 553 | 471 | 692 | ||
| 4. | Masa nu mai puţin de 28 tone, dar nu mai mult de 29 tone | 553 | 668 | 692 | 835 | ||
| 5. | Masa nu mai puţin de 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone | 668 | 1.097 | 835 | 1.371 | ||
| 6. | Masa nu mai puţin de 31 tone, dar nu mai mult de 33 tone | 1.097 | 1.522 | 1.371 | 1.902 | ||
| 7. | Masa nu mai puţin de 33 tone, dar nu mai mult de 36 tone | 1.522 | 2.311 | 1.902 | 2.888 | ||
| 8. | Masa nu mai puţin de 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 1.522 | 2.311 | 1.902 | 2.888 | ||
| III. | Vehicule cu 2+3 axe | ||||||
| 1. | Masa nu mai puţin de 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 1.211 | 1.686 | 1.514 | 2.107 | ||
| 2. | Masa nu mai puţin de 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone | 1.686 | 2.291 | 2.107 | 2.863 | ||
| IV. | Vehicule cu 3+2 axe | ||||||
| 1. | Masa nu mai puţin de 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 1.070 | 1.486 | 1.338 | 1.857 | ||
| 2. | Masa nu mai puţin de 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone | 1.486 | 2.055 | 1.857 | 2.569 | ||
| 3. | Masa nu mai puţin de 40 tone, dar nu mai mult de 44 tone | 2.055 | 3.040 | 2.569 | 3.800 | ||
| V. | Vehicule cu 3+3 axe | ||||||
| 1. | Masa nu mai puţin de 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 609 | 737 | 761 | 921 | ||
| 2. | Masa nu mai puţin de 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone | 737 | 1.100 | 921 | 1.375 | ||
| 3. | Masa nu mai puţin de 40 tone, dar nu mai mult de 44 tone | 1.100 | 1.751 | 1.375 | 2.189 | ||
| 2) Sume estimative, calculate pe baza cursului mediu de schimb de 4,09 lei/euro, prognozat pentru anul 2010 de Comisia Naţională de Prognoză. Conform art. 10 alin. (1) din Directiva 1999/62/CE, aceste valori vor fi recalculate pentru a fi aplicate în anul 2010 luându-se în considerare rata de schimb între euro şi leu în vigoare la 1 octombrie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. |
| Art. 263 alin. (6) | ||
| Remorci, semiremorci sau rulote | ||
| Masa totală maximă autorizată | Impozit | |
| - lei - | ||
| a) Până la 1 tonă inclusiv | 8 | |
| b) Peste 1 tonă, dar nu mai mult de 3 tone | 29 | |
| c) Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone | 45 | |
| d) Peste 5 tone | 55 | |
| Art. 263 alin. (7) | ||
| Mijloace de transport pe apă | ||
| 1. Luntre, bărci fără motor, folosite pentru pescuit şi uz personal | 18 | |
| 2. Bărci fără motor, folosite în alte scopuri | 48 | |
| 3. Bărci cu motor | 181 | |
| 4. Nave de sport şi agrement*) | Între 0 şi 964 | |
| 5. Scutere de apă | 181 | |
| 6. Remorchere şi împingătoare: | x | |
| a) până la 500 CP inclusiv | 482 | |
| b) peste 500 CP şi până la 2.000 CP inclusiv | 783 | |
| c) peste 2.000 CP şi până la 4.000 CP inclusiv | 1.205 | |
| d) peste 4.000 CP | 1.928 | |
| 7. Vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fracţiune din acesta | 157 | |
| 8. Ceamuri, şlepuri şi barje fluviale: | x | |
| a) cu capacitatea de încărcare până la 1.500 de tone inclusiv | 157 | |
| b) cu capacitatea de încărcare de peste 1.500 de tone şi până la 3.000 de tone inclusiv | 241 | |
| c) cu capacitatea de încărcare de peste 3.000 de tone 422 | ||
| CAPITOLUL V Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor | |||
| Art. 267 alin. (1) | |||
| Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism în mediul urban | - lei - | ||
| Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism | |||
| a) până la 150 m2 inclusiv | 4-5 | ||
| b) între 151 şi 250 m2 inclusiv | 5-6 | ||
| c) între 251 şi 500 m2 inclusiv | 6-8 | ||
| d) între 501 şi 750 m2 inclusiv | 8-10 | ||
| e) între 751 şi 1.000 m2 inclusiv | 10-12 | ||
| f) peste 1.000 m2 | 12 + 0,01 lei/m2 pentru fiecare m2 care depăşeşte 1.000 m2 | ||
| Art. 267 alin. (4) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări |
Între 0 şi 7 lei inclusiv pentru fiecare m2 afectat | ||
| Art. 267 alin. (7) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor |
Între 0 şi 7 lei inclusiv pentru fiecare m2 de suprafaţă ocupată de construcţie | ||
| Art. 267 alin. (11) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu |
Între 0 şi 11 lei inclusiv pentru fiecare racord | ||
| Art. 267 alin. (12) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judeţean |
Între 0 şi 13 lei inclusiv | ||
| Art. 267 alin. (13) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă |
Între 0 şi 8 lei inclusiv | ||
| Art. 268 alin. (1) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice |
1. în mediul rural | Între 0 şi 13 lei inclusiv | |
| 2. în mediul urban | Între 0 şi 69 lei inclusiv | ||
| Art. 268 alin. (2) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare |
Între 0 şi 17 lei inclusiv | ||
| Art. 268 alin. (3) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale |
Între 0 şi 28 lei inclusiv pentru fiecare m2 sau fracţiune de m2 | ||
| Art. 268 alin. (4) Taxa pentru eliberarea certificatului de producător |
Între 0 şi 69 lei inclusiv | ||
| Art. 268 alin. (5) Taxa pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică |
Între 0 şi 3.615 lei inclusiv | ||
| CAPITOLUL VI Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate | |||
| Art. 271 alin. (2) | Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate: | - lei/m2 sau fracţiune de m2 - | |
| a) în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică | Între 0 şi 28 inclusiv | ||
| b) în cazul oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate | Între 0 şi 20 inclusiv | ||
| CAPITOLUL VII Impozitul pe spectacole | |||
| Art. 275 alin. (2) | Manifestarea artistică sau activitatea distractivă: | - lei/m2 - | |
| a) în cazul videotecilor | Între 0 şi 2 inclusiv | ||
| b) în cazul discotecilor | Între 0 şi 3 inclusiv | ||
| CAPITOLUL XIII Sancţiuni | ||
| Limitele minime şi maxime ale amenzilor în cazul persoanelor fizice | ||
| Art. 294 alin. (3) | Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 60 lei la 240 lei, iar cele de la lit. b)-d), cu amendă de la 240 lei la 600 lei | |
| Art. 294 alin. (4) | Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 280 lei la 1.360 lei. | |
| Limitele minime şi maxime ale amenzilor în cazul persoanelor juridice | ||
| Art. 294 alin. (6) | (6) În cazul persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se majorează cu 300%, respectiv: | |
| - contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 240 lei la 960 lei, iar cele de la lit. b)- d), cu amendă de la 960 lei la 2400 lei. | ||
| Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.100 lei la 5.450 lei. | ||
II.
Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, cu modificările ulterioare
| Anexa - Lista cuprinzând taxele extrajudiciare de timbru | |||
| Nr. crt. | Extras din norma juridică | - lei - | |
| CAPITOLUL I Taxe pentru eliberarea certificatelor de orice fel, altele decât cele eliberate de instanţe, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de notarii publici, precum şi pentru alte servicii prestate de unele instituţii publice | |||
| 1. | Eliberarea de către organele administraţiei publice centrale şi locale, de alte autorităţi publice, precum şi de instituţii de stat, care, în exercitarea atribuţiilor lor, sunt în drept să certifice anumite situaţii de fapt, a certificatelor, adeverinţelor şi a oricăror altor înscrisuri prin care se atestă un fapt sau o situaţie, cu excepţia acelor acte pentru care se plăteşte o altă taxă extrajudiciară de timbru mai mare | 2 | |
| 2. | Eliberarea certificatului de producător | Punct abrogat prin art. 80 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale | |
| 3. | Eliberarea certificatelor de proprietate asupra animalelor, pe cap de animal: | x | |
| - pentru animale sub 2 ani | 2 | ||
| - pentru animale peste 2 ani | 2 | ||
| 4. | Certificarea (transcrierea) transmisiunii proprietăţii asupra animalelor, pe cap de animal, în bilete de proprietate: | x | |
| - pentru animale sub 2 ani | 2 | ||
| - pentru animale peste 2 ani | 4 | ||
| 5. | Eliberarea certificatelor de atestare fiscală | Punct abrogat prin art. 1 pct. 144 din Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală | |
| 6. | Eliberarea, la cerere, a certificatelor medico-legale şi a altor certificate medicale folosite în justiţie | 2 | |
| 7. | Eliberarea, la cerere, a certificatelor de cazier judiciar | 2 | |
| 8. | Înregistrarea, la cerere, în actele de stare civilă a schimbării numelui şi sexului | 13 | |
| 9. | Înregistrarea, la cerere, în actele de stare civilă a desfacerii căsătoriei | 2 | |
| 10. | Transcrierea, la cerere, în registrele de stare civilă române a actelor de stare civilă întocmite de autorităţile străine | 2 | |
| 11. | Reconstituirea şi întocmirea ulterioară, la cerere, a actelor de stare civilă | 2 | |
| 12. | Eliberarea altor certificate de stare civilă în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate | 2 | |
| CAPITOLUL II Taxe pentru eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate şi înscrierea menţiunilor în acestea, precum şi pentru eliberarea permiselor de vânătoare şi de pescuit | |||
| 1. | Acte de identitate: | x | |
| a) eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate pentru cetăţenii români, eliberarea sau prelungirea valabilităţii actelor de identitate pentru cetăţenii străini şi pentru persoanele fără cetăţenie, precum şi înscrierea menţiunilor privind schimbarea domiciliului sau a reşedinţei cetăţenilor români | 4 | ||
| b) înscrierea menţiunilor privind schimbarea domiciliului sau a reşedinţei | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | ||
| c) viza anuală a carnetelor de identitate ale cetăţenilor străini şi ale persoanelor fără cetăţenie | 5 | ||
| d) eliberarea unor noi cărţi, buletine, carnete de identitate şi legitimaţii provizorii în locul celor pierdute, furate sau deteriorate | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | ||
| 2. | Înregistrarea cererilor persoanelor fizice şi juridice privind furnizarea unor date din Registrul permanent de evidenţă a populaţiei | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | |
| 3. | Eliberarea sau viza anuală a permiselor de vânătoare | 3 | |
| 4. | Eliberarea sau viza anuală a permiselor de pescuit | 2 | |
| CAPITOLUL III Taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule în vederea obţinerii permiselor de conducere | |||
| 1. | Taxe pentru examinarea candidaţilor care au absolvit o şcoală de conducători de autovehicule: | x | |
| a) obţinerea permisului de conducere pentru autovehicule din categoriile şi subcategoriile A, A1, B, B1 şi B+E | 5 | ||
| b) obţinerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | ||
| c) obţinerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule aparţinând uneia dintre categoriile sau subcategoriile B, B1, B+E | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | ||
| d) obţinerea permisului de conducere pentru autovehicule din categoriile şi subcategoriile C, C1, Tr, D, D1, C+E, D+E, C1+E, D1+E, Tb şi Tv | 24 | ||
| e) obţinerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule aparţinând uneia dintre categoriile sau subcategoriile C1+E, D1+E, C, D, Tb, Tv | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | ||
| f) obţinerea permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile C+E, D+E | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | ||
| 2. | Taxe pentru examinarea persoanelor cărora le-a fost anulat permisul de conducere, pentru categoriile cuprinse în permisul anulat, precum şi a persoanelor care au fost respinse de 3 ori la examenul pentru obţinerea aceleiaşi categorii a permisului de conducere, precum şi pentru persoanele care nu au absolvit o şcoală de conducători de autovehicule, cu excepţia celor pentru categoriile B, B1, B+E | 72 | |
| 3. | Taxe pentru examinarea persoanelor cărora le-a fost anulat permisul de conducere, pentru categoriile cuprinse în permisul anulat | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | |
| 4. | Taxe pentru examinarea persoanelor care au fost respinse de 3 ori la examenul pentru obţinerea aceleiaşi categorii a permisului de conducere | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | |
| CAPITOLUL IV Taxe de înmatriculare a autovehiculelor şi remorcilor, autorizare provizorie de circulaţie şi autorizare de circulaţie pentru probe | |||
| 1. | Taxe de înmatriculare permanentă sau temporară a autovehiculelor şi remorcilor: | x | |
| a) autovehicule şi remorci cu masa totală maximă autorizată de până la 3.500 kg inclusiv | 52 | ||
| b) autovehicule şi remorci cu masă totală maximă autorizată cuprinsă între 750 kg şi 3.500 kg inclusiv | Abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 | ||
| c) autovehicule şi remorci cu masă totală maximă autorizată mai mare de 3.500 kg | 125 | ||
| 2. | Taxă de autorizare provizorie a circulaţiei autovehiculelor şi remorcilor neînmatriculate permanent sau temporar | 8 | |
| 3. | Taxe de autorizare a circulaţiei pentru probe a autovehiculelor şi remorcilor | 357 | |
| CAPITOLUL IV1 Taxă pentru furnizare date | |||
| 1. | Înregistrarea cererilor persoanelor fizice şi juridice privind furnizarea unor date din Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, precum şi din Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare şi din registrele judeţene şi al municipiului Bucureşti de evidenţă a permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare | 4 | |
| CAPITOLUL V Taxe pentru eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor dobândite în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare | |||
| 1. | Taxe pentru eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor dobândite în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia celor pentru terenurile agricole şi forestiere3) | 13 | |
| 3) Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2004 privind unele măsuri pentru eliberarea şi înmânarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.097 din 24 noiembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 34/2005, în scopul finalizării eliberării titlurilor de proprietate, eliberarea şi înmânarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere se fac gratuit. |
___________
ANEXĂ*) a fost modificată prin alineatul (1) din Hotărâre nr. 956/2009 începând cu 01.01.2010.
ANEXA Nr. 2
la normele metodologice de aplicare
a titlului IX din Codul fiscal
a titlului IX din Codul fiscal
┌─────────────────────────┐ │ Stema unităţii │ ROMÂNIA ┌──────────────────┐ │administrativ-teritoriale│ Comuna/Oraşul/Municipiul/sectorul │Model ITL 2010-104│ └─────────────────────────┘ Denumirea compartimentului de specialitate └──────────────────┘ Codul de identificare fiscală: .............. Nr. ...../.../20.... Adresă/Cont IBAN/tel/fax/e-mail |
DECLARAŢIA SPECIALĂ DE IMPUNERE
pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat,
în cazul persoanelor fizice deţinătoare a mai multor clădiri,
în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat,
în cazul persoanelor fizice deţinătoare a mai multor clădiri,
în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Subsemnatul(a) ......................................... identificat
prin C.I./B.I./C.I.P./Paşaport seria ..... nr. .........., C.I.F.*)
.........................., domiciliat în
ROMÂNIA/.........................., judeţul
.................................., codul poştal ..........,
municipiul/oraşul/comuna ..................................., nr.
....... bl. ......, sc. ..... et. ...., ap. ...., tel./fax
........................., C.I.F. ................................,
domiciliat în ............................, satul/sectorul
........................., str. .........................., e-mail
....................................., declar că deţin în proprietate
următoarele clădiri, înscrise în ordinea numerică determinată în funcţie
de anul dobândirii:
┌────┬────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────┬───────────┬───────────┐ │ │ │ │Suprafaţa│ Supr. │ │ │ │ │ │ utilă │ constr. │ │ │ │ Judeţul/ │ │ (m2) │desfăşurată│Cotă parte │ │Nr. │Municipiul Bucureşti│ │ │ (m2) │ din │ │crt.│ Localitatea/ │ Adresa unde este situată clădirea ├─────────┼───────────┤proprietate│ │ │ Sectorul │ │ Supr. │ │ fracţie/% │ │ │ │ │ constr. │ Anul │ │ │ │ │ │ la sol │dobândirii │ │ │ │ │ │ (m2) │ │ │ ├────┼────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼───────────┤ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ ├────┼────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼───────────┤ │ 1. │ │str. ................., nr. ..., bl. ..., sc. ..., etaj ..., ap. ...│ │ │ │ ├────┼────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼───────────┤ │ 2. │ │str. ................., nr. ..., bl. ..., sc. ..., etaj ..., ap. ...│ │ │ │ ├────┼────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼───────────┤ │ 3. │ │str. ................., nr. ..., bl. ..., sc. ..., etaj ..., ap. ...│ │ │ │ ├────┼────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼───────────┤ │ 4. │ │str. ................., nr. ..., bl. ..., sc. ..., etaj ..., ap. ...│ │ │ │ ├────┼────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼───────────┤ │ 5. │ │str. ................., nr. ..., bl. ..., sc. ..., etaj ..., ap. ...│ │ │ │ ├────┼────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼───────────┤ │ 6. │ │str. ................., nr. ..., bl. ..., sc. ..., etaj ..., ap. ...│ │ │ │ └────┴────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────────┴─────────┴───────────┴───────────┘ |
*)
Declar că la adresa de domiciliu sunt proprietar/NU sunt proprietar conform actelor anexate.
*)
Prin semnarea prezentei am luat la cunoştinţă că declararea
necorespunzătoare a adevărului se pedepseşte conform legii penale, cele
declarate fiind corecte şi complete.
*)
În cazul în care în acelaşi an se dobândesc mai multe clădiri, ordinea numerică este determinată de data dobândirii.
*)
În cazul în care la aceeaşi dată se dobândesc mai multe clădiri, ordinea
numerică este cea pe care o declară contribuabilul respectiv.
*)
Pentru n clădiri se întocmesc n + 1 exemplare, 1 exemplar rămâne
contribuabilului, celelalte n exemplare se depun la compartimentele de
specialitate ale administraţiei publice locale unde sunt situate toate
clădirile, inclusiv cea de domiciliu.
*)
Pentru determinarea suprafeţei construite desfăşurate, în cazul
clădirilor care nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, asupra
suprafeţei utile se aplică coeficientul de transformare 1,20.
| Data | Semnătura |
___________
ANEXA Nr. 2 a fost introdusă prin punctul 21. din Hotărâre nr. 791/2010 începând cu 03.08.2010.
TITLUL IX2
Contribuţii sociale obligatorii
Contribuţii sociale obligatorii
___________
TITLUL IX2 a fost introdus prin linia din Hotărâre nr. 150/2011 începând cu 01.03.2011.
Codul fiscal:
Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale
Art. 2963.
-
Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz:
a)
persoanele fizice rezidente care realizează venituri din desfăşurarea
unor activităţi în baza unui contract individual de muncă, a unui raport
de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege, atât pe
perioada în care desfăşoară activitate, cât şi pe perioada în care
beneficiază de concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate, precum şi cele care realizează venituri de natura celor
prevăzute la art. 55 alin. (2);
Norme metodologice:
1.
Prin persoane fizice rezidente în sensul art. 2963 din Codul
fiscal se înţelege persoanele fizice care îşi au domiciliul sau
reşedinţa pe teritoriul României, cât şi străinii şi apatrizii care sunt
titulari ai drepturilor legale de şedere şi de muncă pe teritoriul
României şi au obligaţia plăţii contribuţiilor sociale obligatorii
potrivit legislaţiei specifice sistemelor de asigurări sociale.
Codul fiscal:
b)
persoanele fizice nerezidente care realizează veniturile prevăzute la
lit. a), cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice
internaţionale la care România este parte;
Norme metodologice:
2.
În această categorie se includ persoanele fizice nerezidente care
realizează, pe teritoriul României, veniturile prevăzute la art. 2963
lit. a) din Codul fiscal şi care, potrivit instrumentelor juridice
internaţionale la care România este parte, sunt obligate la plata
contribuţiilor sociale prevăzute în titlul IX2 din Codul
fiscal. Prin instrumente juridice internaţionale se înţelege
regulamentele comunitare privind coordonarea sistemelor de securitate
socială, cât şi acordurile şi convenţiile în domeniul securităţii
sociale la care România este parte.
Codul fiscal:
e)
persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori, precum şi
entităţile asimilate angajatorului care au calitatea de plătitori de
venituri din activităţi dependente, atât pe perioada în care persoanele
prevăzute la lit. a) şi b) desfăşoară activitate, cât şi pe perioada în
care acestea beneficiază de concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate;
Norme metodologice:
3.
În această categorie se includ şi contribuabilii nerezidenţi care au
calitatea de angajatori, respectiv persoanele fizice şi juridice care nu
au sediul, respectiv domiciliul sau reşedinţa în România şi care,
conform instrumentelor juridice internaţionale la care România este
parte, datorează în România contribuţiile sociale obligatorii pentru
salariaţii lor care sunt supuşi legislaţiei de asigurări sociale din
România.
Prin entitate asimilată angajatorului care are calitatea de plătitor de
venituri din activităţi dependente se înţelege orice entitate care nu
are calitatea de persoană fizică sau juridică şi care, potrivit legii,
are dreptul să folosească personal angajat, cum ar fi: cabinete/birouri
profesionale, societăţi civile şi altele.
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale
Art. 2964. -
(1)
Baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963
lit. a) şi b), reprezintă câştigul brut realizat din activităţi
dependente, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor
instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, care
include:
[...]
c)
indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
31.
În această categorie se includ indemnizaţiile persoanelor alese în
consiliul de administraţie/comitetul director/consiliul superior,
comitetul executiv/biroul permanent, comisia de disciplină şi altele, cu
excepţia indemnizaţiilor cenzorilor, care se încadrează la art. 2964 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Art. 2964. -
(1)
[...]
e)
remuneraţia administratorilor societăţilor comerciale,
companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,
desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele primite de
reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de
administraţie;
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
32.
În această categorie se includ: administratorii, membrii consiliului de
administraţie, consiliului de supraveghere şi comitetului consultativ,
precum şi reprezentanţii statului sau reprezentanţii membrilor
consiliului de administraţie, fie în adunarea generală a acţionarilor,
fie în consiliul de administraţie, după caz.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 1. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale
Art. 2964.
-
(1)
Baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963
lit. a) şi b), reprezintă câştigul brut realizat din activităţi
dependente, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor
instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, care
include: [...]
g)
sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit,
după caz, precum şi sumele primite pentru participarea în consilii,
comisii, comitete şi altele asemenea;
___________
Litera g) a fost modificată prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice
4.
Sumele prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. e) şi g) din
Codul fiscal, cu excepţia indemnizaţiilor de şedinţă primite de
consilierii locali, judeţeni sau ai municipiului Bucureşti, intră în
baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale,
indiferent dacă persoanele respective sunt din cadrul aceleiaşi
societăţi ori din afara ei, indiferent dacă sunt pensionari sau angajaţi
cu contract individual de muncă.
___________
Punctul 4. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
5.
Se includ în baza de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate sumele prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. e) şi g) din Codul fiscal.
___________
Punctul 5. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
m)
indemnizaţiile primite pe perioada delegării şi detaşării în altă
localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului,
acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial şi de alte
entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori
indemnizaţia acordată salariaţilor din instituţiile publice;
Norme metodologice:
6.
În cazul depăşirii limitei respective, partea care depăşeşte reprezintă
venit asimilat salariilor şi se cuprinde în baza de calcul al
contribuţiilor sociale individuale.
Prin persoane juridice fără scop patrimonial şi entităţi neplătitoare de
impozit pe profit se înţelege: organizaţiile nonprofit de orice fel şi
societăţile civile care nu datorează impozit pe profit potrivit titlului
II din Codul fiscal, cât şi cele plătitoare de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor, prevăzute la titlul IV1 din Codul fiscal.
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale
Art. 2964. -
(1)
[...]
n)
remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de
alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari;
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
61.
În această categorie se includ remuneraţiile acordate în baza
contractului de mandat preşedintelui şi membrilor comitetului executiv;
remuneraţia cenzorului cu contract de mandat se încadrează la art. 2964 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
o)
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator, potrivit legii;
___________
Litera o) a fost modificată prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
p)
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de la Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii;
___________
Litera p) a fost introdusă prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
7.
În baza lunară de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. a) şi b) din Codul fiscal, se include şi suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 2964
alin. (3) din Codul fiscal, în cazul indemnizaţiilor de asigurări
sociale de sănătate, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din
concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală
profesională.
___________
Punctul 7. a fost modificat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Art. 2964. -
(1)
[...]
u)
orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
8.
Avantajele asimilate salariilor includ, fără a fi limitate la acestea, următoarele:
a)
împrumuturi nerambursabile;
b)
anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului.
9.
Veniturile care se includ în câştigul brut realizat din activităţi
dependente, care reprezintă baza lunară de calcul al contribuţiilor
sociale individuale obligatorii, sunt cele prevăzute la art. 2964
din Codul fiscal, care se completează cu prevederile pct. 68 din
Normele metodologice de aplicare a titlului III din Codul fiscal, date
în aplicarea art. 55 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, mai puţin
veniturile asupra cărora nu există obligaţia plăţii contribuţiilor
sociale potrivit reglementărilor generale şi specifice fiecărei
contribuţii sociale, precum şi celor din legislaţia privind asigurările
sociale.
În baza de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii se includ şi
veniturile realizate ca urmare a activităţilor de creare de programe
pentru calculator şi cele realizate de către persoanele cu handicap grav
sau accentuat, care sunt scutite de la plata impozitului pe venit.
La încadrarea sumelor şi avantajelor acordate în excepţiile generale de
la baza de calcul se aplică regulile stabilite prin Normele metodologice
de aplicare a titlului III din Codul fiscal.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 4. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate de angajatori,
entităţi asimilate angajatorului şi orice plătitor de venituri de natură
salarială sau asimilate salariilor
Art. 2965. -
(1)
În sistemul public de pensii, în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 2963 lit. e) şi g), baza lunară de calcul o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 2963
lit. a) şi b). Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul
dintre numărul asiguraţilor pentru care angajatorul datorează
contribuţie diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, din luna
pentru care se calculează această contribuţie datorată bugetului
asigurărilor sociale de stat, şi valoarea corespunzătoare a de 5 ori
câştigul salarial mediu brut. În situaţia depăşirii acestui plafon, în
cazul persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. e) şi g), care
datorează contribuţie la bugetul asigurărilor sociale de stat,
diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, baza de calcul la care
se datorează această contribuţie, corespunzătoare fiecărei condiţii de
muncă, se stabileşte proporţional cu ponderea, în total bază de calcul, a
câştigurilor salariale brute realizate în fiecare dintre condiţiile de
muncă.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
10.
În baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate
de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat se includ sumele
care fac parte din baza lunară de calcul al contribuţiei individuale de
asigurări sociale, ţinându-se seama de excepţiile prevăzute la art. 29615 şi 29616 din Codul fiscal, coroborat cu pct. 20.
Încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii de muncă se realizează potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.
Exemplu de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator.
Se folosesc următoarele simboluri:
N = cota de contribuţie pentru condiţii normale de muncă (31,3%);
D = cota de contribuţie pentru condiţii deosebite de muncă (36,3%);
S = cota de contribuţie pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă (41,3%);
BCA = baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale
(câştig brut realizat, dar nu mai mult de 5 ori câştigul salarial mediu
brut);
TV = suma câştigurilor realizate la nivel de angajator;
TVN = suma câştigurilor realizate în condiţii normale de muncă la nivel de angajator;
TVD = suma câştigurilor realizate în condiţii deosebite de muncă la nivel de angajator;
TVS = suma câştigurilor realizate în condiţii speciale de muncă şi în alte condiţii de muncă la nivel de angajator;
NA = 20,8%, care reprezintă cota de contribuţie datorată de angajator pentru condiţii normale de muncă (31,3% - 10,5% = 20,8%);
DA = 25,8%, care reprezintă cota de contribuţie datorată de angajator
pentru condiţii deosebite de muncă (36,3% - 10,5% = 25,8%);
SA = 30,8%, care reprezintă cota de contribuţie datorată de angajator
pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă
(41,3% - 10,5% = 30,8%);
BCP = baza de calcul plafonată pentru calculul contribuţiei de asigurări
sociale datorate de angajator (numărul de asiguraţi x 5 câştiguri
salariale medii brute);
CMB = câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat;
CAS datorată de asigurat = BCA x 10,5%;
CAS datorată de angajator:
Varianta I. Dacă suma câştigurilor realizate nu depăşeşte BCP:
CAS datorată de angajator = TVN x NA + TVD x DA + TVS x SA
Varianta II. Dacă suma câştigurilor realizate depăşeşte BCP:
CAS datorată de angajator = (TVN x NA + TVD x DA + TVS x SA) x BCP/TV
CMB = 2.117 lei (pentru anul 2012)
Se presupune că angajatorul are 4 salariaţi. În aceste condiţii:
BCP este 4 salariaţi x 5 x 2.117 lei = 42.340 lei
| Nr. crt. asiguraţi | Suma câştigurilor realizate (lei) |
Suma câştigurilor realizate în condiţii normale de muncă (lei) |
Suma câştigurilor realizate în condiţii deosebite de muncă (lei) |
Suma câştigurilor realizate în condiţii speciale şi alte condiţii de muncă (lei) |
CAS datorată pentru asigurat (lei) | |
| 1. | 1.000 | 1.000 | 0 | 0 | 105 | |
| 2. | 1.500 | 750 | 525 | 225 | 158 | |
| 3. | 25.000 | 13.750 | 11.250 | 0 | 2.625 | |
| 4. | 28.000 | 0 | 0 | 28.000 | 2.940 | |
| Total: | 55.500 | 15.500 | 11.775 | 28.225 | 5.828 |
___________
Tabelul a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 14.08.2012.
CAS datorată de angajator:
(15.500 x 20,8/100 + 11.775 x 25,8/100 + 28.225 x 30,8/100) x
42.340/55.500 = (3.224 lei + 3.038 lei + 8.693 lei) x 0,76288 = 11.409
lei
___________
Punctul 10. a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 1. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
(2)
Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) şi g), baza
lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă suma câştigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la
art. 2963 lit. a) şi b), corectată cu excepţiile prevăzute la art. 29615 şi art. 29616
lit. b). În baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări
sociale de sănătate se includ şi veniturile prevăzute la art. 29617 alin. (6).
___________
Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
(21)
Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) şi g), baza
lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate o reprezintă suma câştigurilor brute
realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) şi b) corectată cu excepţiile prevăzute la art. 29615 şi art. 29616
lit. e). În baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate se includ şi veniturile
prevăzute la art. 29617 alin. (7). Baza lunară de calcul al
contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor
din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea
corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară garantate în plată.
___________
Alineatul (21) a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
11.
În baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale de
sănătate datorată de angajator se includ şi următoarele venituri
realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) şi b) din Codul fiscal:
a)
cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate, acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de
sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, numai pentru primele 5 zile
de incapacitate temporară de muncă suportate de angajator;
b)
cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de incapacitate temporară de
muncă drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale, acordate în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu
modificările ulterioare, numai pentru primele 3 zile de incapacitate
suportate de angajator.
___________
Punctul 11. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
12.
În baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii
de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator se includ şi
următoarele venituri realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) şi b) din Codul fiscal:
a)
cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate, numai pentru primele 5 zile de incapacitate temporară de muncă
suportate de angajator;
b)
cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de incapacitate temporară de
muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.
___________
Punctul 12. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
13.
Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii care se suportă din fondul
de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se va
evidenţia distinct în anexa nr. 1.1 «Anexa angajator» la «Declaraţia
privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe
venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate».
___________
Punctul 13. a fost modificat prin punctul 6. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
(3)
Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) şi g), baza
lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări pentru şomaj prevăzută
de lege reprezintă suma câştigurilor brute acordate persoanelor
prevăzute la art. 2963 lit. a) şi b), asupra cărora există,
potrivit legii, obligaţia de plată a contribuţiei individuale la bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
(4)
Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e), care pot să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, care au, cu excepţia instituţiilor publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 273/2006
privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările
ulterioare, obligaţia de a plăti lunar contribuţia la Fondul de
garantare pentru plata creanţelor salariale, baza lunară de calcul a
acestei contribuţii reprezintă suma câştigurilor brute realizate de
salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă, potrivit legii,
inclusiv de salariaţii care cumulează pensia cu salariul, în condiţiile
legii, cu excepţia veniturilor de natura celor prevăzute la art. 29615.
___________
Alineatul (4) a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
14.
Prin câştig brut realizat de un salariat încadrat cu contract individual
de muncă, potrivit legii, inclusiv salariatul care cumulează pensia cu
salariul, în condiţiile legii, se înţelege orice câştig în bani şi/sau
în natură primit de la angajator de către aceste persoane, ca plată a
muncii lor sau pe perioada în care sunt încadrate în muncă, inclusiv în
perioadele de suspendare ca urmare a statutului de salariat pe care îl
deţin, cu excepţia veniturilor prevăzute la pct. 24.
___________
Punctul 14. a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
141.
În baza lunară de calcul al contribuţiei la Fondul de garantare se iau
în calcul şi cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate, acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, numai pentru primele 5 zile
de incapacitate suportate de angajator, precum şi cuantumul sumelor
reprezentând indemnizaţii de incapacitate temporară de muncă drept
urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, acordate
în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu modificările ulterioare, numai pentru primele 3 zile de incapacitate suportate de angajator.
___________
Punctul 141. a fost introdus prin punctul 3. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
___________
Paragraful a fost modificat prin punctul 2. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
(5)
Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. e) şi g), baza
lunară de calcul al contribuţiei de asigurare la accidente de muncă şi
boli profesionale reprezintă suma câştigurilor brute realizate lunar de
persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) şi b), respectiv
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător
numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepţia
cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.
Norme metodologice:
15.
Pe perioada în care persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a)
şi b) din Codul fiscal beneficiază de indemnizaţii de asigurări sociale
de sănătate, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, baza de calcul al
contribuţiei pentru accidente de muncă şi boli profesionale o reprezintă
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător
numărului zilelor lucrătoare din concediul medical.
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 1
Art. 2966.
-
(1)
Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 1, baza
lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate
bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv al contribuţiei
datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate reprezintă cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă
din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, respectiv
indemnizaţia de şomaj, cu excepţia situaţiilor în care potrivit
dispoziţiilor legale se prevede altfel.
(2)
Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 1, baza
lunară de calcul pentru contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate o constituie totalitatea drepturilor
reprezentând indemnizaţii de şomaj.
Norme metodologice:
16.
Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 1 din
Codul fiscal, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se aplică şi
asupra indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă drept urmare
a unui accident de muncă ori a unei boli profesionale şi se suportă din
bugetul asigurărilor pentru şomaj sau din fondul de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale constituit în condiţiile legii,
după caz. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii care se suportă
din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
se va evidenţia distinct în anexa 1.1 «Anexa angajator» la «Declaraţia
privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe
venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate», aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.397/2010.
Codul fiscal:
(4)
Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
în cazul şomerilor, se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale
în cadrul cursurilor organizate potrivit legii şi se stabileşte în cotă
de 1% aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada
respectivă reprezentând indemnizaţia de şomaj.
Norme metodologice:
17.
Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale
se calculează prin aplicarea cotei de 1%, prevăzută de lege, asupra
drepturilor reprezentând indemnizaţia de şomaj care se acordă pe
perioada efectuării de către şomerii care se află în plata acestui drept
a practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate, potrivit
legii, de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a
municipiului Bucureşti.
Abrogat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Abrogat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
Excepţii generale
Art. 29615.
-
Nu se cuprind în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii, prevăzută la art. 2964, următoarele:
[...]
b)
ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în
gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele
pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile
reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile
oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de
muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă,
inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai
acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte
persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile
oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu
ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor
similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite
salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie nu intră în baza de calcul, în
măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice
ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.
Norme metodologice:
19.
În cazul depăşirii sumei de 150 lei pentru cadourile oferite, partea
care depăşeşte reprezintă venit din salarii şi se cuprinde în baza de
calcul prevăzută la art. 2964 şi 2965 din Codul fiscal.
Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 29616. -
Se exceptează de la plata contribuţiilor sociale următoarele venituri:
a)
la contribuţia de asigurări sociale, veniturile prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. l), q), r), s) şi ţ), precum şi la lit. o) şi p) pentru partea care depăşeşte nivelul prevăzut la art. 29611;
de asemenea, se exceptează indemnizaţiile de şedinţă primite de
consilierii locali, judeţeni sau ai municipiului Bucureşti, precum şi
prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
20.
Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale următoarele:
a)
indemnizaţiile lunare de neconcurenţă prevăzute în contractele individuale de muncă, în condiţiile legii;
b)
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate de angajator,
potrivit legii;
c)
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate de la Fondul
naţional de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
potrivit legii;
d)
ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă, conform
legii, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în
rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de
serviciu, cu drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
e)
veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de
completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul
asigurărilor de şomaj, potrivit actelor normative care reglementează
aceste domenii;
f)
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator,
potrivit legii, pentru partea care depăşeşte nivelul prevăzut la art.
29611;
g)
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de la Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii, pentru
partea care depăşeşte nivelul prevăzut la art. 29611;
h)
indemnizaţiile de şedinţă primite de consilierii locali, judeţeni sau ai municipiului Bucureşti;
i)
prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 7. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 29616. -
[...]
b)
la contribuţia de asigurări sociale de sănătate, veniturile prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. o), p) şi ţ);
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
21.
Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate următoarele:
a)
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator, potrivit legii, numai pentru contribuţia individuală;
b)
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de la Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii;
c)
veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de
completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor
de şomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 8. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 29616. -
[...]
e)
la contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate:
e1.
veniturile acordate, potrivit legii, cadrelor militare în activitate,
poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special care îşi
desfăşoară activitatea în instituţiile din sectorul de apărare, ordine
publică şi siguranţă naţională;
e2.
veniturile prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. g), h), j), l), n), p), s), ş), t) şi ţ);
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
22.
Sunt exceptate de la plata contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate următoarele:
a)
veniturile acordate, potrivit legii, cadrelor militare în activitate,
poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special care îşi
desfăşoară activitatea în ministerele şi instituţiile din sectorul de
apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
b)
sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit,
după caz, precum şi sumele primite pentru participarea în consilii,
comisii, comitete şi altele asemenea, inclusiv indemnizaţiile de şedinţă
primite de consilierii locali, judeţeni sau ai municipiului Bucureşti;
c)
sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
d)
sumele din profitul net, cuvenite administratorilor societăţilor
comerciale, potrivit legii sau actului constitutiv, după caz, precum şi
participarea la profitul unităţii pentru managerii cu contract de
management, potrivit legii;
e)
indemnizaţiile lunare de neconcurenţă prevăzute în contractele individuale de muncă, în condiţiile legii;
f)
remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de
alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari;
g)
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de la Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii;
h)
ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă, conform
legii, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în
rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de
serviciu, cu drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
i)
ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă, conform
legii, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în
rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de
serviciu, fără drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
j)
veniturile reprezentând plăţi compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă;
k)
veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de
completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor
de şomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 9. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 29616. -
[...]
c)
la contribuţia de asigurări pentru şomaj:
c1.
veniturile prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. d), e), g), h), j), l), n), p), r), s), ş), t) şi ţ);
c2.
prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
c3.
veniturile obţinute de pensionari;
c4.
veniturile realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) şi b), care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele prevăzute la art. 2963
lit. e) şi g), dar încasează venituri ca urmare a faptului că au avut
încheiate raporturi juridice şi respectivele venituri se acordă,
potrivit legii, ulterior sau la data încetării raporturilor juridice; în
această categorie nu se includ sumele reprezentând salarii, diferenţe
de salarii, venituri asimilate salariilor sau diferenţe de venituri
asimilate salariilor, asupra cărora există obligaţia plăţii contribuţiei
de asigurare pentru şomaj, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum şi actualizarea
acestora cu indicele de inflaţie;
c5.
compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale contractelor
colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora le încetează
raporturile de muncă ori de serviciu sau care, potrivit legii, sunt
trecute în rezervă ori în retragere;
c6.
veniturile aferente perioadei în care raporturile de muncă sau de
serviciu ale persoanelor care au încheiat astfel de raporturi sunt
suspendate potrivit legii, altele decât cele aferente perioadei de
incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite ori de
accidente în afara muncii şi perioadei de incapacitate temporară de
muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale, în care
plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii;
c7.
drepturile de salariu lunar acordate poliţiştilor şi funcţionarilor
publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare,
potrivit legii.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
23.
Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj următoarele:
a)
drepturile de soldă lunară acordate personalului militar, potrivit legii;
b)
remuneraţia administratorilor societăţilor comerciale,
companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,
desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele primite de
reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de
administraţie;
c)
sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit,
după caz, precum şi sumele primite pentru participarea în consilii,
comisii, comitete şi altele asemenea, inclusiv indemnizaţiile de şedinţă
primite de consilierii locali, judeţeni sau ai municipiului Bucureşti;
d)
sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
e)
sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor
comerciale, potrivit legii sau actului constitutiv, după caz, precum şi
participarea la profitul unităţii pentru managerii cu contract de
management, potrivit legii;
f)
indemnizaţiile lunare de neconcurenţă prevăzute în contractele individuale de muncă, în condiţiile legii;
g)
remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de
alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari;
h)
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate din Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii;
i)
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate din Fondul
naţional de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
potrivit legii;
j)
ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă, conform
legii, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în
rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de
serviciu, cu drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
k)
ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă, conform
legii, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în
rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de
serviciu, fără drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
l)
veniturile reprezentând plăţi compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă;
m)
veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de
completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor
de şomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii;
n)
prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
o)
veniturile obţinute de pensionari;
p)
veniturile realizate de persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) şi b) din Codul fiscal care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele prevăzute la art. 2963
lit. e) şi g) din Codul fiscal, dar încasează venituri ca urmare a
faptului că au avut încheiate raporturi juridice şi respectivele
venituri se acordă, potrivit legii, ulterior sau la data încetării
raporturilor juridice; în această categorie nu se includ sumele
reprezentând salarii, diferenţe de salarii, venituri asimilate
salariilor sau diferenţe de venituri asimilate salariilor, stabilite în
baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile,
precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, care se supun
plăţii contribuţiei de asigurare pentru şomaj;
q)
compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale contractelor
colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora le încetează
raporturile de muncă ori de serviciu sau care, potrivit legii, sunt
trecute în rezervă ori în retragere, altele decât cele prevăzute la lit.
j), k), l) şi m);
r)
veniturile aferente perioadei în care raporturile de muncă sau de
serviciu ale persoanelor care au încheiat astfel de raporturi sunt
suspendate potrivit legii, altele decât cele aferente perioadei de
incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de
accidente în afara muncii şi perioadei de incapacitate temporară de
muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale, în care
plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii, care se supun
plăţii contribuţiei de asigurare pentru şomaj;
s)
drepturile de salariu lunar acordate poliţiştilor şi funcţionarilor
publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare,
potrivit legii.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 10. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Excepţii specifice
Norme metodologice:
24.
Sunt exceptate de la plata contribuţiei la Fondul de garantare a creanţelor salariale următoarele:
a)
veniturile de natura celor prevăzute la art. 29615 din Codul fiscal;
b)
compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale contractelor
colective sau individuale de muncă, persoanelor concediate pentru motive
care nu ţin de persoana lor;
c)
prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat sau
Fondul naţional unic pentru asigurări de sănătate, inclusiv cele
acordate pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)
drepturile de hrană acordate de angajatori salariaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e)
veniturile acordate potrivit prevederilor legale sub forma de participare a salariaţilor la profit.
Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 29616. -
[...]
d)
la contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale:
d1.
veniturile prevăzute la art. 2964 alin. (1) lit. c), d), e), g), h), j), l), n), q), r), s), ş) şi ţ);
d2.
veniturile realizate de poliţişti, funcţionarii publici cu statut
special şi personalul civil din cadrul instituţiilor publice de apărare,
ordine publică şi siguranţă naţională;
d3.
prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Norme metodologice:
25.
Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale următoarele:
a)
indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
b)
drepturile de soldă lunară acordate personalului militar, potrivit legii;
c)
remuneraţia administratorilor societăţilor comerciale,
companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,
desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele primite de
reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de
administraţie;
d)
sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit,
după caz, precum şi sumele primite pentru participarea în consilii,
comisii, comitete şi altele asemenea, inclusiv indemnizaţiile de şedinţă
primite de consilierii locali, judeţeni sau ai municipiului Bucureşti;
e)
sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
f)
sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor
comerciale, potrivit legii sau actului constitutiv, după caz, precum şi
participarea la profitul unităţii pentru managerii cu contract de
management, potrivit legii;
g)
indemnizaţiile lunare de neconcurenţă prevăzute în contractele individuale de muncă, în condiţiile legii;
h)
remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de
alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari;
i)
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate de angajator,
potrivit legii;
j)
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate din Fondul
naţional de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
potrivit legii;
k)
ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă, conform
legii, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în
rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de
serviciu, cu drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
l)
ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă, conform
legii, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în
rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de
serviciu, fără drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
m)
veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de
completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor
de şomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii;
n)
veniturile realizate de poliţişti, funcţionarii publici cu statut
special şi personalul civil din cadrul instituţiilor publice de apărare,
ordine publică şi siguranţă naţională;
o)
prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Contribuţia pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale
nu se datorează pe perioada practicii profesionale a elevilor,
ucenicilor şi studenţilor.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 11. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Abrogat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Abrogat prin punctul 12. din Hotărâre nr. 50/2012 începând cu 31.01.2012.
Codul fiscal:
Calculul, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale
Art. 29618.
[...]
(5)
Calculul contribuţiilor sociale individuale se realizează prin aplicarea
cotelor prevăzute la alin. (3) asupra bazei lunare de calcul prevăzute
la art. 2964, corectată cu veniturile specifice fiecărei contribuţii în parte, cu excepţiile prevăzute la art. 29615 şi, după caz, la art. 29616.
(51)
În cazul în care au fost acordate sume reprezentând salarii sau
diferenţe de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti
rămase definitive şi irevocabile, actualizate cu indicele de inflaţie la
data plăţii acestora, contribuţiile sociale datorate potrivit legii se
calculează şi se reţin la data efectuării plăţii şi se virează până la
data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.
___________
Alineatul (51) a fost introdus prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
27.
Pentru calculul contribuţiei de asigurări sociale în cazul în care au
fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii
acestora, cât şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus
reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea stabilirii punctajului
lunar prevăzut de legea privind sistemul unitar de pensii publice,
sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se
utilizează cotele de contribuţii de asigurări sociale care erau în
vigoare în acea perioadă.
28.
Pentru calculul contribuţiilor sociale, altele decât cele prevăzute la
pct. 27, în situaţia hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile, prin care se stabilesc obligaţii de plată a unor sume sau
drepturi reprezentând salarii, diferenţe de salarii, venituri asimilate
salariilor sau diferenţe de venituri asimilate salariilor, actualizate
cu indicele de inflaţie la data plăţii acestora, asupra cărora există
obligaţia plăţii contribuţiilor sociale, precum şi în cazul în care prin
astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane,
sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se
utilizează cotele de contribuţii de asigurări sociale care erau în
vigoare în acea perioadă.
___________
Punctul 28. a fost modificat prin punctul 5. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal:
(6)
În cazul în care din calcul rezultă o bază de calcul mai mare decât
valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 2964
alin. (3), cota contribuţiei individuale de asigurări sociale se va
aplica asupra echivalentului a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, pe
fiecare loc de realizare al venitului.
Norme metodologice:
29.
Prin loc de realizare al venitului se înţelege persoana fizică ori
juridică care are calitatea de angajator sau entitatea asimilată
angajatorului.
În cazul în care persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) şi
b) din Codul fiscal obţin venituri ca urmare a încheierii mai multor
contracte individuale de muncă cu acelaşi angajator, aceste venituri se
cumulează, după care se plafonează în vederea obţinerii bazei lunare de
calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale.
În cazul în care persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) şi
b) din Codul fiscal obţin venituri ca urmare a încheierii mai multor
contracte individuale de muncă cu angajatori diferiţi, veniturile
obţinute se plafonează separat de către fiecare angajator în parte.
Codul fiscal:
(8)
Calculul contribuţiilor sociale datorate de angajator şi de entităţile prevăzute la art. 2963 lit. f) şi g) se realizează prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra bazelor de calcul prevăzute la art. 2965-29613, după caz.
Norme metodologice:
30.
Bazele de calcul prevăzute la art. 2965-29613 din Codul fiscal sunt cele rezultate după aplicarea excepţiilor generale şi specifice.
Codul fiscal
Art. 29619 -
[...]
(19)
Pentru persoanele menţionate la art. 60 alin. (1), declaraţia prevăzută la alin. (1) sau alin. (11), după caz, se depune potrivit prevederilor art. 60 alin. (2) şi (3).
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
31.
Declaraţia prevăzută la alin. (1) se depune de persoanele prevăzute la art. 2963
lit. a) şi b) din Codul fiscal care îşi desfăşoară activitatea în
România şi care obţin venituri sub formă de salarii sau asimilate
salariilor de la angajatori din state terţe, care nu au încheiate cu
România acorduri sau convenţii în domeniul securităţii sociale, precum
şi de persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi
ale posturilor consulare acreditate în România.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Codul fiscal
Art. 29622 -
[...]
(1)
Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale pentru persoanele prevăzute la art. 29621
alin. (1) lit. a)-e) este venitul declarat, care nu poate fi mai mic de
35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurărilor sociale de stat şi nici mai mare decât
echivalentul a de 5 ori acest câştig; contribuabilii al căror venit
rămas după deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor
efectuate în scopul realizării acestui venit, respectiv valoarea anuală a
normei de venit, după caz, raportat la cele 12 luni ale anului, este
sub nivelul minim menţionat, nu datorează contribuţie de asigurări
sociale.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
Norme metodologice:
32.
Venitul declarat de contribuabilii prevăzuţi la art. 29621
alin. (1) lit. a)-e) din Codul fiscal reprezintă un venit ales de către
aceştia, cuprins între 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi echivalentul a
de 5 ori acest câştig.
Încadrarea în categoria persoanelor obligate să se asigure se face în funcţie de:
-
venitul realizat în anul precedent, rămas după scăderea din totalul
veniturilor încasate a cheltuielilor efectuate în scopul realizării
acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii
sociale, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, în
cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi impuse în sistem
real;
-
venitul estimat a se realiza potrivit art. 81 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul contribuabililor care îşi încep activitatea în cursul anului fiscal;
-
valoarea lunară a normelor de venit, obţinută prin raportarea normelor
anuale de venit la cele 12 luni ale anului după aplicarea corecţiilor
prevăzute la art. 49 din Codul fiscal, în cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi impuse pe bază de norme de venit.
Contribuabilii care desfăşoară activităţi impuse în sistem real, care în
anul fiscal precedent au realizat venituri sub nivelul plafonului minim
prevăzut de lege, nu sunt obligaţi să se asigure şi nu datorează
contribuţie de asigurări sociale, pentru anul fiscal următor.
Contribuţiile de asigurări sociale plătite în anul fiscal în care au
fost realizate venituri sub nivelul plafonului prevăzut de lege nu se
restituie, acestea fiind luate în calcul la stabilirea stagiului de
cotizare şi la stabilirea punctajului pentru pensionare.
___________
Paragraful a fost introdus prin punctul 6. din Hotărâre nr. 670/2012 începând cu 13.07.2012.
